MANAGEMENTUL AFACERILOR ECONOMICE IN SISTEM FRANCHISING

UNIVERSITATEA CONSTANTIN BRANCOVEANU

FACULTATEA DE MANAGEMENT MARKETING IN AFACERI

ECONOMICE - PITESTI

MANAGEMENTUL AFACERILOR ECONOMICE IN SISTEM FRANCHISING

LUCRARE DE LICENTA

INTRODUCERE

In literatura juridica romana s-a scris foarte putin inca despre acest contract economic, cauzat nu atat de lipsa de interes din partea specialistilor romani fata de franciza ci de faptul ca franciza este o realitate recenta pentru circuitul economic romanesc.

Pana de curand cele mai multe referiri asupra acestui tip de contract se gaseau in lucrarile de economie si in special, in cele care tratau problema contractelor de comert exterior. Analizele, desi realizate cu un grad inalt de profesionalism de catre specialisti in comertul exterior, sunt totusi tributare perspectivei economice careia ii scapa aspectele legate de continutul juridic, obligational, al contractului de franciza.

Franciza este inca o realitate in miscare despre care se va mai scrie mult, fiind departe momentul in care sa-si gaseasca o fundamentare teoretica

in stare sa ofere solutii pentru toate aspectele si instrumentele economice pe care le presupune ca fenomen comercial.

Afacerile internationale evolueaza astazi intr-un ritm rapid, antrenand un numar din ce in ce mai mare de companii, din diverse tari ale lumii. Perspectiva cresterii volumului vanzarilor si a cotelor de piata, a diversificarii gamei de produse oferite si a accesului pe piete la resurse - in vederea maximizarii profiturilor - sunt numai cateva dintre elementele care determina o companie sa se implice in diferite tipuri de operatiuni comerciale pe piata internationala.

Franchising-ul este, prin excelenta, sistemul cel mai dezvoltat si utilizat de unificarea economica internationala. Contractul de franciza (franchise agreement) este suportul ideal pentru transferul international de conceptii manageriale, tehnologie si know-how.

Succesul pe care l-a cunoscut franchising-ul ca instrument de cooperare internationala se datoreaza, in principal, actiunii similare a doi factori, si anume: tendinta de globalizare a economiei mondiale si tendinta de partajare si diminuare a riscului in afaceri.

Sistemul actual de francizare este conceput tocmai pentru a raspunde tendintelor generale de globalizare a economiei si de unificare a pietelor. In economia contemporana, cand retelele economice internationale sunt legate intre ele printr-o multitudine de conexiuni si canale de comunicatie, franchising-ul imbraca forma unui "sistem sangvin mondial", care permite directionarea fluxurilor economice catre toate zonele geografice ale lumii. In cazul opreratiunilor de franchising, fluxurile pe canalele retelelor internationale se realizeaza intr-un singur sens: de la creatorii de valori economice catre zonele destinate consumului.

Tehnica operatiunilor de franchising prezinta avantajul ca riscurile sunt impartite intre franchisori si franchiseri. Franchiserii (franchisees) care apartin retelei de franchising sunt independenti intre ei din punct de vedere economic, financiar, si juridic, fapt ce face posibil ca o eventuala criza care afecteaza un franchiser sau chiar o piata geografica dependenta de un subfranchisor sa nu se propage catre ceilalti membrii ai retelei sau catre societatea franchisoare.

Franchising-ul a cunoscut una dintre cele mai spectaculoase evolutii dintre toate genurile de operatiuni comerciale, profitand atat de conceptul sau de afaceri, cat si de contextul international in care aceasta tehnica manageriala s-a dezvoltat.

In domeniul afacerilor de tip franchise, Statele Unite isi pastreaza in continuare suprematia, dar in ultimii ani piata europeana a franchising-ului s-a largit considerabil, datorita deschiderii catre economia de piata a fostelor tari socialiste.

Pentru tarile aflate in tranzitie, aceasta tehnica de afaceri, care implica si transferul international de tehnologie, reprezinta o dubla oportunitate: pe de o parte implica investitii pe termen lung, deci duce la crearea de noi locuri de munca in economie si aduce o anumita contributie la cresterea PIB-ului, iar pe de alta parte, reprezinta o modalitate rapida de asimilare a celor mai noi tehnologii si standarde existente pe piata mondiala.

La initierea unei operatiuni de franchising, potentialul franchisee trebuie sa cunoasca mecanismul derularii afacerii francizate si clauzele contractuale care guverneaza desfasurarea afacerii, sa inteleaga in ce masura anumite prevederi ale contractului de franchising ii sunt favorabile sau nu. Altfel spus, trebuie sa stie ce sa ceara la masa tratativelor, atunci cand negociaza un contract de franchising. Pe de alta parte, avand in vedere diversitatea oportunitatilor de franchising, viitorul franchisee trebuie sa stie sa aleaga operatiunea de franchise care se potriveste cel mai bine cu domeniul si cu posibilitatile sale.

CAPITOLUL I: ASPECTE TEORETICE PRIVIND FRANCHISINGUL

1.1 Importanta si amploarea utilizarii francizei

Franciza a cunoscut una dintre cele mai spectaculoase evolutii dintre toate genurile de afaceri, profitand atat de calitatile sale necontestate, dar si de contextul favorabil in care s-a dezvoltat. Chiar daca franciza si-a dezvoltat toate formele sale de utilizare - distributie, servicii si productie - ea s-a armonizat pefect cu tendinta economica generala de dezvoltare a sectorului serviciilor. Evolutia ascendenta a volumului de afaceri in domeniul serviciilor a fost intr-o continua interdependenta cu evolutia francizelor.

Cand in 1955, americanul Ray Kroc - "parintele francizei afacerii - oferea spre vanzare alaturi de o idee de produs - o chiftea intre doua jumatati de chifla - si un concept managerial, un desing specific de magazin, o reclama si o instruire profesionala, cati banuiau succesul pe care il va avea afacerea, dar mai ales noua metoda de a face afaceri Numele firmei este McDonald s si numara astazi peste 23.000 de unitati in toata lumea, iar vanzarile depasesc 5 miliarde dolari.

Comparativ cu sistemele clasice de expansiune pe piata, franciza este de departe cu mult mai prolifica. Ca exemplu comparativ, aratam ca reteaua de restaurante americane While Castel s-a extins in mod clasic prin filiale, deschizand din 1900 aproape 400 de restaurante, in timp ce McDonald s, a reusit gratie noului sistem, sa deschida de 25 de ori mai multe restaurante in doar jumatate din acest timp.

Conform unui sondaj Gallup, realizat in SUA, in 1992, 75% dintre cei care au ales franciza sunt multumiti de optiunea facuta, fata de numai 39% cati sunt multumiti dintre cei care au optat pentru alta cariera.

Un raport asupra economiei americane vizand "franchising-ul in economie" arata ca in anul 1991 in SUA exista un total de 2.239 francize cu un numar de 521.215 unitati francizate, numai in domeniul restaurantelor vanzarile pe acelasi an ridicandu-se la 85,5 miliarde dolari.[2] In Europa, comparativ, existau mai mult de 1.600 retele de franciza cu peste 85.000 de beneficiari, implicand o cifra de afaceri de peste 55 miliarde dolari.

Importanta deosebita a francizei se desprinde si din faptul ca ea actioneaza cu precadere in zona serviciilor, in sens larg - care include si distributia de produse, domeniu unde nu exista notiunea de "supraoferta" si unde, intotdeauna, imperativele vor fi: mai mult, mai bine, mai divers. De la primii distribuitori americani de automobile, trecand prin fast-food-uri, si restaurante, noul sistem managerial a acaparat tot ce inseamna distributie si servicii.

Un alt exemplu edificator asupra importantei pe care a dobandit-o sistemul francizei, provine din lumea analistilor financiari. Bazandu-se pe calitatea esentiala a francizei de a reproduce in conditii identice un anumit produs sau serviciu oriunde pe glob, specialistii au creat un nou indicator financiar foarte eficient si pertinent, capabil sa ofere o imagine comparativa a evaluarii monedelor nationale. Indicatorul poarta denumirea de "Big Mac" si reprezinta pretul in dolari platit pentru un sandwich Big Mac in diferite tari ale lumii. In acest fel se poate observa daca moneda unui stat este subevaluata , ori supraevaluata, in raport cu celelalte monede nationale.[3]

Domeniile in care sistemul francizei a patruns sunt foarte numeroase si intr-o continua diversificare.

Franciza a patruns in ultimul timp in domenii comerciale noi care nu pareau a se preta la un asemenea gen de exploatare, cum ar fi domeniul bancar sau cel al asigurarilor. Cel mai interesant fenomen care se produce in acest timp in evolutia francizei este transferul acestui sistem din zona comerciala catre zonele necomerciale. Activitati medicale, de stomatologie sau optica medicala se pot realiza astazi in baza unor contracte de franciza care folosesc metode de succes deja experimentate.

In egala masura know-how-ul francizabil poate sa se refere la activitati de artizanat, agricole (tehnici de crestere sau de cultura francizate), profesii liberale (cabinete de avocatura francizate), afaceri imobiliare sau metode de invatamant. Ca exemplu indicam sistemul de invatamant la distanta (IDD) Open School University, creat in Marea Britanie si raspandit apoi, prin intermediul francizelor, in multe alte tari. In Romania, Open School University activeaza ca francizor bucurandu-se de acelasi succes.

Aparitia si evolutia franchising-ului

Conceptul de " franciza" a aparut inca din Evul Mediu, in Marea Britanie cand Biserica Catolica a concesionat unor persoane colectarea taxelor pentru biserica, avand loc institutionalizarea colectarilor de taxe. Cuvantul franchise" provine din limba franceza si inseamna la origone scutire de taxe vamale si impozite, cu timpul adaugandu-se si alte sensuri, cum ar fi permisiunea de a folosi drepturile comerciale care apartin altcuiva, acestea insemnand de fapt tehnica specifica franchisingului.

Legislatia americana antitrust de la inceputul secolului xx interzicea vanzarea directa a automobilelor de la constructori catre utilizatori, fapt care a generat formarea contractelor de concesiune din care apoi a aparut un contract similar celui de franciza.

Incepand cu anii ai secolului trecut, noul mijloc de distributie a patruns mai ales pe piata americana a restaurantelor, a inchirierilor de automobile, a hotelurilor , a intreprinderilor imobiliare, confectiilor etc.

Dupa 1850 franchising-ul mai apropiat de sensul actual isi face aparitia si in SUA, prin intermediul firmei de masini de cusut "Singer Serving Machine", acordand distribuitorilor dreptul de a vinde masinile sale si ale firmei "General Motors Corporation" care infiinteaza statii de service. Acest procedeu "Product Distribution Franchising" (Franchising al distribuirii produselor) se mai practica si astazi de producatorul de bauturi racoritoare "Coca-Cola": franchiserii primesc dreptul de a imbutelia si comercializa bauturile racoritoare sub numele de "Coca-Cola"

In anii 80 franciza si-a continuat drumul spectaculos pe taramul american. Din anii 1989-1990 cresterea vanzarilor prin franciza afacerii (Business Format Franchising) a atins 10,8%, ceea ce reprezinta de 5 ori mai mult decat cele doua procente de crestere a produsului national american.

O modernizare a conceptului de franchising a realizat si americanul Ray Kroc, prin asa-numitul "Business Format Franchising" (Franchising-ul afacerii) care ofera, pe langa ideea de produs, si instruirea corespunzatoare; edificator pentru succesul acestui tip de franchising este reteaua "McDonald's" cu numeroase unitati in intreaga lume.

In SUA, aproape jumatate din produse sunt vandute consumatorilor in virtutea unor contracte de franciza, opereaza peste 3.300 de francizori si peste 550.000 de francizati. Cele mai cunoscute retele de franciza sunt: "Holiday Inn", "Novotel", "Sofitel", "Europa Cars", "Hertz", "Pingouin", "McDonald's", "Pizza Hut", "Hilton", "Avis". In Europa prima franciza industriala a fost creata in Cehoslovacia de firma "BATA", urmata la putin timp de lanaria din Roubaix, care a creat un lant numit "Pingouin", retea creata in 1992.

Prima franciza clasica pe piata romaneasca a fost "McDonald's", in 1995, iar in prezent, cea mai mare retea in acest sistem este Fornetti, care primeste zilnic cinci solicitari pentru acordarea francizei.

Desi foarte dezvoltat in domeniul afacerilor de tip retail, sistemul de franchising vizeaza si marci de lux cum ar fi Zara, Escada - brand de produse vestimentare de lux pentru femei ce dispune de peste 300 de francize in 60 de tari de pe glob, Max Mara - marca italiana lansata in anul 1951. Aceasta din urma a patruns pe piata romaneasca in anul 2000.

In Franta, chiar daca se fac cunoscute unele semne prin anii 30 ai secolului xx, franciza incepe sa se dezvolte dupa cel de-al II-lea razboi mondial. Dupa 1950 au aparut retelele Prenatal, Phildar, Natalys, apoi dupa 1960 retelele Roche-Bobois, Pronuptia, Andre, Simone Mahler si in special, dupa 1970, anul de nastere al unor retele ca Eram, Courreges, Novotel, Yves Rocher, Mercure si de creare a asociatiei "Federation francaise du Franchisage"

Astazi, pentru pietele in expansiune - emerging market - franciza este cel mai adaptat mijloc de investire, avand capacitatea de a introduce tehnici, servicii si produse noi si de a mobiliza in acelasi timp capitalurile locale.

Franciza raspunde cel mai bine tendintei de globalizare si concentrare a economiei mondiale, avand in acelasi timp avantajul distribuirii riscului, fapt care duce la inlaturarea pericolului unor crize economice generale, cu efecte devastatoare.

In evolutia franchising-ului, se pot distinge doua etape :

a) Aparitia lantului de magazine (chain stores). Mentionand radacinile foarte vechi ale existentei acestei forme de comercializare, trebuie amintit ca institutionalizarea lantului de magazine in forma sa moderna incepe in 1859, anul infiintarii lantului, "Great Atlantic Pacific Tea Company". De la aceasta data lantul de magazine a inceput sa ia amploare, atat in ceea ce priveste dimensiunea pe care o putea atinge un singur lant (de la cateva sute pana la peste o mie de magazine), cat si in ceea ce priveste numarul de lanturi.

Lantul de magazine poate fi considerat ca o prima etapa in aparitia franchising-ului (premisa franchising-ului) deoarece prin aceasta se descopera si se statorniceste principiul de baza al existentei si al eficientei franchising-ului: imbinarea avantajelor conducerii centralizate si desfasurarii la scara mare a operatiunii cu avantajul operarii prin unitatile mici, capabile a se adapta mai bine specificului local al consumatorului.

b) Dezvoltarea propriu-zisa a franchising-ului. Domeniul in care a aparut si s-a dezvoltat ulterior cel mai rapid aceasta tehnica de afaceri a fost industria automobilelor. Companiile producatoare de automobile, in perioada de inceput a activitatii lor, nu dispuneau de suficient capital, personal si timp pentru a crea noi centre de desfacere, iar pentru comerciantii independenti, angajarea in desfacerea automobilelor era dificila datorita obligatiilor ce le reveneau (service post-vanzare, reparatii necesitand personal specializat, piese de schimb etc.). Producatorii de automobile au initiat un sistem prin care se eliminau aceste neajunsuri si se asigura un control permanent al distributiei, care se extindea rapid.

Sistemul franchising a instituit o serie de principii si s-a definit prin trasaturi caracteristice, care s-au constituit ulterior ca tehnica speciala de distributie cu raspandire internationala. Aspectul internationalizarii franchising-ului priveste si o alta latura: crearea de lanturi nationale si internationale de franchising de catre multe alte tari. Astfel datorita succesului inregistrat de aceasta tehnica de comercializare, formula dezvoltata in SUA a patruns si in alte tari: Anglia, Franta, Belgi, Italia, Suedia, Australia, Noua Zeelanda, Hong-Kong etc.

In Romania se extinde acest sistem de franchising, fiind deja cunoscute marci de prestigiu in domeniu, care isi desfasoara activitatea si in tara noastra: "McDonald's", "KFC", "Pizza Hut", "Rosprint" etc.

In ultimii ani, dimensiunile si structura pietei francizelor s-au modificat radical. Astfel, la sfarsitul anului 2006, existau 282 de marci francizabile, iar numarul unitatilor proprii si francizate ajunsese la 1284.

1.3 Clasificari ale franchising-ului

In practica s-au conturat mai multe tipuri de franciza, ce pot fi clasificate dupa mai multe criterii.

I. Criteriul principal de clasificare a francizelor il constituie domeniul de activitate in care opereaza. Se disting astfel trei mari categorii de francize :

-franciza de distributie

-franciza de servicii ;

-franciza de productie sau industriala.

Aceasta clsificare a fost consacrata prin Regulamentul Comisiei Europene din 30 noiembrie 1988.

A. Franciza de distributie. Curtea de Justitie Europeana considera ca franciza de distributie este aceea in care beneficiarul se limiteaza la a vinde anumite produse intr-un magazin care poarta denumirea - firma - francizorului si care cunoaste doua variante:

a) Franciza de distributie realizata de insusi francizor presupune ca producatorul isi organizeaza o retea proprie pentru a-si distribui propriile produse, utilizand distribuitori independenti care se folosesc de reputatia si de tehnicile comerciale ale producatorului. De exemplu retelele "Yves Rocher", "Pingouin", "Pronuptia".

b) Franciza de distributie in care francizorul nu este decat un simplu distribuitor al produselor altora. Francizorul nu mai este producator, el joaca rolul unui angrosist care asigura aprovizionarea beneficiarilor cu produse selectionate. Esentiala este asigurarea unor tehnici de vanzare proprii, bazate pe un know-how detinut de francizor care, insotit de renumele transmis prin intermediul semnelor distinctive, asigura beneficiarilor succesul comertului lor.

Beneficiarul ar putea avea si alti furnizori cu care sa trateze direct aprovizionarea cu produse, daca acesti furnizori sunt cuprinsi in lista furnizorilor agreati de francizor. Uneori aprovizionarea beneficiarului se face printr-un centru al francizorului cu care beneficiarul trateaza direct.

B. Franciza de servicii. Aceasta categorie de franciza cunoaste cea mai spectaculoasa dezvoltare avand in vedere ca activeaza in cel mai dinamic sector economic, cel al serviciilor (tertiar).

Franciza de servicii este mijlocul prin care francizorul acopera anumite piete cu propriile servicii prin intermediul unor comercianti independenti care le ofera consumatorilor ca si cum ar fi oferite de francizorul insusi.

Curtea de Justitie Europeana arata ca beneficiarul ofera un serviciu sub emblema, numele comercial si marca francizorului si se supune instructiunilor acestuia din urma".

Rolul cheie in aceasta categorie de contracte revine know-how-lui, insotit de insemnele de atragere a clientelei. Printre cele mai puternice retele de acest tip mentionam:

- in domeniul hotelier: "Inter-Continental", "Novotel", "Holiday Inn , "Hilton", "Marriot".

- in domeniul restaurantelor: "McDonald's", "Pizza Hut", "Kentucky Fried Chicken", "Dunkin'Donuts".

- in domeniul automatizarilor: "Europcar", "Hertz", "Avis", "Rent a car".

C. Franciza de productie. Aceasta franciza este mijlocul prin care francizatul poate produce si comercializa anumite produse, facand apel la tehnica si cunostintele pe care i le furnizeaza francizorul. Este una din formele importante de transfer de tehnologie care implica un know-how creat si testat de francizor, folosinta unor investitii brevetate asupra carora francizorul are dreptul de exploatare, precum si asistenta tehnica de specialitate acordata beneficiarului inainte si in timpul productiei.

Curtea de Justitie Europeana arata ca franciza de productie este definita ca mijlocul "in virtutea caruia beneficiarul fabrica el insusi, dupa indicatiile francizorului, produse pe care le vinde sub marca acestuia

Franciza de productie nu are aceeasi dezvoltare ca si celelalte tipuri de franciza si este considerata de Regulamentul Comisiei Europene (din 30.11.1988) ca avand o natura diferita de a celorlalte acorduri de franciza, ea facand apel la regimul aplicabil licentelor de know-how si licentelor de brevet. Comisia Europeana o exclude din randul acordurilor de franciza carora li se aplica regimul de exceptie instituit prin Regulament. Intre cele mai importante francize de productie, mentionam cea realizata de Coca-Cola.

Franciza de productie este deci o modalitate facila pentru francizor de a investii pe noi piete din diferite arii geografice, folosindu-se de capitalul autohton; ea comporta pentru francizor anumite riscuri legate de protectia know-how-ului transferat si pastrarea standardelor de firma.

II. Dupa modalitatile particulare de exploatare a francizei, acestea se clasifica in mai multe categorii:

A. Franciza financiara. Acest tip de franciza este intalnit in proiectele investitionale care necesita mobilizarea de noi capitaluri, precum cele din domeniu hotelier sau al restaurantelor. Acest sistem ofera posibilitatea investitorilor sa angajeze propriile capitaluri in proiecte a caror gestiune este oferita catre mandatarii specializati care devin asociatii afacerilor. Investitorul asociat al afacerii francizate poate fi proprietarul unui imobil cu care participa la investitie sau al unui intreg fond de comert.

B. Franciza de stand. Se mai numeste si franciza partiala sau franciza "de colt". Acest sistem permite amenajarea intr-un spatiu comercial foarte vast, precum supermarket-urile in care se desfac, in egala masura, produsele mai multor producatori si distribuitori, a unui stand distinct, amenajat dupa conceptia francizorului, spre a oferi clientilor produsele si serviciile francizorului, urmand propriile tehnici comerciale.

Se permite astfel deschiderea unor mici centre care nu necesita un efort investitional mare din partea beneficiarului.

Beneficiarul pastreaza dreptul de exclusivitate in spatiul in care isi exercita comertul dar nu are dreptul sa foloseasca nici unul din drepturile izvorate din contract in afara spatiului comercial respectiv.

III. Dupa gradul de determinare a conceptului francizabil, se disting alte noi tipuri de franciza:

A. Franciza afacerii - Business Format Franchising - este cea mai reprezentativa forma de franciza, ingloband toate elementele specifice acestui cotract: transfer de know-how, folosirea insemnelor de atragere a clientelei si asistenta tehnica sau financiara. Consumatorul nu poate sesiza diferenta intre unitatea beneficiara si francizor.

B. Franciza afiliata - este cea creata intre unitatea francizoare si un comerciant independent care activa deja pe piata si care isi converteste activitatea, afiliindu-se la reteaua de franciza.

C. Franciza multi-conceptuala - priveste situatia in care francizorii achizitioneaza sau dezvolta noi concepte de franciza pe care le exploateaza in retea. La randul lor, si beneficiarii de franciza pot dezvolta sau achizitiona concepte francizabile, devenind in acelasi timp francizori.

D. Acordul reciproc de franciza - se realizeaza intre doi comercianti care ofera produse sau servicii identice sau considerate astfel dupa proprietatile lor, pretul sau folosinta lor. Aceasta categorie de acord de franciza este, in general, prohibita de legislatia antimonopol.

E. Franciza Nisa - este un concept de franciza dezvoltat, in special in ultimii ani, mai ales in franciza lanturilor hoteliere si de restaurante. Acest concept de franciza urmareste punerea in valoare si exploatarea unor anumite insemne comerciale care au un renume pe un anumit segment de piata bine determinat. Scopul acestui sistem este de a satisface nevoile segmentului de piata vizat.

F. Subfranciza - franciza principala - este contractul care se incheie intre beneficiari si un interpus al francizorului care se numeste muster franchiser si care la randul sau este fata de francizor un beneficiar, numit beneficiarul principal. Acest sistem de subfrancizare are avantajul unei rapide dezvoltari a retelei de franciza.

G. Contractul de zona - difera de franciza principala prin aceea ca beneficiarul trebuie sa exploateze el insusi, direct, prin noi puncte deschise, zona de exclusivitate oferita, nu prin sub-beneficiari

1.4 Avantaje si limite ale franchising-ului in afacerile economice contemporane

a) Franchising-ul s-a extins in afacerile economice ca urmare a unor avantaje specifice:

- se bazeaza pe folosirea reciproca a resurselor materiale;

- da posibilitatea francizorului sa-si creeze un sistem de distributie de dimensiuni mai mari decat i-ar permite propriile mijloace;

- permite francizorului sa-si extinda activitatea printr-o retea densa, sporind astfel reputatia produselor sale;

- cesionarul beneficiaza de reputatia marcii franchizorului, ceea ce ii asigura renume, clientela, expansiune rapida a operatiunilor;

- se anihileaza concurenta pe anumite piete;

- relatiile dintre cei doi parteneri sunt de colaborare, excluzandu-se atat independenta decizionala a cesionarului, cat si prestatiile de suprematie ierarhica ale cedantului;

- existenta unor legaturi si a unei asistente permanente intre parti duce la diminuarea riscului falimentului;

- in cazul unui sistem de dimensiuni mari, rata profitului si mai ales masa acestuia, sunt superioare, ca urmare a unei organizari eficiente a integii activitat, a castigarii unei cote importante de piata.

b) Franchising-ul in afacerile economice internationale ofera o serie de avantaje suplimentare fata de cele specifice:

- obtinerea de castig intr-un timp relativ scurt, spre deosebire de intreprinzatorii obisnuiti, care au nevoie de mai mult timp pentru a castiga tot atat.

- reducerea numarului participantilor la procesul distributiei si posibilitatea obtinerii unor incasari in moneda straina superioare pentru exportatori, ceea ce face franchisingul preferabil unui export prin intermediari;

- investiti reduse si riscuri scazute in comparatie cu folosirea unor exporturi directe prin constituirea de magazine in strainatate, riscurile fiind impartite intre partenerii de afaceri;

- reglementarile guvernamentale din diverse tari prefera folosirea acestei tehnici comerciale pe piata locala, deoarece antreneaza ocuparea si instruirea fortei de munca locale;

- imaginea unitara care se transmite pe piata;

- adaptarea rapida la cerintele pietei prin folosirea unor cesionari localnici de export, care ofera avantajele cunoasterii mai bune a traditiilor comerciale si a pietei respective, a adaptarii operative a activitatii la cerintele acestei piete;

c)Sistemul de franchising are si anumite limite :

Din punct de vedere al cesionarului, limitele se refera la: lipsa unei independente totale in actiune si la faptul ca, odata cu incetarea franchisei, nu poate beneficia de vadurile comerciale create pentru produsele distribuite prin acest sistem; in cazul unei operatiuni internationale, la aceasta se adauga si imposibilitatea de a beneficia in continuare de asistenta din partea cedantului.

Din punct de vedere al cedentului, limitele se refera la: consumul de capital pentru initierea operatiunii; eventualele dificultati in repatrierea profiturilor; selectarea cesionarilor corespunzatori; intr-un sistem international pot aparea probleme noi referitoare la controlul si indrumarea activitatii cesionarilor.

In cazul extinderii operatiunii pe plan international, distantarea teritoriala a partenerilor si diferentele din legislatia celor doi parteneri pot avea consecinte nefavorabile asupra organizarii sistemului. Astfel specificul national al tarii de operare poate impune si anumite modificari in pachetul francizat, in tehnicile de comercializare, in designul unitatilor de desfacere etc.

Deosebirile de legislatie din tarile celor doi parteneri ridica probleme referitoare la:

- regimul juridic al marcilor de comert si serviciul in tara de operare (daca sunt acceptate, protejate, daca este acceptata cesionarea lor);

- posibilitatile franchisorului de a investi in tara respectiva pentru initierea unor operatiuni pilot si posibilitatiile de cooperare financiara intre cei doi parteneri;

- regimul financiar-monetar cu privire la repatrierea taxelor de redeventa sau la utilizarea acestora;

- posibilitatile si siguranta investitiilor efectuate de cesionari intr-o afacere incheiata cu un partener strain.

1.5 Etapele initierii unei retele de franciza :

Crearea unei retele de franciza trebuie sa parcurga urmatoarele etape:

Inreprinzatorul - viitorul francizor - pune la punct o afacere privind lansarea unui produs, a unor servicii, a unei retele de distributie. El trebuie sa devina titularul drepturilor asupra unei firme, embleme, marci comerciale, know-how, drepturi de autor, brevete de investitie, desene si modele industriale etc, pe care le exploateaza in afacerea pe care o conduce.

Exploatarea conceptului de afacere al viitorului francizor in doua-trei unitati pilot, pe durata a doi-trei ani. Conceptul de afacere de tip franchising este verificat, imbunatatit, pregatit pentru multiplicarea in sistem de franciza, promovat printr-o publicitate adecvata impreuna cu marca folosita de catre intreprinzator.

Intocmirea planului de lansare a retelei de franciza, care pesupune:

Ø                                                                                                                  un asupra rezultatelor aplicarii in practica a conceptului de afacere gandit si lansat de intreprinzator;

Ø                                                                                                                  un studiu de piata (privind cererea si oferta pentru categoria de produse sau servicii vizate, consumatorii potentiali, puterea de atractie a acestora prin produsele si serviciile oferite si marca folosita)

Ø                                                                                                                  evaluarea costurilor lansarii retelei de franciza in sarcina francizorului;

Ø                                                                                                                  formularea concreta (in carte, caiet, ghid al operatiilor) si evaluarea proprie a know-how-lui folosit;

Ø                                                                                                                  pregatirea documentului de informatii al francizorului (DIF) ce urmeaza a fi pus la dispozitia candidatilor ce vor raspunde ofertei francizorului;

Ø                                                                                                                  pregaitrea unui proiect de contract de franciza care va fi inmanat, impreuna cu DIF, candidatilor selectionati.

Lansarea ofertei de creare a retelei de franciza. Oferta facuta publica francizorului poate fi urmata de numeroase raspunsuri care vor ingreuna selectia, in vreme ce o oferta lansata cu discretie poate sa nu ajunga la candidatii cu adevarat valorosi. Pentru evitarea neajunsurilor rezultand din aplicarea acestor metode de lansare a ofertei se utilizeaza sistemul de preselectie pe baza unor raspunsuri la chestionarele intocmite de francizor.

Selectionarea candidatilor care indeplinesc criteriile stabilite de catre francizor.

Incheierea (eventuala) cu candidatii selectionati a unor contracte de rezervare, care asigura partilor, in schimbul unui pret, o exclusivitate in incheierea unui contract de franciza, intr-un anumit teritoriu, in perioada fixata si accesul la un numar mai mare de informatii confidentiale ale francizorului, intre care totalitatea clauzelor financiare ale contractului.

Punerea la dispozitiea candidatilor selectionati a documentelor cu informatii despre francizor si a conceptului sau de afaceri, examinarea de catre acestia a documentului pus la dispozitie, completarea documentatiei la cererea candidatilor, verificarea de catre acestia a conceptului francizabil al francizorului in unitatile pilot ale acestuia.

Negocierea contractului de franciza cu candidatii care au acceptat parteneriatul in reteaua de franciza, urmata de transmiterea drepturilor de proprietate intelectuala si industriala francizate.

Transmiterea catre francizat a tuturor datelor si informatiilor care alcatuiesc conceptul francizabil al francizorului materializat in cartea, caietul sau ghidul intocmit de acesta, pregatirea initiala, asistenta tehnica si sau comerciala pentru pregatirea spatiilor, dotarea acestora, pregatirea personalului si lansarea produsului sau serviciilor.

Verificarea respectarii standardelor francizorului pentru produsele sau serviciile care urmeaza a fi oferite consumatorilor de catre francizat in unitatea sa si deschiderea acesteia.

CAPITOLUL II: CONTRACTUL DE FRANCHISING

2.1 Delimitarea contractului de franciza de alte tipuri de contaracte

Franchising-ul reprezinta o tehnica de afaceri economice prin care o firma de succes denumita franchizor cedeaza unei alte organizatii denumita franchiser dreptul sau privilegiul sa faca afaceri economice intr-un anumit mod, pe o perioada determinata de timp si intr-un loc determinat, in schimbul unor procente din cifra de afaceri sau din profitul realizat.

Franchisingul este un contract intre doua sau mai multe persoane, avand ca obiect acordarea unei concesiuni prin care franchiserul primeste de la franchisor dreptul de a se angaja in producerea, ofertarea, vanzarea sau distribuirea unor bunuri sau servicii conform unui anumit plan general de marketing elaborat de francizor.

La momentul conturarii noii figuri juridice - franciza - operau pe piata produselor si serviciilor o serie de contracte menite sa asigure o buna distributie a produselor si oferirea unor servicii si produse finite de calitate.

Autorii francizei s-au servit de toate figurile juridice cunoscute pana la aparitia ei pentru a oferi un instrument juridic nou, capabil sa combine toate beneficiile contractelor traditionale . In acest fel, intre partile contractante se stabilesc raporturi obiligationale complexe care au in comun scopul urmarit de contractanti. Se poate observa posibilitatea descompunerii contractului de franciza intr-o serie de contracte distincte, unele numite, altele nenumite. Vanzarea-cumpararea, inchirierea, licente de nume comercial, marca, emblema, design, brevete, know-how, asistenta manageriala, consulting-engenering, distributia, exclusivitatea sunt "contracte" intalnite curent in cuprinsul unei francize.

In lipsa unei reglementari legale speciale sau a unor clauze contractuale exprese, obligatiile asumate vor fi interpretate conform regulilor aplicabile contractelor de baza carora le apartin dupa natura lor. Spre exemplu, drepturile si obligatiile beneficiarului asupra semnelor de atragere a clientelei, apartinand francizorului, vor fi supuse regulilor care guverneaza licentele.

Vom explica in continuare diferentierea francizei de unele contracte:

A. Contractul de franciza-contractul de revanzare:

Fracizatul nu este un revanzator clasic. Revanzatorul nu are grijile si responsabilitatile unui creator de intreprindere. Rrevanzatorul comercializeaza produsele cumparate en gros de la furnizorii sai, avand ca obiectiv realizarea unui profit suficient. Foarte solicitat, intr-o economie normala, de producatori sau de distribuitori reprezentand numeroase marci, revanzatorul se multumeste sa ofere clientilor sai produsele pentru care a optat si pe care le poate vinde, desfasurandu-si comertul sub propria sa marca.

Francizatul, intr-o franciza de distributie, nu este un astfel de revazator . Chiar daca el ofera consumatorilor produsele francizorului, acesta ramane titularul afacerii sale. In acelasi timp, oferta sa trebuie sa indeplineasca standardele francizorului si sa fie facuta in maniera stabilita de acesta, conform conceptului de afacere al acestuia.

B. Contractul de franciza-sucursala:

Francizatul nu este un sucursalist . Crearea de sucursale constituie o modalitate de descentralizare a activitatii unei societati, dar aceasta nu reprezinta decat dezmembraminte ale societatii care le-a creat, lipsite de personalitate juridica si de patrimoniu propriu, actionand pentru indeplinirea obiectivelor societatii-mama.   

In materie de franciza, astfel de legaturi sunt excluse. Francizatul nu este salariatul francizorului. Acestia sunt, fiecare, titularii unei afaceri proprii, legati printr-un contract, dar pastrandu-si fiecare independenta din punct de vedere economic si juridic.

C. Contractul de franciza-contractul de munca:

Francizatul este, din punct de vedere social, fiscal si comercial, independent. Legea noastra priveste atat pe francizor, cat si pe francizat ca fiind independenti doar din punct de vedere financiar. Daca o persoana juridica isi exercita activitatea in raporturi de subordonare juridica, el trebuie considerat ca salariat al celui cu care se afla in raporturi de subordonare si va beneficia de dispozitiile care reglementeaza aceste raporturi.

Consecintele subordonarii din punct de vedere juridic sunt multiple, iar evitarea surprizelor nu se poate face prin evitarea clauzelor care evoca astfel de raporturi de subordonare. Tendinta impunerii lor este insa mare, cu atat mai mult cu cat pretentia exploatarii afacerii in conditii similare si pastrarea imaginii marfii justifica dreptul de control al francizorului, iar acesta implica un anumit grad de subordonare.

Un francizat lipsit de dreptul de a-si stabili singur preturile de vanzare ori de a-si alege furnizorii care trebuie sa urmeze instructiunile francizorului si sa se supuna controlului acestuia a fost considerat salariat printr-o hotarare pronuntata de Curtea de Casatie din Franta la 23 iunie 1966. Dar in prezent, exceptie facand dispozitiile relative la pretul de vanzare, alegerea furnizorilor, respectarea instructiunilor francizorului si dreptul de control al acestuia sunt clauze normale intr-un contract de franciza si raporturi firesti intre francizor si francizat care nu schimba natura contractului.

2.2 Raporturile precontractuale

In procesul negocierii contractului se parcurg mai multe faze, partenerii incercand sa-si apropie cat mai mult punctele de vedere in vederea realizarii acordului de vointa si sa-si protejeze interesele care-i anima in afacerea negociata.

O obligatie specifica, tinand atat de faza precontractuala, cat si de raspunderea postcontractuala este cea de confidentialitate: partea care primeste in cursul negocierilor o informatie cu titlu confidential este tinuta sa nu divulge acea informatie si sa n-o foloseasca in mod incorect in scopuri personale.

Partile pot sa utilizeze o serie de instrumente pentru reglementarea fazei precontractuale: angajamentele precontractuale si contractele pregatitoare.

Angajamentele precontractuale pot fi numite si scrisori de intentie sau memorandumuri. Este vorba despre documente care exprima o anumita intentie a semnatarilor, putand fi declarate ca neobligatorii sau dimpotriva, ca expresii ale unui preacord intervenit intre parti.

Contractele pregatitoare sunt de doua feluri: cele referitoare la securitatea si buna desfasurare a negocierilor si cele referitoare la formarea contractului principal.

In cazul unor negocieri complexe se poate practica formula unor contracte pregatitoare, referitoare la securitatea si buna desfasurare a negocierilor. Acestea pot sa reglementeze durata negocierilor, realizarea lucrarilor pregatitoare si suportarea costurilor acestora, pastrarea confidentialitatii informatiilor care se transmit in timpul tratativelor.

O alta categorie de contracte pregatitoare sunt cele care au ca obiect formarea contractelor principale, putand fi vorba de: acordul de preferinta (o persoana se angajeaza fata de alta sa nu incheie un contract cu un tert inainte de ai propune partenerului acel contract), promisiunea de contract unilaterala (cel care face promisiunea se obliga sa incheie contractul prin simpla exercitare a optiunii de catre partener) sau bilaterala (practic, un contract ce se incheie sub rezerva indeplinirii unei formalitati sau realizarii unei modalitati), acordurile de negociere (partile angajandu-se sa poarte tratative, fara sa poata fi obligate a ajunge la un acord).

In concluzie, in conformitate cu uzantele comerciale si practica juridica, partile trebuie sa dovedeasca un comportament corect din punct de vedere etic, ceea ce se transpune intr-o seri de cerinte specifice :

- o oferta nu poate fi retrasa in astfel de conditii in care retragerea sa ar cauza un prejudiciu nejustificat partenerului;

- angajamentele reciproce trebuie sa fie definite intr-un limbaj clar si de inteles pentru toti;

- partea mai slaba din punct de vedere economic trebuie sa stie riscurile pe care si le ia si garantiile de care poate beneficia;

- continutul contractului trebuie sa fie echilibrat si sa nu fie in mod excesiv in avantajul partii puternice.

Incheierea unui contract de franciza este precedata de o perioada precontractuala in care partile se cunosc reciproc si cauta sa stabileasca cat mai exact care va fi cadrul de desfasurare a raporturilor lor viitoare .

Aceasta este perioada in care francizorul selectioneaza beneficiarul, iar acesta din urma ia cunostinta de continutul francizei si de conditiile receptarii acesteia. Perioada precontractuala se caracterizeaza printr-un schimb permanent de informatii intre partii, fara incheierea unor angajamente juridice ferme.

Beneficiarul va trebui sa dea dovada de multa responsabilitate in alegerea retelei de franciza potrivita pentru ca, ulterior, sa corespunda exigentelor specifice acesteia. El trebuie, sa faca alegerea in deplina cunostinta de cauza astfel incat sa cunoasca de la inceput toate aspectele legate de furnizor si reteaua de franciza.

Pentru a veni in ajutorul beneficiarului si a-l feri de eventualele consecinte grave cauzate de lipsa de informare si experienta, de la momentul semnarii contractului de franciza, legiuitorul roman a intervenit in raporturile precntractuale dintre francizor si beneficiar obligandul pe francizor sa ofere beneficiarului o serie de informatii considerate esentiale despre franciza si francizor.

Ordonanta de Guvern nr.52/1997, privind franciza, asa cum a fost modificata si aprobata prin legea 79/1998, reglementeaza in Cap.II, intitulat Norme privind relatiile dintre parti. Relatii precontractuale, contractuale, postcontractuale , in art.3, principalele raporturi existente intre parti in perioada precontractuala. Conform acestei ordonante francizorul trebuie sa furnizeze viitorului beneficiar

- informatii care ii permit acestuia sa participe in cunostinta de cauza, la derularea contractului de franciza;

- informatii despre: experienta dobandita si transferabila; conditiile financiare ale contractului, respectiv redeventa initiala sau taxa de intrare in retea, redeventele periodice, redeventele de publicitate, determinarea tarifelor privind prestarile de servicii si tarifele privind produsele, serviciile si tehnologiile, in cazul clauzei obligatiei contractuale de cumparare;

- elemente care permit beneficiarului sa faca calculul rezultatului previzionat si sa-si intocmeasca planul financiar;

- obiectivele si aria exclusivitatii acordate;

- durata contractului, conditiile reinnoirii, rezilierii, cesiunii.

Dispozitiile art.3 sunt completate de art.14 si 15 din ordonanta, asa cum au fost modificate prin legea nr.79/1998.

In art.14 se instituie obligatia pentru francizor ca publicitatea facuta in vederea selectionarii beneficiarului, sa fie lipsita de ambiguitate si sa nu contina informatii eronate, iar in continutul art.15 este inscrisa obligatia francizorului ca documentele publicitare care prezinta rezultatele financiare previzionate ale unui beneficiar, sa fie obiective si verificabile.

Originea reglementarii legale care impune francizorului o divulga completa catre beneficiar a tuturor aspectelor relevante ce tin de obiectul si conditiile francizei, se regaseste in SUA, care printr-o lege federala din 21 octombrie 1979 (Full Disclosure Act) oferea prin acest act o protectie reala a beneficiarilor contra eventualelor abuzuri din partea francizorului.

Obiectul informarii este detaliat in continutul art.3 alin.3, pe 5 categorii de informatii relative la obiectul si conditiile francizei, precum si la persoana francizorului.

a)"Experienta dobandita si transferabila"- este o formulare care nu permite determinarea cu usurinta a continutului si intelesurilor urmarite de legiuitor. Francizorul este obligat sa informeze pe beneficiar asupra mai multor aspecte legate de activitatea sa anterioara si de bonitatea firmei.

Informatiile se pot referi la identitatea firmei, persoanele din nivelul de conducere al firmei, litigiile sau procedurile de faliment avute, ori la identitatea si istoricul firmei, sau titlurile de protectie asupra insemnelor de atragere a clientelei.

b)A doua categorie de informatii se refera la "conditiile financiare ale contractului si include

-"redeventa initiala sau taxa de intrare in retea

-redeventele periodice si redeventele din publicitate, reprezentand obligatiile specifice ale beneficiarului se calculeaza procentual raportat la venitul unitatii francizate.

-tarifele privind prestarile de servicii si tarifele privind produsele, serviciile si tehnologiile, in cazul obligatiei contractuale de cumparare.

c)"Elementele care permit beneficiarului sa efectueze calculul rezultatului previzionat si sa-si intocmeasca planul de afaceri Informatiile furnizate in acest scop trebuie sa se refere la concurenta, situatia altor distribuitori, situatia generala si locala a pietei, perspectivele de dezoltare ale pietei, taxe si impozite specifice.

d) Obiectivele si aria exclusivitatii acordate si are ca scop determinarea limitelor de exercitare a drepturilor acordate beneficiarului, precum si limitele obligatiei de non-concurenta din partea francizorului.

e) Durata contractului, conditiile reinnoirii, rezilierii, cesiunii Aceste elemente, in mod obisnuit, se regasesc reglementate in continutul contractului.

Ca o concluzie generala, se poate aprecia ca oportuna intentia legiuitorului roman de reglementare a obligatiei informarii prealabile, dar avand in vedere remarcile deja facute constatam ca in loc sa aiba in vedere acele aspecte care in mod obisnuit nu sunt cuprinse in contract (date despre francizor si retea) s-a pus accentul pe elemente care in mod obisnuit sunt cuprinse in contract.

2.3 Drepturile si obligatiile partilor

Contractul de franchisa (Anexa nr.1) trebuie sa defineasca fara ambiguitate obligatiile si responsabilitatile fiecarei parti, precum si orice alte clauze ale colaborarii. Drepturile si obligatiile cesionarului reprezinta elemente importante ale contractului, deoarece ele precizeaza, pe de o parte, continutul pachetului de franchising, iar pe de alta parte, restrictiile impuse de catre cedent in functionarea sistemului.

Principalele drepturi acordate cesionarului

-autorizatia functionarii unui magazin sau unei unitati de prestari de servicii sub marca cedentului. Licenta acordata, in acest caz cesionarului, pecizeaza teritoriul pentru care urmeaza sa opereze, cu mentinerea dreptului de exclusivitate, ca si localizarea precisa a unitatii de desfacere. Din punct de vedere al continutului, drepturile pe care le confera licenta cesionarului se refera la folosirea numelui firmei si a insemnelor distinctive ale cedentului (ambalaj, marcare, design, materiale publicitare), folosirea documentatiei, a tehnicii si metodelor de operare ale acestuia.

-asistenta comerciala si financiara primita din partea franchisorului, care, din punct de vedere al cesionarului, reprezinta principalul avantaj pe care acesta il obtine in cadrul acestei tehnici.

Asistenta se acorda in doua trepte

-in perioada anterioara deschiderii unitatii create in cadrul franchisingului se refera la: amplasarea loclului, alegerea designului, inchirierea sau proiectarea si alegerea echipamentului, instruirea cesionarului, selectarea si pregatirea personlului necesar

-sub forme specifice, pe tot parcursul functionarii sistemului.

Obligatiile cesionarului

-comercializarea produselor sau a serviciilor preluate de la cedent, cu respectarea stricta a conditiilor contractuale. In acest sens, el se obliga sa se aprovizioneze cu marfuri de la cedent, sa mentina nivelul standard al calitatii produselor si sa investeasca mijloacele materiale si banesti pentru a pune in aplicare formula acestuia;

-pentru dreptul de operare care i-a fost incredintat, cesionarul plateste cedentului taxe de franciza care se compun din taxa de intrare in grupul economic respectiv si o redeventa variabila, calculata in raport cu cifra de afaceri;

-redeventa royality reprezinta remunerarea serviciilor pe care franchisorul le presteaza, in permanenta pentru cesionar, constituind, alaturi de vanzarile de echipament si de produse, sursa cea mai importanta a veniturilor cedentului.

Principalele drepturi ale cedentului

-dreptul de control asupra activitatii cesionarului;

-dreptul de a incasa taxele platite de acesta;

-poate deveni, in anumite cazuri, copropietar al unor verigi din reteaua de franchising, participand cu o cota la investitiile initiale si revenindu-i dreptul de a participa la beneficiile magazinului, in raport cu cota sa de participare.

Obligatiile cedentului

-pune la dispozitia cesionarului un proces deja existent de fabricatie, de distributie si de comercializare a unui produs sau serviciu care sa asigure o cifra de afaceri si o rentabilitate ridicata;

-isi asuma obigatia sa analizeze si sa modernizeze in permanenta produsele si serviciile pe care le furnizeaza cesionarlui;

-garanteaza rentabilitatea investitiilor facute de cesionar, acorda asistenta tehnica, juridica si financiara

-realizeaza marketingul publicitar in vederea promovarii vanzarilor, asigura apovizionarea ritmica a cesionarului, completarea colectiilor si modelelor oferite.

2.4 Clauze specifice contractului de franciza

Transmiterea semnelor distinctive

Semele distinctive reprezinta un element esential in transferul de imagine a francizorului catre beneficiari. Faima si succesul francizorului se regasesc in valoarea semnelor distinctive de prezentare a acestuia si a produselor si serviciilor sale.

Perceptia consumatorului asupra produselor si serviciilor este data de identitatea si modul de prezentare a ofertantului (firma, emblema etc) precum si imaginea si modul de prezentare a produselor si serviciilor (marci, desene si modele).

Art.7 pct.2 alin.1 din O.G. 52/1997 precizeaza ca prin cotractul de franciza, francizorul controleaza respectarea tuturor elementelor constitutive ale imaginii marcii iar in alin.2 marca francizorului, simbol al identitatii si renumelui retelei de franciza, constituie garantia calitatii produsului sau serviciului furnizate consumatorului

Francizorul este raspunzator fata de actele tertilor prin care se aduce atingerea dreptului de folosinta al beneficiarului asupra marcilor inregistrate . Raspunderea francizorului poate sa se traduca fie prin reziliera contractului de franciza si sau plata daunelor- interese.

Francizorul care nu are inregistrate marcile in Romania este la adapost de posibila uzurpare a acestora de catre beneficiarul care doreste sa inregistreze marcile pe numele sau, avand doua mijloace de protectie daca marca este notorie, Oficiul de Stat pentru Investitii si Marci va refuza inregistrarea acestora, iar daca marcile francizate nu sunt notorii in Romania francizorul poate cere Tribunalului Bucuresti anularea inregistrarii marcilor facute fara drept de beneficiar.

Comunicarea si protectia know-how-lui

Know-how-ul este definit de reglementarea comunitara ca un ansamblu de informatii practice nebrevetate, rezultate din experienta francizorului si testate de acesta, ansamblu care este secret, substantial si identificat

Know-how-ul trebuie comunicat in scris, insa in egala masura poate fi transmis pe suport audio-video. Ca regula, know-how-ul este prea voluminos pentru a figura in continutul contractului de aceea el apare intr-un document anexa, care in terminologia consacrata poarta numele de "biblia francizei Aceasta este in acelasi timp manualul de instruire a beneficiarului. Documentele continand know-how-ul trebuie transmise la momentul semnarii contractului daca prin conventia partilor nu s-a prevazut altfel.[12]

Beneficiarul datoreaza redevente pentru avantajul procurat. Este de retinut ca elementul relevant al know-how-ului este, nu de a fi secret si nou absolut, ci de a fi nou in raport cu cunostintele beneficiarului, trebuind sa-i asigure acestuia un cert avantaj comercial.

Know-how-ul este evolutiv si trebuie imbunatatit, inlocuit, reciclat. Perfectionarea se transmite prin asistenta continua furnizata catre beneficiar. Francizorul poate fi tras la raspundere fata de beneficiari pentru depasirea know-how-ului si necomunicarea noilor imbunatatiri.

Asistenta tehnica si comerciala

Francizorul are obligatia de a asigura permanent asistenta tehnica sau comerciala beneficiarului. Aceasta, dupa momentul la care se acorda, poate fi impartita in doua categorii

1.Asistenta acordata inaintea inceperii efective a afacerii consta in analize si studii privitoare la situatia pietei, situarea localului, un studiu evolutiv al afacerii francizate si un buget. Asistenta prealabila cuprinde si pregatirea beneficiarului in vederea exploatarii afacerii.

Francizorul este raspunzator de beneficiar pentru continutul asistentei acordate si pentru executarea completa a asistentei convenite, deficienta asistentei si ajutorului in timpul perioadei de inceput putand justifica rezilierea contractului si nu este raspunzator de consecintele anumitor acte ale beneficiarului care nu sunt cuprinse in obligatiile de asistenta tehnica.

2.Asistenta acordata dupa inceperea afacerii poate avea ca obiect instruirea personalului, asistenta gestiunii economice si consilierea fiscala, introducerea unor noi metode de vanzare, sau selectarea personalului.

Daca beneficiarului ii revine sarcina de a efectua publicitate locala, ea va trebui supervizata de catre francizor in interesul pastrarii unitatii de imagine a retelei si prestigiului marcii.

Asistenta acordata trebuie sa se incadreze in anumite limite de libertate ce trebuie acordata beneficiarului, in conformitate cu natura contractului de franciza, de colaborare intre parteneri independenti. Asistenta acordata nu trebuie sa-l transforme pe beneficiar intr-un simplu prepus subordonat unei persoane care detine un drept absolut de directie si control.

Legea aplicabila

Formei contractului i se aplica legea care guverneaza si fondul contractului in conformitate cu dispozitiile art.86(1) si 71(1), actul considerandu-se valabil din punct de vedere al formei daca partile se gasesc la data semnarii contractului in state diferite si au indeplinit conditiile de forma ale unuia dintre aceste state, sau daca reprezentantul partii a indeplinit conditiile de forma ale statului unde s-a aflat in momentul semnarii contractului.

De principiu libertatea partilor in a desemna legea aplicabila este totala, exceptie facand limitele impuse de respectarea normelor imperative de drept international privat, precum si situatiile in care fie legea desemnata ar invalida insusi contractul, fie cand sistemul de drept desemnat de parti este absolut impropriu pentru a guverna efectele contractului.

Partile pot fractiona continutul contractului desemnand conform art.75, ca legi diferite sa guverneze diferite parti ale contractului. O asemenea fragmentare este intalnita atunci cand se doreste cumularea intr-un contract a legilor care reglementeaza cel mai bine insitutiile incidente.

In cazul contarctului de franciza consideram ca obligatia caracteristica reprezinta punerea la dispozitia beneficiarului de catre francizor a conceptului francizabil. In concluzie in lipsa unei desemnari contractuale va fi aplicabila legea statului in care francizorul isi are domiciliul, resedinta, ori fondul de comert sau sediul statutar.

Rezolvarea litigiilor

Franciza fiind un contract a carui derulare presupune o lunga colaborare intre parti, obliga partenerii la o conduita concilianta in rezolvarea dificultatilor. Daca regula este rezolvarea tuturor diferendelor pe cale amiabila, exceptia este data de apelarea pentru rezolvarea litigiilor la jurisdictia instantelor judecatoresti, ori a unor curti arbitrale.

Instanta competenta va fi desemnata de catre parti prin contract, daca partile nu fac nici o referire contractuala la aceasta problema, aceasta va fi determinata conform normelor de drept international privat.

Clauza de arbitraj se mai numeste si clauza compromisorie. La redactarea ei partile trebuie sa stabileasca anumite aspecte concrete privitoare la felul arbitrajului ales - daca este un arbitraj institutionalizat sau ad-hoc, ori intinderea puterilor arbitrului desemnat a rezolvat litigiul stabilindu-se daca este arbitraj de drept strict sau in echitate.[14]

Clauza compromisorie este o conventie in sine, putand fi incheiata atat la momentul semnarii contractului principal ca o clauza introdusa in textul contractului, cat si ulterior printr-o conventie separata accesorie contractului principal. Conventia de arbitraj poate sa intervina intre parti si dupa inceperea litigiului, caz in care poarta denumirea de compromis de arbitraj este prin definitie un contract separat de cel principal.

Impreviziuni (clauza de hardship)

Clauza de impreviziune are in vedere situatii in care una dintre parti este pusa intr-o situatie foarte grea prin destabilizarea echilibrului contractului datorita unei situati externe independente de vointa sa. Aceasta clauza are o larga aplicabilitate in contracul international pe termen lung, in care pe parcursul derularii raporturilor contractuale coditiile externe pot suferii numeroase si substantiale modificari si care pot determina o grava deteriorare a echilibrului contractual stabilit in termenii contractului initial.

Pentru ca o clauza de impreviziune sa conduca la modificarea contractului initial trebuie sa se faca dovada existentei unei clauze exterioare, care a condus la situatia de dezechilibru.

In cazul francizei, negocierile au ca obiect intinderea obligatiilor financiare privitoare la plata redeventelor catre francizor, redevente care pot fi majorate sau micsorate, conceptul francizabil ca obligatie colaterala fiind intangibil.

Existenta unei asemenea clauze transforma negocierea intr-o obligatie a carei neexecutare se sanctioneaza cu plata de daune.

Daca partile nu ajung la un acord dupa purtarea negocierilor contractul se reziliaza de plin drept la expirarea termenului fixat pentru negocieri, fie partile pot desemna un arbitru care sa fixeze masurile de restabilire a echilibrului contractului.

2.5 Reglementari ale francizei

Franciza ca investitie straina in Romania

Investitiile straine in Romania sunt supuse regimului stabilit prin Legea nr.31/1990, republicata in forma ce i-a fost data prin O.U. nr.32/1997, O.U.nr.31/1997 privind regimul investitiilor straine in Romania si Ordonanta de Urgenta nr.92/1997 privind stimularea investitiilor directe, carora li se adauga dispozitiile speciale privitoare la zonele libere ori cele inca aplicabile din Legea nr.35/1991, lege care a fost abrogata prin O.U. nr.31/1997.

In ceea ce priveste franciza, O.U. nr.31/1997 si nr.92/1997 contin urmatoarele prevederi:

-constituie o investitie directa participarea la constituirea sau la extinderea unei intreprinderi in oricare dintre formele juridice prevazute de lege, dobandirea de actiuni sau de parti sociale ale unei societati, precum si infiintarea ori extinderea in Romania a unei sucursale de catre o societate comerciala straina. Aportul la infiintare, constituirea ori extinderea unei societati poate fi financiar ori in natura, aceasta din urma poate consta in bunuri imobile sau si bunuri mobile corporale si necorporale.

Prin O.U. nr.31/1997 sunt recunoscute investitorilor straini o serie de drepturi si scutiri. Drepturile recunoscute acestora sunt enuntate in art.5 si constau in:

-dreptul de a participa la conducerea si la gestionarea investitiei, potrivit actelor constitutive ale societatii comerciale in cauza;

-dreptul de a instraina drepturile si obligatiile lor contractuale catre alti investitori romani sau straini prin acte juridice care se vor incheia numai pe teritoriul Romaniei;

-dreptul sa transfere in strainatate sumele incasate din dreptul de proprietate intelectuala, cotele ce li se cuvin pentru asistenta de specialitate, expertize si alte servicii, potrivit contractelor incheiate;

-dreptul de a transfera in strainatate, in valuta in care s-a efectuat investitia sumele obtinute cu titlu de despagubire, atunci cand, potrivit legii, investitorul este indreptatit la despagubire;

-dreptul de a transfera in strainatate salariile sau alte castiguri cuvenite cetatenilor straini care au calitate de salariati in cadrul societatii comerciale.

Scutirile sunt reglementate de art.6 si 7 din O.U. nr.31/1997:

-beneficiaza de scutire, de plata taxelor vamale: masinile, utilajele, echipamentele industriale, mijloacele de transport, know-how-ul, alte bunuri amortizabile care se importa in vederea derularii investitiei, constituite ca aport in natura la capitalul social sau achizitionate ca urmare a unei linii de finantare deschise si garantate de investitorul strain in favoarea societatii comerciale, in vederea functionarii si derularii investitiei in Romania.

-beneficiaza de reducere de 50% a taxelor vamale pe o perioada de 2 ani de la data punerii in functiune a investitiei straine, dar nu mai mult de 4 ani de la data inregistrarii acesteia in Registrul Comertului, pentru importul de materii prime, materiale consumabile, piese de schimb si/sau componente necesare realizarii productiei proprii.

Scutirile de plata totala a taxelor vamale sunt neconditionate, in vreme ce reducerea de 50% a taxelor vamale se acorda numai societatilor comerciale la care participarea investitorului strain cu capital efectiv varsat in numerar reprezinta minimum 20% din capitalul social.

Franciza si privatizarea

Afacerile in sistem de franciza prezinta pentru economiile tarilor in tranzitie certe avantaje:

-permit infiintarea de intreprinderi private capabile sa furnizeze bunuri si servicii in cantitatile si de calitatea cerute pe piata;

-contribuie la diminuarea ratei somajului si folosirea fortei de munca la capacitatea reala si la crearea de noi locuri de munca(ex. societatea Mc Donald s sustine ca in fiecare nou restaurant deschis sunt angajati intre 60 si 100 de angajati);

-permite reglarea raporturilor intre cerere si oferta;

-contribuie la sporire calitatii produselor si serviciilor printr-o concurenta reala;

-contribuie la atragerea clientelei prin folosirea de simboluri comerciale reconoscute.

Specialisti din tara care detine suprematia afacerilor in sistem de franciza, SUA, releva in studiile intocmite urmatoarele neajunsuri ale economiilor tarilor in tranzitie care sunt de natura a tempera optimismul si dorinta de a investi in aceste tari:

-costurile de productie mai mari decat in tarile occidentale, in ciuda faptului ca salariile sunt mult mai mici;

-calitatea si disponibilitatea materiilor prime care sunt adesea deficitare;

-lipsa de personal managerial calificat;

-situatia juridica incerta a terenurilor si dreptul strainilor de a detine terenuri in aceste tari.

Titularul unei afaceri francizabile dispune nu de un capital in numerar ci de o suma de drepturi de proprietate intelectuala si de o afacere de succes susceptibila de a fi valorificate prin contracte de franciza.

Franciza este o modalitate de dezvoltare a afacerii in sisteme economice care functioneaza cu parteneri care, daca sunt inegali sub raport economic, se conduc dupa regulile economiei de piata, trateaza afacerea de pe pozitii de egalitate in ceea ce priveste dreptul lor asupra bunurilor angajate in afacere.

Prin infiintarea unor societati care pot desfasura activitati industriale de distributie ori de servicii in sistem de franciza, aceasta poate totusi constitui un factor de sprijin al privatizarii prin capacitatea de a absorbi forta de munca disponibilizata in procesul de restructurare economica.

CAPITOLUL III: STUDIU DE CAZ LA McDonald s

3.1 Prezentarea generala a McDonald s

Cel mai potrivit exemplu pentru a observa dezvoltarea unei companii prin franciza il constituie compania McDonald's, cea mai cunoscuta afacere de acest tip din lume. Succesul faimoasei retele de restaurante Fast-food are rol esential in promovarea si extinderea acestui sistem in intreaga lume. Pentru a cunoaste modul in care un restaurant care vindea hamburgeri a reusit sa devina cea mai mare retea de acest tip din lume este necesara o scurta retrospectiva asupra principalelor evenimente din istoria acestei firme de succes.

Povestea a inceput cu adevarat in 1948, cand doi frati - Dic si Mac McDonald's au deschis un restaurant care avea la baza o linie de asamblare a produselor.

Servirea era rapida, meniul era limitat la 9 articole, scopul fiind acela de a vinde cat mai multi hamburgeri, milkshake-uri si pungi de cartofi prajiti. Succesul lor l-a atras pe Ray Kroc, un vanzator care a fost uimit de cererea enorma a baietilor de aparate pentru milkshake-uri.

In timp ce fratii McDonald erau multumiti de succesul lor, Kroc avea planuri mai mari pentru aceasta afacere. El a semnat un acord de franciza cu cei doi frati in 1954 si, pana la sfarsitul deceniului respectiv, a deschis nu mai putin de 100 de restaurante. Pornind afacerea cu o revolutionare a utilizarii in regim de franciza a restaurantelor, Kroc a reusit sa pastreze un anumit nivel al acestuia creand un sistem prin care proprietarii erau implicati. De asemenea, Kroc era foarte priceput in a gasi locatii ideale, indiferent de costuri.

Anii '60 au insemnat o rapida expansiune pentru McDonald's. Publicitatea era raspandita peste tot - pe panouri stradale, in reviste, la televizor. Asa ca au mai deschis restaurante peste tot in Canada, Puerto Rico extinzand spatiul interior al acestora, pentru a oferi locuri de servit. Au introdus logo-uri si reclame, mascota fiind Ronald McDonald.

In 1961, Kroc cumpara in totalitate afacerea McDonald s pentru 2,7 milioame USD, impreuna cu toate drepturile aferente. El constata insa ca acestia nu inclusesera in contract si restaurantul operat de acestia in San Bernadino. Suparat, Ray Kroc deschide un restaurant nou chiar langa restaurantul fratilor McDonald s, reusind sa-i scoata din afaceri in scurt timp.

McDonald s a revolutionat felul in care americanii mancau in anii 50 si de atunci incoace. Ray Kroc si-a dat seama ca lumea se schimba si oamenii au nevoie de servicii cat mai dinamice. El a anticipat cu succes preferintele consumatorilor pentru o servire rapida, calitatea constand in servicii ireprosabile. Indivizii dinamici din ziua de azi sunt cei pe care faimosul intreprinzator i-a anticipat si pentru care a dezvoltat acest sistem rapid. Odata cu extinderea McDonald s se poate spune ca omenirea a aderat la o noua cultura, o cultura denumita Fast Food.

In timp ce Guvernul Statelor Unite exercita o politica agresiva in strainatate, McDonald s ii urma exemplul, extinzandu-se in Germania, Finlanda, Japonia, Australia, Thailanda, Venezuela si Panama. Pana in 1985, puteai intalni restaurante McDonald s in 43 de tari. La sfarsitul Razboiului Rece, McDonald s a deschis un restaurant in Moscova(1990), devenind astfel primul ambasador al valorilor SUA in Rusia. Cand americanii au devenit preocupati de mediul inconjurator, compania care crea permanent miliarde de ambalaje atat pentru hamburgeri, cat si pentru bauturile racoritoare comercializate, a inceput sa recicleze materialele.

In Romania primul restaurant McDonald s s-a deschis pe 16 iunie 1995 in cadrul magazinului Unirea din Bucuresti. Succesul acestuia a fost absolut, inregistrandu-se un record de vanzari pentru Europa Centrala si de Est. In prezent in Romania sunt deschise 48 de restaurante in Bucuresti si in alte 20 de orase, totalizand o investitie de peste 62 milioane USD.

Pentru a diversifica imagine McDonald s in Romania, compania a dezvoltat anumite restaurante tematice. McDonald s Rock-n-Roll-Buzesti reda atmosfera anilor 50 prin elemente de design si muzica specifica. In cadrul restaurantului Morarilor, compania a dezvoltat un colt de Internet, unde clientii pot accesa orice adresa de internet doresc. Acest concept s-a dovedit de succes pe piata romaneasca si compania doreste implementarea acestuia si in unele din restaurantele pe care le va mai deschide.

Din cei aproximativ 2500 de angajati in restaurante, 22% lucreaza cu program redus, oferind astfel studentilor posibilitatea unui program de lucru flexibil. McDonald s ofera celor incepatori o pregatire initiala, iar angajatilor care au potential de conducere, compania le pune la dispozitie programe speciale, fiind in acelasi timp un adevarat mentor pentru tinerii care se angajeaza pentru prima data.

In Romania, McDonald s lucreza cu companii romanesti de arhitectura, firme locale de constructii, numerosi producatori locali de materiale de constructii si echipamente, materiale publicitare. Furnizorii McDonald s traditionali din toata lumea sau locali, din domeniul materiilor prime alimentare, au investit in Romania, peste 5 mil.USD. Se folosesc produse locale precum laptele UHT, chiflele, salata, carnea de vita si de pui, precum si unele produse non-food. Investitia necesara pentru constructia si utilarea fabricii de carne a fost de peste 2 mil.USD. De asemenea, firma ROMDIS , partener exclusiv al McDonald s, a investit peste 3,5 mil.USD in construirea uneia dintre cele mai moderne centre de distributie din Europa Centrala si de Est. Datorita riscurilor pe care le implica implementarea unei afaceri noi intr-o tara de tranzitie, McDonald's a ales sa inceapa dezvoltarea in tara noastra prin investitii proprii. Cu o singura exceptie, un restaurant in Brasov, toate restaurantele din tara sunt in proprietatea si sub controlul centralei McDonald s.

3.2 Derularea activitatilor la McDonald s

Aprovizionarea cu materii prime este reglementata prin contract si modul in care trebuie desfasurata este detaliat in manualul de franciza. Francizatul beneficiaza de serviciile de logistica ale centralei locale ce se ocupa cu procurarea si livrarea tuturor celor necesare functionarii restaurantului. Atat materiile prime, cat si alte produse necesare - detergenti, vopsele, echipamente electronice, consumabile - sunt achizitionate prin centrala McDonald's, acest proces avand ca scop pastrarea uniformitatii in toate locatiile dintr-o anumita tara sau regiune. Achizitorii urmaresc pastrarea celor mai inalte standarde, selectand doar produsele conforme cu cerintele calitative ale companiei. Furnizorii sunt alesi in functie de anumite criterii, cel mai important fiind insa calitatea produselor livrate. De aceea, in anumite situatii compania prefera sa importe anumite produse la costuri mai ridicate pentru a nu risca o scadere a calitatii produselor servite. Atunci cand este posibil, compania colaboreaza cu furnizorii locali, cerintele privind calitatea fiind insa aceleasi. Pentru a asigura o calitate constanta si servicii prompte, compania colaboreaza strans cu toti furnizorii. Cei trei parteneri - furnizorul, compania si restaurantul - sunt permanent in contact si colaboreaza atat in ceea ce priveste elementele de logistica, cat si de respectare si control al calitatii. Astfel, toate produsele livrate restaurantelor sunt controlate constant de catre personalul responsabil cu asigurarea calitatii. Deoarece unele restaurante servesc zilnic peste 20 000 de clienti, responsabilitatea pastrarii calitatii produselor este foarte mare. In cazul observarii anumitor produse ce nu corespund calitativ, intreg lotul este returnat sau aruncat. Termenele de valabilitate ale produselor, conform standardelor firmei, sunt stabilite la valori mai mici decat cele obisnuite iar respectarea acestor standarde este atent monitorizata de inspectori de calitate. Orice incalcare a acestor standarde este aspru sanctionata, putandu-se merge pana la rezilierea contractului in cazul abaterilor repetate.

Politica de marketing a companiei McDonald's este orientata in 6 directii principale:

-oferirea unei experiente unice fiecarui client;

-relatia stransa cu acestia pentru a afla preferintele si asteptarile acestora;

-implicarea in comunitate;

-promovarea produselor si a experientei companiei;

-cresterea vanzarii si a profitabilitatii;

-sporirea si imbunatatirea celor 4 domenii specifice: calitate, servire, curatenie si valoare.

Datorita inovatiei si eficientei sale, activitatea de markting orientata spre client a facut din McDonald s liderul mondial al restaurantelor cu servire rapida. Pentru a putea pastra aceasta pozitie, fiecare restaurant McDonald s este implicat in dezvoltarea si implementarea Planului Anual de Marketing. Oamenii care conduc sau au in franciza restaurantele McDonald s sunt apropiati de clienti. In acest fel, aportul lor in dezvoltarea diferitelor campanii de marketing este foarte important.

Politicile de marketing ale companiei sunt orientate in doua directii: promovarea generala a retelei la nivel national si promovarea individuala a restaurantelor la nivel local. In cadrul politicilor nationale, centrala companiei elaboreaza strategiile si metodele de aplicare ale acestora. Prin campanii de publicitate, promotii organizate la nivel national sau alte tipuri de strategii de promovare se urmareste consolidarea imaginii firmei si popularizarea produselor servite. Fondurile de marketing la care sunt obligati sa cotizeze toti beneficiarii francizei sunt astfel utilizate mai eficient decat daca ar fi utilizate local.

Marketingul local se efectueaza prin intermediul unui fond special creat la nivelul restaurantului. Beneficiarul trebuie sa investeasca cel putin 4% din venituri in acest fond. Sumele ce trebuiesc investite in actiuni de marketing la nivel local stau la dispozitia beneficiarilor. Acestia trebuie sa respecte anumite reguli in ceea ce priveste imaginea corporatiei cat si anumite standarde specificate in manualul de franciza. Pentru aceasta, beneficiarul colaboreaza cu agentii locale de publicitate, promovandu-si locatia sa. Campaniile desfasurate trebuie insa sa se diferentieze de cele generale pentru a evidentia specificul locatiei promovate. In ceea ce priveste studiul pietei, McDonald s apeleaza in general la proprii angajati. Deoarece acestia intra zilnic in contact cu clientii, angajatii pot contribui in mod eficient la sporirea gradului de satisfactie al clientelei. Angajatii au libertatea de a face mici favoruri clientilor pentru a mentine un grad ridicat de satisfactie - oferirea de zahar sau lapte pentru cafea suplimentar, servetele, inlocuirea produselor cumparate daca acestea cad pe jos din vina clientului sau din orice alt motiv etc.

Publicitatea este o parte foarte importanta a politicii de promovare. Ea inglobeaza cercetarea pietei, dezvoltarea reclamelor TV si radio, a materialelor tiparite dar si planificarea si cumpararea spatiilor de difuzare a spoturilor. Departamentul de Marketing orienteaza mesajele publicitare in doua directii: promovarea Brand-ului si promovarea campaniilor. Imbinarea celor doua politici se realizeaza astfel incat cele doua sa se completeze in mod armonios creand un efect sinergetic, ce duce la obtinerea unei eficiente maxime a eforturilor investite. Promovarea brand-ului presupune atat comunicarea personalitatii, si a imaginii brand-ului, cat si realizarea unei stranse relatii cu clientii.

Prin intermediul publicitatii nu se urmareste in mod direct sporirea popularitatii produselor, ci mai degraba promovarea unei perceptii pozitive fata de vizitarea unui restaurant McDonald s. Promovarea campaniilor are ca scop familiarizarea potentialilor consumatori cu programele regulate ale companiei, dar si cu evenimentele promotionale organizate. Publicul este informat in legatura cu ofertele speciale curente pentru a putea beneficia de acestea, fapt ce contribuie la cresterea vanzarilor in timpul campaniei respective. Prin aceasta politica, compania se asigura ca reducerile sau ofertele pe care le deruleaza beneficiaza de un grad suficient de atractie fata de public, precum si de efectele pozitive ale acestora.

CONCLUZII

Franciza este o oportunitate atractiva atat pentru proprietarul unei afaceri care doreste sa se extinda, cat si pentru intreprinzatorii care intentioneaza sa-si deschida o afacere proprie. Pentru proprietarul unei afaceri, franciza este mecanismul ideal de patrundere pe alte piete si o alternativa la solutia costisitoare a deschiderii de noi unitati proprii. Pentru cei care doresc sa-si deschida propria afacere franciza este cel mai bun mod de a-si implini visul, cu riscuri mai putine si cu sanse mari de succes.

In lucrarea de fata am incercat sa prezint conceptul afacerii in sistemul de franciza, tipurile de franciza existente si aspectele legale pe care le implica operatiunea de franciza.

La initierea unei asemenea afaceri trebuie sa se tina seama de faptul ca poate implica si anumite limite, de aceea va fi de o mare importanta pentru fiecare francizat sa cunoasca exact mecanismul afacerii respective si toate clauzele contractuale care vor guverna desfasurarea afacerii, sa inteleaga in ce masura anumite prevederi contractuale ii sunt favorabile sau nu. Pe scurt, trebuie sa stie ce sa ceara atunci cand se afla la masa negocierilor.

Pe de alta parte avand in vedere diversitatea operatiunilor de franciza un intreprinzator trebuie sa stie sa aleaga operatiunea de franciza care i se potriveste cel mai bine dorintelor si posibilitatilor sale. Pentru ca aceasta alegere sa fie cat mai corecta un potential francizat ar trebui sa apeleze la firmele cere acorda consultanta in acest domeniu, care ofera studii specializate privind sistemul de francize exsistente in domeniile de activitate in care acestea au inregistrat dinamici deosebite.

Majoritatea francizelor din Romania sunt pe segmentul magazinelor de haine , bijuterii si accesorii. Urmeaza francizele pentru serviciile financiare, hoteliere sau alimentare - tip fast-food. Francizele de productie necesita un nivel mai mare al investitiei initiale si impiedica transferul unui intreg proces tehnologic(ex. Coca-Cola, Pepsi si Tuborg).

Consider ca in perioada urmatoare cele mai multe francize care vor fi lansate pe piata vor provenii din domeniul serviciilor - incepand cu cele mai putin costisitoare cum ar fi serviciile auto, de intretinere, de reparatii si pana la serviciile de domeniul educatiei sau consultatii financiare.

Cunoscand avantajele sistemului de franciza utilizat de McDonald s, putem fi siguri ca marca preferata a multor oameni de pe toate continentele va fi multa vreme pe primele locuri ale restaurantelor de fast-food. Adaptarea la schimbarile preferintelor alimentare trebuie sa constituie principala grija a conducerii. Calitatea impecabila a produselor si a serviciilor oferite, sistemul de valori utilizat, grija pentru curatenie si satisfactie a clientilor ramanand superioare celor oferite de concurenta, nu putem spune decat ca franciza McDonald s ramane una dintre cele mai sigure investitii din lume.

Atuurile, demne de remarcat, ale unei astfel de francize se refera la faptul ca e o afacere fara riscuri, cu profit stabil in timp, care ofera produse de calitate prin servicii complete si beneficiaza de sprijin permanent si neconditionat din partea francizorului. Cheltuielile de promovare a brandului nu sunt mari, avand in vedere ca, una dintre caracteristicile si avantajele francizei este ca partenerul beneficiaza, din prima ora de functionare a magazinului sau, de renumele si pozitia de piata a francizorului.

ANEXA NR.1

CONTRACTUL DE FRANCIZA (FRANCHISING)

Nr. Data .

I. PARTILE CONTRACTANTE:

1.1. S.C. S.N.C./S.C.S./S.A./S.R.L., cu sediul social in (localitatea) ., str. nr. , bloc ., scara ., etaj .., apartament .., judet/sector .., inregistrata la Oficiul Registrului Comertului , sub nr. .. din .., cod fiscal nr. ..din ., avand contul nr. .., deschis la , existand si functionand potrivit legislatiei statului . reprezentata de , cu functia de ., cetatean , posesor act de identitate/pasaport in calitate de francizor, si

1.2. S.C. . S.N.C./S.C.S./S.A./S.R.L., cu sediul social in (localitatea) .., str. nr. , bloc ., scara .., etaj .., apartament ., judet/sector , inregistrata la Oficiul Registrului Comertului .., sub nr. . din .., cod fiscal nr. din .., avand contul nr. , deschis la .., existand si functionand potrivit legislatiei statului reprezentata de , cu functia de .., cetatean , posesor act de identitate/pasaport in calitate de beneficiar,

au convenit sa incheie prezentul contract de franchising, in urmatoarele conditii:

II. OBIECTUL CONTRACTULUI

2.1. Francizorul se angajeaza, prin prezentul contract, sa puna la dispozitia beneficiarului marca de fabrica (de comert, de serviciu) pentru distribuirea si/sau fabricarea produselor si/sau serviciilor prevazute in anexa nr. .. la prezentul contract, sub numele sau, controland in permanenta aceasta activitate, prin intermediul magazinelor si/sau unitatilor, pe care le-a deschis in teritoriu.

2.2. Beneficiarul se obliga sa distribuie si/sau sa fabrice produsele si/sau serviciile .. prevazute in anexa nr. .. la prezentul contract sub numele si in conformitate cu practica de afaceri a francizorului.

III. DURATA CONTRACTULUI

3.1. Contractul se incheie pe o durata de ani, incepand cu data de .. pana la data de . .

3.2. Partile contractante pot conveni prelungirea prezentului contract prin incheierea, in scris, a unui act aditional, semnat de ambele parti.

IV. PRETUL CONTRACTULUI

4.1. Preturile de distributie si/sau de fabricatie pentru produse si/sau de servicii sunt cele inscrise in anexa nr. la prezentul contract, preturi care includ: .. .

4.2. Preturile pot fi modificate numai cu acordul scris al partilor contractante. Oricare parte contractanta care solicita modificarea pretului se obliga sa notifice cealalta parte cu acordarea unui preaviz de .. zile.

V. MODALITATILE DE PLATA. REDEVENTA

5.1. Beneficiarul se obliga sa achite francizorului pretul produselor si/sau serviciilor astfel:

a) - datele efectuarii platii ..

b) - locul efectuarii platii

c) - modalitatea de plata .

5.2. Beneficiarul va plati francizorului pana la data de ale fiecarui/ei . an/luni un procent de % din valoarea produselor si/sau serviciilor receptionate, aceasta reprezentand redeventa cuvenita francizorului.

VI. OBLIGATIILE PARTILOR:

6.1. Francizorul se obliga:

a) sa puna la dispozitia beneficiarului, gratuit, design-ul, instructiunile necesare privitoare la mobilier si decorare pentru spatiile de desfacere si/sau fabricatie, spatiu pe care in prealabil l-a avizat;

b) sa acorde gratuit asistenta tehnica in domeniul conducerii si instruirii profesionale pe toata durata contractuala;

c) sa puna la dispozitia beneficiarului marca de fabrica, de comert sau de serviciu, al carei titular este;

d) sa puna la dispozitia beneficiarului licenta si know-how-ul unui proces deja existent de fabricatie si distributie;

e) sa transmita pana la data de .. beneficiarului dreptul de folosinta exclusiva, in limitele teritoriului, a marcilor puse la dispozitie;

f) sa nu foloseasca nici o alta marca sau nume pentru produsele respective, altele decat cele care au fost cesionate beneficiarului;

g) sa verifice punctele de desfacere si/sau de fabricatie deschise de beneficiar;

h) sa nu numeasca, pe durata derularii contractului, un alt beneficiar sau distribuitor pentru produsele si/sau serviciile ce fac obiectul prezentului contract;

i) sa garanteze produsele si/sau serviciile conform termenelor inscrise, in anexa nr. .. la prezentul contract;

j) sa inceteze furnizarea anumitor produse beneficiarului, daca acest lucru se justifica prin conditiile economice;

k) in decursul fiecarui an, sa instruiasca un numar de maximum ..salariati ai beneficiarului, in tehnici si metode de distribuire a produselor, la sediul sau, pe o perioada nu mai lunga de . zile. Cheltuielile pentru aceasta operatiune (de salarizare, transport si cazare ale personalului instruit) vor fi suportate de beneficiar.

6.2. Beneficiarul se obliga:

a) sa vanda produsele sau sa presteze serviciile, cu respectarea stricta a conditiilor contractuale sau, dupa caz, si realizarea productiei conform licentei francizorului si aplicarea procedeelor tehnice primite de la acesta;

b) sa vanda produsele numai in zona teritoriala determinata prin contract;

c) sa efectueze investitii, dupa caz, pentru a putea pune in aplicare formula de productie a francizorului;

d) sa accepte dreptul de control al francizorului;

e) sa desfasoare intreaga activitate sub numele comercial/marca francizorului;

f) sa faca cunoscut tertilor si consumatorilor faptul ca este beneficiarul francizorului;

g) sa informeze permanent pe francizor asupra modificarilor din planul legislativ, administrativ si de afaceri, in teritoriu;

h) sa-si asigure un stoc de produse care sa permita o activitate continua;

i) sa achite francizorului contravaloarea produselor, sa plateasca redeventa, in conditiile stipulate in prezentul contract, si sa suporte contravaloarea cheltuielilor de transport si asigurare a produselor;

j) sa nu divulge la terte persoane know-how-ul furnizat de catre francizor, atat pe toata durata contractului, cat si ulterior;

k) orice atingere ori contestare din partea unor terte persoane, in limitele teritoriului, la adresa marcilor cesionate, va fi adusa imediat la cunostinta francizorului specificandu-se toate aspectele relevante;

l) va lua orice masuri de natura a preveni eventualele incalcari sau de a apara marcile cedate.

VII. GARANTII

7.1. Francizorul garanteaza produsele conform termenelor de garantie stipulate in anexa nr. la prezentul contract.

7.2. Francizorul se obliga sa asigure, pe cheltuiala sa, prin grija beneficiarului, service-ul pentru produsele necorespunzatoare. Punctul de service va fi organizat conform instructiunilor francizorului, in teritoriu, la sediul beneficiarului si va fi utilizat numai pentru produsele ce fac obiectul prezentului contract.

7.3. Francizorul se obliga sa puna la dispozitia beneficiarului intreaga documentatie privind service-ul, in termen de .. zile, de la deschiderea primului magazin.

VIII. ALTE CLAUZE

8.1. Beneficiarul nu va promova distribuirea produselor in afara teritoriului si nici nu va vinde produse similare cu cele care fac obiectul prezentului contract, dar va putea sa onoreze comenzi pentru livrarea de produse in afara teritoriului emise de:

a) consumatori;

b) alti beneficari ai francizorului.

IX. INVALIDAREA PARTIALA

9.1. Rezilierea totala sau partiala a clauzelor contractului nu are nici un efect asupra obligatiilor deja scadente intre parti.

9.2. Prevederile alineatului precedent nu sunt de natura sa inlature raspunderea partii care, din vina sa, a determinat incetarea contractului.

X. DIVIZAREA CONTRACTULUI

10.1. In cazul in care una sau mai multe clauze ale prezentului contract vor fi declarate nule, clauza/clauzele valide isi vor produce, in continuare, efectele, cu exceptia cazurilor in care clauza/clauzele anulate reprezinta o obligatie esentiala.

10.2. In conditiile prevazute la alineatul precedent sunt considerate esentiale urmatoarele obligatii: *).

XI. RENUNTAREA LA DREPTURI

11.1. Faptul ca (una dintre parti) nu insista pentru indeplinirea stricta a clauzelor prezentului contract sau nu-si exercita vreuna dintre optiunile la care are dreptul in baza prezentului contract nu inseamna ca renunta la drepturile pe care urmeaza sa le dobandeasca in temeiul prevederilor sale.

XII. CESIUNEA CONTRACTULUI

12.1. Partile contractante nu vor putea cesiona drepturile si obligatiile prevazute de prezentul contract unei terte persoane fara acordul expres, dat in scris de cedent.

12.2. Acordul prevazut la alineatul precedent trebuie comunicat de cesionar in termen de .. zile de la data cand cedentul i-a cerut acest acord; in caz contrar se prezuma ca cesionarul nu a consimtit cesiunea contractului.

XIII. FORTA MAJORA

13.1. Nici una dintre partile contractante nu raspunde de neexecutarea la termen sau/si de executarea in mod necorespunzator - total sau partial - a oricarei obligatii care ii revine in baza prezentului contract, daca neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a obligatiei respective a fost cauzata de forta majora, asa cum este definita de lege.

13.2. Partea care invoca forta majora este obligata sa notifice celeilalte parti, in termen de .. (zile, ore), producerea evenimentului si sa ia toate masurile posibile in vederea limitarii consecintelor lui.

13.3. Daca in termen de (zile, ore) de la producere, evenimentul respectiv nu inceteaza, partile au dreptul sa-si notifice incetarea de plin drept a prezentului contract fara ca vreuna dintre ele sa pretinda daune-interese.

XIV. CONSECINTE ALE INCETARII EFECTELOR CONTRACTULUI

14.1. In cazul incetarii efectelor prezentului contract, beneficiarul este obligat:

a) sa restituie, pe cheltuiala sa, francizorului toate produsele aflate in stoc care nu au fost integral platite;

b) sa plateasca toate sumele datorate francizorului, chiar daca asemenea sume au o scadenta ulterioara datei incetarii contractului.

XV. CLAUZA PENALA

15.1. In cazul in care una dintre parti nu isi indeplineste obligatiile contractuale sau si le indeplineste in mod necorespunzator, se obliga sa plateasca celeilalte parti penalitati daune-interese in valoare de .., astfel: .

XVI. CLAUZA DE CONFIDENTIALITATE

16.1. Partile se obliga sa pastreze confidentialitatea datelor, informatiilor si documentelor pe care le vor detine ca urmare a executarii clauzelor prezentului contract, potrivit prevederilor angajamentului, anexa nr. .

XVII. NOTIFICARI

17.1. In acceptiunea partilor contractante, orice notificare adresata de una dintre acestea celeilalte este valabil indeplinita daca va fi transmisa la sediul prevazut in partea introductiva a prezentului contract.

17.2. In cazul in care notificarea se face pe cale postala, ea va fi transmisa, prin scrisoare recomandata, cu confirmare de primire (A.R.) si se considera primita de destinatar la data mentionata de oficiul postal primitor pe aceasta confirmare.

17.3. Daca notificarea se trimite prin telex sau telefax, ea se considera primita in prima zi lucratoare dupa cea in care a fost expediata.

17.4. Notificarile verbale nu se iau in considerare de nici una dintre parti, daca nu sunt confirmate, prin intermediul uneia din modalitatile prevazute la alineatele precedente.

XVIII. SOLUTIONAREA LITIGIILOR

18.1. In cazul in care rezolvarea neintelegerilor nu este posibila pe cale amiabila, ele vor fi supuse spre solutionare Curtii de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei, conform regulamentului sau.

XIX. INCETAREA CONTRACTULUI

19.1. Prezentul contract inceteaza de plin drept, fara a mai fi necesara interventia unui/unei tribunal arbitral/instante judecatoresti, in cazul in care una dintre parti:

nu isi executa una dintre obligatiile esentiale enumerate la pct. ., din prezentul contract;

este declarata in stare de incapacitate de plati sau a fost declansata procedura de lichidare (faliment) inainte de inceperea executarii prezentului contract;

cesioneaza drepturile si obligatiile sale prevazute de prezentul contract fara acordul celeilalte parti;

isi incalca vreuna dintre obligatiile sale, dupa ce a fost avertizata, printr-o notificare scrisa, de catre cealalta parte, ca o noua nerespectare a acestora va duce la rezolutiunea/rezilierea prezentului contract.

19.2. Partea care invoca o cauza de incetare a prevederilor prezentului contract o va notifica celeilalte parti, cu cel putin zile inainte de data la care incetarea urmeaza sa-si produca efectele.

19.3. Rezilierea prezentului contract nu va avea nici un efect asupra obligatiilor deja scadente intre partile contractante.

19.4. Prevederile prezentului capitol nu inlatura raspunderea partii care in mod culpabil a cauzat incetarea contractului.

XX. CLAUZE FINALE

20.1. Modificarea prezentului contract se face numai prin act aditional incheiat intre partile contractante.

20.2. Prezentul contract, impreuna cu anexele sale care fac parte integranta din cuprinsul sau, reprezinta vointa partilor si inlatura orice alta intelegere verbala dintre acestea, anterioara sau ulterioara incheierii lui.

20.3. In cazul in care partile isi incalca obligatiile lor, neexercitarea de partea care sufera vreun prejudiciu a dreptului de a cere executarea intocmai sau prin echivalent banesc a obligatiei respective nu inseamna ca ea a renuntat la acest drept al sau.

20.4. Prezentul contract a fost incheiat intr-un numar de . exemplare, din care .. astazi ., data semnarii lui.

Incheiat astazi . in .. exemplare.

FRANCIZOR BENEFICIAR

..

BIBLIOGRAFIE

1.Gheorghiu Gh. , Gabriel - Operatiunile de franciza, Editura LUMINA LEX,

N. Turcu Bucuresti 2002

2.Popa Ioan-    Tranzactii de comert exterior, Editura

Economica, Bucuresti 2002

3.Puiu Alexandru -    Managementul afacerilor economice.Tehnici de

afaceri economice interne si internationale. Tratat

vol. 2, Editura Independenta Economica, Pitesti

2007

4.Ros Viorel - Franciza, Editura Rentrop&Straton, Bucuresti

1999.

5.Sitaru Dragos-Alexandru- Drept international privat, Editura Actami 1997

6.Voiculescu Dan -    Franchising, Editura Intact, Bucuresti 1994

7.Zeidman Philip F. - Franciza, Editura Expert, Bucuresti 1999

www.francize.ro

www.francize.com

www.arfr.ro

11. *** www.fbb.ro

www.mcdonald's.com