Consideratii cu privire la etica in afaceri

CONSIDERATII CU PRIVIRE LA ETICA

Aspecte privind etica in afacerile internationale

Problemele de etica si morala au fost abordate din cele mai vechi timpuri de marii invatatori si profeti care au intemeiat diferite religii: crestinismul budismul, mahomedanismul, confucianismul, precum si de marii filozofi. In ultimele decenii se distinge o preocupare de a acorda eticii locul ce i se cuvine in procesul de conducere din toate domeniile, inclusiv in afacerile economice.

Termenul de etica provine din greaca veche (ethos = obisnuinta, moravuri, caractere) si are un dublu sens:

Disciplina stiintifica avand ca obiect de studiu normele de comportament care reglementeaza relatiile dintre oameni;

Ansamblul normelor care reglementeaza comportamentul oamenilor in societate, a regulilor ce trebuie aplicate pentru a practica binele in opozitie cu raul si a normelor a caror respectare este impusa prin obiceiuri si deprinderi consacrate in societate.

1. " Etica reprezinta un sistem de norme de conduita a oamenilor, care permite aprecierea din punct de vedere al criteriilor morale si sociale a ceea ce este bine sau rau in relatiile dintre oameni, in scopul stabilirii raporturilor folositoare, generatoare de stabilitate si convietuire pe baza de reprocitate".

Etica reprezinta armonizarea relatiilor dintre indivizi si firma, intreprinderi si clienti, intreprinderi concurente, tari, organisme internationale si tari,etc.

Etica indeplineste atat rolul de judecata morala, cat si de luare a deciziilor in conditiile echilibrarii problemelor care pot genera conflict.

In general, exista doua abordari de baza ale eticii afacerilor:

prima este de orientare religioasa si presupune ca in toate trebuie sa fie urmate normele morale, corespunzatoare eticii religioase. Aceasta abordare poate fi conventional numita "abordare moralista", dar trebuie mentionat ca intre diferite religii exista unele deosebiri in ceea ce priveste continutul moralitatii;

cea de-a doua abordare are un caracter pragmatic si presupune ca activitatile omului, inclusiv afacerile economice, trebuie sa fie etice si sa contribuie la conferirea durabilitatii activitatii, evitand o serie de riscuri si tensiuni.

Reciprocitatea, unul dintre primele precepte privind comportamentul fata de ceilalti, este o puternica norma, reprezentata prin trei zicale:[4] una negativa ("Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte"), una pozitiva ("O mana spala pe alta si amandoua fata") si una generala ("Ce tie nu-ti place, altuia nu face"). Reciprocitatea pozitiva si cea generala sprijina crearea valorilor sociale iar reciprocitatea negativa conduce la neindeplinirea asteptarilor si reprezinta premisa conflictelor interpersonale.

2. Prin termenul "etica" mai putem intelege ansamblul de valori si norme care definesc, intr-o anumita societate, omul de caracter si regulile de comportare justa, demna si vrednica de respect, a caror incalcare este blamabila si vrednica de dispret. In aceasta acceptiune, etica promoveaza anumite valori[5] precum cinstea, preocuparea, integritatea, dreptatea, curajul, sinceritatea, marinimia si altruismul, incercand sa faca respectate norme de genul: "Sa nu minti!", "Sa nu furi!", "Ajuta-ti aproapele!", "Respecta-ti parintii!", "Creste-ti copiii asa cum se cuvine!", "Respecta-ti intotdeauna promisiunile!"

In firescul limbii romane, ansamblul acestor reguli de "buna purtare" se numeste morala, iar conditia omului care aspira sa traiasca potrivit unor idealuri si principii cat mai inalte se numeste moralitate.

Conceptul de morala provine din latina - mos, mous, in sens mai larg avand aceeasi semnificatie cu etica.

"Morala, dupa chiar intelesul etimologic al cuvantului este stiinta moravurilor sau a obiceiurilor, ori a deprinderilor omenesti".

Aceasta stiinta trebuie sa faca 3 feluri de studii:

Sa observe caracterele si deprinderile oamenilor dupa cum naturistul observa caracterele si deprinderile animalelor;

Sa induca, din faptele morale si sociale, legea conduitei omenesti, determinand astfel regulile activitatii noastre intocmai ca fizicianul care cauta in fenomenele naturii legile miscarii materiei;

Sa conceapa idealul mersului omenirii: legea datoriei si a progresului, statornicind regulile unei morale care ar favoriza tendinta noastra catre civilizatie - catre scopul suprem sau catre ceea ce trebuie sa atingem.

Obiectul general si cu totul abstract este binele, iar obiectul concret, pe care trebuie sa-l studiem pentru a ne forma o idee de binele si fericirea omeneasca, de legile binelui si a activitatii omenesti, sunt fenomenele morale si sociale. Din acest din urma punct de vedere morala este stiinta conduitei omenesti - studiul tendintei omenesti catre un scop sau catre bine, ce ar deriva din adevaratele tendinte ale naturii omenesti.

Moralitatea faptelor depinde de gradul de dezvoltare a simtului nostru etic. Cum este acest simt etic sau constiinta morala, astfel sunt si faptele noastre.

Acest simt intr-adevar ne face sa apreciem scopul conduitei noastre si sa intelegem diferitele idei sau principii dupa care se conduce societatea in care traim.

3. "Simtul etic dar, este acea putere psihica prin care deosebim faptele bune de cele rele, prin care putem sti ceea ce se cuvine, sau nu, sa facem".

Esenta acestui simt moral consta in stiinta ce o avem, de a diferentia ceea ce este bine de ceea ce este rau. La lumina acestei puteri deliberam cu noi insine si ne intrebam, daca trebuie sau nu, sa facem un lucru: judecam daca o fapta este buna, daca actiunile altora sunt meritorii, ne pare rau, avem mustrari de cuget cand comitem un fapt fara sa fi consultat acest simt; condamnam actiunile altora daca, constiinta le apreciaza injuste sau raufacatoare, suntem satisfacuti daca o actiune este dictata de constiinta noastra si le laudam actiunile altora ori de cate ori constiinta le apreciaza ca sunt meritorii. Sentimentul etic la originea sa este slab, el se dezvolta cu timpul si potrivit cu educatia primita in familie, scoala si societatea in care ne-am nascut.

4. Etica poate fi definita ca o reflectie sistematica asupra consecintelor morale ale deciziilor (potentiale daune atat pentru personalul din interiorul organizatiei, cat si pentru persoanele din exteriorul acesteia).

1.1 Principiile eticii in afaceri

Potrivit unor studii efectuate de specialisti, s-a spus ca etica trebuie sa aiba la baza respectarea unor principii, cum ar fi:

a) principiile generale ale eticii in afaceri

b) principiile personale ale eticii in afaceri

a) Principii personale ale eticii in afaceri

Comportamentul in afaceri al intreprinzatorilor particulari si al oricarui partener de afaceri trebuie sa se bazeze pe urmatoarele principii:

Onestitatea - presupune a nu omite si a nu fi selectiv in informatii;

Integritatea - un om de afaceri integru va proceda intr-un mod pe care-l considera corect, chiar si atunci cand este presat sa actioneze altfel;

Increderea - se intreprinde orice efort pentru a indeplini un acord verbal si scris. Nu se va crea o justificare nerezonabila pentru a evita raspunderea;

Loialitatea - fata de persoane sau fata de institutie presupune a nu intreprinde presiuni si influente care genereaza conflicte de interese;

Corectitudinea - implica aceeasi atitudine justa in toate afacerile. Nu se va exercita in mod arbitrar puterea, nici nu se va intreprinde nimic indecent pentru a castiga sau a mentine un avantaj;

Preocuparea pentru altii - vizeaza grija, compasiunea, voluntarismul si bunatatea. Se urmareste realizarea obiectivelor propuse intr-un mod care cauzeaza cel mai putin rau si cel mai mare bine posibil pentru altii;

Respectul fata de lege - presupune supunerea la legile, standardele, regulile si reglementarile referitoare la afacerea intreprinsa;

Dedicarea pentru excelenta - urmareste excelenta profesionala si presupune urmarirea constanta a cresterii eficientei si a informarii permanente;

Cautarea pozitiei de lider - liderul va constitui un model etic si va asigura un exemplu pozitiv pentru altii;

Responsabilitatea - consta in acceptarea raspunderii personale pentru calitatea etica a deciziilor personale si pentru omisiuni.[10]

b) Principii generale ale eticii in afaceri

Intrucat afacerile pot fi un agent puternic al schimbarilor sociale pozitive este necesar sa prezentam principiile generale ale eticii in afaceri ca un fundament pentru dialogul si actiunile intreprinzatorilor particulari, a liderilor si a managerilor de la nivelul de varf pentru corectarea responsabilitatii in afaceri.

Principiul 1 - Responsabilitatea pentru propria afacere - presupune ca valoarea unei afaceri pentru societate consta in bunastarea si locurile de munca pe care le creeaza, precum si in produsele si serviciile catre clienti la preturi rezonabile, in corespondenta cu calitatea asigurata. Pentru a crea o astfel de valoare, afacerea trebuie sa-si mentina propria rigoare si viabilitate: doar supravietuirea nu este suficienta.

Principiul 2 - Impactul economic si social al afacerii spre inovare, justitie si comunitatea mondiala. Afacerile lansate in alte tari trebuie sa contribuie si ele la progresul    social al acestora, prin crearea de noi locuri de munca si prin sprijinirea cresterii puterii de cumparare a cetatenilor. De asemenea, afacerile trebuie sa contribuie la dezvoltarea economica mondiala prin utilizarea eficace si prudenta a resurselor, printr-o competitie libera si corecta, prin orientarea spre inovatie in tehnologie si management.

Principiul 3 - Comportamentul in afaceri dincolo de litera legii, spre un spirit de incredere reciproca. In timp ce se accepta legimitatea respectarii secretului vanzarilor, afacerile trebuie sa consfinteasca respectarea intelegerilor, precum si deplina transparenta, nu doar pentru propria credibilitate si stabilitate, ci si pentru derularea lina si eficienta a tranzactiilor, in special daca ele au loc la nivel international.

Principiul 4 - Respectarea regulilor si a reglementarilor. Pentru a evita neintelegerile si pentru a promova comertul liber, conditiile egale de competitie, corectitudinea precum si tratamentul egal al tuturor participantilor, afacerile trebuie sa respecte atat reglementarile nationale cat si cele internationale. Mai mult, organizatiile trebuie sa constientizeze faptul ca, desi unele comportamente de afaceri sunt legale, pot totusi sa aiba consecinte negative pentru parteneri.

Principiul 5 - Sprijinirea comertului multilateral. Afacerile trebuie sa sprijine tranzactiile multilaterale in sprijinul respectarii reglementarilor GATT si a altor intelegeri similare. Organizatiile de afaceri trebuie sa coopereze in efortul comun de promovare a comertului liber si sa relateze acele procedee domestice nerezonabile pentru comertul global, acordand totodata prioritatea realizarii obiectivelor politicii nationale.

Principiul 6 - Respect pentru mediul inconjurator. Orice afacere ar trebui sa protejeze si sa scada poluarea mediului inconjurator, sa promoveze dezvoltarea sustinuta si sa previna risipirea utilizarii resurselor naturale.

Principiul 7 - Evitarea operatiunilor ilicite. Afacerea nu trebuie sa faca obiectul luarii sau darii de mita, al spalarii banilor sau al altor practici de coruptie, mai mult orice intreprinzator particular care coopereaza cu altii pentru a eradica astfel de practici. Comportamentul etic in afaceri nu permite comertul cu arme sau cu alte materiale folosite de grupurile teroriste, comertul cu droguri sau alte acte criminale.[11]

In derularea afacerilor trebuie afirmata puternic nevoia de valori morale in luarea deciziilor, valori fara de care nu ar fi posibile relatiile de afaceri stabile si viata sociala. Proiectarea unei noi afaceri sau dezvoltarea ei presupune respectarea acestor principii de baza.

Unele dintre cele mai dificile probleme etice apar atunci cand firmele fac afaceri pe diferite piete externe, unde standardele etice difera de cele din tara de origine. In aceste cazuri, ceea ce se considera etic intr-o tara este considerat neetic in alta, dilemele putand fi foarte dificile pentru firme si managerii lor.6

Nerespectarea comportamentului etic, moral, in sensul sau cel mai larg al conceptelor la nivel de state, de oameni politici, de manageri de orice fel, de oameni ca atare, reprezinta sursa pericolelor care sunt infioratoare prin dimensiunea consecintelor (razboaie, terorism, actiuni de tip mafiot, jefuirea resurselor naturale si poluarea mediului).

1.1.1 Clasificarea eticii

Luand in considerare drept criteriu modul de abordare a problematicii eticii, distingem:

a) Etica convingerii - presupune o atitudine autentic morala, in sensul unei morale pure, pe baza careia cel ce actioneaza se supune strict convingerilor sale, fara a lua in considerare consecintele actiunii.

Corespunzator acestui tip de etica, se porneste de la propria experienta a subiectului in confruntarea cu diferite situatii, actionand in numele convingerilor sale, chiar daca provoaca reactii ostile. Etica convingerii este la indemana managerilor tip conducatori, a oamenilor pregatiti si de curaj. Ea nu presupune eludarea legii, dar interpretarea ei corecta implica uneori necesitatea luptei pentru schimbarea unor legi nedrepte. Intr-adevar, dreptatea ii deranjeaza pe cei care profita de nedreptate; emanciparea saracilor incomodeaza pe cei care ii exploateaza si care sunt profitorii societatii iar inlaturarea prejudecatilor si restructurarea institutilor dupa propriile criterii atrag adeseori reactii ostile, care uneori merg pana la calomnii si lupte ce pot lua forma sociala si politica.

In concluzie putem spune ca etica convingerii este progresista in masura in care convingerile sunt corecte si se inscriu pe linia cerintelor reale ale democratiei autentice si ale progresului socio-economic, dar aplicarea ei necesita uneori o lupta plina de riscuri.

b) Etica responsabilitatii - aceasta etica presupune faptul ca prima dintre preocupari trebuie sa fie aceea a responsabilitatii asupra actelor proprii si a prevederii consecintelor acestora pentru ceilalti, in cazul managerilor pentru subalterni, dar si pentru mediul socio-economic in care actioneaza organizatia.

Problema care se pune este de a sti in ce fel, cel care situand in prim plan constiinta propriei responsabilitati tine cont de elementele ce ii conditioneaza actiunea, care uneori prin continutul lor viciaza responsabilitatea manageriala.

Inca din secolul al XIX-lea, sociologul german Max Weber avertiza asupra riscurilor ca lumea capitalului "va divorta iremediabil" de valorile morale. El a fost cel care a impartit etica in cea a convingerilor si a responsabilitatilor, considerand ca nu se exclud reciproc ci se completeaza, impreuna "alcatuind" omul de afaceri autentic. Se actioneaza conform convingerilor proprii, dar trebuie sa ai responsabilitate asupra consecintelor pe care deciziile le au asupra celorlalti. Dilema responsabilitate-moralitate angajeaza mutarea accentului discursului asupra codului de conduita a omului de afaceri.

c) Etica regulilor - corespunzator acestei etici, o firma se limiteaza in mod automat la ceea ce cere prin principiile eticii acceptate si prin regulile interne stabilite. Pana la un punct etica regulilor se suprapune cu cea a responsabilitatii, in sensul ca se bazeaza pe respectarea regulilor jocului. Deosebirea ar consta in faptul ca in etica responsabilitatii managerii actioneaza cu deplina responsabilitate fata de cosecinte, pe cand in cea a regulilor se acopera de legi si reglementari. In concluzie, etica regulilor genereaza un comportament corect daca regulile sunt corecte. Etica regulilor si a posibilului sunt cele mai simple si vechi forme de etica bazandu-se pe respectarea "oarba" a autoritatii religioase, astfel cele 10 porunci din Biblie reprezinta un model de etica a regulilor.

d) Etica posibilului - aceasta etica se reduce la un anumit conformism: "atat pot face, atat fac". Unii manageri, preocupati de urgenta deciziilor ce trebuie luate se deprind de obiceiurile mediului si, fara a incerca sa ierarhizeze si sa selecteze variante optime, se multumesc cu posibilitatile dovedite. Etica posibilului este preferata de catre cei mai putini curajosi si inclinati spre inovare. "Atat pot, atat fac" este dictonul specific reprezentantilor acestei etici.