Conceptia lui Adam Smith despre avantajul absolut in comertul exterior si foloasele politicii economice a liberului schimb

Conceptia lui Adam Smith despre avantajul absolut in comertul exterior si foloasele politicii economice a liberului schimb

Conceptia lui Adam Smith despre avantajul absolut in comertul exterior

Adam Smith este adeptul unei politici economice liberale atat in comertul interior cat si in cel international.

Teoria comertului international a lui Adam Smith este extinderea conceptiei sale despre diviziunea muncii. În virtutea ei fiecare tarp trebuie sp se specializeze in producerea acelor bunuri pentru care are cele mai abundente si ieftine resurse "Daca o tara straina ne poate furniza bunuri mai ieftine decat le-am putea pruduce noi, e mai bine sa le cumparam de la ea, cu o parte din produsele activitatii noastre, utilizate intr-un mod in care putem trage oarecare folose"

În acest fel, fiecare natiune va utiliza cu maxim de eficienta resursele proprii si prin schimb isi va procura bunurile care ar costa mai mult sa le produca decat sa le cumpere.

Ideile lui A. Smith despre comertul dintre tari si avantajele lui sunt cunoscute sub denumirea de "teoria avantajelor absolute". Adam Smith recunoaste ca utilitatea practicarii comertului exterior pentru fiecare tara si considera ca la baza operatiunilor sale comerciale sta "principiul avantajului absolut".

În viziunea lui Adam Smith, avantajul absolut din comertul international este inteles ca diferenta intre costul de productie national mai mare si pretul de import mai mic. Prin comertul international fiecare tara va urmari specializarea in producerea acelor marfuri pentru care dispune de avantaje absolute si va importa acele marfuri care costa mai mult in interior decat in strainatate.

Smith pune avantajul absolut numai pe baza productivitatii muncii - teoria valorii - care nu mai este acceptata acum. Adam Smith descopera una din cauzele majore care determina specializarea natiunilor in comertul international: diferentele in ce priveste costurile de productie. Teoria clasica considera munca ca fiind singurul factor de productie si diferentele de productivitate a muncii dintre economiile nationale ca fiind sursa generatoare a comertului exterior. În capitolul V din 'Avutia natiunilor', Smith descrie astfel relatia dintre valoarea marfurilor si cantitatea de munca cheltuita: « Astfel, valoarea oricarei marfi, pentru orice persoana care o poseda si care intelege sa nu o intrebuinteze sau sa o consume personal, ci sa o schimbe cu alte marfuri, este egala cu cantitatea de munca ce-i da posibilitatea sa le cumpere sau sa dispuna de ele. Munca, prin urmare, este masura reala a valorii de schimb a tuturor marfurilor Munca a fost primul pret, prima moneda de cumparare cu care erau platite toate lucrurile. »[2]

Exemplu:

Teoria avantajului absolut cu urmatorul exemplu: consideram doua tari partenere, una apartinand Nordului si cealalta Sudului, si doua grupe de produse, specifice celor doua tari, autoturisme si textile.

Costurile sunt masurate prin numar de ore munca (M) pentru o unitate produs (Q), iar raportul c=M/Q poarta numele de coeficient input-output. Acest coeficient reprezinta inversul productivitatii muncii, care, la randul ei, se exprima ca numar de produse fabricate (Q) intr-o unitate de timp (M), respectiv W = Q/M.

Teoria avantajului absolut (ore necesare pentru o unitate de produs, raportul c =M/Q)

Datele din tabelul 8 sunt exprimate prin intermediul coeficientilor input-output si indica faptul ca lucratorii din Nord pot produce autoturismele intr-un timp mai scurt decat cei din Sud, in vreme ce acestia sunt mai eficienti in productia de textile. Astfel, fiecare tara are un avantaj absolut in producerea unui anumit bun.

Adam Smith aplica principiul diviziunii muncii in context international. Daca fiecare tara se va specializa in producerea acelui bun pentru care are un avantaj absolut, se va obtine un castig in plan mondial. Într-adevar, daca tarile din Nord vor transfera munca din domeniul textilelor in cel al autoturismelor, domeniu in care sunt mai eficiente, vor obtine unitati suplimentare de autoturisme pentru o unitate de textile. De asemenea, daca tarile din Sud vor transfera munca din domeniul automobilelor in cel al textilelor, vor obtine trei unitati suplimentare de textile pentru o unitate de autoturisme. Astfel, in plan mondial, cu un consum de munca identic, productia de textile va creste cu 2 unitati, iar cea de autoturisme cu o unitate, in raport cu situatia anterioara, caracteristica autarhiei.

Totusi inegalitatea avantajelor va spori pe masura accentuarii diferentierilor de nivel si structura ale economiilor lumii. Adam Smith s-a straduit sa demonstrand inegalitatea avantajelor nu poate conduce decat la fenomene negative in practicarea comertului international si, implicit, la saracirea sau ramanerea in urma a unor tari fata de celelalte tari mai prospere. Prin urmare, fiind adeptul liber-schimbului si oponent al protectionismului vamal.

Pentru Smith a constituit o problema importanta si studierea avantajelor si dezavantajelor schimburilor dintre metropole si colonii, stiindu-se faptul ca Anglia timpului sau era o mare putere coloniala. El considera ca teritoriile colonizate au de castigat de la natiunile civilizate deoarece, 'colonistii aduc cu ei pricepere in agricultura si in alte indeletniciri. Ei aduc obisnuinta unei discipline, o conceptie de guvernare organizata un sistem de legi pe care sa se sprijine guvernarea si principiile unei bune administrari a justitiei.", iar societatea progreseaza mai rapid spre avutie si putere.

Avantaje vor obtine si statele colonizatoare ca urmare a largirii pietei pentru produsele proprii excedentare. Totodata, din colonii puteau fi obtinute mari cantitati de materii prime, care au dus la impulsionarea productiei masiniste. În aceste conditii s-au accentuat interdependentele de tip colonial, iar decalajul intre avantajele absolute ale unor grupuri de tari au crescut pana la a se transforma pentru unele, in dezavantaje relative

Foloasele politicii economice a liberului schimb

Comertul mondial a crescut foarte rapid in perioada postbelica, atat in mod absolut cat si relativ la veniturile nationale.

Comertul international incurajeaza specializarea, iar aceasta sporeste productivitatea. Pe termen lung, cresterea volumului schimburilor comerciale si a productivitatii duce la ridicarea nivelului de trai al fiecarui cetatean. Treptat, economiile nationale si-au dat seama de faptul ca schimburile comerciale internationale reprezinta una din caile cele mai sigure care duc la bunastarea materiala.

Adam Smith se delimiteaza net de mercantilisti fiind adeptul liber-schimbului si oponent al protectionismului vamal. În acest sens el scrie: 'comertul intre doua tari, facut fara restrictii si cu regularitate, este intotdeauna avantajos, desi nu intotdeauna egal de avantajos pentru ambele. Prin avantaj sau castig nu inteleg marimea cantitatii de aur sau argint, ci aceea a valorii de schimb a productiei anuale a pamantului si muncii tarii sau sporirea venitului anual al locuitorilor sai (). Daca balanta va fi echilibrata, iar comertul intre cele doua tari va consta in intregime in schimburi de produse indigene, ele nu numai ca vor castiga ambele, in cele mai multe cazuri, dar ambele vor castiga egal sau aproape egal".

Adam Smith considera ca factorii determinanti pentru o economie de liber schimb sunt cei nevazuti, denumiti si 'Mana Invizibila'.

Adam Smith readuce in discutie o vasta problematica economica la a carei solutionare si-a adus o contributie substantiala. În acest context a facut pasi importanti in definirea mai clara a obiectului si metodei de studiu ale economiei politice determinand consacrarea ei drept una din cele mai importante stiinte moderne. A creat un fundament teoretic mai solid liberei concurente si politicii liber-schimbiste, bazandu-se atat pe studierea materiei si comportamentuluiuman, cat si pe studiul comparativ al diferitelor sisteme de organizare a economiei, ca si al diferitelor curente economice dinaintea lui - mercantilismul si fiziocratia

În "Avutia natiunilor", Smith priveste "universul economic ca un vast atelier creat de diviziunea muncii, mobilul psihologic al producatorilor reprezentandu-l dorinta de a-si imbunatati situatia economica. Politica economica este interpretata de Smith nu ca expresie a unui interes, al unei clase sau alteia ci ca pe expresia interesului cel mai general al comunitatii". Astfel el ofera o analiza intercorelata a agriculturii, industriei si comertului.

Ceea ce il preocupa pe Smith este valoarea de schimb si eforturile sale sunt indreptate spre aflarea regulii care determina proportiile in care o marfa se schimba pe o alta marfa.

Avand in vedere problema oscilatiilor preturilor pe piata in jurul pretului natural, toate luate la nivelul mediu al domeniului sau al regiunii, Smith evidentiaza faptul ca aceste oscilatii sunt datorate raportului cerere-oferta de marfuri. Pretul natural, adica aproximativ valoarea marfii apare drept o categorie determinata social, care se modeleaza pe piata, in procesul vanzarii-cumpararii, realizandu-se sub forma pretului de piata, ca urmare a influentelor modelatoare ale ofertei si cererii concurentei manifestate intre vanzatori si cumparatori ca si intre membrii fiecarei categorii in parte.

Dupa parerea lui Smith, mecanismul "impersonal" al pietei va purta cel mai bine de grija societatii, "daca este lasata sa functioneze nestigherit, altfel incat legile evolutiei sa duca societatea la rasplata fagaduita". Teoria  "mana invizibila" regleaza, cu ajutorul concurentei preturile reale si aloca prin intermediul lor resursele si asigura distribuirea factorilor de productie pe produse, clase si categorii de produse, precum si pe domenii de activitate. Prin intermediul "mainii invizibile" a pietei se tinde spre realizarea armonizarii intereselor particulare cu interesul general al societatii, deci are loc punerea in practica a doctrinei "laissez-faire-ului". În ochii sai, un guvern este cu atat mai bun, cu cat se implica mai putin in viata economica. Totusi, Adam Smith nu se opune in mod absolut oricarei actiuni, din partea guvernului, ci este adeptul interventiei acestuia atunci cand spune el, "are drept scop si promovarea bunastarii generale".