Sistemul de agricultura cu asolament altern

Sistemul de agricultura cu asolament altern

Inmultirea populatiei, dezvoltarea fortelor de productie si a capitalismului au determinat cresterea cerintelor de hrana. Sistemul cu ogor neocupat nu putea face fata acestor noi cerinte si, de aceea, ogorul a inceput sa fie cultivat cu noile plante, in functie de conditiile naturale si cerintele economice.

Din cauza reducerii suprafetelor cu ogor sterp care erau folosite si la pasunat, trebuia sa se asigure si baza furajera necesara cresterii vitelor. Aceasta s-a putut realiza, in regiunile mai umede, prin cultivarea trifoiului in asolament. Cultura leguminoaselor in asolament se recomanda si pentru sporirea recoltei de cereale. In Europa de Vest, introducerea trifoiului in asolament a jucat un rol istoric in cresterea productiei; el a ocupat, mai intai, sola cu ogor iar mai tarziu s-a cultivat drept cultura ascunsa cu cereale de primavara.

Mai tarziu, asa cum am mentionat mai sus, nou introdusele culturi din America, porumbul, cartoful, floarea soarelui, dar si sfecla de furaj si apoi si cea de zahar, fasolea, tomatele s.a. si-au gasit loc in asolamente mai elaborate. Gunoiul de grajd, folosit in sola cu ogor putea fi folosit acum pe sola cu plante prasitoare. Odata cu aceste imbunatatiri s-a trecut la un nou sistem de agricultura, in care cerealele paioase nu se mai semanau doi ani la rand pe acelasi teren ci alternau cu trifoiul sau plantele prasitoare. Aceasta alternanta a capatat numele de rotatie. In acest mod s-au pus bazele agrotehnice ale sistemului altern care s-a extins in regiunile mai umede din Europa Apuseana si Centrala. In Anglia, acest asolament avea urmatoarea rotatie, consacrata sub denumirea de asolamentul de Norfolk (dupa comitatul unde s-a aplicat prima oara): 1. cereale de primavara cu trifoi cultura ascunsa; 2. trifoi; 3. grau de toamna; 4. prasitoare (cartof, porumb). Acest sistem a avut un rol deosebit nu numai in Anglia dar si in Olanda, Belgia, Nordul Frantei, Vestul Germaniei.

De fapt, in Marea Britanie, intre secolele XVI si XIX s-a produs o adevarata revolutie care a constat intr-o crestere imensa a productivitatii si a profitului. Aceasta, la randul ei a determinat cresterea nemaiintalnita a populatiei, o adevarata explozie demografica, eliberarea unui numar foarte mare de brate de munca ce au condus la Revolutia Industriala. Explicatia totala a acestui fapt nu este inca data insa principalele patru transformari care au determinat-o au fost imprejmuirea proprietatilor, mecanizarea, asolamentul de 4 ani si ameliorarea plantelor si animalelor. Mai recent se crede ca, de fapt, mai buna organizare a muncii, culturilor si a metodelor de cultura au condus la acest fapt si ca nu se poate vorbi de o revolutie ci de o rapida evolutie a metodelor de cultivare care au condus la cresterea spectaculoasa a productiei.

Astfel, inainte de secolul XVIII, sistemul de agricultura era asemanator in intreaga Europa si consta in impartirea campului in trei sole mari, neingradite, cultivarea in comun si impartirea recoltei. Odata cu descoperirea mijloacelor mecanice, pe de o parte a fost nevoie de suprafete unite, mari, care sa valorifice productivitatea noilor masini, iar pe de alta parte, taranii deposedati de pamant si care nu isi mai gaseau de lucru in noile exploatatii mari au trebuit sa se mute la oras sa-si caute de lucru in fabricile aparute aici. In ce priveste mecanizarea, Jethro Tull a fost primul care a inventat o semanatoare in 1701. Totusi, a durat inca un secol dupa publicarea de catre el a cartii Folosirea calului in cultura campului, pana cand aceste tehnici s-au raspandit. Plugul de Rotterdam al lui Joseph Foljambe a cucerit piata deoarece avea reglaje si era mai usor. El a ramas in uz in Marea Britanie pana la inventarea tractorului. Seceratoarea inventata de Andrew Meikle in 1786 a condus la disponibilizarea a foarte multe brate de munca ce deveneau someri; in 1830 s-a produs o mare rebeliune din aceasta cauza.

Desi aparitia primului sistem altern poate fi marcata inca de la inceputul secolului XVIII lea, totusi, conceptia teoretica a acestui sistem s-a inchegat ulterior realizarii lui practice, datorita stagnarii stiintelor naturii si agronomiei in epoca feudala. Nu era lamurita, de pilda, pana aproape de jumatatea secolului al XIX lea problema nutritiei plantelor si cauza fertilitatii scazute a solului in asolamentele cerealiere din sistemul cu ogor. Extinderea culturilor de sfecla de zahar, floarea soarelui, tutun, cartof pentru spirt si amidon, etc., necesare industriei capitaliste a servit ca un impuls pentru dezvoltarea stiintelor agricole, chemate sa dea un raspuns stiintific, real, problemelor ridicate de cerintele economice.

Pana in 1840 domina in stiintele agricole teoria nutritiei plantelor cu humus, sau teoria vegetala, al carei principal fondator a fost Albrecht Thaer. Acesta sustinea ca plantele se hranesc direct cu humus si apa. Boussingault, Saussure si alti contemporani ai lui Thaer, precum si urmatorii cercetatori au aratat ca plantele folosesc azot, carbon, fosfor si alte elemente minerale ceea ce contrazice teoria hranirii plantelor direct cu humus. Aceasta teorie nu a fost inlaturata complet decat odata cu aparitia, in 1840, a lucrarii lui Justus von Liebig in care partea esentiala se referea la rolul hotarator al sarurilor minerale din sol in nutritia plantelor. Totusi, din cauza nivelului cunostintelor din acea vreme, Liebig a explicat in mod eronat nutritia minerala a plantelor; el credea, de pilda, ca, in solul cultivat se desfasoara doua procese opuse: a) trecerea substantelor minerale in forma usor asimilabila datorita dezagregarii fizice si alterarii chimice si b) indepartarea acestor substante prin folosirea lor de catre plantele care se recolteaza. El a impartit culturile agricole in trei grupe principale: a) cerealele, care consuma din sol o cantitate mai mare de siliciu, fosfor si mai putin potasiu, aceste plante secatuind numai in parte solul de substante nutritive; b) plantele industriale (radacinoase, tuberculifere, etc.)care consuma mult potasiu si fosfor, secatuind, deasemenea, in parte solul; c) plantele furajere, inclusiv leguminoasele perene, care secatuiesc cel mai mult solul in substante nutritive.

Pentru a preveni saraturarea solului, Liebig sustinea ca este necesara alternarea culturilor care istovesc mai mult solul (trifoiul si alte leguminoase perene) cu acele culturi care il istovesc mai putin (cereale si plante industriale). Baza teoretica a rotatiei culturilor in sistemul altern formulata de Liebig era, deci, nejusta deoarece impartirea plantelor in grupele enumerate mai sus nu era stiintifica.

Pentru mentinerea productiei la un nivel ridicat, trebuia, dupa Liebig, sa se restituie solului, pe baza unui calcul, cantitatea de substante nutritive luate prin recolta anterioara (teoria restituirii integrale). Odata cu scoaterea productiei de seminte din gospodarie, spunea Liebig, se indeparteaza din sol mai mult fosforul, de unde si necesitatea mai mare a ingrasamintelor cu acest element. Datorita acestei conceptii, sub indrumarea lui Liebig, fabricarea de ingrasaminte minerale fosfatice a luat fiinta in Germania. Deasemenea, in aceasta conceptie se afla si sursa parerilor lui Liebig privind ingrasarea solului istovit sau saracit cu acele elemente consumate mai mult si care constituie "primele minime". Urmasii lui Liebig au dezvoltat din regula primelor minime, legea minimului, calcule care s-au dovedit insa, nereale iar in multe cazuri, aplicarea lor chiar daunatoare.

Justus von Liebig considera solul ca un substrat mort, ca un corp care nu se dezvolta ci se formeaza numai sub actiunea proceselor fizico-chimice de dezagregare a rocilor si, intocmai ca un rezervor, contine substante minerale pentru plante. Aceasta conceptie l-a determinat sa admita, cu timpul, " legea fertilitatii descrescande a solului ".

Cu toate neajunsurile ei, teoria restituirii integrale a contribuit la dezvoltarea folosirii ingrasamintelor constituind o treapta in intelegerea complexei activitati fizico-chimice si biologice ce se desfasoara in solul cultivat.

In istoria Agriculturii, introducerea sistemului altern a fost o masura progresista, de intensivizare a agriculturii deoarece a dus la sporirea fertilitatii solului, la ridicarea productiei de cereale, a culturilor industriale si furajere si marirea productiilor in zootehnie.

La noi in tara, sistemul altern s-a raspandit mai putin. Acest sistem a gasit conditii mai favorabile in Ardeal unde climatul este mai umed si mai racoros precum si in unele regiuni din vestul tarii, unde se obtin recolte bune de trifoi.

In Transilvania, dupa comasare (1880-1890), care a contribuit la dezvoltarea relatiilor capitaliste in agricultura, sistemul altern avea, in cele mai multe cazuri, urmatorul asolament: 1 - trifoi, 2 - cereale de toamna, 3 - prasitoare (cartofi, porumb), 4 - cereale de primavara + trifoi cultura ascunsa.

1. Cronologia dezvoltarii agriculturii

12 000 de ani i.Ch. in Levant se incepe cultivarea cerealelor

9 800 de ani i.Ch. tot in Levant primele dovezi ale culturii graului.

8 500 de ani i.Ch. se cultivau: grau, orz, fasole, mazariche, in, mazare. Oaia si capra au fost domesticite.

7 000 de ani i.Ch. se cultiva: susan, orz si vinete in India - Pakistan precum si domesticirea

6 800 de ani i.Ch. se cultiva pentru prima data orez in Asia de SE.

6500 de ani i.Ch. domesticirea vacii in Turcia.

6 000 de ani i. Ch. constructia de silozuri in India-Pakistan

4000 de ani i. Ch. adoptarea in cultura a mazarii, curmalului, susanului si bumbacului precum si domesticirea bivolului, ca animal de baza pentru munca in Asia pana in zilele noastre.

4 000 de ani i. Ch. egiptenii fac pentru prima data paine dospita cu drojdie.

3 500 de ani i.Ch. primele dovezi de agricultura in America - Ecuador.

3000 de ani i.Ch. cultivarea sofranului de India, a nucsoarei, piperului si mustarului in Valea Indului

500 de ani i.Ch. producerea zaharului pentru prima data in India.

500 de ani i.Ch. inventarea plugului de fier cu cormana in China.

500 de ani i.Ch. cultura plantelor prasitoare si combaterea buruienilor prin prasit intre randuri si conservarea apei in sol in China.

200 de ani i.Ch. inventarea hamului pentru plug in China.

100 de ani i.Ch. inventarea vanturatorului rotativ in China

100 de ani i.Ch. inventarea semanatorii cu mai multe tuburi in China.

200 inventarea mosorului utilizat la pescuit in China.

600 distilarea alcoolului in China.

850 utilizarea cafelei in Arabia.

1809, cofetarul francez Nicolas Francois Appert face prima conserva.

1837, John Deere inventeaza plugul de otel.

1863, Expozitia Mondiala de soiuri de porumb din multe tari, de la Paris.

1866, Gregor Mendel publica lucrarea sa despre legile ereditatii.

1871, Luis Pasteur inventeaza pasteurizarea.

1895, refrigerarea este introdusa in Statele Unite si Marea Britanie.

1944, Revolutia verde incepe in Mexic.

2000, plantele modificate genetic se cultiva peste tot in lume.