TUMORILE OSOASE

TUMORILE OSOASE

Tumorile osoase se clasifica in:

Tumori benigne - chist osos solitar

- osteom

- osteom osteoid

- fibrom, mixom, lipom, hemangiom.

Tumori benigne cu potential malign - tumora cu mieloplaxe

- condromul

- condroblastomul

Tumori maligne - primare - sarcomul osteolitic si osteosclerotic

- condrosarcomul

- reticulosarcomul

- fibrosarcomul

- cloromul, cordomul, adamantinomul, angiosarcomul, neurosarcomul, hemangioepiteliomul

- secundare - prin contiguitate

- metastatice - hematogene

- limfatice

Tumori osoase benigne

Caractere generale:

Se dezvolta la orice varsta, dar mai ales la tineri realizand zone de osteoliza sau osteoscleroza bine delimitate;

Evolueaza lent;

Subtiaza corticala dar nu o rup, nu dau reactie periostala, nu invadeaza partile moi;

Nu recidiveaza dupa extirpare;

Nu dau metastaze;

Nu altereaza starea generala a bolnavilor.

CHISTUL OSOS SOLITAR

Apare mai frecvent la baieti intre 6 si 15 ani. Se localizeaza la oasele lungi, cel mai frecvent la tibie, femur, humerus.

Anatomopatologic chistul osos se prezinta ca o cavitate cu continut lichidian inconjurata de tesut osos subtiat ca o coaja de ou.

Radiologic, chistul se prezinta ca o zona de osteoliza unica localizata la metafiza proximala a oaselor amintite. Are o forma ovalara, rar cu septe in interior. Zona de osteoliza subtiaza corticala, are contur net si se opreste la cartilajul de crestere. Evolutia este lenta. Descoperirea este intamplatoare de multe ori cu ocazia unei fracturi la traumatism minim. Chistul osos fracturat se consolideaza normal.

Fig. 336 Chistul osos

Diagnosticul diferential al chistului osos trebuie facut pe radiografii succesive la diferite intervale cu: condromul osos (se dezvolta mai frecvent pe oasele mainii si ale picioarelor), echinococoza osoasa (este rara, se localizeaza in diafiza oaselor lungi), tumora cu mieloplaxe (prezinta numeroase septe, se localizeaza epifizar), granulomul eozinofil, gomele sifilitice, abcesul Brodie, osteita chistica, etc.

OSTEOMUL

Este o tumora formata din tesut osos adult. Se dezvolta mai frecvent la oasele calotei (frontal, etmoid, maxilar). Radiologic se prezinta ca o zona de osteoscleroza rotund ovalara cu contur net, structura omogena.

Fig. 337 Osteom cranian

OSTEOMUL OSTEOID

Se dezvolta in compacta diafizara a oaselor lungi (tibie, femur, humerus) si are doua zone distincte: un nucleu central de osteoliza (nidus) cu diametrul de 4-5 cm (compus din tesut conjunctiv vascularizat) si o zona periferica de osteoscleroza.

ANGIOMUL OSOS

Apare intre 40-60 ani la oasele cu vascularizatie bogata (corpi vertebrali, craniu, coaste, omoplat si, foarte rar, la oasele lungi). Este o tumora cel mai frecvent monostica, foarte rar se localizeaza la 2-3 oase.

Fig. 338 Angiom vertebral

Radiologic, corpul vertebral este marit in volum; structura este modificata, traveele osoase au ochiurile mari dand un aspect de fagure de miere sau de retea. Discul intervertebral este normal.

FIBROMUL OSOS

Este o tumora rara care se localizeaza mai frecvent la nivelul mandibulei, a osului frontal, maxilarului superior, rar la oasele lungi. Se poate dezvolta in centrul osului sau la periferia lui si se prezinta ca o zona de osteoliza.

Tumori osoase semimaligne

Sunt tumorile care, dupa o evolutie benigna de lunga durata, se malignizeaza.

TUMORA CU MIELOPLAXE (cu celule gigante - osteoclastom)

Se caracterizeaza prin prezenta celulelor gigante cu nuclei numerosi, celule care in stadiul benign nu prezinta monstruozitatile nucleare caracteristice stadiului malign.

Anatomopatologic macroscopic se constata o cavitate intr-un os inconjurata de un perete subtire, cu fine septuri osoase in interior.

Poate aparea la orice varsta dar se intalneste mai frecvent intre 20-30 ani. Este de cele mai multe ori monostica si se localizeaza in epifizele fertile ale oaselor lungi (epifiza distala a femurului, epifiza proximala a tibiei, epifiza distala a radiusului).

Fig.339 Tumora cu mieloplaxe

Fig. 340 Tumora cu celule gigante

-septele intralezionale

Clinic, tumora cu celule gigante se dezvolta lent. Primul simptom este tumefactia localizata la o epifiza care este putin dureroasa; rar debuteaza prin fractura pe os patologic.

Aspectul radiologic caracteristic:

osteoclastomul central - apare ca o zona de osteoliza epifizara cu margini net delimitate spre partea sanatoasa a osului. Pe masura ce se dezvolta, lateste si deformeaza epifiza, subtiaza corticala dand osului un aspect suflat. In interiorul osteolizei se gasesc travee osoase de diferite marimi care compartimenteaza cavitatea dand un aspect de bule de sapun. Corticala nu este intrerupta, periostul nu este ingrosat si nu sunt invadate partile moi atat timp cat tumora este benigna. Ruperea corticalei este semn de degenerare maligna.

osteoclastomul periferic se dezvolta in corticala si evolueaza spre centrul osului. Corticala este distrusa. Apare ca zona de osteoliza septata care rupe corticala si in faza benigna. Seamana cu osteosarcomul osteolitic de care de multe ori nu poate fi diferentiata radiologic.

osteoclastomul cu puseuri osteolitice este forma in care septurile sunt osteolizate rezultand o zona de osteoliza chistica dar localizata in epifize.

osteoclastomul cu fractura se prezinta ca o osteoliza septata cu fractura pe os patologic

Diagnosticul diferential trebuie facut cu osteosarcomul osteolitic, metastazele osteolotice, chistul osos solitar, osteodistrofia chistica, mielomul solitar, fibromul osos, encondromul, etc.

In formele tipice cu osteoliza septata situata epifizar diagnosticul este relativ usor. Forma periferica in stadiul benign se diferentiaza de osteosarcom prin lipsa calcificarilor din partile moi; metastazele sunt cel mai frecvent multiple si localizate mai frecvent pe oasele late. De multe ori diagnosticul diferential este dificil.

CONDROMUL

Tumora benigna a tesutului cartilaginos care se dezvolta fie spre periferia osului (eccondrom) fie central (encondrom) localizata mai ales pe metacarpiene, falange, matatarsiene si rar pe omoplat, coaste, oase lungi. Localizarile pe oase lungi pot evolua malign.

Fig. 341 Condromul

Anatomopatologic condromul se prezinta ca o tumora circumscrisa, mai frecvent boselata, uneori cu portiuni calcificate.

Clinic, apare o deformare locala care creste incet. Palpator, tumora are forma rotunda sau lobulata, este imobila si nedureroasa.

Aspectul radiologic depinde de localizarea tumorii dar exista cateva caractere comune: prezinta o zona de osteoliza cu contur net, cu fine supturi sau zone intens calcificate.

Encondromul falangelor si metacarpienelor duce la deformarea oaselor, subtierea corticalei si largirea osului.

Eccondromul prezinta zone de osteoliza marginala, deseori multiple. In jurul acestor zone nu se constata nici osteoscleroza nici atrofie osoasa.

Fig. 342 Encondromul

Condromul vertebral se localizeaza la nivelul corpului sau a apofizelor vertebrale, apare predominant in regiunea cervicala si lombara. Apar aici mici zone de osteoliza cu depuneri de substanta osoasa atat in interiorul acestor zone cat si la periferia lor - este forma care se malignizeaza frecvent.

Diagnosticul diferential trebuie facut cu spina ventoza, chistul osos esential, tumora cu mieloplaxe, osteita fibroasa.

TUMORILE OSOASE MALIGNE PRIMARE

Caracterele generale ale tumorilor osoase maligne primare:

se prezinta ca zone de osteoliza sau osteoscleroza difuz delimitata care rup corticala, periostul si prezinta productiuni osoase in partile moi;

apar mai frecvent la copii si tineri, de sex masculin;

prezinta dureri inca din stadiul incipient;

sunt mai frecvente decat tumorile osoase benigne;

cresc foarte repede, invadeaza tesuturile din jur;

dau metastaze ganglionare sau in alte organe;

recidiveaza dupa extirpare;

altereaza starea generala a pacientului;

histologic sunt formate din celule tinere, atipice, cu mitoze numeroase si cu potential mare de proliferare.

Osteosarcomul osteogenetic

Este tumora osoasa maligna cea mai frecventa; apare predominant la baieti intre 15 - 25 de ani, se localizeaza la metafiza oaselor lungi ale membrelor - mai ales la cele din apropierea cartilajului de crestere (aproape de genunchi, departe de cot), oasele bazinului, omoplat, rar la oasele craniului, vertebre, coaste. La adult, osteosarcomul se poate localiza si la diafize. De multe ori osteosarcomul se dezolta pe os patologic (boala Paget, condrom, tumora cu mieloplaxe, focare vechi de osteomielita) - osteosarcoame osteogenetice secundare.

Fig. 343 Sarcomul osteogenetic

Anatomopatologic, sarcomul osteogenetic ia nastere din osteoblasti si se dezvolta in centrul osului (sarcomul osteogenetic central) sau la periferia osului (sarcomul osteogenetic periferic).

De la metafiza, tumora se extinde atat spre diafiza cat si spre epifiza si, mult timp respecta articulatia.

Osteosarcomul osteogenetic este o tumora bogat vascularizata. Tumora care porneste de la celulele cartilaginoase (condrosarcomul) se localizeaza la oasele scurte dar seamana cu osteosarcomul osteogenetic.

Aspectul radiologic variaza in functie de forma anatomoradiologica respectiv osteosarcomul osteolitic (osteoclastic) sau osteosarcomul osteogenetic (osteoblastic).

Osteosarcomul osteolitic apare ca o zona de osteoliza cel mai frecvent centrala sau periferica cu contur neregulat care rupe corticala si desprinde periostul sub forma de spicul (pintene sarcomatos Kodman).

Fig. 344 Osteosarcomul osteolitic

Osteosarcomul osteogenetic (cel mai frecvent) se caracterizeaza prin zone de osteoscleroza imprecis delimitate care au tendinta la confluare.

In perioada avansata osteosarcomul are cinci forme radiologice:

forma osteolitica periferica - zona de osteoliza periferica, de forma neregulata, cu contur difuz ce rupe corticala. Osul din jur prezinta osteoporoza .

forma osteolitica centrala - zona de osteoliza centrala cu corticala intacta initial si distrusa ulterior.

forma osteosclerotica apare ca o zona de osteoscleroza care ingroasa si deformeaza osul. Tesutul osos neoformat se dispune in mase neregulate in partile moi sub forma de spiculi perpendiculari pe os.

forma radiara se caracterizeaza prin numerosi spiculi dispusi radiar pe axul osului.

forma diafizara prezinta, in stadiul incipient o ingrosare simetrica a corticalei prin apozitii periostale. Ulterior apar zone de osteoliza alternante cu zone de osteoscleroza, asemanatoare cu cele din osteomielita.

Diagnosticul diferential in stadiul incipient este greu.

Osteosarcomul osteolitic trebuie diferentiat de metastaza osteolitica, tumora cu mieloplaxe, tumorile benigne osoase, osteita chistica, mielomul solitar, goma sifilitica, osteomielita subacuta.

Osteosarcomul osteogenetic se va diferentia de metastaza osteosclerotica, boala Paget localizata, osteomielita cronica, sifilisul osos, hematomul osifiant, calusul exuberant, sarcomul Ewing, boala Hodgkin. Diagnosticul diferential este relativ usor in localizarile tipice. Mentionam ca prezenta spiculilor ososi nu este patognomonica pentru osteosarcom ele aparand si in angioame, metastaze, tuberculoza osoasa, hemoragii subperiostale, etc. In toate cazurile in care diagnosticul clinic si cel radiologic nu sunt certe, se indica biopsia osoasa al carui risc de diseminare este incomparabil mai mic decat riscul care decurge dintr-un diagnostic intarziat.

Sarcomul osteogenetic secundar se dezvolta pe o boala Paget preexistenta, stationara de mult timp la care se observa, la un moment dat o distrugere a corticalei cu productii osoase in partile moi vecine fie ca mase osoase neregulate, fie ca spiculi.

Sarcomul Ewing

Numit si endoteliom osos este un reticulosarcom care se dezvolta mai frecvent la tinerii de sex masculin, intre 10 - 20 - 30 ani.

Se localizeaza la nivelul oaselor lungi, cu predilectie in portiunea medie a diafizei. Debutul clinic poate fi brusc cu febra, tumefactia unui segment, durere la fel ca in osteomielita insa sunt si cazuri cu debut lent, fara febra, cu dureri si tumefactie discreta.

Aspectul radiologic in stadiul incipient nu este caracteristic. Apar zone de osteoliza in compacta diafizara a oaselor lungi cu diametrul in jur de 1 cm. Ulterior diafiza se ingroasa fuziform, tumora se extinde, distruge corticala apoi dezlipeste periostul producad periostoza sub forma unor lame suprapuse. Prima lama osoasa din apropierea corticalei este strapunsa de tumora formandu-se o a doua lama de periostoza si asa mai departe astfel ca osul apare inconjurat de lamele osoase suprapuse asemanatoare foilor de ceapa

Fig. 345 Sarcomul Ewing

In stadiul avansat, corticala este partial distrusa, osul este deformat, cu contururi fluu; tumora invadeaza partile moi, se pot produce fracturi.

Rar, sarcomul Ewing se poate localiza pe oasele late. Diagnosticul radiologic este dificil.

Mielomul multiplu

Este o tumora maligna a celulelor plasmocitare. Exista 3 forme clinico-imagistice respectiv mielomul solitar, mielomul multiplu si forma demineralizanta care pot fi de fapt faze diferite de evolutie a aceleasi boli. Se localizeaza la oasele late - craniu, bazin, coaste, vertebre, clavicula, stern, omoplat - rar la oasele lungi dar si in rinichi, ficat, splina etc. leziunile osoase fiind, la majoritatea cazurilor pe primul plan

Boala incepe in centrul oaselor prntr-un proces de distrugere a spongioasei apoi oasele se decalcifica, corticala este erodata, se produc fracturi.

Debutul clinic este insidios, cu dureri osoase difuze, rar cu dureri mari. In perioada de stare, boala se manifesta prin dureri osoase, aspenie marcata, fracturi spontane. Durerile osoase sunt necaracteristice si se confunda adesea cu durerile reumatismale.

Aspectul radiologic. Pentru un diagnostic complet este nevoie de radiografia mai multor oase.

La nivelul craniului se evidentiaza zone de osteoliza rodunde de dimensiuni variabile in jur de 10mm cu contur net aratand ca niste gauri facute cu burghiul.

Fig. 346 Mielomul multiplu

La nivelul coastelor apar numeroase zone de osteoliza, coastele sunt ingrosate, corticala este subtiata sau distrusa si pot aparea multiple fracturi. Prezenta fracturilor costale numeroase in afara unui traumatism major cunoscut pledeaza pentru mielom.

La nivelul coloanei vertebrale, leziunile intereseaza la inceput una sau mai multe vertebre izolate care prezinta o intensa decalcificare apoi aparand zone de osteoliza. Corpii vertebrali se prabusesc, iau aspect cuneiform, se produc fracturi si cifoze.

La oasele bazinului se gasesc deseori zone de osteoliza rotund ovalare ce ajung de dimensiuni mari.

La oasele lungi, rar afectate, se evidentiaza osteoliza centrala sau in corticala.

Mielomul solitar se localizeaza mai frecvent pe oasele lungi si coloana vertebrala.

In forma demineralizanta scheletul este intens osteoporotic, vertebrele sunt tasate si au o forma specifica "in diabolo" sau vertebre de peste

Diagnosticul diferential radiologic al mielomului trebuie facut cu urmatoarele afectiuni: metastazele osteolitice, osteoza paratiroidiana, limfogranulomatoza maligna, tumora cu celule gigante, tumorile benigne osteolitice, gomele sifilitice, tbc osos.

Fibrosarcomul osos

Este o tumora maligna care se dezvolta din tesutul conjunctiv al osului. Este mult mai rar decat osteosarcomul. Tumora se dezvolta cu predilectie in metafiza oaselor lungi, in oasele craniului, in vertebre. La fel ca osteosarcomul, fibrosarcomul poate fi central sau periferic. Radiologic si clinic se aseamana cu osteosarcomul asa incat numai biopsia il poate diferentia.

Cordomul

Este o tumora din celule asemanatoare celor din coarda dorsala embrionara. Dupa sediul unde se dezvolta, se descriu cordoame sacro coccigiene - cele mai frecvente - apoi cele de la baza craniului, foarte rar in celelalte parti ale coloanei.

Cordomul, desi debuteaza ca o tumora benigna, este considerat malign pentru ca da metastaze, invadeaza partile moi si recidiveaza dupa extirpare chirurgicala.

Aspectul radiologic este de osteoliza cu caracter invadant la care, uneori se asociaza reactie periostala.

Diagnosticul diferential se face cu metastazele osteolitice, osteosarcomul osteolitic, osteocondromul, mielomul, echinococoza osoasa.

Tumorile metastatice osoase

Sunt cunoscute si sub denumirea de tumori secundare si apar in urma diseminarii unei tumori primare.

Tumorile metastatice osoase se dezvolta prin doua modalitati:

1. prin invadare de vecinatate (contiguitate);

2. prin diseminare la distanta.

Metastazele prin contiguitate apar in special in cancerele fetei sau ale extremitatilor unde, prin extindere, ajung la os producand osteoliza.

Metastazele prin diseminare la distanta sunt cele mai frecvente. Tumara primara este cunoscuta sau nu se cunoaste punctul de plecare.

Metastazele osoase au ca punct de plecare tumorile mamare, prostatice, tiroidiene, pulmonare, de tub digestiv.

Deobicei sunt multiple, mai rar unice Ele se dezvolta in orice parte a osului, in epifize, metafize sau diafize dar sunt mai frecvente in oasele late - craniu, bazin, coloana.

Tumorile metastatice sunt de trei tipuri in functie de leziunile pe care le produc:

forma osteolitica se manifesta prin leziuni de osteoliza de diferite forme si marimi, de cele mai multe ori cu contur difuz ce se pierde in tesutul osteoporotic din jur. Aceasta forma se intalneste dupa cancerul de san, plaman, uter, rinichi; diagnosticul diferential se face cu mielomul multiplu, angiomul vertebral, tbc (intotdeauna prinde articulatia);

Fig. 347 Metastaze osteolitice

forma osteosclerotica se intalneste in cancerul de prostata, mai rar in cel mamar; se localizeaza pe oase late - coloana, bazin, craniu. Oasele apar ingrosate, cu zone osteosclerotice diseminate de forma rotunda sau neregulata avand rezistenta scazuta cu fracturi. Diagnosticul diferential trebuie facut cu unele distrofii osoase (boala oaselor de marmura), sifilisul osos, tumori benigne osteosclerotice.

Fig. 348 Metastaze blastice

forma mixta este cea mai frecventa. Pe acelasi os apar atat zone de osteoliza cat si zone de osteoscleroza.

Radiodiagnosticul afectiunilor articulare

Metodele de examinare ale articulatiilor sun radiografiile in doua incidente, comparativ cu articulatia simetrica, radiografii marite, artrografia cu substanta de contrast pozitiva sau negativa, tomografia, CT si IRM.

Artritele

Apar in bolile reumatismale, in diverse infectii (gonococ, stafilococ, tbc), in stari alergice, in afectiuni dismetabolice (artrita uremica, diabetica), in boli ale glandelor cu secretie interna, boli ale sangelui etc. Dupa evolutie, ele se impart in artrite acute si artrite cronice.

Artritele acute nu au semne radiologice. Procesul inflamator se dezvolta mai intai in partile moi articulare: sinoviala, capsula, ligamente si tarziu invadeaza cartilajul. Metoda de utilizat pentru diagnostic este IRM.

Artritele cronice cele mai frecvente sunt poliartrita reumatoida, artrita tbc si artritele din diferite boli generale.

Poliartrita reumatoida

Este mai frecventa in tarile cu temperatura joasa si umiditate mare. Leziunile apar initial la sinoviala de unde se extind la capsula, cartilagii si suprafetele osoase articulare.

Debutul este in copilarie si adolescenta, este insidios cu dureri la articulatiile mainilor si picioarelor. Durerile sunt migratoare, apar subfebrilitati cu evolutie de lunga durata. Apoi apare tumefactia articulara, retractii ale partilor moi cu deformari ale degetelor. Rar debutul este monoarticular - genunchi, tibiotarsiana sau la alta articulatie.

Anatomopatologic apare la debut o leziune sinoviala exudativa cu exudat bogat in proteine, urmat de o faza granulomatoasa aparand un tesut de granulatie (panus) care se intinde pe suprafata sinovialei. In stadiul urmator panusul se extinde si pe cartilajul articular pe care il distruge. In ultima faza tesutul de granulatie se transforma in tesut fibros care apoi se calcifica ducand la o anchiloza fibroasa si osoasa.

Radiologic. In primele luni de la debutul clinic, radiografiile sunt normale. Ulterior apare o tumefiere a partilor moi, osteoporoza segmentara care se va insoti de mici zone de osteoliza (geode) subcondrale in epifize. Prima geoda apare in epifiza stiloida a ulnei, apoi in oasele carpului si oasele scurte de la maini si picioare. In evolutie leziunile cresc in dimensiuni suprafetele articulare se distrug, spatiul articular se ingusteaza si, in final apare anchiloza carpului sau tarsului. Articulatiile degetelor se deformeaza, apar subluxatii datorita sclerozei inegale a ligamentelor, capsulei si atrofiilor musculare. Este faza de anchiloza deformanta. Deformarile articulare, anchilozele si subluxatiile modifica complet forma anatomica normala a articulatiei respective aparand aspectul de mana de ghiara, degete in ciocan, deviatie cubitala, mina in cap de lebada.

Fig. 349 Modificarile in poliartrita reumatoida

La nivelul articulatiilor mari (genunchi) se produce initial o demineralizare accentuata, apoi dispare spatiul articular, suprafetele articulare sunt deformate si se produce anchiloza ca si la articulatiile mici.

Spondilita anchilopoetica

Apare la tineri intre 20 - 30 de ani, mai frecvent la sexul masculin. Debutul este la articulatiile sacroiliace apoi se extinde la coloana vertebrala si, rar, la articulatiile mari.

Clinic bolnavii prezinta dureri spontane sau provocate in regiunea sacroiliaca, in lombe si la nivelul coloanei vertebrale. La dureri se asociaza contractura musculara, rigiditatea si alterarea starii generale.

Semnele radiologice au o importanta deosebita in precizarea diagnosticului, mai ales in perioada de inceput cand simptomele clinice sunt necaracteristice

Radiografia articulatiilor sacroiliace evidentiaza osteoporoza subcondrala a suprafetelor articulare care devin neregulate, cu limite sterse, difuze cu spatiul articular largit. Osteoporoza se extinde la sacru si osul iliac pe care apar si mici zone de osteoliza (geode) rezultand un aspect tigrat al regiunii. Ulterior apare osteoscleroza a suprafetelor articulare, spatiul se ingusteaza pana la anchiloza completa sacroiliaca. Leziunile sunt bilaterale simetrice.

Fig.350 Spondilita anchilopoetica

Diagnosticul diferential trebuie facut cu tbc sacroiliaca care este mai distructiva si mai demineralizanta, unilaterala.

Leziunile din spondilita se extind la nivelul coloanei lombare, dorsale si cervicale. Corpii vertebrali devin osteoporotici, se remodeleaza, marginile anterioare devenind drepte. La inceput se calcifica apoi se osifica inelele fibroase discale realizand punti osoase fine intervertebrale (sindesmofite).

Spatiile intervertebrale apar astfel inchise lateral, coloana in ansamblu luand aspectul de "trestie de bambus".

Calcificarea ligamentelor interspinoase, a ligamentelor galbene si a articulatiilor interapofizare realizeaza semnul celor 3 linii de tramvai. Lordoza lombara dispare datorita calcificarii ligamentului vertebral comun anterior si posterior si coloana poate lua 2 forme:

- forma rectilinie numita si Strümpel-P.- Marie in care toata coloana este dreapta si rigida. Aceasta forma este frecvent insotita de afectarea articulatiilor mari de la nivelul centurii scapulare si pelvine;

- forma cifotica (Bechterew) se caracterizeaza printr-o pronuntata cifoza dorsala cu rigiditatea coloanei.

Fig. 351 Coloana de bambus

Radiografia coxo-femurala si scapulo-humerala evidentiaza, in cazul in care sunt afectate, osteoporoza si ingustarea spatiului articular.