 |
|
 |  |
|
|
| |
 | Afaceri | Agricultura | Economie | Management | Marketing | Protectia muncii |
| Transporturi |
Asigurarile sociale sunt o forma de protectie si sprijin, organizata de societate, pentru cazul in care membrii ei sunt in incapacitate temporara sau permanenta de a-si castiga prin munca existenta lor si a familiilor lor.
In notiunea de "societate" se includ: statul, companiile nationale, regiile autonome, societatile comerciale, unitatile si organizatiile cooperatiste, asociatiile, intreprinzatorii particulari si insesi persoanele fizice, care, toate, apar in calitate de contribuabili pentru fondurile de asigurari sociale.
Beneficiarii asigurarilor sociale sunt salariatii si pensionarii, membrii cooperatiei si asociatiilor agricole, agricultorii, intreprinzatorii particulari si mestesugarii cu ateliere proprii, slujitorii cultelor, avocatii, personalul casnic sau de serviciu al persoanelor fizice si asociatiilor de locatari s.a., unii dintre ei automat, in virtutea legii, altii in masura in care au fost si / sau sunt contribuabili. In afara lor, beneficiari sunt si membrii familiilor lor, ca si copiii orfani, persoanele fara nici un sprijin, familiile cu multi copii s.a.
Riscurile de incapacitate de munca includ o paleta foarte larga cum sunt: accidentarile, bolile, maternitatea, invaliditatea, varsta sub sau peste limita legala de munca, lipsa sustinatorilor legali, alte situatii deosebite.
Multimea si diversitatea contribuabililor, beneficiarilor, riscurilor, surselor de finantare confera asigurarilor sociale caracterul de sistem. In tara noastra, sistemul asigurarilor sociale cuprinde urmatoarele componente:
1) asigurarile sociale de stat cu caracter general, gestionate in principal de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale si de Casa Nationala a Asigurarilor Sociale;
2) asigurarile sociale profesionale gestionate fie de un organism guvernamental, fie de unul profesional si care includ:
asigurarile sociale din cooperatia mestesugareasca si ale mestesugarilor cu ateliere proprii;
asigurarile sociale din asociatiile agricole;
asigurarile sociale ale agricultorilor cu gospodarie proprie;
asigurarile sociale ale avocatilor;
asigurarile sociale ale slujitorilor cultelor;
asigurarile sociale ale artistilor (plasticieni, muzicieni, compozitori, scriitori);
3) asigurarile sociale pentru sanatate dedicate exclusiv acestui scop si care sunt gestionate de Casa Nationala de Asigurari pentru Sanatate si de casele judetene si a municipiului Bucuresti.
Organizarea acestei componente a sistemului asigurarilor sociale este realizata pe baza unor principii care exprima caracterul legal, general, garantat de stat, echitabil al acestora:
a) principiul unicitatii, potrivit caruia sistemul national de asigurari sociale generale este unic, expresie a solidaritatii sociale generale si intre generatii, dar si al minimizarii riscurilor pe care le incumba organizarea unor sisteme private sau facultative sau delimitate, pe care totusi nu le respinge;
b) principiul obligativitatii, potrivit caruia obligatiile contribuabililor si drepturile beneficiarilor nu sunt facultative, fiind stabilite prin lege;
c) principiul generalitatii, potrivit caruia sistemul are drept contribuabili pe toti realizatorii de venituri din propria activitate si drept beneficiari intreaga populatie activa a tarii, inclusiv membrii familiilor fiecarui cetatean activ, pentru toate riscurile si situatiile deosebite ce pot genera incapacitate de munca si de asigurare a existentei;
d) garantarea de catre stat, ceea ce inseamna ca, in conditiile legii, deficitele fondurilor de asigurari sociale sunt acoperite din bugetul de stat;
e) echitatea sociala, potrivit careia sunt contribuabili toti cei ce au posibilitatea sa contribuie si sunt beneficiari toate persoanele fizice care au contribuit si / sau sufera unul de riscurile mentionate de lege;
f) scutirea de taxe si impozite, aplicabila petitionarii pentru dobandirea drepturilor de asigurari sociale, dar si unora dintre veniturile dobandite in acest context (pensii, ajutoare, unele indemnizatii);
g) principiul imprescriptibilitatii, potrivit caruia, dreptul de asistenta prin sistem nu se pierde in timp, indiferent cand s-a produs riscul acceptat prin lege;
h) principiul incesibilitatii, potrivit caruia drepturile dobandite prin sistem sunt considerate drepturi personale ce nu pot constitui obiect de tranzactie sau cedare, nici macar partial;
i) principiul autonomiei si descentralizarii, potrivit caruia asigurarile sociale se realizeaza de catre asigurati prin organizatii proprii, competente.
Constituirea surselor financiare in sistemul asigurarilor sociale de stat se face din venituri dedicate (afectate) si anume:
I) contributia pentru asigurarile sociale se plateste de persoanele juridice si fizice care au salariati, de regula diferentiat dupa mai multe criterii, cum sunt grupa de munca, numarul angajatilor s.a. Contributia se calculeaza dupa relatia:
CAS = TFSB×c
unde: CAS = contributia pentru asigurari sociale;
TFSB = total fond de salarii brut;
c = cota de asigurari sociale.
In TFSB se includ: fond salarii brut (inclusiv pentru cei scosi din activitate pentru perfectionare / specializare sau pentru indeplinirea unor obligatii de stat sau obstesti), drepturi de concedii, sporuri de salarii (vechime, ore suplimentare, munca de noapte, periculozitate, toxicitate etc.), indemnizatii de conducere, participarea salariatilor la profit, prime.
Cotele de contributie de asigurari sociale sunt stabilite prin Legea nr. 19/2000 cu modificarile ulterioare dupa cum urmeaza:
I) Contributia pentru asigurari sociale stabilita procentual pe grupe de munca care se aplica pana la 30.11.2008 este:
grupa I - conditii speciale de munca - 41,3%;
grupa II - conditii deosebite de munca de munca - 36,3%;
grupa III - conditii normale de munca - 31,3%.
Cota contributiei individuale de asigurari sociale este de 10,5% indiferent de conditiile de munca, cota care include si procentul de 2% virat pentru pensia privata obligatorie.
Grupele de munca I (conditii foarte vatamatoare si foarte grele) si II (conditii grele sau vatamatoare) includ activitati pentru care riscurile muncii sunt mai mari (accidente, imbolnaviri etc.) si care confera unele avantaje la pensionare (varsta de pensie mai mica, vechimea in munca minima necesara pensionarii mai redusa, cota pensiei din salariu mai mare).
II) contributia asiguratilor pentru tratament balnear si odihna se plateste de catre cei ce beneficiaza de trimiteri la tratament balnear si odihna prin sistemul asigurarilor sociale. Contributia se stabileste diferentiat pe tip de trimitere, statiune, sezon, durata sejurului, categoria de confort, marimea salariului tarifar / pensie, costul trimiterii. Pentru anumite categorii de beneficiari se acorda reduceri ale contributiei calculata dupa criteriile de mai sus, astfel;
100% pentru pensionari IOVR neangajati, beneficiarii de ajutor social, pensionarii de asigurari sociale si pensionarii militari cu pensie minima;
75% pentru suferinzii de silicoza si fibroza pulmonara;
50% pentru suferinzii de boli profesionale.
III) contributia pentru somaj se plateste de orice persoana fizica sau juridica avand sediul in Romania si care angajeaza cetateni romani, in cota de 0,5 % din TFSB, precum si de salariati in cota de 0.5% din salariul lunar brut / venitul brut obtinut. Aceasta contributie este destinata platii ajutorului de somaj, ajutorului de integrare profesionala si alocatiei de sprijin pentru persoanele ce nu s-au putut angaja pana la expirarea ajutorului de somaj.
Cota de contributie la bugetul asigurarilor pentru somaj datorata de persoanele asigurate in baza contractului de asigurare pentru somaj este stabilita potrivit Legii nr.76/2002 cu modificarile si completarile ulterioare.
IV) alte venituri in care se includ lichidari de debite, dobanzi, majorari sau amenzi pentru neonorarea la timp a obligatiei de contribuabil, excedentul anului bugetar anterior, transferuri din bugetul de stat.
Sumele aferente cotei pentru asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale, datorate de angajatori si de persoanele fizice care incheie contracte individuale de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale se adauga la contributiile de asigurari sociale si se vireaza la bugetul asigurarilor sociale de stat in conditiile si termenele stabilite de Legea nr.19/2000.cotele care se aplica se stabilesc in functie de codul CAEN, adica de obiectul principal de activitate.
Drepturile de asigurari sociale ale beneficiarilor sunt de mai multe feluri.
1. Pensii se platesc, pe toata durata vietii de dupa pensionare, persoanelor care isi inceteaza activitatea datorita atingerii limitei de varsta, persoanelor invalide si sotului supravietuitor al pensionarului (incepand de la o anumita varsta si daca nu are alt venit), precum si, pana la o anumita varsta, copiilor urmasi ai salariatului sau pensionarului decedat.
1.1. Pensia pentru munca depusa si limita de varsta se acorda persoanelor care, salariate fiind, au atins varsta de pensionare si au o vechime minima in munca. Derogari de varsta si vechimea in munca sunt prevazute pentru grupele de munca I si II, personal didactic universitar si de cercetare, maternitate (mame ce au cel putin 3 copii si i-au crescut pana la cel putin varsta de 10 ani), anumite handicapuri fizice (nevazatori), anumite functii (personal navigant din aviatia civila, dansatori, acrobati, balerini, unii salariati din caile ferate s.a.).
Pensionarea se face la cerere, la 60 de ani pentru barbati si 55 de ani pentru femei (cu variatiile date prin derogari), sau din oficiu, la 62 de ani pentru barbati si 57 de ani pentru femei (cu variatiile date de derogari).
Vechimea in munca, minima pentru pensionare, este de 30 de ani pentru barbati si 25 de ani pentru femei (cu variatiile date de derogari) si urmeaza sa creasca treptat in urmatorii 10 ani pana la 35 si respectiv 30 de ani. Pentru anii de munca prestati peste vechimea minima se acorda un spor de pensie (calculat la venitul luat ca baza de pensionare) de cate 1% pentru fiecare din primii 5 ani si de cate 0,5% pentru fiecare din cei in plus peste primii cinci.
In cazul in care nu este indeplinita conditia de vechime minima in munca, dar nu mai putin de 10 ani vechime, pensia se calculeaza proportional cu durata vechimii in munca. Pentru cei cu vechime sub 10 ani se acorda un ajutor social.
1.2. Pensia de invaliditate se acorda pentru pierderea capacitatii de munca din cauza de accident de munca sau de boala profesionala, precum si celor ce si-au pierdut capacitatea de munca din cauza unor boli / accidente nelegate de munca, insa conditionat de faptul ca au o anumita vechime in munca si o anumita varsta. Cuantumul pensiei se stabileste in raport cu salariul, dar si cu gradul de invaliditate, care poate fi:
I cand capacitatea de munca este pierduta in totalitate si este necesara ingrijirea si supravegherea invalidului de catre o alta persoana;
II cand capacitatea de munca este total sau in cea mai mare masura pierduta, dar invalidul nu necesita ingrijirea din partea altei persoane;
III cand capacitatea de munca este pierduta cel putin 50%, dar invalidul poate presta aceiasi munca sau o munca mai usoara.
Pensia pentru gradul I de invaliditate dobandita din riscuri legate de munca se calculeaza in raport cu salariul luat ca baza de pensionare, diferentiat pe grupe de munca: 33-85% grupa I de munca (la care se adauga o suma fixa lunara pentru ingrijire); 31-80% pentru grupa a II - a de munca; 29-75% pentru grupa a III - a de munca. Pentru invaliditatea de gradul II se acorda 85%, iar pentru invaliditatea de gradul III se acorda 60% din cuantumul pensiei aferente gradului I de invaliditate.
Gradul de invaliditate se stabileste si se confirma periodic, pana la implinirea varstei de 60 respectiv 55 de ani, de catre o comisie de expertiza de pe langa serviciul judetean de expertiza medicala.
Pensia de invaliditate dobandita din riscuri nelegate de munca se acorda ca si precedenta, numai ca pentru gradul I de invaliditate cota de pensie este, intre 27 si 70% din salariul luat de baza la pensionare.
Pensionarii incadrati in gradul I de invaliditate au dreptul in afara pensiei, la o indemnizatie pentru insotitor in cuantum fix. Cuantumul indemnizatiei pentru insotitor se stabileste anual prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat si nu poate fi mai mic decat salariul de baza minim brut pe tara. Salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat.
1.3. Pensia de urmas se acorda copiilor si sotului supravietuitor.
Copiii au dreptul la pensie de urmasi pana la implinirea varstei de 16 ani sau pana la terminarea studiilor, dar nu peste varsta de 25 de ani sau 26 de ani (daca durata studiilor superioare este de peste 5 ani).
Sotia supravietuitoare are dreptul la pensie de urmas, incepand de la 55 de ani si daca a convietuit cu sotul minim 15 ani (intre 10 si 15 ani pensia se calculeaza proportional cu numarul de ani de convietuire).
Cuantumul pensiei de urmas se calculeaza la pensia de care ar fi beneficiat decedatul, in cota de 50% in cazul unui singur urmas, 75% in cazul a doi urmasi si 100% in cazul a trei sau mai multi urmasi.
1.4. Pensia suplimentara se acorda asiguratilor care au platit contributia de 5% (vezi punctul V) la venituri). Cuantumul ei se stabileste in raport cu salariul luat ca baza de pensionare, diferentiat pe ani de contributie: 7% pentru un interval de contributie de [5;10] ani; 10% pentru (10;15] ani; 13% pentru (15; 20] de ani; 15% pentru (20;25] de ani; 16% pentru peste 25 de ani. Contribuabililor sub 5 ani li se restituie, la data pensionarii, sumele cu care au contribuit fructificate cu o anumita dobanda.
2. Trimiterile la tratament balnear si odihna sunt drepturi pe care le primesc beneficiarii sub forma unor servicii de tratament balnear si odihna, ale caror costuri sunt suportate in proportie de 70% (in medie) de catre asigurarile sociale, restul fiind suportat de beneficiar. La aceste costuri se adauga si cele rezultate din reducerile de care se bucura unii beneficiari (vezi II) de la venituri). Trimiterile se fac pe baza unor prescriptii medicale, cu prioritate pentru cei incadrati in grupele de munca I si II, suferinzii de boli cronice sau profesionale, invalizii, familiile cu multi copii.
3. Indemnizatii si ajutoare sunt drepturi pe care le primesc beneficiarii pentru mai multe tipuri de imprejurari / riscuri care le afecteaza intr-un fel sau altul capacitatea de munca, punandu-i temporar in situatia de a nu-si putea castiga existenta prin activitatea pe care o desfasoara in mod obisnuit. Aceste indemnizatii si ajutoare pot fi grupate dupa obiectul lor astfel:
privind sanatatea;
privind maternitatea;
privind locul de munca;
altele.
3.1. Indemnizatiile privind sanatatea sunt drepturi care se acorda fie in scopul prevenirii, fie in scopul refacerii sanatatii.
a) indemnizatii pentru prevenirea imbolnavirilor si refacerea / intarirea sanatatii sunt acordate salariatilor angajati cu contract pe durata nedeterminata si sunt suportate partial de catre cel care a angajat (primele 10 zile) si partial de catre asigurarile sociale de stat. Sunt utilizate astfel urmatoarele forme: trecerea temporara in alta munca (mai usoara) sau reducerea programului de lucru, trimiterea la tratament balnear, trimiterea in carantina, acordarea unor materiale ajutatoare (proteze, aparate, centuri s.a.).
Pentru prima forma mentionata, indemnizatia o constituie diferenta intre salariul anterior trimiterii / reducerii si cel ce ar trebui platit dupa aceasta. Indemnizatia nu poate fi acordata mai mult de 90 de zile, iar marimea ei nu poate depasi 25% din salariul anterior.
Pentru a doua forma mentionata, indemnizatia o constituie plata zilelor de tratament ce depasesc durata concediului de odihna si a celor 2-3 zile necesare pentru transport ulterior tratamentului si readaptare. Trimiterea la tratament se poate face si in cazul in care angajatul este deja in incapacitate de munca (boala, urmarea unui accident). In acest caz indemnizatia o constituie o cota de 50-85% din salariul tarifar si sporurile legale de care a beneficiat angajatul anterior imbolnavirii / accidentului si se acorda pe toata durata tratamentului balnear.
Pentru a treia forma mentionata, indemnizatia se acorda tuturor angajatilor (inclusiv celor temporari) pentru care organele medicale autorizate instituie carantina. Indemnizatia este de 90% din salariul tarifar si se acorda pe toata durata carantinei.
Pentru a patra forma mentionata, se acorda ca indemnizatie costul sau o parte din costul materialului recomandat de organul medical competent. In cazul materialelor necesare ulterior unei boli profesionale sau accident de munca indemnizatia este de 100% din costul respectivului material. In cazul celor necesare ulterior unei boli neprofesionale sau accident in afara muncii, indemnizatia se acorda in functie de marimea salariului in cota de 50-100% din costul respectivului material.
In toate aceste cazuri, participarea celui ce a angajat este motivata prin stimulentul pe care aceasta il creeaza privind imbunatatirea conditiilor de munca si asigurarea protectiei muncii.
b) indemnizatia de concediu medical se acorda celor ce primesc un concediu medical in vederea insanatosirii in urma imbolnavirii sau accidentarii. Durata acordarii este de 180 de zile, eventual majorata cu avizul Ministerului Sanatatii cu inca 90 de zile. La trecerea intervalului de 180 / 270 de zile si in caz ca nu a fost refacuta capacitatea de munca se recomanda si se avizeaza pensionarea de invaliditate.
Indemnizatia se acorda tuturor angajatilor (inclusiv cei temporari) si cu conditia (pentru cei cu contract pe durata nedeterminata) sa fi contribuit la asigurarile sociale cel putin 4 luni in ultimele 12 anterioare imbolnavirii / accidentarii sau cel putin 10 luni in ultimele 24 anterioare imbolnavirii / accidentarii.
Plata acestor indemnizatii este in sarcina celui la care este angajat salariatul si numai pentru unele exceptii ea revine asigurarilor sociale.
Cuantumul indemnizatiei se stabileste ca o cota din salariul tarifar plus sporurile legale ale beneficiarului (avute anterior imbolnavirii / accidentarii) si diferentiat dupa vechimea in munca: 50% pentru o vechime pana la inclusiv 2 ani; 65% intre 2 si inclusiv 5 ani; 75% intre 5 si inclusiv 8 ani si 85% peste 8 ani. Pentru primele 3 zile de concediu medical acordat pentru imbolnaviri / accidentari nelegate de munca, indemnizatia este de 50% din cea cuvenita conform diferentierilor mentionate mai sus. Pentru toate cazurile de imbolnaviri / accidente legate de munca si pentru bolile infectocontagioase indemnizatia este de 100% din chiar prima zi a concediului medical si pentru toate categoriile de salariati.
3.2. Indemnizatiile pentru maternitate sunt drepturi care se acorda mamelor sau viitoarelor mame sub forma indemnizatiei de maternitate, indemnizatiei pentru ingrijirea copilului, indemnizatiei pentru cresterea copilului pana la varsta de 2 ani si indemnizatiei de nastere.
a) indemnizatia de maternitate se acorda femeilor insarcinate salariate; cele care beneficiaza prin lege de un concediu de maternitate de 126 zile, in principiu 63 de zile prenatal si 63 de zile postnatal, cu posibilitatea optiunii viitoarei mame de a scurta prenatalul in favoarea postnatalului. De asemenea, se poate acorda, pana la varsta de 9 luni a copilului, un program de munca redus cu 2 ore si fara diminuarea salariului. In acest din urma caz, indemnizatia este egala cu suma cu care s-ar diminua salariul pentru cele 2 ore libere acordate salariatei.
In cazul concediului de maternitate indemnizatia se stabileste ca o cota din salariul tarifar plus sporurile legale ale angajatei, cota diferentiata dupa vechimea in munca: 50% pentru o vechime in munca de pana la 6 luni inclusiv; 65 % pentru peste 6 luni pana la 12 luni inclusiv; 85% pentru peste 12 luni; 94% indiferent de vechime incepand cu nasterea celui de-al treilea copil.
Plata indemnizatiei cade in sarcina celui ce a angajat. Legea prevede un ajutor de maternitate si pentru cazul cand aceasta intervine pe parcursul efectuarii studiilor superioare.
b) indemnizatie pentru ingrijirea copilului se acorda mamelor al carui copil in varsta de pana la 3 ani s-a imbolnavit. Mama beneficiaza de un concediu medical pe durata bolii copilului si de o indemnizatie de 50-85% din salariul ei tarifar plus sporurile legale. Aceasta indemnizatie se acorda mamelor ce nu mai beneficiaza de indemnizatia de maternitate (conform a) de mai sus) si nu au optat pentru indemnizatia de crestere a copilului (conform c) de mai jos). Plata cade in sarcina celui ce a angajat.
c) indemnizatia pentru cresterea copilului pana la varsta de 2 ani se acorda la cerere, dupa expirarea postnatalului, intr-o cota de 85% din salariul tarifar. In acest context, o forma de sprijin este si posibilitatea mamelor de a lucra cu o jumatate de norma, in scopul cresterii si ingrijirii copilului, pana cand acesta implineste 7 ani.
3.3. Ajutorul pentru lipsa locului de munca se acorda persoanelor care si-au pierdut locul de munca sau celor ce nu au avut inca un loc de munca. Sunt uzuale trei forme de ajutor:
Ajutorul de somaj se acorda persoanelor care si-au pierdut locul de munca, dar nu din initiativa lor, si celor ce, terminand studiile, nu-si pot gasi loc de munca. De la prima conditie fac exceptie cazurile in care intreruperea activitatii din proprie initiativa este cauzata de un motiv care nu intrerupe vechimea in munca la momentul reangajarii (ingrijirea copilului sub 7 ani etc.). Alaturi de aceste conditii de cauzalitate a lipsei locului de munca se mai adauga conditii de evidenta (inregistrarea la oficiile fortei de munca si protectiei sociale din raza judetului de domiciliu, confirmarea medicala a unei stari de sanatate care sa-i permita sa munceasca), conditii de inexistenta a unor surse alternative de venit si conditia de refuz nejustificat a unor propuneri de loc de munca sau recalificare facute de oficiul de munca.
Ajutorul de somaj se acorda la cerere, dupa caz, de la data:
incetarii contractului individual de munca;
incetarii contractului de asigurare pentru somaj;
incetarii concediului pentru cresterea copilului pana la implinirea varstei de doi ani, respectiv trei ani;
absolvirii, in cazul absolventilor unei institutii de invatamant.
Indemnizatia de somaj se acorda somerilor pe perioade stabilite diferentiat in functie de stagiul de cotizare dupa cum urmeaza:
6 luni pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de pana la 5 ani, dar nu mai putin de 1 an;
9 luni pentru un stagiu de cotizare cuprins intre 5 si 10 ani;
12 luni pentru peroanele cu un stagiu de cotizare mai mare de 10 ani.
Cuantumul indemnizatiei de somaj, este o suma fixa, neimpozabila, lunara reprezentand 75% din salariul de baza minim brut pe tara, in vigoare la data stabilirii acestuia.
Persoanele care beneficiaza de indemnizatie de somaj au urmatoarele obligatii:
sa se prezinte lunar la agentia pentru ocupare a fortei de munca la care sunt inregistrate pentru a primi sprijin in vederea incadrarii in munca;
sa participe la serviciile pentru stimularea ocuparii si de formare profesionala oferite de agentia pentru ocuparea fortei de munca;
sa caute activ un loc de munca.
3.4. Ajutor de deces se acorda in caz de deces al salariatului, pensionarului sau membrului cooperator, precum si in caz de deces al unuia din membrii familiei sale. Legea stabileste o varietate de cazuri de acordare a acestui ajutor in raport cu gradul de rudenie, cu faptul ca beneficiarii acestui ajutor erau sau nu in intretinerea celui disparut, cu venitul acestuia sau al beneficiarilor de ajutor, cu existenta sau nu a unor descendenti copii in intretinerea disparutului, cu vechimea in munca s.a.
Cuantumul ajutorului de deces se stabileste anual prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat si nu poate fi mai mic decat valoarea salariului mediu brut pe economie prognozat. Ajutorul de deces se acorda la cerere pe baza certificatului de deces.
Cuantumul ajutorului de deces se stabileste in conditiile legii, in cazul:
asiguratului sau pensionarului la 1702 lei;
unui membru de familie a asiguratului sau pensionarului la 851 lei.
Calculul si plata indemnizatiilor de asigurari sociale se fac lunar, pe baza certificatului medical eliberat in conditiile legii de catre:
angajator, cel mai tarziu odata cu lichidarea drepturilor salariale pe luna respectiva;
institutia care administreaza bugetul asigurarilor pentru somaj in termen de 3 zile de la data depunerii cererii;
casa teritoriala de pensii in termen de trei zile de la data depunerii certificatului medical sau a cererii pentru acordarea indemnizatiei pentru cresterea copilului.
Organizarea acestei componente a sistemului asigurarilor sociale are caracter obligatoriu si functioneaza descentralizat. In paralel se pot practica alte forme de asigurari facultative de sanatate si se pot organiza si societati private pentru asigurarea sanatatii.
Asigurarile sociale de stat pentru sanatate sunt organizate pe baza urmatoarelor principii:
- cuprinderea exhaustiva a tuturor cetatenilor ca beneficiari;
- solidaritatea sociala, care inseamna ca toti cetatenii contribuie conform salariului / venitului si beneficiaza in masura in care au nevoie de asistenta / ingrijire / tratament in caz de imbolnavire / accident; contribuie, totodata, toate persoanele juridice;
- subsidiaritatea, adica sursele financiare constituite prin contributia cetatenilor sunt in completarea celor pe care le aloca statul pentru sanatate si a celor pe care cetatenii asigurati insisi le cheltuiesc pentru sanatate din propria lor vointa;
- definirea stricta a serviciilor ce pot fi prestate in limitele sistemului atunci cand se produce riscul imbolnavirii / accidentarii; aceste servicii sunt angajate cu furnizori din sectorul public sau privat;
- finantarea autonoma, care presupune ca sumele din contributii ale cetatenilor si ale persoanelor juridice sunt folosite quasiexclusiv pentru finantarea serviciilor medico-sanitare; sunt posibile alocatii bugetare sub forma de subventii din partea statului, al caror obiect il formeaza realizarea unor programe guvernamentale pentru protectia sanatatii, cercetare medicala s.a. sau pentru investitii de anvergura;
- conducere autonoma, ceea ce inseamna ca exista organe proprii de conducere a activitatii si de gestionare a fondurilor, care au caracter nonprofit, sunt independente, au surse proprii de finantare, au contabilitate proprie si cont la banca; aceste organe pot colabora cu organe ale statului si aplica masurile stabilite de Ministerul Sanatatii.
Calitatea de asigurat revine oricarui cetatean roman cu domiciliul in tara, din momentul in care s-a angajat sau a inceput sa plateasca contributia, precum si tuturor membrilor familiei sale, care nu au venituri proprii si care se afla in intretinerea sa. Legea prevede in ce masura pot beneficia de aceasta calitate unii cetateni straini sau apatrizi, precum si cetateni romani care nu platesc contributia (cei ce satisfac serviciul militar obligatoriu, cei ce sufera pedepse privative de libertate, beneficiarii de ajutor social s.a.).
Contributia beneficiarilor se stabileste la o cota de 5,5% din salariul / venitul brut lunar, se deduce din venitul brut in vederea determinarii venitului impozabil si se varsa la casa de asigurari pentru sanatate.
Contributia persoanelor juridice sau a celor ce angajeaza se stabileste la 5,2% asupra fondului lunar de salarii.
Destinatia fondurilor de asigurari sociale pentru sanatate este stabilita prin lege:
plata medicamentelor si serviciilor medicale angajate in beneficiul asiguratilor;
cheltuieli de administrare si functionare, dar nu mai mult de 5% din incasari;
fond de redistribuire, reprezentand 7% din incasari, varsate de casele judetene de asigurari sociale de sanatate in beneficiul Casei Nationale de Asigurari pentru Sanatate si care le poate folosi pentru acoperirea eventualului deficit la nivelul unor case judetene;
fond de rezerva, in cota de 5% din incasari.
Drepturile asiguratilor se stabilesc printr-un contract-cadru elaborat de Casa Nationala de Asigurari pentru Sanatate si Colegiul Medicilor din Romania, cu avizul Ministerului Sanatatii si aprobat prin hotarare de Guvern.
Casa Nationala a Asigurarilor pentru Sanatate functioneaza pe baza unui statut propriu in care se prevad ca organe de conducere: adunarea generala a reprezentantilor si consiliul de administratie (presedinte, vicepresedinte si membrii); de asemenea, se prevad limita competentei teritoriale, organizarea activitatii generale si de specialitate (tehnica, financiar - contabila, administrativa etc.), atributiile corpului de experti medicali s.a. Casa se supune controlului de gestiune al Curtii de Conturi si exercita, impreuna cu Colegiul Medicilor din Romania, controlul activitatii medicale si a calitatii acesteia.
1. Factorii care influenteaza cresterea cheltuielilor publice sunt:
a) marimea si structura aparatului de stat (regimul politic existent);
b) factori economici;
c) nivelul salarizarii functiilor publice;
d) factorii demografici si urbanizarea;
e) factori monetari.
Argumentati raspunsurile corecte.
Raspuns: b, d
2. Principalele surse de finantare a cheltuielilor publice pentru cultura sunt:
a) incasarile proprii ale institutiilor respective;
b) credite externe;
c) fonduri extrabugetare;
d) donatii, sponsorizari;
e) fonduri bugetare.
Raspuns:a, d, e
3. Principiile care stau la baza organizarii asigurarilor sociale de stat ca o componenta a sistemului asigurarilor sociale sunt:
a) principiul obligativitatii;
b) principiul diversitatii;
c) principiul generalitatii;
d) principiul unicitatii.
Justificati variantele corecte de raspuns.
Raspuns: a, c, d
4. In categoria cheltuielilor publice pentru actiuni economice se includ si:
a) cheltuielile pentru protectia mediului;
b) cheltuielile pentru pregatirea si perfectionarea resurselor umane;
c) cheltuieli pentru cercetare dezvoltare;
d) cheltuieli pentru protectia sociala.
Raspuns: a, c
5. Care din afirmatiile de mai jos sunt corecte:
a) Constituirea si dirijarea fondurilor publice de resurse financiare apare ca un proces unitar si neintrerupt;
b) Importanta functiei de repartitie a finantelor publice nu poate fi apreciata prin prisma dimensiunii transferurilor de valoare operate de la diverse persoane juridice si fizice la fondurile publice si de la acestea catre diversi beneficiari;
c) Marimea fondurilor publice nu este influentata de regimul amortizarii mijloacelor fixe;
d) Marimea fondurilor publice este influentata de volumul produsului intern brut, de rata formarii brute de capital si respectiv de rata consumului, de raportul dintre consumul individual si cel social.
Raspuns: a, d
6. Metoda evaluarii indirecte, in cazul stabilirii obiectului impozabil, cunoaste urmatoarele variante de realizare:
a) evaluarea pe baza unor semne exterioare ale obiectului impozabil;
b) evaluarea forfetara;
c) evaluarea pe baza declaratiei contribuabilului;
d) evaluarea administrativa;
Sa se argumenteze variantele corecte de raspuns.
Raspuns: a, c
7. In totalul veniturilor bugetului de stat al Romaniei ponderea cea mai mare o au:
a) veniturile din impozite si taxe;
b) transferurile primite din strainatate;
c) veniturile din dividende, chirii, redevente de la regiile autonome si societatile comerciale;
d) imprumuturile de stat interne;
e) veniturile de la institutiile publice.
Raspuns: a
Cheltuieli publice, cheltuieli bugetare, sistemul asigurarilor sociale de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, fondurile de asigurari sociale de sanatate.
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate
