 |
|
 |  |
|
|
| |
 | Afaceri | Agricultura | Economie | Management | Marketing | Protectia muncii |
| Transporturi |
Continutul si efectele sociale ale actualei crize economice mondiale
Conform Dictionarului de sociologie, criza reprezinta "o perioada in dinamica unui sistem caracterizata prin acumularea accentuata a dificultatilor, izbucnirea conflictuala a tensiunilor, fapt care face dificila functionarea sa normala, declansandu-se puternice presiuni spre schimbare"[1]. Asadar, o criza presupune manifestarea unor dificultati temporare sau cronice ale modului de organizare a unui sistem, exprimand incapacitatea acestuia de a functiona in modalitatea existenta.
Economic si social, lucrurile se misca prin intermediul schimbului si transferului de valoare, adica al banilor. Actuala criza mondiala este cea mai grava care s-a produs dupa marea criza economica interbelica si se traduce in primul rand prin criza de incredere in sistemul financiar-bancar, apoi prin criza de lichiditati. Cresterea excesiva a volumului creditului s-a facut irational in scopul cresterii profiturilor bancilor sau a bonusurilor primite de bancheri. Criza pietei creditelor ipotecare s-a transformat intr-o criza a intregului sistem financiar.
Intr-un context al globalizarii, criza creditelor din SUA a devenit o criza mondiala a creditului (butterfly effect). Interdependenta institutiilor financiare si integrarea pietelor de capital la nivel global au condus lejer la prabusirea burselor europene si asiatice.
Economia mondiala a intrat intr-o severa recesiune ca urmare a celui mai periculos soc care a lovit pietele financiare mature dupa anul 1930. Principalele economii dezvoltate au intrat deja sau vor intra in recesiune. Factorii de decizie trebuie sa aleaga intre stabilizarea conditiilor financiare, pe de o parte, si intrarea economiilor lor intr-o faza de coexistenta a recesiunii cu inflatie ridicata, pe de alta parte. Lumea se confrunta cu foarte multe cazuri de datorie publica ridicata si deficit bugetar mare. Criza financiara a afectat costul si disponibilitatea finantarii externe. Ca urmare, creditarea va fi tot mai dependenta de capacitatea de mobilizare a resurselor de la intern.
In acest context sumbru, actiunile coordonate ale guvernelor SUA si tarilor UE au constat in: recapitalizarea bancilor, garantarea depozitelor - unele tari instituie garantarea integrala a depozitelor si a altor genuri de creante, garantarea creditelor interbancare TARP (Trouble Assets Relief Program) -statul preia de la banci activele toxice (SUA si unele tari UE), nationalizarea unor banci, instituirea unor noi reglementari si aplicarea unor practici de gestionare a riscului mai eficiente si mai riguroase[2].
Desi epicentrul crizei s-a situat in economiile dezvoltate, toate regiunile in curs de dezvoltare au fost afectate de socuri, aceasta simultaneitate sporind riscurile unui declin global grav.
Criza "fabricata in America" are efecte complexe asupra tuturor economiilor europene si nu numai. Initial, economiile care au supravietuit cel mai bine crizei financiare nu au fost cele bogate, ci acelea ale caror piete de capital nu au fost integrate. Chiar si aceste tari sunt insa puternic afectate pe termen lung, datorita ponderii mari pe care o au exporturile in produsul intern brut - cererea pentru produsele lor va scadea drastic in contextul prabusirii financiare mondiale, iar motorul lor principal de crestere va fi deci suprimat.
Din cauza legaturilor puternice dintre companiile financiare si sectoarele din intreaga lume, efecte crizei au inceput sa-si faca simtita prezenta inaintea efectelor economiei reale din unele tari - si avem situatia in care exportatorii unora dintre tarile in curs de dezvoltare au inceput deja sa se confrunte cu dificultati in obtinerea creditelor comerciale care sunt esentiale pentru ei, ceea ce duce la afectarea semnificativa a sectoarelor exportului, primind, in continuare, lovitura data de scaderea cererii peste hotare. Bursele de valori au scazut dramatic, unele monede s-au depreciat substantial, iar spredurile ratelor dobanzilor suverane au crescut din cauza "exodului spre investitii sigure" din pietele mondiale[3]. In plus, tarile in curs de dezvoltare care vor putea avea acces la capital vor plati dobanzi mai mari, din cauza acestui exod spre piete mai sigure si a aversiunii mai mari pentru riscuri.
Care vor fi efectele probabile asupra tarilor in curs de dezvoltare? Unul din efecte va fi o reducere substantiala a exporturilor acestora, pe masura ce ritmul rapid al expansiunii comerciale inregistrat in acest deceniu se va reduce drastic. In plus, criza va avea un efect negativ major asupra investitiilor in pietele emergente. Toate sursele externe principale de fonduri de investitii incep sa scada drastic in cursul primului val de efecte. Investitiile de portofoliu scad si ele, deoarece teama mai mare de riscuri determina mentinea capitalului pe pietele interne. Cam jumatate dintre tarile in curs de dezvoltare au inceput sa inregistreze deficite de cont curent de peste 5 la suta din PIB, iar in anumite cazuri, deficitele se situeaza in jurul valorii de 10 la suta. Aceste economii vor fi foarte vulnerabile la oscilatiile acestor surse diverse de finantare externa. Exista, de asemenea, pericolul ca fiecare dintre pietele emergente sa intre intr-o criza individuala, de exemplu daca propria lor piata interna de active intra in colaps (sau chiar si in cazul in care valorile de piata reale vor suferi o cadere) si sa slabeasca propriile lor sectoare bancare. Tarile cu deficite ale balantelor de plati si fiscale mari vor fi cele mai vulnerabile[4].
In ciuda relaxarii initiale, asa cum era de asteptat, evolutia fostelor economii socialiste este din ce in ce mai deteriorata. Desi aceste economii nu au avut initial de suferit datorita lipsei de integrare a pietelor de capital, acestea vor fi puternic afectate datorita scaderii investitiilor straine directe. Pana in momentul in care credibilitatea nu va fi restaurata, cresterea acestor economii va stagna. Mai mult, atunci cand bancile nationale se afla in proprietate straina, guvernele nationale nu pot contribui la salvarea sistemului bancar si deci evolutia lor nu poate fi influentata la nivel national. Economiile Europei de Est sunt nevoite sa isi revizuiasca politicile de finantare publica si sa se devoteze integral combaterii coruptiei pentru a putea continua sa atraga investitori. Pana cand vor realiza aceste obiective, dezvoltarea lor este sustinuta prin finantari oferite de Fondul Monetar International si respectiv de Banca Central Europeana, pentru a preveni o catastrofa.
Pe masura ce conditiile de creditare devin mai stricte, europenii sunt sceptici si reduc investitiile si consumul; fiind amenintati de somaj, ei prefera sa economiseasca si sa isi protejeze veniturile prin mentinerea lor in afara sistemului financiar bancar. Unul dintre principalii factori promotori ai dezvoltarii economice, investitia in capital, a fost oprita brusc. Cosmarul american poate sa se incheie curand, datorita flexibilitatii economiei (oamenii sunt obisnuiti sa isi piarda locul de munca si reusesc sa se adapteze unui alt loc foarte rapid); in Europa insa flexibilitatea populatiei este mult mai redusa, iar recesiunea poate fi un proces mai indelungat si chinuitor. Unda de instabilitate s-a propagat de la un sector la altul, mai intai din sectorul imobiliar in cel bancar si in alte piete financiare, iar apoi in toate domeniile economiei reale. Valul de criza a depasit granita dintre domeniul public si cel privat, dat fiind ca lovitura primita de situatiile financiare ale firmelor private a impus, actualmente, noi cerinte impovaratoare asupra finantelor din sectorul public. Ea a depasit si granitele nationale din cadrul universului tarilor dezvoltate, ruineaza pietele emergente si alte tari in curs de dezvoltare, reducand dezvoltarea lor economica substantiala din ultimii ani. Integrarea financiara si holdingurile transnationale de fonduri mutuale, fonduri speculative, sucursalele bancilor tarilor dezvoltate, si companiile de asigurari au perpetuat perturbarile si a contribuit la propagarea colapsurilor preturilor activelor in tarile din Uniunea Europeana si in alte tari.
In ceea ce priveste economia romaneasca, ea prezinta toate simtomele instabilitatii si vulnerabilitatii, avandu-se in vedere si faptul ca actuala criza mondiala s-a suprapus pe fundalul unei crize interne deja existente, in perioada istorica de mare framantare a unei tranzitii spre economia de piata. Spatiul romanesc este produsul de intersectie a doua tipuri de fenomene dezechilibrante, cele mostenite de la regimul dictatorial de dinainte de 1989 si cele generate de tranzitia spre democratie politica, societate civila si economie de piata. Suprapunerea rupturilor institutionale, in plan politic, cu cele ale terapiei de soc in economie, cu convulsiile unei societati civile lipsite de identitate autentica si cu extinderea crizei moral-spirituale au adancit considerabil dezechilibrele sociale mostenite[5].
Impactul crizei mondiale asupra indicatorilor macroeconomici este evident: acestia si-au modificat cursul din ultimii ani si au generat sau au reactionat la contractia economiei. Efecte potentiale ale turbulentelor financiare internationale asupra economiei romanesti sunt: volatilitatea mai pronuntata a cursului de schimb, in conditiile reducerii semnificative a apetitului pentru risc al investitorilor pe pietele emergente, cresterea in continuare a costurilor finantarii externe si reducerea volumului acesteia, afectand mai ales creditul in valuta si creditul acordat populatiei, diminuarea volumului intrarilor autonome de capital si eventuale repatrieri anticipate ale capitalurilor straine fructificate in economia romaneasca, scaderea cererii pentru exporturile romanesti prin reducerea perspectivelor de crestere economica in tarile membre UE, dar si temperarea dinamicii importurilor (mai ales a celor asociate consumului privat) ca urmare a atenuarii cererii interne[6].
Pentru o mai buna ilustrare a situatiei economiei tarii noastre, am preluat si comentat datele[7] sondajelor de opinie ale Directiei Generale pentru Afaceri Financiare si Economice ale Comisiei Europene de pe data de 2 noiembrie 2009. Informatiile sunt prezentate la finalul fiecarei luni si sunt ajustate pentru sezonalitate si armonizate pentru a face posibila comparatia dintre tarile Uniunii Europene.
Mai jos se prezinta indicatorul global al increderii in economie. Indicele Increderii Economice se calculeaza ca medie ponderata a increderii din industrie (cu pondere de 40%), servicii (30%), retail (5%) si constructii (5%) precum si increderea consumatorilor (20%); nivelul de 100 este o medie mobila a indicatorului in perioada 1999-2008.
Increderea managerilor din industrie din Uniunea Europeana continua sa creasca. Managerii europeni sunt mai optimisti atat in ceea ce priveste angajarile, cat si in ceea ce priveste preturile. Avand in vedere ca datele sunt prezentate de Comisia Europeana intr-un format care permite comparatia, trebuie adaugat ca, desi revenirea asteptarilor este mai lenta in Romania decat in restul UE, soldul conjunctural de la noi este mai mare, ceea ce arata ca, in general, managerii locali sunt mai optimisti decat cei din UE[8].
In ceea ce priveste serviciile, indicatorul de incredere al managerilor se mentine constant pentru a treia luna consecutiva, dupa revenirea din iulie. Este incurajator ca managerii europeni sunt mai optimisti in ceea ce priveste cererea din urmatoarele trei luni, dar situatia angajarilor ramane precara. Ramane de vazut daca cresterea cererii anticipata pentru lunile urmatoare se va reflecta si intr-o crestere a increderii. In Romania, increderea managerilor se mentine la nivelurile scazute intalnite la inceputul acestui an, chiar daca in vara situatia parea sa se imbunatateasca. Cererea pentru servicii este la nivelul de -14 atins luna trecuta, in continuare sub nivelul de -8 atins in luna mai. In ceea ce priveste intentiile de angajare, managerii sunt ceva mai optimisti decat in luna precedenta, dar este vorba de o variatie mica[9].
Indicatorul
care masoara increderea consumatorilor in evolutia economica
continua sa aiba o evolutie divergenta in Romania
fata de restul Uniunii Europene. Daca in celelalte domenii ale
analizei putem vorbi de convergenta, sau cel putin de trenduri
similare, nivelul increderii consumatorilor romani este in scadere chiar daca
continua sa creasca in UE[10].
Este vorba de cea mai mare discrepanta din aceasta analiza,
si una care continua sa creasca de la o luna la alta.
O posibila explicatie ar putea fi faptul ca datele din UE
aratau o scadere gradata a increderii inca din primavara
lui 2007, in timp ce in Romania acest indicator a avut o evolutie
volatila, dar cu cresteri pana la finalul lui 2008. Aparitia
crizei economice ca subiect principal in media si in sfera politica in
septembrie
Asteptarile referitoare la evolutia economica de peste un an releva un trend similar, dar este incurajator de notat ca romanii sunt ceva mai optimisti in ceea ce priveste piata de munca, unde nivelul indicatorului este inca peste cel din UE[11].
Asteptarile managerilor europeni din comert au scazut usor in octombrie, dar per total evolutia din 2009 este una ascendenta, comertul fiind si printre primele domenii care au inregistrat o revenire a asteptarilor inca de la inceputul acestui an. Scaderea increderii este intalnita si in asteptarile cu privire la comenzi, precum si in asteptarile legate de angajari. Indicatorul care masoara asteptarile managerilor din comert in Romania este in scadere accelerata in ultima luna. Este posibil ca managerii sa anticipeze un sezon mai slab in retail in acest an, asa cum au facut-o si in 2008, motivat de incertitudinea politica, precum si de evolutia cursului de schimb si a somajului[12].
In Uniunea Europeana sectorul constructiilor a fost printre cele mai afectate de incetinirea economica, fapt evidentiat prin scaderea accelerata a increderii in economie incepand din toamna lui 2007. De asemenea, revenirea increderii din acest domeniu a fost mai lenta decat in altele. Trendul actual este unul ascendent, dar lent. In UE, comenzile sunt constante, iar preturile sunt in usoara crestere. In ceea ce priveste Romania, nivelul increderii managerilor se situeaza in jurul nivelului de -41, incepand din iunie, cu usoara volatilitate lunara. Managerii din sectorul local al constructiilor sunt pesimisti, atat in ceea ce priveste comenzile, cat si in ceea ce priveste preturile[13].
In Romania, graficul indicatorilor increderii si sentimentului economic[14], la data de 28 ianuarie 2010, ne arata evolutiv de-a lungul anului 2009, urmatoarele valori, valori care indica o reala scadere a gradului de incredere in toate sferele economiei nationale:
In paralel, am urmarit si datele oferite de Comisia Nationala de Prognoza. Aceasta realizeaza trimestrial o Ancheta economica de conjunctura in sectorul industrial, prin care, pe baza raspunsurilor agentilor economici intervievati, referitor la nivelul productiei industriale, a comenzilor, stocurilor si preturilor, pot fi elaborate prognoze pe termen scurt.
Principiul de calcul folosit la dezvoltarea anchetelor conjuncturale in cadrul Comisiei Nationale de Prognoza are la baza metoda ponderarilor succesive, care tine seama de modificarile structurale ale productiei, stocurilor sau comenzilor folosindu-se vectori de coeficienti calculati trimestrial care corecteaza datele de inceput de an. Potrivit sondajului de conjunctura realizat in trimestrul I 2009, situatia economica in sectorul industrial se caracterizeaza prin expectatii negative la nivelul tuturor indicatorilor[15]:
Cuantificarea raspunsurilor agentilor economici indica o continuare a deteriorarii nivelului productiei industriale, atat fata de trimestrul anterior, cat si fata de perioada corespunzatoare a anului trecut.
Declinul poate fi pus pe seama asteptarilor negative in ceea ce priveste portofoliul cifrei de afaceri, atat a celei destinate pietei externe, cat si a cifrei de afaceri pentru piata interna.
Procesul de absorbtie a stocurilor de produse finite va continua, ajungand la nivelul trimestrului I 2009 fata de aceeasi perioada a anului trecut la un nivel minim al ultimilor ani, respectiv la -24%.
Ajustarile personalului angajat sunt anticipate a ajunge la -9% fata de trimestrul I 2008, sintetizandu-se sub declinul productiei, ceea ce va determina si o scadere a productivitatii muncii[16].
Atat datele oferite de Directia Generala pentru Afaceri Financiare si Economice ale Comisiei Europene, cat si cele ale de Comisiei Nationale de Prognoza sunt unele care pun in lumina o depreciere a valorilor in economie, comert, consum, cat si o minimalizare a asteptarilor agentilor economici. Planeaza o perioada de incordare, atat pe plan intern, cat si pe plan european, dublata de o oarecare retinere a agentilor economici de a se angaja in actiuni riscante. Presiunile inflationiste raman si ele puternice - in principal ca urmare a cresterii preturilor alimentelor si a politicii salariale laxe adoptate de politicieni in perspectiva alegerilor.
Riscurile din activitatea de creditare sunt in crestere si s-ar putea amplifica semnificativ. De aceea, procesul de creditare trebuie continuat pe baze prudente. Oportunitatile de creditare sunt: proiectele de infrastructura, populatia, IMM-urile si firmele care se finantau de la extern si nu mai au asemenea posibilitati.
"Peste
29 mii de disponibilizari pana la finalul anului", "50 de mii de
constructori vor intra in somaj tehnic", "peste 500 de mii de romani se
vor intoarce acasa datorita crizei mondiale" - acestea sunt cifrele
vehiculate de presa romaneasca in ultimele saptamani in legatura
cu piata muncii. Toate acestea se constituie de fapt in semnale de
alarma cu privire la asteptarile privind somajul in
tara noastra in urmatoarele luni, datorita crizei mondiale.
Unul dintre cele mai ingrijoratoare aspecte ale crizei mondiale care
isi face simtite efectele si in
In ultimii ani, piata muncii din Romania s-a confruntat cu diverse fenomene, precum stratificarea populatiei active in diferite categorii, fluxuri ocupationale si aparitia unor zone de interferenta intre ocupare si somaj (de exemplu, munca la negru, munca cu timp redus - partial - voluntar sau/si involuntar). Astfel, au fost frecvente perioadele fluctuante de activitate economica, ca o alternare a perioadelor de ocupare cu perioadele de somaj, fenomene intalnite, de cele mai multe ori, in perioadele de criza economica a firmelor, cand apar formele de somaj tehnic. Ocuparea, salariile si subventiile au suferit modificari radicale. In conditiile perioadei de tranzitie in care piata muncii (in formare) este zguduita de puternice seisme, si intr-un anumit sens intreaga populatie, inainte de toate cea ocupata, este supusa unui proces de "restructurare" in plan spiritual, ocupational-profesional si comportamental, educatia, formarea profesionala si recalificarea/reconversia profesionala, in legatura lor nemijlocita cu ocuparea, reocuparea si reintegrarea profesionala, criza mondiala actuala nu face decat sa adanceasca aceste probleme deja existente si sa conduca la procese puternice de dezagreagare sociala. Cresterea ratei dependentei economice genereaza efecte negative asupra persoanelor active. In afara de cresterea suportului financiar pentru membrii inactivi din familie, raportul poate duce si la o fiscalitate impovaratoare. Perioadele de criza sau recesiune economica au efecte negative asupra nivelului veniturilor populatiei, generand fenomenul de disparitate salariala, care poate modifica atat cota de salarizare a populatiei cat si ponderea populatiei salariate.
Inegalitatile sociale aflate in crestere periclita insusi echilibrul social si asa destul de precar in perioada de tranzitie. De retinut este ca inegalitatile economice se subordoneaza conditiilor pietei, in timp ce inegalitatile sociale reclama actiunea si decizia politica.
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate
