Afaceri | Agricultura | Economie | Management | Marketing | Protectia muncii | |
Transporturi |
Analiza productivitatii fizice a muncii si analiza pe baza conversiei masurilor de crestere a productivitatii muncii
Productivitatea fizica este cea care reflecta pur capacitatea productiva a factorului munca. Pentru exprimarea productivitatii fizice a muncii, se recomanda folosirea timpului de munca.
Pentru exemplificare se admite situatia:
Tabelul 6.8
Produsele |
Timpul de munca (ore pe unitatea de produs) |
Indicele productivitatii fizice a muncii
|
Cresterea procentuala
|
|
tn-1 sau t0 |
tn sau t1 |
|||
A | ||||
B | ||||
C |
800 |
740 |
Cu exactitate, indicele productivitatii fizice se calculeaza astfel:
rezulta ca la toate produsele s-a realizat o crestere a productivitatii fizice a muncii care realmente se va reflecta favorabil in performanta economico-financiara a firme, si implicit cea concurentiala.
Conversia masurilor de crestere a productivitatii muncii se face prin intermediul timpului pe unitatea de produs, lucrare sau serviciu, iar metodologia poate fi ilustrata astfel:
Tabelul 6.9
Masura |
Economia de timp pe unitatea de produs sau volumul asupra caruia opereaza masura |
Reflectarea in cresterea productivitatii fizice a muncii |
Reflectarea in cresterea productivitatii valorice pe unitatea de timp |
A |
|
|
|
B |
|
|
|
De exemplu, o masura tehnica determina reducerea timpului de munca pe unitatea de produs de la 2.000 la 1.800 ore, volumul fizic al produsului realizat dupa introducerea masurii, este de 500 bucati, iar productia medie orara valorica inaintea operarii masurii (sau in perioada precedenta) este de 5.600 lei. În aceste conditii inseamna:
1. economia de timp este de:
200 ore pe unitatea de produs;
100.000 ore pe intregul volum al produsului realizat dupa introducerea masurii.
2. reflectarea in cresterea productivitatii fizice:
3. reflectarea in productia medie orara:
Factorii cresterii productivitatii muncii nu se rezuma la cei legati de progresul tehnic-stiintific, ei privesc si organizarea muncii si productiei, iar in acest sens pentru diagnosticare se pot folosi o seama de coeficienti care sintetizeaza actiunile pe aceasta linie. Asa de exemplu se utilizeaza coeficientul organizarii productiei, coeficientul concordantei dintre calificarea muncii, complexitatea lucrarilor, disciplina, utilizarea timpului si aplicarea rezultatelor inovarilor etc.
În aprecierea capacitatii de inovare, creativitate trebuie tinut seama de intensitatea unor factori ca: genul (sexul) subiectilor, calificarea, stagiul de productie, starea sociala, varsta s.a.m.d. Un rol deosebit revine calitatii muncii si factorilor psiho-sociologici si stimulativi. Sistemul complex al motivatiilor se integreaza in intregime in noi abordari privind "miza" umana a firmei.
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate