Afaceri | Agricultura | Economie | Management | Marketing | Protectia muncii | |
Transporturi |
NUTRITIA SI ALIMENTATIA ALBINELOR
|
||||||||
|
|
intelegerea modului in care albinele se hranesc si care sunt relatiile de nutritie dintre ele. |
||||||
Hrana albinelor |
||||||||
lucratoare cu panerasele pline cu polen
Florea completa la angiosperme (Angyospermae)
Fagure cu miere
Fagure cu pastura |
l Hrana de baza a albinelor: nectar, miere, polen si apa. l Nectarul: secretat de glandele nectarifere ale florilor; produs glucidic de diferite concentratii. Albinele mai recolteaza si excretiile dulci ale afidelor = paraziti ai plantelor → "mierea de mana", foarte daunatoare pentru hrana albinelor iarna, producand toxicoze, diaree → % ridicat mortalitatii. Convertirea nectarului in miere = transformarea zaharozei in glucoza si fructoza, prin actiunea invertazei = enzima elaborata de glandele faringiene ale lucratoarelor de 21 de zile. Acest proces biochimic este completat de unul fizic, prin care surplusul de apa este eliminat prin ventilatie, ajungandu-se la o concentratie de 18%. l Mierea = unica sursa de energie pentru albine. În compozitia mierii intra glucidele (80-85%), enzime, vitamine, proteine, substante minerale, acizi organici. În cursul unui an, hrana unei familii de albine consta din 90-100 kg miere. l În timpul culesului, vara, mierea constituie hrana energizanta a coloniei de albine. Aceasta solutie cu 78% pana la 81% zahar invertit este necesara albinelor pentru a le da energia necesara activitatilor din interiorul si din exteriorul stupului. În timpul zborului albinele au nevoie, la fiecare jumatate de ora, de 30 mg de hrana stimulativa, inmagazinata in gusa. În functie de necesarul de energie, hrana ajunge in stomac. Sangele albinei contine, in medie, 2% zahar (sangele uman contine 0,1% zahar). Cata vreme gusa albinei este plina, ponderea hemoglucidelor ramane constanta. Dupa golirea gusii, ea scade rapid, albina devinind incapabila de zbor si moare. l Mierea si hrana stimulativa sunt necesare pentru traiul si mentinerea proceselor vitale si a temperaturii adecvate in interiorul stupului. Astfel, consumul hranei stimulative de catre albinele lucratoare din interiorul stupului depinde foarte mult de temperatura exterioara. Cel mai redus consum de energie se inregistreaza la o temperatura de 370C → mentinerea constanta a temperaturii de 370C in interiorul stupului in lunile de primavara-vara, influenteaza pozitiv consumul hranei si producerea de energie, in avantajul albinelor. Consumul hranei energizante in functie de temperatura exterioara (dupa Zander/Weiβ 1964)
Puterea coloniei este conditionata de starea de sanatate a puietului si stimularea exterioara a culesului. Rezervele ajung de la 30 kg la 80 kg, in functie de activitatea de cladire a fagurilor si de recolta preluata de apicultor. Consumul de miere al unei colonii in lunile de vara ar trebui sa ajunga la 30-40 kg pentru a acoperi necesarul de energie. Iarna, in perioada lipsei puietului, cand nu exista aport de hrana din exterior, necesarul scade la jumatate. Necesarul stupului-etalon = 0,5-1 kg in lunile octombrie, noiembrie, decembrie si ianuarie. Din februarie, cantitatea de miere folosita de fiecare colonie creste = un consum de 1-2 kg, determinat de inceperea ingrijirii puietului si de necesitatea incalzirii sporite a coloniei de albine. Din aprilie necesitatile de hrana sporesc si mai mult, o data cu cresterea coloniei, dar si cu oferta existenta deja in natura. În acest timp se realizeaza curatarea coloniei de reziduurile adunate in timpul iernii si de albinele moarte. Polenul unica sursa de proteine pentru albine. Albinele recolteaza polenul cu ajutorul pieselor bucale, este umectat si amestecat cu miere regurgitata din gusa, preluat de membre si depozitat in corbicule. În stup, polenul este degajat cu pintenul membrului mijlociu, introdus in celulele de lucratoare si presat cu capul. Trei sferturi din celula se umple cu polen presat, peste care este depus un strat subtire de propolis; in timpul culesului, celula va fi umpluta cu miere si se va inchide cu un capac de ceara. În lipsa aerului, polenul sufera in celula un proces de fermentatie lactica, transformandu-se in pastura. Componentul principal al polenului proteinele (7-35%) lipide, vitamine, substante minerale, enzime, acizi organici. Pe baza proteinelor se realizeaza procese complexe plastice, de producere a cerii, formarea laptisorului, invertirea zaharozei. Valoarea deosebita a polenului este data de continutul in aminoacizi esentiali: arginina, histidina, leucina, izoleucina, lizina, metionina, fenilalanina, treonina si valina. Într-un an, o familie de albine consuma intre 15-55 kg polen, in functie de puterea ei. In functie de origine si de valoarea biologica, polenul poate avea valoare scazuta (conifere), medie (arin,alun), ridicata (fag, artar, ulm, porumb) si foarte ridicata (pomi fructiferi, trifoi rosu, salcie, mesteacan). Apa l Indispensabila vietii albinei. Alimentele organice ce reprezinta hrana albinelor (mierea, zaharul si polenul), sunt completate de componenta anorganica, apa. l Surse de apa ale coloniei de albine: nectarul si lichidul dulce secretat de afide si apa din natura. l Spre deosebire de miere, sau polen, apa nu este inmagazinata in faguri. Rolul ei este in transportul substantelor nutritive. Este indispensabila pentru dizolvarea substantelor organice, ca si in metabolismului albinelor. l Nevoia de apa a coloniei de albine creste primavara, cand mierea este partial cristalizata si cand hrana din faguri trebuie fluidizata. Cu cat puietul este mai numeros intr-o colonie, cu atat mai mare este nevoia de apa. l În zilele de vara, apa serveste la reglarea temperaturii in stup. Pentru scaderea temperaturii se va pulveriza apa pe faguri si pe peretii stupului. O mare parte a apei ajunge acum in interiorul coloniei prin nectar si prin lichidul dulce secretat de afide. În aceasta perioada este nevoie de un aport sporit de apa. În zbor, albinele elimina apa prin anus. Nevoia de apa a unei colonii este scazuta in lunile de iarna. În lunile in care puietul este ingrijit si hranit, necesarul de apa este de 200 g pe zi. |
|
||||||
|
Test de autoevaluare 1 Scrieti raspunsul in spatiul liber din chenar. În ce consta hrana de baza a albinelor? Raspunsul la test se gaseste la pagina 34. |
|
||||||
Relatii de nutritie in familia de albine |
|
Schimburi de hrana intre albinele lucratoare Hranirea matcii Hranirea trantorilor |
Coeziunea si integritatea biologica a familiilor de albine se datoreste unui intens schimb de hrana ce se realizeaza intre albinele lucratoare, matca si trantori. In contactele de nutritie, albinele se ating intre ele prin intermediul antenelor care sunt in continua miscare. O albina poate fi do-natoare sau primitoare de hrana. Albina donatoare deschide mandibulele si, printr-o usoara miscare inainte a trompei, aduce intre mandibule o pi-catura de hrana. Albina primitoare isi introduce trompa intre mandibulele donatoare si aspira hrana. Stimulii cei mai puternici sunt mirosul pe care il emana corpul si contactul dintre antene. Relatiile de nutritie intre albine sunt acte reflexe innascute si ele se manifesta din primele ore de viata. Dupa ce parasesc celulele, albinele tinerele sunt infometate si consuma laptisorul de pe fundul celulei din care au iesit, apoi se muta pe fagurii cu polen si pastura unde, timp de doua zile se hranesc din abundenta, refacandu-si astfel corpul gras consumat in perioada stadiului nimfal. Hrana de baza a albinelor adulte este mierea si polenul, rareori este utilizata hrana larvara. Nectarul si mierea consumate de lucratoare ofera cantitatea de zahar necesara transformarii in energie, polenul neputandu-se substitui acestora. Polenul este absolut necesar pentru dezvoltarea glandelor in primele 8-10 zile de viata. Cantitatea de zaharuri necesare lucratoarelor depinde de nivelul lor de activitate; o lucratoare in repaus consuma aproximativ 0,7 mg zahar pe ora, iar in timpul zborului are nevoie de aproximativ 11,5 mg. Hranirea albinelor in primele 8-10 zile cu hrana lipsita de aportul proteic, reduce durata de viata si determina o slaba dezvoltare a glandelor hipofaringiene. Albinele batrane, care devin culegatoare, necesita mai putine substante azotoase, ele renunta la polen si consuma numai miere sau nectar. Intre albinele lucratoare se realizeaza schimburi de hrana. Albinele lucratoare schimba hrana intre ele de repetate ori, independent de varsta, dar dependent de starea familiei si de conditiile exterioare. Astfel, aceste schimburi de hrana sunt mai frecvente in perioada cresterii puietului si mai rare in perioada de toamna, cand cresterea puietului se reduce sau inceteaza. Albinele varstnice sunt, de obicei, donatoare, iar cele tinere sunt primitoare de hrana. Schimburile de hrana dureaza mai mult atunci cand in stup se gasesc rezerve de hrana si apa si sunt mai scurte atunci cand aceste rezerve lipsesc. Matca primeste ca hrana laptisor secretat de glandele faringiene ale albinelor doici, rar se alimenteaza singura cu miere din faguri si in mod cu totul exceptional este donatoare de hrana atunci cand este introdusa in familie straina. Matcile izolate se pot hrani singure cu zahar candel si pot supravietui mai multe saptamani. In perioadele de ouat intens, matca este insotita de un numar de 8-12 albine doici care la intervale de 10-15 minute o alimenteaza abundent, in medie 2,4 mg la fiecare contact, ingerand astfel mari cantitati de laptisor. Intr-o zi, matca primeste aproximativ 14 g laptisor pentru intretinerea functiilor vitale la care se mai adauga cateva grame pentru efortul depus in timpul ouatului. In perioada de iernare, cantitatea de laptisor cu care este hranita scade, dar nu inceteaza. Matca este hranita de catre albinele insotitoare in momentul cand sta cateva minute nemiscata, avand abdomenul introdus intr-o alveola a cuibului pentru a depune oul. Trantorii pana la varsta de patru zile sunt alimentati de albinele lucratoare, dupa care treptat se obisnuiesc sa se hraneasca singuri cu miere din faguri. Trantorii tineri cersesc hrana de la lucratoarele adulte de toate varstele, dar nu sunt hraniti de albinele doici. S-au observat trantori solicitea hrana de la alti trantori, dar intre acestia nu s-a produs nici un transfer de hrana. Trantorul in varsta de 15-18 zile, plecat intr-un zbor de imperechere de aproximativ 30 minute, consuma aproximativ 14 mg zahar, adica mai mult decat o albina lucratoare Albinele mai preiau de pe corpul matcii si 'substanta de matca' care este un ectohormon ce inhiba dezvoltarea ovarelor la albinele lucratoare si cladirea botcilor in familia de albine. S-a constatat ca din punct de vedere chimic 'substanta de matca' este identica cu produsul elaborat de glan- dele mandibulare ale matcii. Concomitent cu aceasta substanta, se mai difuzeaza intre membrii familiei si o substanta antibiotica secretata de lucratoare cu rol de protectie a membrilor si cuibului familiei. |
|
Test de autoevaluare 2 Scrieti raspunsul in spatiul liber din chenar. Cum se realizeaza schimburile de hrana intre albinele lucratoare? Raspunsul la test se gaseste la pagina 34. |
În loc de rezumat |
Am ajuns la sfarsitul Unitatii de invatare Nr. Va recomand sa faceti o recapitulare a principalelor subiecte prezentate in aceasta unitate si sa revizuiti obiectivele precizate la inceput. Este timpul pentru intocmirea Lucrarii de verificare Unitate de invatare Nr. 3 pe care urmeaza sa o transmiteti tutorelui. |
Lucrare de verificare Unitate de invatare Nr. 3 |
|
|
Prezentati in maxim o pagina principalele modalitati de realizare a relatiilor de nutritie ale familiei de albine. |
Raspunsurile si comentariile la testele de autoevaluare |
|
|
Raspuns 1 În ce consta hrana de baza a albinelor? l Hrana de baza a albinelor: nectar, miere, polen si apa. Raspuns 2 Intre albinele lucratoare se realizeaza schimburi de hrana. Albinele lucratoare schimba hrana intre ele de repetate ori, independent de varsta, dar dependent de starea familiei si de conditiile exterioare. Astfel, aceste schimburi de hrana sunt mai frecvente in perioada cresterii puietului si mai rare in perioada de toamna, cand cresterea puietului se reduce sau inceteaza. Albinele varstnice sunt, de obicei, donatoare, iar cele tinere sunt primitoare de hrana. |
Bibliografie Unitate de invatare Nr. 3 |
|
|
Bura, M. si colab., Tehnologie apicola, Editura Solness, Timisoara, 2005; Cirnu, L, Roman, Gh., Din viata albinelor, Editura Ceres, Bucuresti, 1986; Marghitas, L.A., Albinele si produselelor, Editura Ceres, Bucuresti, 2005 |
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate