Ranitidina

Ranitidina

Structura chimica - Nucleu furanic.

Farmacodinamie

Mecanismul actiunii inhibitoare gastrice: antagonizarea competitiva a histaminei (care are functie excitosecretorie gastrica), la nivelul receptorilor H₂ situati pe membrana celulelor glandulare parietale, actiune urmata de scaderea concentratiei de AMPc intracelular.

Actiunea inhibitoare gastrica: - sunt inhibitoare potente ale secretiei gastrice (volum, acid si pepsina);

- inhiba secretia gastrica acida bazala si stimulata prin: histamina, pentagastrina, stimularea vagala si parasimpatomimetice (carbacolina), insulina, alimente, cafeina.

Reduce DAB cu cca. 30% si DAM cu cca. 60%;

Durata actiunii nocturne este medie (6-8 h).

Farmacocinetica

Absorbtie per os buna. Absorbtia nu este influentata de alimente. Biodisponibilitate 50-65%.

Distributie - Difuzeaza prin bariera hematoencefalica si in laptele matern.

T1/2 intre 8-12 ore.

Epurare - Se metabolizeaza partial in ficat si se elimina prin urina sau fecale sub forma de metaboliti sau ca atare.

Farmacotoxicologie

Reactiile adverse sunt similare cimentidinei, dar de intensitate mai mica si frecventa mult mai redusa:

- discraziile sanguine (leucopenie, trombopenie) sunt foarte rare (la obezi);

- hepatita, insotita sau nu de icter, cu cresterea transaminazelor serice, este reversibila;

- efecte endocrine antiandrogenice (oligospermie, ginecomastie, tulburari de comportament sexual) slabe, deoarece afinitatea pentru receptorii androgeni este mica.

Farmacoterapie

Indicatii:

- ulcer duodenal (disparitia durerilor in prima saptamana si cicatrizarea nisei dupa 1 luna, in medie la cca. 75% bolnavi si dupa 2 luni la cca. 95%);

- ulcer gastric (efecte mai reduse; vindecarea ulceratiei dupa 1 ½ - 2 luni, la cca. 80% cazuri);

- esofagita de reflux si sindrom Zollinger - Ellison (tumoare gastrica secretoare de gastrina);

- profilactic, pentru prevenirea recaderilor;

- asociere cu antiinflamatoare corticosteroidiene si nesteroidiene, pentru combaterea efectului advers ulcerogen (datorat blocarii biosintezei de PGE₂, prin inhibarea fosfolipazei A₂ si respectiv a COX₁);

- hirsutism androgen-dependent, la femei (efect atiandrogenic benefic, cu scaderea secretiei de sebum).

Farmacografie

Potenta mai mare comparativ cu cimetidina (de cca. 4 ori la nivelul receptorilor H₂; de cca. 5 ori pentru inhibarea secretiei bazale; de cca. 8-9 ori pentru inhibitia secretiei stimulate). Doza echiactiva clinic este de 300 mg ranitidina, pentru 800 mg cimetidina. Doza utilizata in tratamentul ulcerului: 300 mg o data/zi, seara, per os.

În insuficienta renala, doza se reduce la ½. Se administreaza si i.m. si i.v.

Farmacoepidemiologie

Interactiuni: - interactiunile cu medicamente metabolizate de SOMH, sunt mai reduse si cu risc mai mic de crestere a toxicitatii acestor medicamente, intrucat inhiba mai slab SOMH (la dozele terapeutice), comparativ cu cimetidina. Poate creste in anumite limite, efectele medicamentele:beta-adrenolitice, nifedipina, teofilina, warfarina, benzodiazepine. Absorbtia ranitidinei este scazuta la asociere cu antiacide.

Avantaje:

- potenta mai mare;

- reactii adverse mai putin intense si frecvente;

- inhibitia enzimatica a SOMH mai slaba si in consecinta, risc redus de crestere a toxicitatii medicamentelor asociate, metabolizate de SOMH.