Bilantul contabil - sursa informationala de baza a analizei situatiei financiare

Bilantul contabil - sursa informationala de baza a analizei situatiei financiare

Orice firma prezinta anual anumite situatii financiare care cuprind:

1. bilantul contabil;

2. contul de profit si pierdere;

3. situatia modificarii capitalurilor proprii;

4. situatia fluxurilor de trezorerie;

5. politici contabile si note explicative.

Bilantul contabil este documentul de sinteza al contabilitatii in partida dubla, in care se reflecta situatia patrimoniala a firmei si rezultatele financiare ale perioadei de gestiune. În activul bilantului sunt reprezentate mijloacele (activele) pe care le utilizeaza firma pentru realizarea obiectivului ei de activitate. Ele se impart in doua mari categorii: imobilizari sau active fixe si active circulante. În pasivul bilantului sunt reprezentate sursele de acoperire sau de formare a activelor. Pasivul reflecta drepturile de proprietate asupra activelor si contine capitalul propriu si capitalul imprumutat, respectiv datoriile firmei.

Principiul de ordonare a posturilor in activ este cel al lichiditatii, respectiv capacitatea elementelor de activ de a fi transformate in bani. În pasiv, principiul de ordonare a posturilor este cel al exigibilitatii, adica al urgentei efectuarii platilor, respectiv stingerea datoriilor.

În contabilitatea romaneasca se aplica inversul acestor doua principii. În activ incepe cu imobilizarile care se transforma cel mai greu in bani si se incheie cu disponibilitatile banesti respectiv lichiditatile. În pasiv se incepe cu capitalul propriu, unde nu se pune problema stingerii unor obligatii si se incheie cu datoriile pe termen scurt.

În legatura cu conceptia bilantului contabil exista doua teorii fundamentale:

1.bilantul patrimonial (financiar);

2.bilantul functional.

Bilantul patrimonial (financiar) este construit astfel incat cei interesati, respectiv actionarii si creditorii, sa cunoasca valoarea averii lor, respectiv a drepturilor financiare pe care le au. În acest sens se face o delimitare intre nevoile permanente de finantare, ce se acopera in special din capitaluri proprii, si nevoile temporare, care se acopera indeosebi din surse temporare. O structura sintetica a bilantului financiar (patrimonial) poate fi prezentata astfel:

Tabelul 5.1

În bilantul contabil actual se opereaza o serie de corectii, atat in activ, cat si in pasiv, pentru respectarea principiilor si a modelului bilantului financiar (patrimonial). De exemplu, in activ, imobilizarile se diminueaza cu valoarea unor active care nu dau nastere la flux de numerar, cum sunt cheltuielile de constituire, cheltuielile de repartizat asupra exercitiilor financiare viitoare, diferente de conversie de activ etc. Activele circulante se corecteaza in sensul eliminarii celor care au termen de lichiditate mai mare de un an. În pasiv se fac corecturi in acord cu cele din activ, astfel incat sa se pastreze egalitatea activ-pasiv.

Bilantul functional este construit pe ideea de a pune in evidenta functiunile principale ale firmei pe cicluri: investitii, exploatare, finantare si trezorerie. Modelul sintetic al acestui tip de bilant poate fi reprezentat astfel:

Tabelul 5.2

Bilantul functional satisface atat necesitatea aprecierii evolutiei trezoreriei, cat si corelatia dintre structura financiara a firmei si specificul activitatii firmei.

Analiza patrimoniului net este una din problemele analizei pe baza de bilant, necesara pentru a stabili averea firmei (deci si a actionarilor) negrevata de datorii. O asemenea determinare rezulta din obiectivul major al firmei de a-si mari valoarea patrimoniala. Pentru determinarea patrimoniului net se poate proceda astfel:

1. din activul total se scad datoriile totale;

2. se insumeaza elementele capitalului propriu.

În structura bilantului se pot realiza modificari pentru: determinarea totalului activelor fara datorii curente sau determinari ale capitalurilor proprii. Rezulta ca totalul activelor minus datorii curente, minus datorii ce trebuie platite intr-o perioada mai mare de un an, minus provizioane pentru riscuri si cheltuieli coincide cu totalul capitalurilor proprii. Pe aceasta baza se reflecta averea firmei negrevata de datorii si se urmareste si obiectivul fundamental al firmei, acela de a-si mari valoarea patrimoniala.

Agentii economici interesati de analiza de bilant sunt:

managementul firmei, inclusiv actionarii care vor sa cunoasca mersul afacerilor si rezultatele obtinute;

actionarii interesati de dividendele constituite din profit;

statul interesat de obtinerea drepturilor sale legale sub forma de impozite si taxe;

bancile interesate de cunoasterea situatiei economico-financiara a firmei pentru returnarea la termen a datoriilor;

societatile de asigurari interesate de cunoasterea mersului afacerilor in legatura cu plata primelor de asigurare;

investitorii sunt interesati a cunoaste situatia financiara a firmei in care eventual pot aloca fonduri avand in vedere gradul de rentabilitate;

partenerii de afaceri interesati de situatia financiara a firmei pentru a avea garantia unei afaceri reusite;

institutele de statistica interesate de calculul venitului national.

În concluzie, toti utilizatorii situatiilor financiare iau decizii economice pentru rezolvarea urmatoarelor probleme:

cand sa cumpere, sa pastreze sau sa vanda o investitie de capital;

evaluarea raspunderii sau gestionarii manageriale;

evaluarea capacitatii firmei de a plati si de a oferi alte beneficii angajatilor sai;

evaluarea garantiilor pentru creditele acordate clientilor;

determinarea politicilor de impozitare;

determinarea profitului si dividendelor ce pot fi atribuite;

elaborarea si utilizarea datelor statistice privind venitul national;

reglementarea activitatii firmei.