CONSECINTELE INFLATIEI

CONSECINTELE INFLATIEI

Efectele inflatiei difera de la o perioada la alta, in functie de forma si intensitatea acesteia, de politicile economice promovate, precum si de capacitatea guvernelor de a cunoaste si controla procesul. Consecintele inflatiei sunt diferite pentru diversele categorii de agenti economici, pozitia economica a fiecaruia in parte si tuturora fiind grav afectata de inflatie, iar la nivel macroeconomic distruge orice echilibru economic. Inflatia antreneaza dezechilibre generale in economia nationala, cu multiple efecte economice si sociale:

● Duce la dezorientarea agentilor economici, la accelerarea cheltuielilor de consum, in detrimentul deciziilor de a economisi, perturbandu-se echilibrul dintre cerere si oferta;

● Deformeaza repartizarea veniturilor; ea avantajeaza pe anumiti titulari de venituri si dezavantajeaza pe altii, modificand astfel echilibrul sferei repartitiei;

● Afecteaza negativ utilizarea resurselor economice de care dispune economia nationala, fiind neglijate activitati stringente pentru infaptuirea echilibrului economic general;

● Submineaza creditul pe termen lung (in special inflatia galopanta), ducand, de cele mai multe ori, la diminuarea depozitelor bancare; genereaza deficite bugetare cronice;

● Are importante consecinte si in planul relatiilor economice internationale, in special pentru statele cu moneda convertibila; prin deprecierea acesteia sporesc mult cheltuielile de import si este afectata valoarea nationala a marfurilor destinate pietelor externe.

1. Principalele efecte ale inflatiei

1.1. Influenta asupra consumului, economisirii si investitiilor

Depreciind moneda, inflatia schimba comportamentul individual atat in actul de consum cat si in cel al economisirii. Astfel, in calitate de consumatori si pentru a atenua efectele deprecierii monetare, agentii economici accelereaza ritmul cumpararilor, plasandu-si banii, pe cat posibil, in bunuri de folosinta indelungata sau in <<valori refugiu>> cum ar fi opere de arta, metale pretioase etc.

Procesul de economisire sufera, la randu-i, de pe urma deprecierii monetare, nu atat ca nivel, cat mai ales ca structura. In general, inflatia descurajeaza economisirea incitand subiectii economici sa cheltuiasca, nu sa economiseasca. Pe fondul unei cresteri rapide si generalizate a preturilor, indivizii prefera satisfactiile prezente celor viitoare, nefiind siguri ca in viitor economisirea unei parti din venitul actual le va aduce aceeasi satisfactie. Acest gen de arbitraj conduce la mutatii in structura economisirii. Capata pondere economisirea pe termen scurt si cu caracter speculativ in detrimentul celei pe termen lung. De aici, efectul direct asupra tipului de investitie. Sunt preferate si privilegiate investitiile pe termen scurt in defavoarea celor costisitoare dar destinate formarii si reformarii moderne a ramurilor economice unde perspectiva obtinerii de profit se profileaza la un orizont mult mai indepartat. Urmarea este aparitia unui sector tertiar hipertrofiat unde investitorii ajung la profit in timpi relativi scurti.

Nu se poate nega faptul ca istoria a inregistrat si inregistreaza fenomene de crestere economica inflationista. Faptul este posibil si explicabil prin preturile mari, incitante pentru producatori si prin rata dobanzii mica in astfel de circumstante permisibila amorsarii afacerilor. Autointretinerea unui atare proces se loveste insa de multiple limite. Economisirea fortata prin renuntare la consum din cauza preturilor mari si transformarea ei in sursa de investitii nu are loc in orice conditii. In primul rand, nu se poate intampla asa ceva decat in tarile dezvoltate unde veniturile populatiei sunt suficient de mari incat sa poata fi diminuate nominal si real pentru a stimula investitiile prin renuntare la consum. In al doilea rand, este posibil ca celelalte efecte negative ale inflatiei sa fie mult prea mari pentru a fi acoperite prin pozitivul efect al cresterii. Acesta este motivul pentru care, cel putin teoretic, inflatia nu este acceptata ca factor al cresterii economice.

1.2. Consecinte asupra gestiunii intreprinderii

Deprecierea monetara indusa de inflatie conduce la devalorizarea capitalurilor si la deformarea semnificatiei reale a elementelor de bilant-activ si pasiv.

Erodarea capitalurilor incita la rate de amortizare accelerata, ceea ce incarca costurile si, implicit, preturile. Pe de alta parte, inflatia favorizeaza debitorii; ei isi vor plati aceeasi datorie cu bani din ce in ce mai << mici>>. Ca atare, intreprinderea este tentata sa se indatoreze. Cel putin doua consecinte negative rezulta de aici: intai, o datorie masiva comporta riscuri mari, si acest lucru antreneaza o reducere a cursului actiunilor firmei respective; al doilea, se dezvolta excesiv creditul bancar care autointretine inflatia.[1]

1.3. Inflatia si repartitia veniturilor

In termeni biblici vorbind, inflatia ii face bogati pe cei care au si ii saraceste pe cei deja saraci. Ea opereaza o diferentiere inechitabila a titularilor de venituri. In general, afectati si defavorizati sunt cei cu venituri mici si fixe, veniturile mari acoperind mai usor cresterea preturilor. De asemenea, in cazul unor venituri variabile, capacitatea de cumparare creste sau, in cel mai rau caz, ramane constanta, din moment ce veniturile acestui grup social cresc o data cu cresterea generala a preturilor.

Semnificativ este si faptul ca cel mai afectat de inflatie e cel aflat la capatul lantului procesului economic-consumatorul. Intermediarii se pot apara transferand sarcina inflationista care li se adreseaza asupra preturilor pe care le practica. Consumatorul nu are de partea sa aceasta arma.

Inflatia face din debitor un cutezant intreprinzator, sanctionand drastic pe creditor. Rambursarea datoriei se face cu bani a caror putere de cumparare este penalizata de rata inflatiei. De aceea, el, debitorul, doreste cresterea preturilor.

In situatii conjuncturale si pe termen scurt, inflatia mareste veniturile statului. Avantajand pe debitori, inflatia usureaza povara datoriei publice. Acelasi efect, de crestere a veniturilor statale, il are si o crestere economica inflationista. Pe termen lung insa, efectele inflatiei sunt mult prea deprimate si nefaste pentru ca un stat sanatos sa-si faca din aceasta o parghie a politicii sale economice si sociale; dimpotriva, chiar la acest nivel, al politicii statale, inflatia este perceputa ca un mare rau impotriva caruia trebuie luptat.

Statul poate castiga de pe urma inflatiei nu numai in calitate de debitor, ci si in calitatea sa de incasator al impozitelor directe si indirecte. Astfel, cu cat salariile si profiturile cresc in marime nominala, cu atat incasarile nominale din impozite si taxe sporesc. Procesul incasarii se amplifica in conditiile progresivitatii impunerii (de exemplu impozitul pe salarii), care presupune aplicarea unor cote de impunere superioare pe masura ce sporeste venitul nominal, dar in asa fel incat ponderea impozitul in materia impozabila este din ce in ce mai mare. In acest context, statul are de castigat de pe urma fiscalitatii, nu doar in marime nominala, ci si reala. De altfel, Maury Rene apreciaza ca " inflatia este un impozit deghizat, care este mult mai usor de aplicat de catre stat si mai bine acceptat de catre toate categoriile sociale

1. Folosirea fortei de munca in conditii de inflatie

Cunoscuta dilema inflatie-somaj desprinsa din analizele lui J. M. Keynes si A. W. Phillips sugera, la nivelul anilor ΄60-΄70, ca inflatia este pretul platit pentru <<fericirea>> de a ocupa un loc de munca; sau, invers, mentinerea la un nivel redus a preturilor pentru a face, de pilda, produsele competitive la export presupunea a accepta un anumit grad de neocupare. Realitatea, mai incapatanata decat teoria, s-a confruntat, incepand cu anii ΄70, cu fatidicul fenomen al stagflatiei. Nici ingrata si amintita dilema nu mai sta in picioare; economia era confruntata, concomitent, cu trei rele: inflatie, somaj, stagnare economica; una nu mai constituia solutie pentru cealalta. Cercetarile economice angajate cu aceasta ocazie au demonstrat cu suficiente argumente ca inflatia contine in sine suficienti factori cauzatori sau agravanti pentru fenomenul somaj. Nu retinem decat imprejurarea ca inflatia bulverseaza gestiunea intreprinderii si-i afecteaza serios capacitatea de a investi. De asemenea, pe fondul unei cresteri generale si accelerate a preturilor si a unor sarcini salariale tot mai sufocante, intreprinderile nu au la indemana alta cale de rentabilizare a activitatii decat reducerea numarului celor ocupati.

1.5. Balanta de plati si inflatia

Degradarea raporturilor valorice ca urmare a inflatiei face ca preturile sa nu mai joace rolul lor de indicatori orientativi in economia de piata. Pe de alta parte, moneda nationala depreciata, desi in aparenta ar trebui sa incurajeze exporturile, nu reuseste sa realizeze acest lucru din cauza ofertei nationale insuficiente. Inflatia antreneaza, mai degraba, importuri masive spre a acoperi golurile lasate de dimensiunea redusa a productiei nationale. Pe acest temei, tarile afectate de inflatie recurg la imprumuturi internationale de devize. Efectul este o degradare continua si accelerata a balantei de plati care constrange guvernele la masuri drastice.

1.6. Consecinte in plan social

Dincolo de mecanismele economice, pe care le afecteaza si le bulverseaza, inflatia genereaza incertitudine si neliniste in randul populatiei. Cei care reusesc sa se organizeze in sindicate puternice incearca, si adesea reusesc, prin indexarea salariilor, sa contracareze efectele nefaste ale fenomenului. Altii dobandesc statutul unor grupuri de presiune in relatia cu patronatul si guvernul. Se contureaza si declanseaza atunci o atitudine de revendicare, periculoasa si pagubitoare pentru ambele parti. Guvernele si forta publica, in general, isi pierd credibilitatea. Masurile luate in pripa conduc la o mai mare diferentiere sociala. Climatul social se degradeaza.

Din cauza efectelor redistribuirii veniturilor, inflatia creste tensiunile sociale: tensiuni intre angajati si cei care conduc, intre guvern si populatie, iar consumatorii pot coplesi societatea si institutiile sale.

O semnificatie reala a costului inflatiei consta tocmai in ceea ce face inflatia pentru starea de spirit, pentru coerenta sociala si pentru atitudinile oamenilor unii fata de altii.

Societatea este construita pe legaturi implicite si explicite. Ele sunt legate de ideea ca banul inseamna totul.

Cu preturile schimbandu-se tot timpul, deprinderile oamenilor sunt tulburate. Ei sunt obligati sa faca fata la o noua dimensiune de nesiguranta. trebuie sa continue sa salveze o parte din veniturile lor, desi valoarea reala a economiilor este in scadere? Trebuie sa cumpere diferite bunuri si servicii? Cum poti ridica venitul cand inflatia urca? Toate aceste ingrijorari par a se a cumula rapid cand preturile incep sa creasca rapid.

Asa-numitul "stres al inflatiei" conduce spre frecvente certuri in familie, creste pesimismul, se diminueaza increderea in propriile puteri. Chiar si oamenii ale caror venituri nominale cresc odata cu inflatia se simt adesea impovarati de cresterea preturilor. Ei se simt pacaliti cand descopera ca, cu salariile lor inainte (nominale) nu pot cumpara marfuri in plus. Acesta este un fenomen numit de economisti "iluzia banilor"

2. Inflatia perfect anticipata si inflatia neanticipata

Sunt numeroase incercarile de a analiza costurile procesului inflationist, pornindu-se de la calitatea prognozarii lui. In acest sens, unele sunt efectele inflatiei anticipate corect si cu totul altele cele ale inflatiei anticipate eronat sau pur si simplu neanticipate.

Exista o anumita apropiere intre inflatia puternica pe termen lung si prost prognozata, situatie in care acesta este un factor dezorganizator al oricarei economii.

Patru sunt, de regula, efectele negative ale unei asemenea inflatii:

● aceasta viciaza corelatiile dintre preturile diferitelor bunuri, dintre variabilele activitatii economice, anuland posibilitatea efectuarii calculelor de eficienta si de rentabilitate, denaturand rezultatele compararii acestora in timp si spatiu; masa monetara creste excesiv, moneda depreciata devine bunul cel mai detestabil;

● hiperinflatia necontrolata cu trend crescator descurajeaza investitiile productive si orienteaza resursele banesti disponibile spre actiuni speculative sau/si spre risipa, spre consum nerational;

● procesele inflationiste de acest gen accentueaza oscilatiile cursurilor valutare, cu efecte negative pentru economiile cu monede neconvertibile, moneda nationala pierzandu-si aproape intreaga valoare in raport cu monedele straine. Deoarece ratele inflatiei sunt inegale si au timpi diferiti de declansare a puseurilor, procesele genereaza dezechilibre si tensiuni in plan zonal si mondial;

● inflatia puternica scapata de sub control contribuie la decaderea societatii civile in general. Antrenand saracirea clasei de mijloc, hiperinflatia submineaza sistemul de impunere fiscala, genereaza coruptie si degradare morala in cadrul institutiilor sociale, in societate in general;

● deficitul bugetului de stat atinge cifre colosale, finantarea sa devenind tot mai dificila.

In literatura de specialitate s-au impus insa costurile inflatiei moderate si controlate, proces inflationist care caracterizeaza tarile avansate economic si care este considerat o tinta de atins in acele tari care se confrunta cu hiperinflatie necontrolata sau controlata insuficient, cum este si cazul Romaniei in prezent.

Economistii teoreticieni au identificat si trateaza sase costuri ale inflatiei moderate anticipate (corect).

■ Primul tip de cheltuieli - pierderi sociale - cu inflatia respectiva sunt cele legate de deprecierea inflationista a banilor existenti la populatie. Cand preturile sunt relativ stabile, consumatorii si firmele stiu care este pretul corect al bunului si care sunt ofertantii care vand la un astfel de pret. Daca preturile sunt insa in crestere, participantii la tranzactii, cumparatorii nu mai stiu care este pretul rezonabil al bunului. De aceea, ei vor cauta acest pret alergand dintr-un loc in altul, de la un vanzator la altul. Aceasta "alergatura" este evident un cost social.

Mai departe, cresterea ratei inflatiei antreneaza sporirea ratei nominale a dobanzii, ceea ce, la randul ei, duce la diminuarea rezervelor de mijloace banesti in expresie reala. Or, daca masa medie de bani numerar devine mai mica, populatie va fi nevoita sa se deplaseze de mai multe ori la banca pentru a scoate bani numerar din cont.

In plus, inflatia erodeaza valoarea banilor. Dar, intrucat dobanda nominala tinde sa fie superioara, comparativ cu situatia cand preturile erau stabile, cu cat rata inflatiei este mai mare, cu atat costul oportun al detinerii de lichiditati tinde sa fie mai mare. Ca atare, gospodariile si firmele cheltuiesc mult timp pentru a transfera banii dintr-un cont in altul, pentru a constitui acea structura de depozite care ar urma sa le maximizeze dobanda.

Toate aceste schimbari de situatii inseamna consum de timp, costuri sociale, alergatura, motiv pentru care aceste costuri au fost denumite figurativ "cheltuieli cu ghetele tocite". Desele deplasari la banca fac ca incaltamintea sa se uzeze mai repede, ceea ce presupune cheltuieli in plus cu repararea ei.

■ Al doilea tip de costuri ale inflatiei este legat de necesitatea deselor calculari si recalculari de preturi, de operatiunile de afisare a cestora. Acestea sunt denumite costuri de meniu. In conditii de inflatie, restaurantele trebuie sa schimbe preturile bunurilor pe care le ofera, magazinele cu amanuntul sunt nevoite sa puna noi etichete cu preturile, iar firmele producatoare sunt nevoite sa calculeze noile preturi si sa tipareasca alte si alte cataloage de oferta, ca si alte liste de preturi. In cazul capitalului fix, modificarea preturilor acestuia presupune operatiuni foarte costisitoare.

■ In al treilea rand, inflatia viciaza corelatiile istorice intre preturile relative ale diferitelor bunuri materiale si servicii. Ca urmare, devine imposibila calcularea cu oarecare rigoare a eficientei si rentabilitatii la nivel de firma si de ramura. Daca se incearca compararea acestora in timp si spatiu, efortul respectiv este sortit aproape total esecului. Tocmai la aceste costuri se refera acei specialisti care apreciaza procesul inflationist ca fiind "dezordinea dezordinilor oricarei economii".

■ Un al patrulea gen de cost al inflatiei consta in potentarea incertitudinii si riscului in economie. Cu cat rata inflatiei este mai mare si inregistreaza fluctuatii puternice, cu atat firmele vor intampina dificultati in a previziona incasarile si costurile, deci si in a-si calcula profiturile.

■ In al cincilea rand, inflatia antreneaza redistribuiri arbitrare ale avutiei si ale veniturilor intre gospodarii, firme si stat. Aceasta redistribuire este de notorietate generala in cazul persoanelor care dispun de venituri fixe, care, adesea, nu sunt indexate la inflatie sau se indexeaza la cote mai mici decat rata inflatiei. Daca rata reala a dobanzii scade ca rezultat el inflatiei, va aparea un transfer de resurse monetare de la creditori la debitori, acestia din urma achitandu-si datoriile in bani depreciati. "deoarece cei care au creante vor pierde, iar cei care datoreaza vor castiga, efectul de distributie al inflatiei este cel mai pagubitor proces pentru o economie pe termen lung", sustin specialistii T. Mayer, J. Duesenberry, R. Aliber. Este posibil ca impozitele si cheltuielile guvernamentale sa nu se modifice in aceeasi masura cu inflatia. Daca, de pilda, accizele la alcool nu se modifica la acelasi nivel cu inflatia, atunci persoanele care beau alcool vor fi avantajate. Similar, salariul minim pe economie (neimpozabil) nu se mareste in ritm cu inflatia.

■ Costurile psihologice si costurile politice reprezinta cel de-al saselea cost al inflatiei. Adesea, oamenii o duc mai prost, chiar daca veniturile lor cresc mai mult decat rata inflatiei. Ratele ridicate ale inflatiei neasteptate perturba profund ordinea sociala existenta. De aceea, aceasta inflatie este insotita de tensiuni sociale si, adesea, de schimbari profunde.

3. Beneficiile determinate de inflatie

De obicei cand o persoana pierde ca urmare a cresterii preturilor, o alta castiga. Ca si costurile inflatiei, beneficiile apar datorita faptului ca unii oameni nu anticipeaza cresterea preturilor sau nu reusesc sa se adapteze acesteia.

In aceasta situatie cei ce prevad cresterea preturilor si iau masuri pentru contracararea efectelor acesteia vor castiga pe seama celorlalti.

Ei pot cumpara rapid la preturi scazute si pot vinde mai tarziu la preturi ridicate.

Posibilitatea obtinerii acestor rezultate este unul din factorii ce tind sa indeparteze resursele indreptate initial spre productie. Oamenii folosesc resursele lor pentru speculatii in speranta ca se vor numara printre castigatori.

3.1. Castigurile debitorilor de pe urma inflatiei

Probabil grupul cel mai mare de oameni ce beneficiaza de pe urma inflatiei sunt debitorii, cei ce datoreaza bani in momentul aparitiei fenomenului inflationist. Cel mai larg subgrup in aceasta categorie sunt proprietarii de locuinte ce platesc rate fixe pentru acoperirea pretului acestora.

Proprietarii beneficiaza deoarece valoarea reala a datoriei scade. Astfel, pe perioada inflatiei, persoanele isi platesc ratele in moneda ce valoreaza mai putin decat la momentul initial al indatorarii.

Presupunand ca o familie a cumparat o casa cu 30000 u. m. in 1990, platind 1000 u.m. si imprumutand 29000 u.m. cu 6% dobanda. Azi, cu o u. m. poate mai putin de 1/3 din ceea ce ar fi putut procura in 1990. Astfel, 29000 u. m. reprezinta mult mai putin azi pentru banca fata de 1990, chiar daca pretul caselor a scazut relativ repede fata de alte preturi, valoarea reala sau realtiva a caselor pentru cumparatori a crescut. Azi casa ar putea fi vanduta cu peste 120000 u. m. Astfel in timp ce banii detinuti de banca au scazut ca valoare, averea reala a debitorilor a crescut.

Pe durata perioadelor caracterizate de instabilitate datorita inflatiei creditorii propun rate ridicate ale dobanzii pentru a preintampina efectele negative ale inflatiei.

Deoarece rata inflatiei este variabila si destul de greu de prevazut, bancile si-au inlocuit dobanzile fixe percepute pentru imprumuturi cu dobanzi variabile a caror marimi sunt stabilite periodic in concordanta cu rata dobanzii pe diferite piete de valori.

3.2. Beneficiile proprietarilor si angajatilor

In timpul inflatiei nu toate preturile cresc la fel. Datorita barierelor institutionale aplicate veniturilor si preturilor, cum ar fi un contract de munca incheiat pe termen lung, unele venituri si preturi cresc mai incet decat altele. Astfel, unii oameni beneficiaza, iar altii sufera pierderi.

Statisticile arata ca profitul proprietarilor tinde sa creasca mai repede decat veniturile angajatilor, datorita faptului ca preturile produselor tind sa creasca mai repede ca veniturile.

Intr-o anumita masura, angajatii sunt protejati prin existenta unor clauze in contractul de munca. Aceste clauze prevad o compensare a salariului in cazul scaderii puterii de cumparare a banilor.

3.3. Beneficiile politicienilor si ale angajatilor guvernamentali

Surprinzator, cei ce sunt responsabili de cresterea masei monetare si care contribuie la aparitia inflatiei sunt si cei care beneficiaza de pe urma ei. Aceste observatii erau adevarate atata timp cat banii erau de aur sau de hartie. Cand au circulat banii de metal, beneficiile au inceput sa scada.

Guvernele actuale pot avea numeroase avantaje de pe urma inflatiei mai ales in timpul razboaielor.

Guvernul poate produce bani in doua moduri. El poate mari masa monetara aflata in circulatie tiparind noi bani sau modificand echilibrul bancar al bancii centrale. Guvernul utilizeaza apoi banii nou creati facand investitii in domeniul militar sau civil.

Atata timp cat oamenii accepta noile monede sau cecuri emise de Banca Centrala, stocul de bani va creste iar guvernul va continua sa beneficieze in continuare de pe urma acestui fapt.

De asemenea vor castiga toti politicienii ce sprijina programul guvernului. Astfel, creand noi bani, guvernul redistribuie resursele din domeniul privat in cel public. Deoarece taxele redistribuie de asemenea puterea de cumparare catre guvern, inflatia poate fi asemanata cu un mod ascuns de a percepe taxe. Aceste taxe rezultate sunt ascunse datorita mecanismului complex de creare a banilor.

Inflatia este un mod de a percepe taxe nelegal, nefiind niciodata aprobat oficial.

Pentru politicieni ce vor sa sustina programe sociale dar sa nu perceapa taxe, inflatia este un sistem ideal de a obtine taxe.