Scabia (raie, la gale, mange) - Diagnostic, Simptome, Evolutie

Scabia (raie, la gale, mange)

Scabia sarcoptica este o afectiune contagioasa a pielii, determinata de femela unui acarian microscopic Sarcoptes scabiei, specific omului, ce isi sapa galerii in epiderma unde isi depune ouale, provocand astfel puternice mancarimi nocturne. Acest acarian a fost descris in de catre Bonomo si Cestoni dar descoperirea lor a trecut neobservata, rolul acarianului fiind confirmat definitiv de catre Renucci (

Dupa tipul de transmisie, se disting raia zisa umana, caracterizata prin contaminarea ce se produce pornind de la o alta persoana si raia non-umana, caracterizata prin contaminarea pornind de la un animal (caine, cal, pisica, pasari) sau de la vegetale (arbusti, grau).

Acarienii responsabili de raie la animale nu evolueaza la om.

Parazitii responsabili de boala, sarcoptes, sunt acarieni de dimensiuni reduse, mai putin de 0,5 mm lungime, ce se hranesc cu sangele persoanei infectate.

Sarcoptes scabiei hominis este un parazit obligatoriu al speciei umane. El supravietuieste doar cateva zile fara gazda sa. Este distrus la temperaturi ce depasesc de 55°C. Perioada de incubatie, silentioasa, este de doua - trei saptamani (mai scurta in cazul reinfestarilor - 3 zile).

Raia de origine animala, desi poate provoca leziuni pruriginoase, nu se dezvolta la om decat atunci cand contactul cu animalul este foarte apropiat si apar recidive.

Femelele sunt cauza mancarimilor datorita canalelor pe care le sapa in piele pentru depunerea oualor. Ciclul parazitar dureaza 20 de zile: dupa depunerea pontei larvele eclozeaza in cateva zile, se transforma in adulti in doua saptamani si ies la suprafata pielii pentru a se reproduce. Transmisia raiei este posibila in acest moment si se realizeaza foarte rapid.

Raia umana se transmite numai prin contact fizic direct, ca in cazul rapor­turilor sexuale: de aceea, raia este uneori clasata printre infectiile cu transmisie sexuala. Boala este foarte contagioasa, deoarece parazitul poate supravietui aproape doua zile in afara gazdei sale, in cearceafuri sau pe haine. Contagiunea pare sa fie mai intensa in sezonul rece.

Datorita localizarii in canale, Sarcoptes rezista la masurile igienice obisnuite (baie, sapunire). Parazitul este imunogen: el declanseaza o reactie imunologica care este responsabila de mancarimi (prurit) si de leziuni ale pielii de tip urticarie (Figura     5)

Distributia geografica a scabiei este mondiala si se leaga de promiscuitate. Trebuie precizat ca aceasta afectiune nu trebuie asociata intotdeauna cu igiena.

Biologie

Ciclul evolutiv la Sarcoptes este foarte simplu, deoarece se efectueaza in intregime pe om.

Femela fecundata patrunde in piele si isi sapa intre stratul cornos si cel mucos o galerie epidermica paralela cu suprafata: "urma-canalul", pe fundul acestuia sunt depuse ouale. Dupa iesire din ou, Sarcoptes in toate stadiile (de la larva la hexapod si la adult) isi va petrece cea mai mare parte a timpului la suprafata tegumentelor, ceea ce explica extreme contagiozitate a raiei: simplul contact dintre doua epiderme face sa treaca agentul infectios, indiferent de stadiu. Caldura, umiditatea si contactul prelungit faciliteaza acest pasaj. Uneori se remarca o eozinofilie si o hyperIgE sanguina.

Clinica

Incubatia lunga o luna corespunde multiplicarii asimptomatice a primilor paraziti. Pacientul este contagios in timpul perioadei de incubatie. Cand populatia de Sarcoptes contine 12-15 femele, se intra in perioada de stare caracterizata prin tetrada sa simptomatica :

prurit intens, vesperal si nocturn, exacerbat de caldura patului;

eriteme papulo-veziculos la coate si abdomen;

vezicule perlate de marimea unui bold, semnul cel mai vizibil (pe fetele laterale ale degetelor, pe marginea palmelor);

canale patognomonice uneori greu de localizat: mici linii sinuoase, de 5-10 mm lungime, terminate cu "eminenta acariana" dispuse in spatiile interdigitale, pe pumni si in jurul mameloanelor la femeie, pe planta picioarelor la sugari.

Evolutia se face catre generalizare si agravare datorita suprainfectiilor de toate tipurile intalnite in dermatologie: piodermite, eczeme, prurigo etc.

Simptome

Mancarimile sunt primele semne ale acestei boli parazitare. Ele se manifesta cel mai puternic seara la culcare sau dupa o baie si pot provoca insomnie.

Daca intreaga familie se scarpina ne putem gandi la raie chiar daca semnele caracteristice nu apar inca pe piele. Dupa aparitia semnelor, la extremitatile acestor tunele lungi de cativa milimetri la doi centimetri, ce serpuiesc pe sub piele, se formeaza perle translucide minuscule, caracteristice bolii. La persoanele imuno-deprimate sau la persoanele in varsta, raia poate avea un aspect particular. Leziunile sunt mai intinse, acoperite de cruste si sunt situate de preferinta la nivelul extremitatilor. Acest caz se mai numeste si raie norvegiana. Cu cat mancarimea este mai puternica, creste intensitatea scarpinatului si deci riscul de suprainfectare.

Diagnostic

Diagnosticul se bazeaza pe evidentierea parazitilor adulti, a larvelor sau a oualor, prelevarea se face la nivelul veziculelor perlate sau din tunele. In absenta unui tratament, raia la om persista un timp indefinit si se poate complica cu eczeme. Raia non-umana, caracterizata de mancarime dar fara tunele se vindeca spontan.

Diagnosticul este numai clinic: prurit, perle si mai ales tunele. In plus, scarpinatul distruge parazitul.

Nu exista niciodata leziuni de raie sarcoptica la nivelul spatelui si al fetei, cu exceptia unor cazuri de imunodepresie la subiectul atins.

Prelevarea consta in deschiderea unui canal si identificarea femelei dar adesea el poate fi negativ. Materialul recoltat este pus pe o lama microscopica intr-o picatura de ser fiziologic si se observa la microscop pentru gasirea parazitilor. Se poate face si un test cu cerneala de China (pentru vizualizarea canalelor) apoi se aplica tehnica precedenta pentru examenul direct.

Dermatoscopia (sau dermoscopia) permite vizualizarea parazitului si stabilirea rapida a diagnosticului.

Tratament

Daca se descopera un caz de raie, se impune imperativ tratarea bolnavului si a tuturor persoanelor din anturaj chiar daca acestea nu prezinta semne vizibile de scabie. Daca apar cazuri in colectivitati, se recomanda izolarea bolnavului timp de 48h de la inceperea tratamentului. La inceput, se recomanda o baie calda (daca nu sunt contraindicatii).

Exista mai multe tipuri de produse folosite la tratamentul raiei (benzoat de benzil lindane DDT piretrine). Unele sunt periculoase pentru copii deoarece pot provoca convulsii. Aceste produse se prezinta sub forma de lotiuni de uns pielea. Trebuie badijonata intreaga suprafata a corpului.

Ivermectina, luata pe cale orala pare sa fie la fel de eficace ca si aplicatiile locale. In cazuri de suprainfectie se recomanda si antibiotice. Daca mancarimile sunt foarte puternice pot fi administrate calmante.

Trebuie dezinfectate si spalate (60°C) hainele, lenjeria, tesaturile ce imbraca mobila etc.

In cazul raiei hiperkeratozice (norvegiene): se decapeaza cu vaselina salicilata 10% si se inlatura crustele.

Bibliografie

Corbett, E.L, Crossley, I., Holton, J., Levell, N., Miller, R., De Cock, K.M. - 1996. Crusted ("Norwegian") scabies in a specialist HIV unit: successful use of ivermectin and failure to prevent nosocomial transmission. Genitourin Med; 72:115-7.

Burkhart, K.M., Burkhart, C.N., Burkhart, C.G. - 1998. Our scabies treatment is archaic, but ivermectin has arrived. Int J Dermatol; 37:76-7.

Coleman, R. - 1996. The use of ivermectin in the treatment of scabies. Ir Med J; 89:167.

Currie, B., Huffam, S., O'Brien, D., Walton, S. - 1997. Ivermectin for scabies. Lancet ;350:1551.

DelGiudice, P., Carles, M., Couppie, P., Bernard, E., Lacour, J.P., Marty, P., Pradinaud, R., Ortonne, J.P., Dellamonica, P., LeFichoux, Y. - 1996. Successful treatment of crusted (Norwegian) scabies with ivermectin in two patients with human immunodeficiency virus infection. Br J Dermatol; 135:494-5.

Gurevitch, A. W. - 1985.Symposium on parasitic infections. Scabies and Lice. Ped Clin of North Am; 32:4:987-1018.

Huffam, S.E., Currie, B.J. - 1998. Ivermectin for Sarcoptes scabiei hyperinfestation. Int J Infect Dis; 2:152-4.

Jaramillo-Ayerbe, F., Berrio-Munoz, J. - 1998. Ivermectin for crusted Norwegian scabies induced by use of topical steroids. Arch Dermatol; 134:143-5.

Jiminez-Lucho, V.E., Fallon, F., Caputo, C., Ramsey, K. - 1995. Role of prolonged surveillance in the eradication of nosocomial scabies in an extended care Veterans Affairs medical center. Am J Infect Control; 23:44-9.

Lam, S., Brennessel, D. Norwegian scabies and HIV infection Case report and literature review. Infect Dis Clin Pract; 3:169-173.

Meinking, T.L, Taplin, D., Hermida, J.L., Pardo, R., Kerdel, F.A. - 1995. The treatment of scabies with ivermectin. N Engl J Med; 333:26-30.

Figura 5. Raie - diferite forme de manifestare.