Mobila - Materiale
utilizate la fabricarea mobilei - Clasificarea mobilei - Mobila stil
Mobila este un ansamblu
de piese de mobilier fabricate din lemn, metal si mase plastice,
intrebuintate in locuinte si localuri publice pentru a satisface
o serie de necesitati de ordin functional, estetic si de
confort.
Mobila reprezinta
cea mai inalta treapta de valorificare a lemnului. Ea
incorporeaza, pe langa materialul lemnos cu un grad superior de
prelucrare, si creativitatea designerilor care au proiectat-o.
1. Materiale utilizate la
fabricarea mobilei
Materialele folosite la
fabricarea mobilei se impart dupa rolul lor in cadrul procesului
tehnologic in:
materii
prime
materiale
auxiliare.
Materiile prime servesc la obtinerea reperelor de baza
din care este format mobilierul. Din aceasta grupa de materiale fac
parte: cheresteaua, furnirul, placajul, panelul, placile din aschii
de lemn si placile din fibre de lemn simple sau innobilate.
Materialele auxiliare au atat rol tehnologic cat si unul
estetic si de asigurare a confortului. Ca materiale auxiliare se
utilizeaza o serie de articole de feronerie, materiale pentru
tapiterie, adezivi, materiale pentru finisare.
Articolele de feronerie cuprind o serie de accesorii precum:
manere, broaste, balamale, zavoare, elemente de sustinere.
Acestea sunt confectionate din otel obisnuit, otel
inoxidabil, aliaje de zinc, aluminiu, alama, antimoniu, mase plastice
si sunt acoperite cu un strat de nichel, crom, alama cu rol estetic
si de protectie impotriva coroziunii.
Materialele pentru tapiterie cuprind materialele de
sustinere si arcuire, materialele de umplutura, materialele
pentru captusirea interioara si cele pentru tapitarea
fetelor.
Materialele de
sustinere si arcuire constituie, alaturi de suportul de lemn sau
metalic, elementul de rezistenta al pieselor de mobilier
tapitate. In acest scop se utilizeaza chingile, arcurile si
sarmele pentru cant.
Chingile intr-o
forma impletita constituie elementul principal de sustinere a
arcurilor, care, impreuna cu acestea, formeaza ansamblul elastic al
pieselor de mobilier tapitate. Dupa natura materialului din care sunt
executate, chingile pot fi: metalice, din banda sau sarma de
otel, textile executate din in sau canepa sau elastice, executate din
cauciuc.
Arcurile sau
impletiturile de arcuri constituie elementul principal prin care se
asigura elasticitatea si forma comoda pentru sezut si
odihna. In prezent, se prefera inlocuirea arcurilor si
impletiturilor din arcuri cu perne din materiale plastice elastice (spuma
de poliuretan sau poroplast).
Sarmele pentru cant,
executate din sarma de otel, constituie elementele cu ajutorul
carora se realizeaza rama elastica de cant la canapele, somiere,
fotolii.
Materialele de
umplutura sunt necesare pentru obtinerea formei generale a obiectului
tapitat, pentru marirea rezistentei la uzura precum si
pentru asigurarea unei bune izolari termice. Dupa natura lor,
materialele de umplutura pot fi din fibre vegetale (zegras, calti de
in si canepa, scame de bumbac), de origine animala (lana de
oi, par de cal, penele unor specii de pasari) sau sintetice
(cauciuc spongios, placi din poliuretan etc.)
Materialele pentru
captusirea interioara au rolul de a acoperi arcurile si
materialele de umplutura. Ele sunt realizate din fibre de in, canepa
si bumbac si cuprind: panza de sac, panza nealbita, inletul,
gradelul, moltonul.
Materialele pentru
tapiteria fetelor, denumite in general stofe, sunt folosite la
imbracarea ansamblurilor elastice si a altor elemente ale
mobilierului. In acest scop sunt folosite: drilul, goblenul, damascul,
brocartul, atlasul, muselina, catifeaua, plusul, pielea si
inlocuitorii din piele.
Adezivii servesc la imbinarea intr-un tot unitar a reperelor ce
compun piesa de mobilier. In industria mobilei adezivii de baza sunt
cleiurile. Acestea sunt substante care, aplicate sub forma de strat
subtire, pe o suprafata sau intre suprafetele a doua
repere, se intaresc sau polimerizeaza, realizandu-se astfel o
coeziune puternica a suprafetelor de contact.
La fabricarea mobilei
se intrebuinteaza cleiul pe baza de poliacetat de vinil, alcool
vinilic in apa, clei colagenic, clei de nitroceluloza.
Materialele pentru finisare. Din aceasta grupa de
materiale auxiliare fac parte baiturile si lacurile.
Baiturile sunt
materiale cu ajutorul carora se coloreaza lemnul. Ele trebuie sa
fie constituite din compusi solubili care, dupa uscarea lemnului,
sa ramana aderenti la fibra lemnului si sa-l coloreze
uniform. Se utilizeaza baituri minerale sau organice.
Lacurile aplicate
intr-un strat subtire pe o suprafata formeaza dupa un
anumit timp o pelicula solida, elastica, cu sau fara
luciu. Se utilizeaza lacuri pe baza de derivati celulozici, lacuri
poliesterice.
2. Clasificarea mobilei
Principalele criterii
de clasificare a mobilei sunt:
a)
natura materiei prime
mobilier
din lemn masiv
mobilier
din placi aglomerate
mobilier
din rame placate (cu placaj, PFL si PAL)
mobilier
din materiale lemnoase combinate (lemn masiv, PAL, PFL, panel, placaj)
b)
modul de constructie
mobilier
corp
mobilier
pe schelet
mobilier
din panouri
mobilier
din panouri si schelet
mobilier
curbat
c)
modul de asamblare
mobilier
nedemontabil
mobilier
demontabil
mobilier
asamblat mixt
d)
modul de finisare
mobila
slefuita
mobila
baituita
mobila
ceruita
mobila
emailata
mobila
lacuita care poate fi finisata:
cu luciu
cu semiluciu
semimata
mata
e)
felul ornamentelor
mobila
profilata
mobila
sculptata
mobila
incrustata
mobila
mozaicata
mobila
gravata
mobila
pictata
f)
destinatie
mobilier
pentru uz casnic
mobilier
pentru instalatii publice
mobilier
pentru cladiri social-culturale
mobilier
comercial si hotelier
mobilier
pentru spitale si sanatorii
mobilier
scolar
mobilier
industrial
g)
modul de utilizare
mobilier
pentru depozitare
mobilier
pentru lucru si servit masa
mobilier
pentru odihna si sedere
h)
modul de aranjare in spatiul de locuit
mobila
aparenta
mobila
inzidita
mobila
camuflata
mobila
modulara
i)
stil
mobila
stil antic grec si roman
mobila
stil gotic
mobila
stil Renastere
mobila
stil baroc
mobila
stil Regence
mobila
stil Rococo
mobila
stil neoclasic
mobila
stil rustic
mobila
realizata in stiluri moderne
mobila
in stil contemporan
3. Mobila stil
Mobila, ca obiect de
utilizare personala sau colectiva, a fost realizata din cele mai
vechi timpuri, in zilele noastre capatand noi atribute in viata
oamenilor. In timp, mobila a evoluat si a imbracat diferite forme
caracteristice, specifice pentru o anumita perioada, numite stiluri.
Stilul cuprinde mijloacele de expresie comune, atat in forma
cat si in continut, pe care le au arhitectura, decoratia
interioara, mobila, operele de arta si arta industriala a
unei societati intr-o anumita epoca.
Gusturile oamenilor, finetea si frumusetea
ornamentelor, functionalitatea, culorile, alaturi de conditiile
socio-istorice au fost elemente care au realizat diferentieri importante
in durata de mentinere a unui stil. Chiar in zilele noastre abordarea
stilurilor in proiectarea mobilei se realizeaza diferentiat, in
functie de traditiile din tara producatoare si din cea
consumatoare, de nivelul de dezvoltare al producatorilor, de puterea de
cumparare a consumatorilor.
In cele ce urmeaza sunt
prezentate particularitatile stilurilor care au cea mai larga
utilizare in proiectarea si executia mobilei stil din zilele noastre.
a tron, b,c masute, d taburet, e - pat
|
|
a.
Stilul antic egiptean
Mobilierul, din lemn de
cedru vopsit mai ales in alb, avea, uneori, incrustatii de pietre
semipretioase si ceramica, care formau un bogat decor de
suprafata. Dintre piesele de mobilier din aceea perioada,
merita amintite:
scaunele-comode,
cu spatarul si planul de sedere inclinate,
taburetele
simple sau pliante,
tronurile
somptuoase cu picioarele in forma labelor de leu,
paturile
amintind silueta unor animale,
lazile
pictate sau incrustate, unele dintre acestea avand patru picioare si
acoperis boltit sau in doua pante (fig. 6.21).
Mobila egipteana a
influentat puternic dezvoltarea mobilierului antichitatii
greco-romane si a constituit, la inceputul secolului al XIX-lea, una din
principalele surse de inspiratie ale stilului Empire.
Fig. 6.21.
Mobilier egiptean
b. Stilul antic asirian
Mobilierul asirian
(fig. 6.22) era ornamentat cu capete de lei, tauri si berbeci. Mesele,
tronurile si paturile erau executate din metal si lemn. Scaunele din
perioada timpurie erau lipsite de spatare, iar picioarele se terminau cu
labe de leu si copite de tauri din aur, argint sau bronz. Pernele erau
somptuos tapitate.
Fig. 6.22. Mobilier asirian
Figurile reprezentate
pe mobilierul asirian erau mult mai grosolane si rigide decat cele
reprezentate pe mobilierul egiptean. In general, mobilierul asirian era mult
mai masiv decat cel egiptean.
Un motiv ornamental
deseori utilizat la tronuri si scaune este reprezentarea
conventionala a copacului sfintit Asshur (Jupiter in varianta
asiriana); de asemenea, poate fi intalnit destul de des conul de pin, un
alt motiv sacru, care este utilizat la decorarea elementelor sau joaca
rolul de picior ornamental.
c. Stilul antic grec
In
perioada Greciei antice, mobilierul a evoluat de la forme arhaice mai rigide la
forme modelate mai suplu, dupa modelul corpului omenesc. Principalele
piese de mobilier erau:
lazile
cu rol de pastrare (fig. 6.23 a),
scaunele
si jilturile (fig. 6.23 b,c,d),
taburetele
simple sau pliante (fig. 6.23 e,i),
paturile
cu functiuni multiple (fig. 6.23 f,g),
mesele
(fig. 6.23 h).
Fig. 6.23. Mobilier antic grec
La fabricarea mobilei
se folosea lemnul de paltin, cedru, maslin, palmier, nuc. In general,
lemnul utilizat la fabricarea mobilei era colorat, dominante fiind culorile:
albastru, galben, rosu, roz si brun deschis.
Ornamentele in relief
sunt dominante, dar se utilizau si cele obtinute prin pictare.
Motivele vegetale, animale si corpul uman erau utilizate cu
predilectie. Frunza de acant (fig. 6.23 j), de laur, precum si
crengile cu frunze de maslin au constituit baza ornamentelor vegetale,
realizandu-se o reproducere fidela sau stilizata (fig. 6.23 k)
si simplificata sub forma palmetelor (fig. 6.23 l). Un alt motiv
prezent in ornamentatia mobilierului grecesc il reprezinta marea al
carei freamat a fost simbolizat prin meandre (fig. 6.23 m) sau forme
stilizate ale valurilor (fig. 6.23 n).
d. Stilul antic roman
Mobilierul roman a fost
folosit ca sursa de inspiratie incepand din Renastere si
pana in secolul al XIX-lea. Principalele piese caracteristice mobilierului
roman sunt:
taburetul
(fig. 6.24 f,h) cu patru picioare si scaunul pliant, preluate de la greci,
jilturile
din bronz sau marmura (fig. 6.24 e), avand elemente de sustinere sub
forma de animale fantastice,
paturile
pentru citit, sedere sau servire a mesei (fig. 6.24 c, i, k), dotate cu
forme corespunzatoare acestor functii, erau turnate din bronz, unele
avand capataiul mobil.
mesele
(fig. 6.24 a,b,d), care sunt la romani
piese principale ale interiorului, fara a mai avea un caracter mobil.
Executate din lemn, marmura sau bronz, in forme variate (dreptunghiulare,
rotunde sau trapezoidale), acestea erau sustinute de capre sau de unul,
trei sau patru picioare in forma de animale, sfincsi, himere, satiri,
realizate intr-o factura realista.
Ornamentele de pe
mobilierul roman sunt preluate de la greci, dezvoltate si
imbogatite dupa gustul celor care-l utilizau si adaptate
tehnicilor folosite de mesterii executanti. Frunza de acant este
preluata si transformata, ajungandu-se la un ornament complet
diferit, specific romanilor (fig. 6.24 j). Elementele strunjite, utilizate ca
picioare pentru paturi, taburete, scaune, sunt dominante. De asemenea,
sculpturile ronde-bosse (fig. 6.24 g), care reprezinta animale sau corpul
uman, domina in constructia meselor, jilturilor, impunand prin
perfectiunea executiei si dimensiuni. Pentru prima data
apare piciorul de caprioara in constructia meselor (fig. 6.24
b), forma care va constitui elementul dominant al barocului. In decorarea
mobilierului roman sunt prezente si ornamente vegetale sub forma de
ghirlande, lujeri, rozete, cornuri ale abundentei.
e. Stilul gotic (sec. XIII
XIV)
Mobilierul in stil
gotic are un aspect auster. Decorul este sculptat in relief plat. Elementele de
rezistenta ale mobilelor formeaza un sistem de cadre rigide, in
campurile carora se monteaza tablii usoare, ornamentate in
relief plat sau in ajur.
Fig. 6.24. Mobilier antic roman
Motivele
decorative caracteristice mobilierului gotic sunt, pe langa cele
arhitecturale (arce frante, profiluri, colonete, grupaje de strapungeri),
cele vegetale (frunzisuri, flori si cele figurative (himere, capete
omenesti, dragoni).
Ornamentatia in fier forjat ca: platbande, broaste cu
paftale, zavoare grele (la usi si cufere) se practica
alaturi de celelalte tehnici decorative (fig. 6.25). In ornamentarea
bogata a mobilierului spaniol si a celui venetian se pot
distinge si unele influente orientale.
Principalele piese de
mobilier folosite erau:
scaunele
si taburetele cu spatar (fig. 6.26 a,b),
mesele
prevazute adesea cu un corp sertar (fig. 6.26 c),
paturile
asezate pe estrade si cu baldachin (drept sau boltit),
bufetul
prevazut cu doua usi si doua sertare,
lazile
(fig. 6.26 e) si dulapurile (fig. 6.26 d), formate din doua lazi
suprapuse, unele avand chiar doua corpuri distincte.
Fig. 6.26. Mobilier in stil gotic
f. Stilul Renasterii (sec. XV-XVI)
Mobilele
Renasterii italiene devin piese independente, sistemul constructiv cu rame
si tablii ia forme arhitecturale in care se evita scheletul
aparent, caracteristic mobilierului gotic. Mobilierul reproduce
compartimentarile fatadelor cu soclu, cu zidul decorat cu
pilastri si cornise specifice arhitecturii Renasterii.
Studiul atent al proportiilor si al armoniei, cautarea legilor
echilibrului, alegand ca dominanta linia orizontala, sunt
preocupari comune in arhitectura si in arta mobilierului.
Secolul al XVI-lea
inseamna triumful sculpturii in mobilier, sculptura realizata cu
un relief din ce in ce mai puternic. Sunt utilizate motivele decorative
inspirate din antichitatea greco-romana (medalioane, vrejuri ale unor
plante, lire, dragoni, himere, grifoni, cariatide), alaturi de alte
elemente decorative preluate din sculptura monumentala (coloane, arcaturi,
pilastri, arabescuri, volute etc.). Decorul plastic se dezvolta in
mod excesiv ascunzand structura si functiunea mobilei, ale carei
suprafete sunt tot mai abundent incarcate cu ornamente sculptate
reprezentand scene alegorice si mitologice. Evolutia spre efecte
plastice si supraincarcarea decorativa anunta stilul
baroc.
Principalele piese de
mobilier erau:
bufetul
(fig. 6.27 a) cu rol de pastrare a veselei,
dulapul
(fig. 6.27 b) care inlocuieste treptat lada (fig. 6.27c) cu
destinatia de mobila pentru depozitare,
masa
(fig. 6.27 d) avand blatul de forma dreptunghiulara sau rotunda
cu 4, 6 sau 8 picioare,
cabinetul,
o creatie a Renasterii italiene, care a evoluat de la o simpla
caseta cu sertare inchisa cu o usa la o piesa de
mobilier cu doua corpuri,
taburetele,
scaunele cu spatar, fotoliile (fig. 6.27 e) si
paturile
asezate pe estrade si acoperite cu baldachin (fig. 6.27 f).
Fig. 6.27. Mobilier in stilul Renasterii italiene
Mobilierul
Renasterii franceze (fig. 6.28) imbina structurile traditionale
gotice cu ornamentatia bogata a mobilierului Renasterii
italiene. Principalele piese de mobilier pastreaza inca forme
articulate: frontoanele incununeaza bufetele, tabliile cuferelor sunt
decorate cu busturi in medalioane, paturile sunt acoperite cu baldachin, unele
scaune cu montanti in forma de colonete. Motivele decorative
principale (coloane, capiteluri, nise, cariatide, motive florale si
arabescuri) sunt preluate din Italia. In secolul al XVI-lea arcul frant se
imbina cu vrejurile vegetale specifice Renasterii. Se poate remarca
spre sfarsitul perioadei renascentiste prezenta unei
ornamentatii cu motive florale stilizate, care sunt la randul lor
inlocuite cu formele carnoase ale decorului de tip italian. Stilul
mobilierului francez ramane totusi arhitectural, avand piese de
mobilier organizate dupa principiul fatetelor.
|
|
a, b, c scaune, d, e mese, f cabinet, g
jilt, h - dulap, i canapea, j pat cu baldachin, k scaun, l,m
bufete, n - comoda
|
|
Fig. 6.28. Mobilier in stilul Renasterii franceze
Mobilierul
Renasterii germane (fig. 6.29) este mai abundent decorat cu sculpturi
decat cel francez, supraincarcarea cu ornamente fiind echilibrata de
aspectul masiv al elementelor structurale. Se executa dupa moda
italiana cabinete din lemn de abanos cu incrustatii de baga si
mici scene pictate. Principiile arhitecturii clasice s-au integrat destul de
greu in formele mobilierului german ca urmare a persistentei
traditiei gotice. De-abia secolul al XVII-lea impune constructia
intensiva a lazilor si dulapurilor cu elemente ornamentale clasice
preluate din arhitectura (coloane, pilastri, ancadramente de ferestre
si usi).
a bufet, b taburet, c masa, d,e
scaune, f masa, g, h scaune, i - pat
|
|
Fig. 6.29. Mobilier in stilul Renasterii
germane
Mobilierul
Renasterii engleze (fig. 6.30) este caracterizat atat de persistenta
stilului gotic cat si de imprumuturi tarzii de elemente decorative din
Germania si Italia. Mobilierul
englez din perioada Renasterii se distinge printr-o ornamentatie mai
simplificata si mai austera, exprimata prin compozitii
inspirate din motivele Renasterii continentale.
a, b, c mese, d, e mese extensibile, f, g
scaune, h cabinet, i bufet, j pat cu baldachin, k - bufet
|
|
Fig. 6.30. Mobilierul in stilul Renasterii engleze
Mobilierul
Renasterii spaniole se caracterizeaza prin sobrietatea si
conturarea clara a formelor, in contradictie cu gustul pentru
desfasurarile de ornamente bogate si materiale
pretioase. Intarsii de lemn exotic, aurarie, catifele, fier forjat,
piele colorata si aurita imbraca mobilele. Mobilierul
Renasterii spaniole imbina decorurile gotice cu motivele maure
si decoratia flamanda, influentate hotarator de
Renasterea italiana.
g. Stilurile baroce (sec. XVII
XVIII)
Formele, in general
regulate si masive, sunt supraincarcate cu ornamentatii. Se
cauta curburi si contorsionari, efecte cromatice bazate pe
contraste de culoare, jocuri violente de lumina si umbra, linii
si suprafete framantate. Suprafetele mobilei se
imbraca in furniruri de lemn pretios, iar elementele portante din
lemn masiv, cornisele si soclurile sunt abundent decorate cu
reliefuri, cu motive mai putin riguros echilibrate decat formele folosite
in Renastere.
Mobilierul baroc
italian tinde catre mobile luxoase, cu o ornamentatie bogata,
folosind marchetaria cu toate fanteziile posibile, incrustatiile de
pietre colorate si motive puternic reliefate executate in lemn masiv sau
in stuc vopsit.
Mesele si
cabinetele (fig. 6.31) au blatul din placi de marmura sau din mozaic
de piatra, rezemat pe elemente portante puternice, decorate prin
sculptare, cu genii, naiade, lei si vulturi, spirale ample de acant,
volute, scoici, balustri proeminenti. Scaunele au scheletul reliefat
plastic si aurit. Montantii (barele) scaunelor si ai meselor au
contururi curbate si sunt consolidati cu volute. Pe ramele meselor
sau pe spatarele unor scaune se sculpteaza cartuse proeminente. Mobilierul venetian se distinge
prin aurirea lemnului si aplicarea unor incrustatii de ceramica
si sticla colorata.
Stilul baroc francez se
mai numeste si stilul regilor francezi, deoarece perioada sa
coincide cu perioada domniei celor mai vestiti regi. Barocul francez poate
fi impartit in patru perioade distincte:
barocul
timpuriu in timpul domniei lui Ludovic al XIII-lea (1610-1643);
barocul
clasic in timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea (1643-1715);
regence,
stil de tranzitie intre barocul clasic si Rococo, in timpul
minoratului lui Ludovic al XV-lea
(1715-1723);
Fig. 6.31. Mobilier in stilul baroc italian
|
|
a scaun, b masa, c dulap, d
lada, e masa, f - fotoliu
|
|
Rococo,
in timpul domniei lui Ludovic al XV-lea (1723-1774).
Stilul Ludovic al XIII-lea. Mobilierul are forme si
suprafete sobre, delimitate de linii drepte, inspirate din
arhitectura. Aspectul general este de masivitate austera, iar decoratia
este dispusa in compozitii geometrice guvernate de legea simetriei.
Se
intrebuinteaza foarte mult lemnul masiv, dar se impun si noi
tehnici: placajul de abanos realizat din foi sculptate in relief,
incrustatiile cu lame de lemn colorat sau cu marmura,
marchetaria din mici bucati de lemn care compun un decor. Pe
ramele planurilor de sedere si ale spatarelor se fixeaza
garnituri de piele, catifea sau tapiterie.
In ceea ce
priveste decoratia, principalele motive ornamentale sunt:
arabescurile, torsadele, colonetele, balustrii, motivele florale,
ghirlandele si cartusele; pe usile dulapurilor apar ornamente cu
taieturi in forma de diamant. Alte motive folosite pentru
ornamentarea mobilierului sunt: crucea de Malta, simpla sau
fatetata, cornul abundentei, fructe, palmete, masti de
heruvimi, botul de leu care tine in gura un inel metalic, ramuri
incrucisate de laur si de palmier, frunze de acant, vulturi cu
aripile desfasurate, capete de femeie, rozete etc.
Principalele piese de
mobilier erau (fig. 6.32):
scaunele
cu sau fara brate, taburetele, banchetele si fotoliile,
mesele
sprijinite pe picioare strunjite in forma de balustri, coloane
torsionate,
birourile
(care sunt mentionate pentru prima data),
cabinetele
bogat decorate cu marchetarie, incrustatii si reliefuri,
dulapurile
existente in varianta inalta cu doua usi sau in varianta cu
doua corpuri suprapuse avand intre ele sertare,
patul
acoperit cu baldachin.
Stilul Ludovic al XIV-lea. Andrι Charles Boulle (1642-1732), cel
mai mare creator de mobilier al timpului, introduce in Franta tehnica
italiana a marchetariei cu baga, cupru si cositor.
Colturile mobilierului sunt protejate si decorate cu elemente din
bronz aurit. Motivele ornamentale, de o mare bogatie, executate cu
mare grija pentru detalii sunt grupate in compozitii riguros
simetrice. Principalele elemente decorative sunt (fig. 6.33): scoica plata
sau reliefata, frunza de acant, palmetele, initiala regala
(doua litere L inlantuite) si emblema apolinica a
regelui (soarele, adesea cu un cap de femeie in centru), ramuri cu frunze
si fructe incolacite, retele de romburi si patrate
presarate cu perle si mici motive florale. Se mai folosesc ornamente
de origine greco-romana, trofee, casti, coroane, sabii,
platose, tridente, coarne de berbec, draperii, volute in forma de C
sau S, delfini, cai de mare etc.
Fig. 6.32. Mobilier stil Ludovic al XIII-lea
Fig. 6.33. Detalii ornamentale ale stilului Ludovic al XIV-lea
Principalele piese de
mobilier erau:
scaunele,
fotoliile clasice si cele de odihna, prevazute in partea
superioara cu doua elemente proeminente pentru sprijinirea capului,
mesele,
incarcate cu decoruri bogate si pretioase, construite in
doua variante: masa consola si masa obisnuita,
masa-birou
specifica acestui stil, formata din doua corpuri cu sertare care
se sprijina pe 8 picioare in consola,
masa
de scris, aparuta spre sfarsitul secolului al XVII-lea, este
prevazuta cu 3 sertare si 4 picioare,
comodele
apar pentru prima data, luand locul cuferelor; sunt piese de mobilier scunde
avand 2 pana la 4 sertare sprijinite pe picioare scurte,
dulapurile,
de forma rectangulara, sunt mobile ample terminate in partea
superioara cu o cornisa proeminenta; se sprijina pe
picioare in forma de sfera aplatizata sau de laba de leu,
paturile
acoperite de baldachine suspendate sau sustinute pe 4 stalpi .
Stilul Regence. Aspectul general al mobilei continua sa
fie solemn. Liniile si structurile devin mai elegante (fig. 6.34). Liniile
curbe le inlocuiesc pe cele rectangulare, caracteristice stilului precedent.
Mobilele pentru sedere sunt desenate cu suplete, avand rotunjimi
si arcuiri continue, care trec fara intreruperi de la un element
al structurii la altul. Picioarele devin mai cambrate, traversele de
legaturi tind sa dispara,
iar centurile au frecvent un profil in dubla acolada.
Se foloseste
lemnul de esenta nobila (trandafir, lamai etc.) sub forma
unor lamele de furnir, dispuse astfel incat sa urmeze directiile
fibrelor de lemn sau sa compuna un joc de fond in forma de
romburi, tabla de sah si alte desene geometrice.
Tehnica savanta
si complicata a marchetariei este preferata in
decoratie. Cu ajutorul ei se creeaza adevarate tablouri din
lemn, utilizandu-se pana la o suta de esente diferite.
In ceea ce
priveste ornamentatia, decorul echilibrat al stilului evolueaza
catre o arta mai gratioasa si mai plina de
fantezie. Cu toate ca se mai pastreaza unele reguli de simetrie,
motivele, compuse dupa un desen sinuos, devin mai aerisite. Motivele
folosite cu predilectie sunt: scoici pentalobate, frunze de acant
asimetrice si vrejuri curbe alaturi de capete de faun sau de femei cu
diademe. Se mai folosesc si motive inspirate din arta barocului italian
(flori, plante, scoici, fructe, animale) sau motive de provenienta
orientala (pagode, maimute, umbrele, flori exotice).
Bronzurile aurite
si cizelate, aplicate mai ales pe mese, comode si sertare, raman
la moda.
Stilul Ludovic al XV-lea (rococo, rocaille). Stilul rococo este
definit prin rafinamentul formelor si decorurilor, prin finetea
liniilor si jocul curgator, asimetric al ornamentatiei.
Speciile de lemn
utilizate cu predilectie la fabricarea mobilierului sunt: nucul, fagul,
stejarul, paltinul, mahonul, palisandrul si trandafirul. Mobilierul este
fie lacuit cu rosu si negru, fie pictat cu alb, roz, verde
si albastru deschis, fie marchetat. Liniile se arcuiesc in curbe si
contracurbe elegante, formele sunt cambrate, iar ornamentatia este
delicata si asimetrica.
Motivele ornamentale
principale sunt: scoica asimetrica, frunza de acant, ramuri inlantuite,
cascadele de flori, pasarile, buchetele, fructele. Definitorii sunt
motivele denumite de francezi rocaille, extravagante, framantate si
asimetrice, inspirate dupa forma unor scoici. Astfel, cartusul devine
o compozitie avand ca elemente cochilia inaripata si doua
tolbe de sageti incrucisate. Inspiratia de natura
orientala este si ea o particularitate a
a dulap, b masa, c - scaun, d canapea
pentru odihna, e, f detaliu ornamental, g canapea pentru sedere,
h masa, i -comoda
|
|
Fig. 6.34. Mobilier stil Regence
fig. 6.35. Mobilier stil Ludovic al XV-lea
decoratiei rococo. Abunda peisaje si personaje exotice,
flori, dragoni, pasari, fluturi, stanci, munti, case si
poduri.
Piesele de mobilier
specifice stilului Ludovic al XV-lea sunt de o mare varietate atat ca
structura cat si ca forma.
Scaunele
(fig. 6.35 a,b) si fotoliile (fig. 6.35 c) sunt mai usoare si
mai confortabile decat cele apartinand stilului anterior. Fotoliile au
bratele tapitate si spatarele curbate urmarind linia
corpului; in aceasta perioada, apare si fotoliul de tabinet (fig.
6.35 d).
Canapelele
pentru sedere (fig. 6.35 e) au sezutul si spatarul
tapitate, cu scheletul vizibil. Sunt realizate cu doua sau trei
locuri, fiind prevazute cu perne cilindrice detasabile.
Canapelele
pentru odihna (fig. 6.35 f) si
fotoliile canapea (fig. 6.35 g), independente sau alaturate, formeaza
complexe de mobila specifice stilului.
Mesele
(fig. 6.35 h,i) devin usoare si usor de manevrat. Ele se
diferentiaza dupa destinatie: mese pentru lucrul de
mana, mese de scris cu sertare si tablete mobile, mese de cafea cu
platou de marmura sau portelan, servante rotunde sau patrate,
noptiere, masute de joc, masute de toaleta cu
oglinda mobila si tablete rabatabile etc.
Birourile
(fig. 6.35 j,k) sunt disponibile in urmatoarele variante: birou plat de
forma rectangulara cu colturi rotunjite si avand 3 sertare,
biroul capucin cu ascunzatori, sertare si resorturi secrete,
masuta de scris care dispune in partea superioara de casete
si sertare mascate de un panou mobil, iar in partea inferioara de
sertare si un dulapior, mascate de doua usi culisante,
biroul cu cilindru mobil (cu rulouri din lamele articulate).
Comodele
(fig. 6.35 l) devin mobile la moda si sunt folosite uneori in locul
dulapurilor. Exista in doua variante: cu doua sertare suprapuse
si cu picioare inalte, cambrate sau masive, cu mai multe sertare si
picioare scurte.
Sifonierul
este o mobila mica, derivata din comoda, dezvoltata in
inaltime.
Mobilierul baroc englez
se caracterizeaza prin impletirea stilului Renasterii cu
reminiscentele tarzii ale ornamentatiei gotice, dezvoltat in limitele
sobrietatii specifice locale. In acest sens se remarca liniile
drepte dominante, fara a fi eliminate profilurile, ornamentele
si liniile curbe. Mobilierul este decorat cu marchetarii bogate din
diferite specii de lemn, fildes sau metal, care figureaza motive de
inspiratie florala. Panourile lacuite incep sa fie folosite
si in Anglia. Picioarele mobilelor pentru sedere iau o forma
caracteristica, evazata, cu partea de jos in forma de laba
de animal.
Sub denumirea de baroc
englez sunt reunite urmatoarele stiluri:
stilul Queen Anne (Regina Anne) care este corespondentul
englez al stilului Ludovic al XIV-lea. Caracteristic acestui stil sunt
suprafetele plane neprofilate, picioarele arcuite in S, dulapurile si
comodele cu sertare care inlocuiesc lazile traditionale (fig. 6.36);
stilul Chippendale care reprezinta o interpretare engleza a
Rococo-ului, imbinand forme franceze ale stilului Ludovic al XV-lea cu elemente
de traditie gotica si cu unele influente chinezesti
(fig. 6.37).
h. stilurile neoclasice (a doua jumatate a sec. al XVIII-lea
prima jumatate a sec. al XIX-lea)
Ca
urmare a descoperirilor arheologice de la Herculanum si Pompei, in Europa
incepe sa se manifeste interesul pentru creatiile echilibrate ale
antichitatii greco-romane, determinand inlocuirea formelor agitate
ale Rococo-ului cu forme mai concise, dominate de liniile drepte si de principiile simetriei.
Neoclasicismul
francez cuprinde trei perioade distincte:
perioada
domniei regelui Ludovic al XVI-lea (1774-1792)
perioada
Directoratului (1795-1799)
perioada
imperiului lui Napoleon I (1800-1815).
Stilul Ludovic al XVI-lea (fig. 6.38).
Mobila stil Ludovic al XVI-lea renunta la liniile curbe, revenind la
simetrie in constructie si ornamentatie. Formele geometrice
regulate (dreptunghi, prisma, cerc, elipsa) si liniile drepte
recapata importanta in definirea formelor si
ornamentatiei pieselor de mobilier. Liniile fluente, continue, specifice
barocului, sunt abandonate, asa incat noul stil prezinta structura
constructiva a mobilei prin zone vizibile de imbinare a elementelor.
Alaturi
de motive grecesti, elenistice si pompeiene (meandre, capete de
berbec, vulturi romani, cornuri ale abundentei, frunze de acant,
cariatide), sunt folosite motive rustice si idilice (fluiere,
cosulete cu flori, stupi de albine, instrumente muzicale, inimi
strapunse de sageata, pasari, rozete, impletituri
geometrice, coronite si ghirlande de flori, palmete, medalioane,
capete de animale). Pentru cornise si cadre se utilizeaza
ornamente repetitive.
a cabinet, b masa descris, c
comoda, d - canapea pentru sedere, e scaun, f
masuta de toaleta cu oglinda, g fotoliu, h
masa, i oglinda, k scaun, l,m,n detalii ornamentale ale
spatarului, o canapea, p detalii ornamentale
|
|
Fig. 6.36. Mobilier stil Queen Anne
a scaun, b canapea, c,l detalii ornamentale al spatarelor,
d birou, e, f vitrine, g
comoda, h vitrina, i fotoliu, j,k scaune
|
|
Fig. 6.37. Mobilier stil Chippendale
Lemnul de acaju este frecvent
intrebuintat,pictat sau ceruit. Abanosul revine la moda. Se
practica pictarea si lacuirea mobilei, in culori slabe, in acord
cu culorile tesaturilor. Marchetaria se executa din lemn de
palisandru si trandafir, defectele si nodurile lemnului fiind
utilizate si ele pentru obtinerea unor efecte decorative. Pe
panourile comodelor si ale meselor se practica placarea cu
portelan de Sθvres si incrustatii cu sidef si pietre
colorate.
Picioarele
mobilelor sunt drepte si usoare, mai subtiri in partea de jos
si au forma de coloneta dreapta sau de spirala. Ele au
terminatii in forma de sabot, de gheara de vultur sau de
sfarleaza. Spatarele scaunelor, fotoliilor si canapelelor sunt
ovale, rotunde, dreptunghiulare sau in forma de lira si sunt
totdeauna incadrate cu elemente sculptate sau profilate.
Stilul Directoire face tranzitia
intre stilurile Ludovic al XVI-lea si Empire. Mobilierul este destul de
greoi si de pretentios. Picioarele mobilierului sunt drepte, in
forma de colonete rotunjite sau canelate. Motivele decorative principale
sunt: palmeta greaca, vasele antice, urnele sculptate, coloanele,
sagetile, leii inaripati, rozetele inscrise in romb sau in patrat,
dragonii, sirenele, busturile feminine cu aripi de vultur, sfincsi purtand
pe cap un cos cu fructe.
a masa de scris, b scaun, c
comoda, d pat, e
birou, f - comoda
|
|
Fig. 6.38. Mobilier stil Ludovic al XVI-lea
Unele
piese de mobilier sunt ornate cu motive simbolice, caracteristice epocii
Revolutiei franceze: victorii inaripate, ramuri de stejar, cocosul
galic, casti, trofee si lanci etc. Centurile si
picioarele mobilelor pentru sedere sunt adesea decorate cu motivul
margaretei; rombul apare pe dulapuri, spatare si suporturi de
brate. Furnirurile, marchetaria si bronzurile se folosesc mai
putin.
Stilul Empire. Una din caracteristicile
acestui stil somptuos in perioada neoclasica este influenta
egipteana: linii drepte, forme masive, simetrice, bronzurile aurite etc.
Formele
mobilierului sunt in general rectangulare (fig. 6.39). Scaunele au spatar
drept, uneori terminat in fronton, picioarele sunt drepte si masive, in
forme de coloana, balustru sau sabie, adesea terminate in laba de
animal. Suporturile bratelor au forma de capete de femeie sau de
sfincsi inaripati.
Fig. 6.39. Mobilier stil Empire
Predomina
motivele ornamentale de inspiratie clasica: pilastri si
cariatide, victorii inaripate si incoronate cu lauri, tridentul lui Neptun
si caduceul lui Hermes, centauri, delfini, frunze de acant stilizate, roze
cu patru lobi. Motivele razboinice sunt de asemenea frecvente: trofee,
sabii, armuri, casti, ca si semnele imperiale: vulturul,
albina napoleoniana,initiala N. Bronzurile reprezinta zeite
si dansatoare eline, scene mitologice si sunt aplicate uneori abuziv.
Marchetaria
este parasita in favoarea lemnului de acaju masiv, uneori
incrustat cu abanos, cu lemn de culoare deschisa sau cu metal. Ornamentele
sunt dispuse riguros geometric, in friza sau in mijlocul panourilor.
Stilul
neoclasic in Anglia (fig. 6.40) a fost dezvoltat de creatorii de mobila
Robert Adams, George Hepplewhite si Thomas Sheraton.
Stilul Adams (fig. 6.40 a,b,c,d,e).
Mobilele au forme rigide si un caracter pretentios. Sunt folosite cu
predilectie ornamentele de provenienta greco-romana,
realizandu-se o imbinare intre diferite tehnici de decorare (sculptura,
intarsie, pictura) pe aceeasi piesa de mobilier. Materialul de
baza este lemnul de mahon (masiv sau in furnire), ornamentele fiind
realizate in culori deschise, contrastante cu culoarea roscata a
fondului.
Influentele
stilului Ludovic al XVI-lea sunt vizibile prin forma picioarelor si a
spatarelor scaunelor.
Stilul Hepplewhite (fig. 6.40
f,g,h,i,j,k) preia stilul Ludovic al XVI-lea, asociindu-i mai multe linii
curbe. Ornamentatia este mai restransa, efectul estetic deosebit
fiind obtinut prin forma ovala, rotunda sau parabolica a
spatarelor scaunelor, fotoliilor si canapelelor. Frumusetea
scaunelor, fotoliilor si canapelelor este obtinuta prin forma
spatarelor, realizate prin traforare, sculptare sau prin aranjament de
baghete strunjite. Corpurile de mobila sunt dominate de liniile drepte
si de figurile geometrice ordonate (dreptunghi, patrat), ornamente cu
elemente sculptate sau obtinute prin marchetarie si
pictura. Usile cu sticla pastreaza rama fagure cu
elemente fatetate. Tapiteria este realizata din stofe cu dungi.
Stilul Sheraton (fig. 6.40 l,m,n).
Caracteristic acestui stil sunt liniile drepte. Ornamentatia mai mult
plana este realizata in special prin lucrari de intarsie,
culoarea fondului fiind cea a mahonului, specia cu cea mai larga
utilizare.
Stilul
neoclasic german este reprezentat de stilul
Biedermeier (fig. 6.41). Conceptia si realizarea mobilierului in
neoclasicismul german are in vedere simplificarea formelor si ornamentatiei si folosirea
in constructie a speciilor indigene, acoperite cu specii exotice, astfel
incat sa rezulte un mobilier ieftin. Este folosit lemnul de cires,
frasin, par colorat in nuante maronii, atat sub forma
masiva cat si sub forma de furnir. Mahonul este folosit cu
predilectie sub forma de furnire.
Ornamentele
dominante sunt cele de natura vegetala, stilizate (flori, frunze,
coroane, rozete, crengute cu flori) si mai putin cele de origine
Fig. 6.40. Mobilier in stilurile neoclasice engleze
(Stilurile Adams, Hepplewhite si Sheraton)
a masuta ovala, b, c
scaune, d masa rotunda, e dulap, f - comoda
|
|
Fig. 6.41. Mobilier stil Biedermeier
animala (lebede, grifoni, pasari).
Ornamentele aplicate din alama se realizeaza din tabla prin
ambutisare.
Stilul
Biedermeier a influentat mobilierul din Anglia, Austria, Danemarca,
tarile baltice, Ungaria, Tarile Romane si Rusia.
i. Stilurile eclectice (sec. al XIX-lea)
Dupa
1815,stilul neoclasic este indepartat de pe linia modei de catre
stilurile eclectice, care marcheaza astfel revenirea la stilurile
anterioare (rococo, baroc, renascentist, gotic).
Stilul Restauration (1815-1830). In
aceasta perioada persista stilul Empire, dar cu forme mai suple,
revenindu-se la linia curba. Mobilierul isi pierde rigiditatea
si simetria, devenind mai confortabil. Scaunele si fotoliile au din
nou picioarele, spatarele si bratele curbate (fig. 6.42). In
locul ornamentatiei cu aplice din bronz si alama se prefera
incrustatiile, pictarea lemnului in alb si aplicatiile de
portelan. Ca motive decorative se folosesc palmete, rozete, flori, stele,
lebede, care triumfale, cai de mare, perle, panglici, de inspiratie
antica ca si alte elemente mostenite de la stilurile anterioare.
Fig. 6.42. Masa si fotolii stil
Restauration
Fotoliile
in gondola sunt la moda: ele au picioarele arcuite in forma de
sabie, spatarul rotunjit si bratele rasucite in voluta
sau sub forma de gat de lebada pana in partea din fata a planului de sedere. Apare
tipul de fotoliu numit voltaire, cu planul de sedere scund, spatar
inalt si cambrat si bratele in forma de gat de
lebada. Canapelele sunt foarte joase, centura servind uneori drept
soclu. Caracteristica este canapeaua denumita recamier cu
bratele inegale legate printr-un spatar inclinat. Comodele au
numeroase sertare si se sprijina pe picioare scurte. Alaturi de
patul in gondola apar primele paturi din fier pictat si aurit.
Stilul Ludovic Filip (1830-1848) se
caracterizeaza prin mobile masive si greoaie, dar confortabile (fig.
6.43). Sunt copiate toate genurile stilistice din secolele precedente, ca
si vechile motive ornamentale. Mobilierul mult simplificat incepe sa
fie produs pe cale industriala. Se dezvolta mobilierul de mare serie
lipsit de ornamentatie.
a dulap, b canapea, c masa de scris, d
fotoliu, e, g scaune, f - masuta
|
|
Fig. 6.43. Mobilier stil Ludovic Filip
In
aceasta perioada se manifesta si curentul neogotic:
spatarele scaunelor si usile dulapurilor sunt decorate cu motive
medievale, rozete si ogive etc.
Canapelele
capitonate se fac din ce in ce mai joase, se fabrica fotolii gondola
si fotolii in forma de cos, avand spatarul si
bratele unite. Apare masa de sufragerie cu blaturi rabatabile sau
culisante, cu picioarele arcuite si asezate pe rotite care
faciliteaza deplasarea mobilei.
Stilul Napoleon al III-lea (1852-1870).
Se caracterizeaza printr-o impletire eclectica a stilurilor
precedente, dominata insa de eleganta stilului rococo. Se
folosesc lemnul inchis la culoare sau lacuit in negru, incrustatiile
si marchetaria cu sidef, baga, metal, email si lemn de specii
exotice, pictura aurita, panourile de portelan, bronzurile bogate pe
fond de abanos sau palisandru. Motivele decorative cele mai frecvent folosite
sunt cele apartinand stilului Ludovic al XV-lea.
Stilul
eclectic se raspandeste in majoritatea tarilor europene
unde au denumiri specifice (de exemplu, in Anglia se numeste stil
victorian).
j. Stilurile rustice
Stilurile
artistice create si dezvoltate la curtile regale nu au fost
accesibile marii mase a populatiei care si-a rezolvat problemele de
confort cu piese de mobilier mai simple, mai putin ornamentate, la care
accentul se punea pe rolul functional si mai putin pe cel
estetic.
Stilurile
rustice sunt specifice fiecarei tari si, mai mult chiar,
fiecarei zone sau regiuni geografice cu elemente de interferenta
si cu influente greu de descifrat si departajat. Formele
constructive si modul de ornamentare sunt simple si specifice
regiunii respective, nefiind agreate si acceptate in alte regiuni.
k. Stilul contemporan
Mobilierul
contemporan se proiecteaza pe baza unor metode care tind din ce in ce mai
mult sa devina stiintifice. Se fabrica pe cale
industriala tinand seama de cerintele practic-utilitare,
economice si estetice.
Mobila
din elemente tipizate (moduli standard) se produce in serii mari in
conditiile mecanizarii si automatizarii proceselor de
fabricatie. Se folosesc materiale noi: mase plastice, tesaturi
de poliester, placi aglomerate din fibre de lemn, otel cromat,
aluminiu etc.
Formele
obiectelor sunt concepute in stricta concordanta cu structura
lor, elementele portante fiind clar detasate de cele de sustinere.
Forma nu mai este imprumutata din natura sau din stilurile
traditionale. Ea nu mai este nici simbolica, nici ornamentala,
ci exprimata prin accentuarea unor calitati structurale sau
plastice, osciland intre o expresie geometrica si una organica.
Mobila,
proiectata in forme noi care sa se integreze realitatilor
sociale contemporane, respecta exigentele economiei si tehnicii
moderne, oferind un maximum de avantaje pentru un pret minim.
