SISTEMUL DE
AGRICULTURA CU TELINA
Inceputurile agriculturii
Prima ocupatie a
omului si ceea ce l-a transformat in fiinta sociala a fost
cultivarea terenului. De fapt, nimic nu ar fi fost posibil fara
asigurarea hranei; civilizatia a inceput cu agricultura. Nu exista un
model general acceptat pentru cum a inceput omul si de ce sa cultive
terenul desi omul primit, culegator si vanator obtinea
mai usor hrana, era mai sanatos si era mai putin expus
riscului foametei. Acum circa 10 000 de ani, grupuri de oameni in diferite
locuri de pe Pamant au inceput sa renunte la stilul traditional
de zeci de mii sau sute de mii de ani de a culege si vana pentru a-l
schimba cu asezarea langa parcelele de teren pe care le-au semanat.
Alta opinie este aceea ca primii oameni intai au devenit sedentari
iar apoi au inceput sa cultive terenul deoarece era dificil sa gaseasca
hrana plecand si intorcandu-se in acelasi loc un timp indelungat.
Pe de alta parte, faptul ca aceste produse uscate se puteau pastra
i-a fortat sa ramana in acelasi loc. Acest sistem,
bazat pe cultivarea secarii, orzului si graului, la inceput, s-a intalnit
in Orientul Mijlociu apoi s-a raspandit rapid in Asia, Egipt si
Europa. Primele plante cultivate, in functie de regiune au fost, porumbul si
fasolea, in America Centrala, orezul, in China, chiar inaintea Ultimei
glaciatiuni, care a durat pana acum cca. 10 000 de ani. Cultura
pomilor fructiferi si a legumelor a inceput dupa alte 3 000 de ani,
tot in Orientul Mijlociu iar orezul a fost cultivat acum 7 000 de ani in Asia.
Pana in zilele noastre, doua treimi din necesarul de proteina si
energie ne este dat de cereale; repartitia acestora in consum este urmatoarea:
grau = 28%, porumb =27%, orez = 25%, orz = 10%, altele = 10%. Dieta primilor
hominizi era constituita, in principal, din fructe, radacini si
tuberculi si carne. Aceasta s-a schimbat putin la oamenii identici
din punct de vedere anatomic cu noi de acum circa 35 000 de ani iar cerealele
au aparut mai tarziu, la sfarsitul Pleistocenului. Un studiu asupra
populatiilor nomade din Desertul Kalahari a evidentiat ca
ei folosesc cca. 105 specii pentru hrana dintre care, 14 mai mult. Aportul
zilnic este constituit din cca. 96 g de proteina si 2355 calorii in
timp ce, in tarile civilizate se consuma 40 g de proteina si
2700 calorii iar timpul necesar procurarii hranei este de 2,5 zile pe saptamana.
Acest lucru ii face pe acesti oameni sa refuze sa se
sedentarizeze si sa cultive terenul; la intrebarea de ce nu cultiva
pentru a obtine mai mult, raspunsul lor a fost: de ce. Cultivarea
terenului a determinat abandonarea vechiului stil de viata a omului preistoric
care traia in grupuri de cate cca. 20 de persoane inrudite pentru acela in
grupuri de cca 200 sau chiar 10 000, in noile orase aparute. Ocupatiile
s-au diversificat, au aparut clasele sociale, conflicte si armate.
Agricultura si civilizatia a insemnat disparitia modului de viata
egalitarist in care familia cauta hrana pentru nevoile zilnice si
inlocuirea lui cu un sistem in care se muncea toata ziua, nu doar cateva
ore, productia nu mai era numai a familiei ci si a unor superiori,
hrana putea fi si pastrata pentru ca nu se strica, au aparut
programe de lucru, cote, supraveghetori si pedepse pentru nemunca. Primele
plante cultivate in Orientul Mijlociu, cu importanta economica,
au fost graul, orzul, lintea, mazarea, nautul si inul.
Primul sistem de
agricultura cunoscut de omenire a fost sistemul de agricultura cu telina,
practicat in comuna primitiva. In acest sens, se luau in cultura
terenurile intelenite in mod natural, care nu fusesera niciodata
lucrate, cultivandu-se cu cereale. Dupa cativa ani, timp in care
solul se imburuiena cu specii adaptate noilor conditii de sol afanat si
isi pierdea din fertilitate, se abandona, luandu-se in cultura o alta
suprafata intelenita, apoi alta si asa mai
departe. In acea perioada populatia era foarte redusa asa incat,
cand se revenea la vechile suprafete acestea erau din nou intelenite
pentru ca solul se tasa natural si apareau specii de plante
adaptate acestor conditii. Acest lucru se poate observa si astazi,
experimental, cand, daca un teren este lasat nelucrat dispar aproape
total speciile adaptate solului aerat cum sunt: Amaranthus retroflexus,
Portulaca oleracaea, Chenopodium album, Xanthium strumarium s.a. si
apare vegetatia specifica solului tasat natural reprezentata
prin specii anuale ca Erigeron canadensis, Crepis foetida, perene ca Cynodon
dactylon si bienale ca Daucus carota var. spontanea, Onopordon acanthium
sau chiar lemnoase. Acesta este motivul pentru care sistemul de cultura
practicat de primii agricultori a fost denumit cu telina.
