Interconexiuni intre indicatorii balantei de plati externe si agregatele macroeconomice de rezultate

Interconexiuni intre indicatorii balantei de plati externe si agregatele macroeconomice de rezultate

Balanta de plati (BP) poate fi definita, in mod general, ca un tablou statistic al tranzactiilor economice internationale ce au loc intre agentii rezidenti si cei nerezidenti ai unei tari, tranzactii ce se efectueaza in timpul unei perioade (an, trimestru, luna). In ciuda denumirii sale, BP nu intereseaza numai platile in sensul obisnuit al cuvantului, ci toate tranzactiile, chiar daca o parte dintre acestea nu cuprind plata in moneda.

Balanta de plati, intr-o forma specifica, mai restransa, constituie, de fapt, o parte integranta a Contabilitatii Nationale (contul 8 "restul lumii"), motiv pentru care intre indicatorii balantei de plati si principalele agregate macroeconomice se identifica o serie de relatii esentiale in studiul dezechilibrelor economice interne si externe, a finantarii acestora, precum si a incidentei lor asupra situatiei economice a tarii respective. In consecinta, Balanta de plati constituie un element al Contabilitatii Nationale care furnizeaza un cadru complet si detaliat pentru colectarea si prezentarea statisticilor economice internationale ale unei tari.

Componentele standard ale Balanta de plati sunt grupate in doua sectiuni principale, dupa cum urmeaza:

Tranzactiile curente, care cuprind:

Marfurile (bunurile) exportate si importate (inclusiv serviciile de distribuire aferente acestor bunuri, efectuate pana la frontiera vamala a tarii de unde sunt exportate). Aceasta componenta constituie elementul principal (balanta comerciala) al contului curent al Balantei de plati;

Serviciile exportate si importate (transporturi de calatori si de marfuri, turism, asigurari, comunicatii, publicitate etc);

Veniturile factorilor de productie receptate din strainatate si cele platite strainatatii sub forma veniturilor din munca (salarii), din investitii (dividende) si din proprietate (dobanzi);

Transferuri fara contrapartida primite din strainatate si cele cedate strainatatii sub diverse forme: transferuri ale patrimoniului emigrantilor, trimiteri de fonduri de la emigranti, donatii, mosteniri, pensii, asistenta tehnica gratuita, bursa de studii, impozite, amenzi etc.

Transferurile de capital si transferurile financiare reflecta modificarile intervenite in nivelul activelor si pasivelor financiare externe, si cuprind:

Transferuri de capital;

Investitii directe si de portofoliu (actiuni si obligatiuni);

Credite acordate si primite pe termen scurt, mediu si lung;

Active de rezerva (aflate la BNR), care se constituie ca o categorie distincta de capital formata din dur financiar, DST (drepturi speciale de tragere), devize convertibile etc. Acestea sunt creante de care pot dispune autoritatile monetare dintr-o economie in scopul finantarii directe a dezechilibrelor Balantei de plati si pentru a interveni pe piata valutara in vederea influentarii cursului de schimb a monedei nationale;

Alte posturi (conturi de tranzit, conturi de cliring/barter).

Exista si o a treia sectiune "erori si omisiuni (net)", care reprezinta un post rezidual, datorat diferitelor cauze (surse de date nesigure, "fuga" valutei din tara etc.).

Rezultatul tranzactiilor curente este soldul contului curent, in cadrul caruia principala componenta este soldul balantei comerciale. Soldul contului de capital si financiar este cel care indica modalitatile de finantare externa a deficitului contului curent, intre care cele mai importante sunt creditele, investitiile si deblocarile de fonduri din rezerva oficiala.

Pentru inregistrarile in debit semnificatiile sunt inverse.

Ecuatia de echilibru a Balantei de plati este:

SCC + SF + E = 0  sau SCC = - SF - E

unde:

SCC = soldul contului curent al balantei de plati; masoara transferurile nete de resurse reale (bunuri, servicii, venituri) si transferurile curente fara contrapartida, intre o economie nationala si restul lumii;

SF = soldul contului financiar al balantei de plati; exprima economisirea neta straina sau, cu alte cuvinte, intrarile de fluxuri de economii ale nerezidentilor, mai putin iesirile de fluxuri de economii ale rezidentilor;

E = erori si omisiuni (net).

Intre agregatele macroeconomice de rezultate si indicatorii balantei de plati externe se realizeaza o serie de conexiuni, pentru evidentierea carora este necesara trecerea in revistra a unor relatii cunoscute. Punctul de pornire il constituie identitatea intre oferta si cererea de bunuri si servicii finale. Oferta totala de bunuri si servicii intr-un an este compusa din output-ul intern (PIB) si importuri (Imp), in timp ce distribuirea acestora este data de cererea agregata interna (consumul final - CF si formarea bruta de capital - FBC), la care se adauga cererea externa (adica exportul - Exp):

unde:

Exp.n = Exp - Imp = soldul balantei comerciale de bunuri si servicii (exportul net).

Dupa cum este cunoscut, PIB este definit ca productia finala bruta realizata de factorii de productie in unitatile din interiorul tarii (rezidenti si nerezidenti). Structura PIB dupa utilizarea finala ofera analizei unele dintre cele mai importante rate (rata consumului, rata investitiilor, rata exportului si importului), rate a caror evolutie in dinamica evidentiaza factorii de sustinere, de alimentare a cresterii economice (cererea interna, inclusiv expansiunea din ramurile dependente de aprovizionarile de pe piata externa, precum si cererea externa).

Dupa anul 1989, exportul net a fost permanent negativ, echivaland cu un import de bunuri si servicii ce a depasit permanent exportul. Aceasta evolutie arata ca o parte insemnata a cresterii consumului intern a fost asigurata din resurse externe, tendinta care devine, in mod evident, tot mai greu de sustinut.

Produsul national brut (PNB) masoara valoarea productiei finale realizata de agentii economici nationali (rezidenti), in tara si in strainatate, astfel ca la PIB se adauga soldul veniturilor factorilor de productie in raport cu strainatatea (SVFS).

PNB = PIB + SVFS = PIB + (VFIS - VFPS)

unde:

VFIS = veniturile factorilor de productie incasate din strainatate;

CFPS = veniturile factorilor de productie platite in strainatate.

In functie de semnul soldului, PNB poate fi mai mare sau mai mic, comparativ cu PIB. Distrinctia intre PIB si PNB este importanta atunci cand o parte importanta a productiei interne este realizata cu ajutorul factorilor externi, precum si atunci cand agentii economici romani obtin venituri din activitati desfasurate in strainatate.

Venitul national disponibil se obtine daca la produsul national net calculat la preturile factorilor (PNN_pf) se adauga soldul transferurilor curente cu strainatatea (STCS).

VND = PNB_pf - A + STCS = PNN_pf + (TCIS - TCPS),

unde:

TCIS = transferuri curente din strainatate;

TCPS = transferuri curente platite catre strainatate;

VND = venitul disponibil al economiei; exprima posibilitatile economiei pentru consum final (CF) si economisire (EN). Deci:

VND = CF + EN = PNB_pf - A + (TCIS - TCPS) =

= PIB_pf - A + (VFIS - VFPS) + (TCIS - TCPS) =

= CF + FBC + (Exp - Imp) - A + (VFIS - VFPS) (TCIS - TCPS) =

= CF + FNC + (Exp - Imp) + (VFIS - VFPS) + (TCIS - TCPS);

In final obtinem:

CF + EN = CF + FNC + (Exp - Imp) + (VFIS - VFPS) + (TCIS - TCPS)

sau

EN - FNC = (Exp - Imp) + (VFIS - VFPS) + (TCIS - TCPS) = SCC = - SF

unde:

SCC = soldul contului curent al balantei de plati; reflecta diferenta dintre economisirea neta si investitia neta;

SF = soldul contului financiar al balantei de plati si reflecta modalitatile de finantare externa.

Ultima relatie mai poate fi scrisa sub forma: EN + SF = FNC,

adica investitiile nete sunt finantate fie din economisirea interna, fie din finantare externa (credite, investitii straine, deblocari din rezerva bancii nationale). Decalajul economisire- -investitii in cadrul conturilor nationale indica relatiile venitului national cu balanta de plati externe. Marimea decalajului extern este data de decalajul rezultat ca urmare a faptului ca economisirea interna acopera numai partial investitia interna.

Relatia anterioara poate fi sectorizata suplimentar, identificand indicatorii specifici sectorului privat (sectorul "Firme" si sectorul "Gospodariile populatiei") si sectorului public. In acest scop se vor descompune consumul final si formarea bruta de capital in cate doua componente (Cpv si Cpb, respectiv FBCpv si FBCpb), incluzandu-se in calcul si veniturile guvernamentale nete "TX" (venituri guvernamentale sub forma de impozite si taxe, mai putin transferurile guvernamentale catre sectorul privat).

Este evident faptul ca un deficit al contului curent extern implica fie suficiente economii private relativ la investitiile private, fie insuficiente economii publice relativ la investitiile guvernamentale, fie amandoua. Se pune, astfel, in evidenta contributia fiecarui sector la producerea deficitului de cont curent, inlesnind analiza cauzelor si luarea masurilor necesare.

Importanta acestei identitati trebuie accentuata. Ea reprezinta constrangerea majora in conturile unei economii si sugereaza relatia intre conturile sectorului privat intern, bugetul guvernamental si contul curent al Balantei de plati. Cu alte cuvinte, suma dezechilibrelor interne este egala cu dezechilibrul contului curent. Daca economia absoarbe mai multe resurse (ABS = Cpv + Cpb + FBCpv + FBCpb) decat produce atunci, inevitabil, va exista un deficit in contul curent al tarii.

In publicatiile interne si internationale relatia de echilibru dintre economisire, investitii si soldul contului curent al BP (implicit soldul finantarii externe) este frecvent evidentiata sub forma ratelor, prin raportarea fiecaruia dintre indicatorii enumerati la PIB sau PNB.

sau

Evident, o rata a economisirii (R_EB) mai mica decat rata investitiilor (R_FBC) va conduce la o crestere a presiunii pe balanta de plati (R_SCC < 0).