Directii de dezvoltare a spatiului rural

Globalizarea activitatilor productive si a fluxurilor comerciale, cerintele consumatorilor indreptate din ce in ce mai mult spre o calitate inalta a produselor si extinderea Uniunii Europene sunt doar cateva din realitatile si provocarile cu care se confrunta agricultura europeana. Schimbarile afecteaza nu numai pietele agricole dar si economiile locale din zonele rurale. Viitorul sectorului agricol este strans legat de dezvoltarea echilibrata a zonelor rurale, motiv pentru care agricultura si politica rurala joaca un rol important in coeziunea politicilor teritoriale, economice si sociale europene.

Reformele ultimilor ani, indreptate indeosebi spre cresterea competitivitatii produselor agricole, tin insa cont si de asteptarile lumii rurale si cerintele protectiei mediului. Politica de dezvoltare rurala, cunoscuta ca o a doua componenta majora a PAC, are ca scop stabilirea unui cadru durabil si consistent care sa garanteze viitorul zonelor rurale si promovarea mentinerii si crearii de noi locuri de munca (Regulamentul nr. 1257/1999).

Principiile politicii de dezvoltare rurala

Principiile politicii de dezvoltare rurala sunt:

- asigurarea mult-functionalitatii, astfel incat, in afara productiilor traditionale, sa fie incurajata dezvoltarea serviciilor furnizate de fermieri;

- abordarea integrata si multisectoriala a economiei rurale in vederea diversificarii activitatilor, crearea de noi surse de venit si de locuri de munca si protejarea patrimoniului rural;

- acordarea de ajutoare flexibile pentru dezvoltarea rurala, bazate pe principiul descentralizarii si al subsidiaritatii, consultarea autoritatilor locale si rurale si crearea de parteneriate;

- transparenta in administrarea programelor, bazate pe o legislatie simplificata si mai accesibila.

Pentru asigurarea unei dezvoltari echilibrate a zonelor rurale s-a folosit integrarea diferitelor tipuri de interventii, cum ar fi: pensionarea timpurie a fermierilor, scheme financiare pentru dezvoltarea zonelor defavorizate, intarirea sectorului forestier, masuri de modernizare si diversificare a exploatatiilor agricole.

Ajustarea structurilor agricole trebuie sa urmareasca modernizarea exploatatiilor astfel incat sa devenim competitivi pe piata interna si internationala. Rezultatul acestor transformari este pozitiv daca se asigura un grad normal de autosuficienta alimentara si daca se obtin avantaje de pe urma integrarii in Uniunea Europeana.

          Principalele obiective ale strategiei de dezvoltare a sectorului agroalimentar vizeaza urmatoarele scopuri de realizat:

·     asigurarea securitatii alimentare a populatiei;

·     accelerarea reformei funciare;

·     continuarea procesului de privatizare a societatilor comerciale cu capital majoritar de stat;

·     cresterea cantitativa si calitativa a productiei agricole vegetale si animale;

·     dotarea tehnica a agricultura

aplicarea unui program de dezvoltare rurala adaptat conditiilor specifice existente in cele trei zone: de campie, colinara si montana;

·     implementarea Programului SAPARD si a altor programe cu finantare externa;

·     dezvoltarea exploatatiilor agricole performante;

·     realizarea unor surse noi de venituri, prin crearea de ocupatii neagricole si de industrii mici si mijlocii, prin prelucrarea materiilor prime locale;

·     dezvoltarea agroturismului montan.

Optiuni strategice

Asigurarea unui cadru economico-financiar si legal corespunzator, prin:

dezvoltarea competitiei de piata, inclusiv prin reducerea sferei de actiune a monopolurilor (piata non-agricultorilor);

continuarea procesului de liberalizare a preturilor si de combatere a inflatiei speculative;

extinderea si diversificarea instrumentelor bancare, reducerea dobanzii reale, intarirea disciplinei financiare si reducerea blocajului financiar;

revizuirea si simplificarea sistemului de impozite si de colectare a acestora, in sensul stimularii muncii, economisirii si investitiilor;

combaterea evazionismului (fiscal, vamal etc.), stoparea iesirii ilegale a capitalului din tara.

stimularea investitiilor de capital romanesc si straine prin reducerea fiscalitatii pentru profitul investit si prin alte facilitati pentru cei care investesc pentru dezvoltarea economica si crearea de noi locuri de munca;

cresterea ratei economisirii si a increderii in investirea banilor prin practicarea unor dobanzi si rate de schimb valutar corelate in mod transparent si previzibil cu inflatia si monitorizarea riscului institutiilor financiar-monetare cu activitati in domeniul investitiilor;

cresterea fluxului de capital strain si a colaborarii economice internationale, sprijinite prin definirea, la nivelul subsectoarelor economice, a unor pachete de oferte complete de investitii confirmate ca prioritare de catre institutiile guvernamentale si elaborate in limbajul economic familiar investitorilor straini;

participarea statului la investitii de capital care asigura formarea unei structuri economice viabile, competitive si in concordanta cu cerintele pietei si ale integrarii europene.

reorganizarea cadrului relational al activitatilor de cercetare-dezvoltare, corespunzator celui din tarile Uniunii Europene, astfel incat sa sustina si sa stimuleze inovarea de produs si tehnologica pentru a evita migrarea specialistilor;

elaborarea Programului national de cercetare care sa defineasca tematicile prioritare si potentialii beneficiari, cooperarea cu institutii de specialitate din U.E. in cadrul programelor europene si a programelor bilaterale, modalitatile de finantare;

dezvoltarea capacitatii de absorbtie a inovarii in mediul agricol prin formarea de parteneriate intre cercetatori si beneficiari, care sa asigure -piata previzibila pentru produsele cercetarii; dezvoltarea logisticii si a serviciilor suport pentru cresterea capacitatii de informare, de difuzare a cunostintelor stiintifice si tehnologice, de marketing pe piata cercetarii etc.;

Rezultatele strategiilor

in aceste conditii, orientarea tuturor eforturilor, din partea proprietarilor, cat si a puterii publice, urmeaza sa    fie facuta spre exploatatia agricola, asigurandu-i energia materiala si umana necesara, mai cu seama celei familiale, impunandu-i un anumit dinamism, asigurandu-se conectarea ei la mersul general spre progres, dorit de intreaga economie. In egala masura, pot fi avute in vedere, alaturi de exploatatia familiala si alte exploatatii, compatibile cu noul tip de economie aflat in curs de constituire. Pluralismul tipurilor si formelor de exploatatii constituie o o premisa spre promovarea competitiei, acestea urmand sa ateste viabilitatea economica a unora sau a altora dintre ele.

Rezumat

Organizarea rationala a sistemului de productie in fiecare unitate de productie are la baza stabilirea unui echilibru in structura cantitativa si calitativa a sistemului de resurse, in functie de sistemul de productie practicat.

In ciuda scaderii importantei sale in economie, sectorul agricol continua sa fie o sursa importanta de venit si de locuri de munca in multe zone rurale si ramane cheia determinanta a peisajului rural.

Promovand etichete de calitate si de origine, ce permit producatorilor rurali sa se specializeze in anumite segmente de calitate si sa deschida nise de piata pentru fermierii care nu pot fi competitivi numai pe baza costurilor de productie si care pot stimula potentiale activitati economice in zonele rurale dezavantajate. Ajutoarele sunt stabilite in functie de obiectivele dezvoltarii dintr-o anumita regiune sau zona, problemele de mediu si cele naturale cu care se confrunta zona, si in functie de tipul exploatatiei agricole. In ceea ce priveste septelul, productiile de carne sunt reglementate prin cresterea animalelor in mediul natural si folosirea de substante nutritive naturale.

Utilizarea rationala a resurselor de munca din mediul rural pune probleme atat de crestere a gradului de ocupare, cat si de crestere a eficientei muncii.

Slaba utilizare a fondului total de timp de munca disponibil este si rezultatul raportului dintre existentul si necesarul timp de munca pentru perioadele de varf de lucrari din activitatile agricole in special, cand raman lucrari neefectuate.

Mai mult, beneficiile capitalului social depind de caracteristicile structurale ale grupurilor /comunitatii si de tipurile de relatii existente in interiorul acestora. 2158/92 si nr. 3528/86.    Diversitatea locurilor de munca, este incurajata de catre dezvoltarea turismului rural. Diversitatea locurilor de munca sporeste societatea ruralului si ajuta in mentinerea nivelului de viata a populatiei.

De exemplu familia poate prevedea cazare si masa pentru vizitatori, poate asista in serviciile de    administrare locala, etc.

Principiile politicii de dezvoltare rurala

abordarea integrata si multisectoriala a economiei rurale in vederea diversificarii activitatilor, crearea de noi surse de venit si de locuri de munca si protejarea patrimoniului rural;

acordarea de ajutoare flexibile pentru dezvoltarea rurala, bazate pe principiul descentralizarii si al subsidiaritatii, consultarea autoritatilor locale si rurale si crearea de parteneriate;

realizarea unor surse noi de venituri, prin crearea de ocupatii neagricole si de industrii mici si mijlocii, prin prelucrarea materiilor prime locale;

continuarea procesului de liberalizare a preturilor si de combatere a inflatiei speculative;

revizuirea si simplificarea sistemului de impozite si de colectare a acestora, in sensul stimularii muncii, economisirii si investitiilor;

stimularea investitiilor de capital romanesc si straine prin reducerea fiscalitatii pentru profitul investit si prin alte facilitati pentru cei care investesc pentru dezvoltarea economica si crearea de noi locuri de munca;

In egala masura, pot fi avute in vedere, alaturi de exploatatia familiala si alte exploatatii, compatibile cu noul tip de economie aflat in curs de constituire.