Metode de determinare a disponibilitatii de plata (metoda contingentala)

Metode de determinare a disponibilitatii de plata (metoda contingentala)

Daca celelalte metode prezentate anterior s-au referit la asocierea consumului unor bunuri sau servicii de mediu cu pretul de piata, aceasta metoda evita sa se refere la acestea si cere indivizilor sa asocieze valori bunurilor de mediu. De aceea, despre aceasta metoda se considera a fi 'preferentiala'. Oamenii sunt intervievati fie despre cat sunt dispusi sa plateasca pentru o imbunatatire ipotetica adusa mediului, sau pentru a preveni deteriorarea lui, fie ce sunt dispusi sa accepte in compensatie.

Acolo unde datele actuale privind nivelul consumurilor lipsesc, metoda incearca sa estimeze modul in care oamenii ar aprecia unele schimbari in starea mediului inconjurator, prin chestionarea unui esantion din populatia interesata. Aceste schimbari si locurile in care ar fi evoluat sunt ipotetice - de aici si numele tehnicii. Cele doua concepte folosite cu precadere sunt disponibilitatea de a plati DP in interesul mediului inconjurator si disponibiliAtatea de a accepta DA sub forma de compensatie pentru degradarea calitatii mediului. In principiu, metoda poate fi folosita in majoritatea cazurilor in care este tratata starea mediului, sau poate fi transformata intr-o evaluare a imbunatatirilor propuse.Sunt disponibile un numar de tehnici, unele fiind specifice cercetarii de piata din comert. Toate acestea incearca sa afle preferintele oamenilor pentru diferite stari ale mediului inconjurator si valorile banesti pe care le-ar investi pentru aceste schimbari.

Cea mai utilizata metoda este folosirea 'chestionarelor de urmarire', unele incluzand variante de ofertare. Esantionul trebuie sa fie reprezentativ pentru toate aspectele de opinie asupra starii mediului, nelimitate la cei subiectivi sau la cei bine informati in domeniu. O verificare a raspunsurilor este recomandata pentru a elimina declaratiile nerealiste.

Pentru realizarea unei chestionari trebuie stabilite trei elemente esentiale: tipul interviului, alcatuirea chestionarului si modul in care vor fi puse intrebarile. Interviurile pot fi purtate prin posta, telefon sau prin intalniri personale. Cele mai bune rezultate s-au obtinut prin interviuri individuale directe facute de anchetatori capabili si bine instruiti. Alcatuirea chestionarului are o importanta esentiala. In general, acesta incepe cu o prezentare generala a problemei pentru a se asigura informarea celui chestionat. Atunci cand este vorba de o imbunatatire adusa calitatii mediului, chestionarul va contine informatii legate de data la care imbunatatirea va putea fi facuta, cum trebuie sa fie platita, care este numarul prognozat de doritori, cum vor fi livrate instalatiile si cand va incepe sa functioneze propriu-zis serviciul, care sunt elementele de calitate care vor fi garantate, siguranta in exploatare.

Partea a doua a chestionarului va cauta sa afle valoarea pe care cel intervievat o acorda schimbarii de mediu. Pentru imbunatatiri ale calitatii mediului, intrebarile se vor referi la disponibilitatea de plata (DP). Pentru schimbari negative asupra mediului, persoanele vor fi intrebate ce compensatii sunt dispuse sa accepte (DA).

In al treilea rand, chestionarele trebuie sa includa un set de intrebari referitoare la starea sociala, economica si demografica a esantionului anchetat. Aceste date sunt necesare analizelor incrucisate ale raspunsurilor, in special acolo unde ele sunt in varianta da/nu.

Exista doua tipuri de proceduri de obtinere a raspunsurilor. Oamenii pot fi intrebati care este suma maxima pe care ar fi dispusi sa o plateasca, sau care este suma minima pe care ar accepta-o drept compensatie, pentru schimbarea in cauza. Acestea sunt denumite intrebari directe sau cu mai multe optiuni de raspuns. O alta alternativa o constituie intrebarile de genul: 'Sunteti pregatiti sa cumparati acest serviciu sau sa acceptati o anumita schimbare in rau a situatiei pentru suma de . lei ?'. Exista si alte variante posibile, cum ar fi intrebari 'da/nu' pentru o transa de mai multe preturi posibile, astfel incat sa se descopere care este nivelul de pret pentru fiecare persoana chestionata.

Probabilitatea de aparitie a raspunsurilor date din ignoranta sau din neseriozitate scade foarte mult daca se ofera informatii bogate legate de procesul analizat, care includ grafice, fotografii si descrierea tuturor detaliilor si a importantei actiunii.^x Pe de alta parte, furnizarea prea multor informatii, poate deruta si plictisi persoanele chestionate. Nivelul optim de informatii se va stabili prin testari facute pe mai multe esantioane cu caracteristici socio­economice asemanatoare.

Dezavantajul metodei este acela ca nu foloseste observatii asupra comportamentului de piata actual si nu testeaza reactia consumatorilor, solicitand sustinerea opiniilor lor cu bani gheata. Principalele obiectii sunt urmatoarele:

q      cei care raspund intrebarilor cred ca pot influenta cursul real al evenimentelor prin opiniile lor si le dau in consecinta o forma partinitoare - partinirea strategica.

q      este o mare diferenta intre disponibilitatea de plata si cea pe care teoria economica o prezinta. In principiu, disponibilitatea de plata se aplica la evaluarea unui bene­ficiu, in timp ce disponibilitatea de acceptare se refera la impunerea unui cost. O explicatie plauzibila este aceea ca oamenii apreciaza mai mult pierderea a ceva ce detin deja, comparativ cu castigarea a ceva ce inca nu au.

q      aprecierea globala a populatiei, pe baza rezultatelor sondajului pe un esantion, este falsa in cazul evaluarilor facute de cei care nu sunt utilizatori, cum sunt optiunile si valorile existentiale. Reprezentarea corecta a populatiei implicate, pentru a include si neutilizatorii, populatia pe cale de a se naste, sau toti viitorii posibili utilizatori, este vitala pentru nivelul si credibilitatea aprecieri lor totale, dar reprezinta o problema deschisa in continuare.