CRESTEREA ECONOMICA, DEZVOLTAREA ECONOMICA, PROGRESUL ECONOMIC

CRESTEREA ECONOMICA, DEZVOLTAREA ECONOMICA, PROGRESUL ECONOMIC

Cresterea economica este un concept cantitativ care se refera la cresterea dimensiunilor sistemului economic. Dar conceptul de dimensiune a sistemului economic are semnificatii diferite:

intr-un mod foarte general, el poate fi potentialul economic al sistemului;

in al doilea rand, el poate fi nivelul unor indicatori macroeconomici in expresie bruta, calculati pe cap de locuitor;

in al treilea rand, poate fi nivelul unor indicatori calculati in expresie neta, tot pe cap de locuitor.

Aceasta ultima acceptiune releva faptul ca unii teoreticieni considera ca numai sporul de valoare neta exprima cu adevarat un proces de crestere economica.

Unii economisti considera cresterea economica ca fiind scopul esential al stiintei economice, iar altii vad in teoria cresterii economice o disciplina autonoma cu un vast si complex domeniu de activitate.

Notiunea de "crestere economica" a fost introdusa in anul 1939 de economistul englez Harrod, dar o teorie a cresterii economice incepe sa se dezvolte de-abia in 1960, conturandu-se modelele de crestere economica.

Desi pe aceasta tema, a cresterii economice, s-a scris f mult, nu exista un consens in ce priveste definirea conceptului. De asemenea, analiza conceptului de crestere economica nu poate fi facuta decat in stransa legatura cu cele de expansiune, reproductie, dezvoltare economica si progres economic.

In sensul cel mai general, prin crestere economica se intelege deplasarea spre dreapta a curbei posibilitatilor de productie, atat dpdv al bunurilor de consum cat si din cel al buunrilor de productie.

Bunuri de

consum

Bunuri de productie (de investitie)

Cresterea economica este apreciata ca fiind cresterea cantitatii de efecte utile intr-o perioada determinata (Betty si Leo Fishman, "The American Express").

Arthur Levis, "Teoria cresterii economice" (1963): subiectul esential acestei carti il constituie cresterea produsului pe locuitor sau pe ora de munca.

Simon Kusnetz apreciaza cresterea economica ca fiind cresterea pe termen lung a capacitatii unei tari de a asigura aprovizionarea crescanda a populatiei cu diferite bunuri economice.

Colin Clarck foloseste termenul de progres economic in sensul de crestere sau de dezvoltare economica. De aceea, lucrarea lui, "Conditiile progresului economic", ar putea fi intitulata "Conditiile cresterii economice". El considera ca progresul economic se realizeaza prin etapele dezvoltarii celor 3 sectoare si se identifica cu progresul social. Progresul economic consta in crsterea produsului social global sau pe cap de locuitor, iar progresul social printr-o crestere considerabila a sectorului tertiar ce se va caracteriza printr-un nivel de viata f ridicat, mentinut stabil multa vreme.

O contributie deosebita la clarificarea acestor elemente a avut-o F. Perroux. Cresterea economica reprezinta, conform conceptiei lui, marirea durabila a unei unitati economice, simple sau complexe, realizata prin schimbari de structura si eventual de sisteme si insotita de progrese economice. Cresterea economica surprinde astfel aspectele cantitative, nu numai la nivel de ansamblu ci si la nivel de subansamblu. Prin aceasta, Perroux asociaza cresterea economica cu cresterea venitului national. Dar nu orice marire a dimensiunii este sinonima cu cresterea economica ci numai cea durabila, sustinuta pe termen lung. In acest fel, Perroux delimiteaza cresterea economica de expansiunea economica, aceasta din urma producandu-se doar pe termen scurt, neafectand structura economica si fiind prefect reversibila prin intermediul recesiunii.

Cresterea economica pp in schimb o stransa legatura cu structura economica. Ea se considera a fi manifestarea fenomenologica a structurii economice. Cresterea economica este un rezultat al structurii, adica a functionarii corelate a elementelor sistemului economic.

De asemenea, cresterea economica se diferentiaza si de progresul economic. Acesta evidentiaza sensul ascendental dezvoltarii economice de innoire continua, pe temeiul structurilor proprii ale realitatii social-economice, precum si implicatiile ei pozitive asupra calitatii vietii.

Procesul cresterii economice este o conditie esentiala a asigurarii dezvoltarii economice care, la randul ei, conditioneaza afirmarea progesuluui economico-social.

Procesul cresterii economice are anumite interferente si cu procesul reproductiei largite. Deosebirea esentiala dintre aceste procese consta in aceea ca reproductia largita evidentiaza doar reluarea acestei pe o scara mai mare prin acumularea de K, in timp ce cresterea economica releva si factorii utilizati in acest scop, combinarea si substituirea fdp.

Masurarea cresterii economice

Masurarea cresterii economice se poate face: fie in marimi absolute, fie in marimi relative.

Cresterea economica absoluta se evidentiaza calculand o variatie absoluta a unui indicator macroeconomic de rezultate:

ΔPNB = PNB₁ - PNB₀

ΔPNB_/loc = PNB_1/loc - PNB_0/loc

Cresterea economica relativa (rata de crestere economica) se calculeaza ca variatie relativa a unui indicator macroeconomic de rezultate:

ΔPNB(%) = I_PNB - 100%  iar I_PNB = · 100

ΔPNB_/loc(%) = I_PNB/loc - 100%

Factorii cresterii economice

Cresterea economica este conditionata de factori directi si de factori indirecti. Factorii directi sunt munca, natura, K, dar si neofactorii de productie: progresul tehnic, inovarea, cercetarea stiintifica, informatia etc. Factorii indirecti sunt cei care au o actiune mediata, principalii factori indirecti fiind:

capacitatea de absorbtie a pietei interne;

sistemul bancar-financiar;

rata economiilor si rata investitiilor, respectiv si ;

conjunctura internationala;

inclinatia marginala spre a exporta in comparatie cu cea spre a importa;

migratia internationala a fortei de munca si a capitalurilor.

Dimensiunea cantitativa a fiecarui factor are in vedere nivelul consumului fiecarui factor. Aportul dimensiunii cantitative a factorilor de crestere economica este extensiva si are in vedere mobilizarea si utilizarea unui volum sporit de resurse de la o perioada la alta, presupunand constant randamentul lor.

Dimensiunea calitativa se refera la randamentul utilizarii resurselor. Aportul dimensiunii calitativeare un caracter intensiv.

Dimensiunea structurala pondereaza contributiile de ordin cantitativ si calitativ, in functie de proportiile in care se combina diferitele categorii de resurse si in care acestea se repartizeaza pe destinatii de utilizare.

In cazul unui anumit factor exista o interactiune compensatoare intre latura cantitativa si cea calitativa, mediata de latura structurala. Astfel, deficitul cantitativ al unui factor poate fi compensat, printr-o imbunatatire calitativa a acestuia, a eficientei utilizarii lui.

Factorul uman de exemplu contribuie la cresterea economica atat prin cresterea volumului muncii prestate la nivel macroeconomic, cat si prin cresterea productivitatii muncii. Dpdv cantitativ, factorul L se concretizeaza in volumul de munca prestata de populatia ocupata. Cresterea ratei ocuparii stimuleaza cresterea economica. Dpdv calitativ, actiunea factorului uman in procesul cresterii economice se exprima prin calitatea acestuia, dependenta de calificare, care determina o anumitaa productivitate a L, care, la randul ei, depinde si de inzestrarea tehnica a muncii.

Dimensiunea calitativa a factorului uman al cresterii economice este data de conceptul de K uman. Acesta sintetizeaza totalitatea cunostintelor si competentelor profesionale rezultate din procesul educational si consolidate prin acumulare de experienta la locul de munca, care, incorporate in fiinta umana, dau posibilitatea obtinerii unui venit viitor mai mare.

Legatura dintre latura cantitativa si cea calitativa se face prin intermediul structurilor specifice de pregatire a ft de munca, de ocupare a ft de munca pe ramuri si sectoare economice, de orientarea investitiilor.

Un rol decisiv in procesul cresterii economice il are si factorul informational - tehnologic. Potentialul inovarii de a determina progres si eficienta este nelimitat. De aceea, inovarea este considerata a fi o resursa de importanta strategica.

Dpdv cantitativ, acest factor se concretizeaza in proportia investitiilor pt cercetare-dezvoltare in total PNB. Calitativ, el se refera atat la eficienta directa a sectorului de dezvoltare-cercetare, cat si la eficienta indirecta, adica acea eficienta propagata pe care o determina, ceea ce inseamna maximizarea avantajului competitiv prin aplicarea noilor solutii tehnico-stiintifice.

Mecanismul propagarii efectelor introducerii progresului tehnic este explicata prin 2 ipoteze: ipoteza progresului tehnic incorporat si ipoteza progresului tehnic autonom, neincorporat.

Ipoteza progresului tehnic incorporat priveste diferentierea tehnologica interna a fiecarui fdp, eficienta folosirii acstuia fiind cu atat mai mare cu cat generatia tehnologica este mai avansata. Progresul tehnologic indus prin inovare determina efecte multiple:

- ameliorarea randamentelor de productie;

- aparitia economiilor de scara prin reducerea CTM si, implicit, cresterea prf;

- limitarea si reducerea costurilor ecologice ale cresterii;

- utilizarea fdp in acele domenii in care eficienta lor este mai mare;

- restructurarea economiilor nationale.

Ipoteza progresului tehnic autonom consta in imbunatatiri vizibile ale performantelor sistemelor de productie prin acumularea de experienta.

Tipuri de crestere economica

¶ In functie de factorii cresterii economice, de contributia lor la obtinerea de VN, exista mai multe tipuri de crestere economica:

tipul extensiv de crestere economica;

tipul intensiv de crestere economica;

tipul intermediar de crestere economica.

Cresterea economica extensiva se caracterizeaza prin contributia preponderenta (>55%) a laturilor cantitative ale factorilor directi la cresterea VN sau a altui indicator macroeconomic de rezultate. Ea este specifica tarilor cu un nivel economic scazut, incapabile sa valorifice la un nivel superior resursele nationale. Acest tip de crestere economica determina costuri economice, ecologice si sociale ridicate. Totusi, el constituie o necesitate, intrucat trecerea la o crestere economica intensiva pp o anumita infrastructura care sa determine propagarea efectelor pozitive in tot sistemul.

Cresterea economica intensiva se caracterizeaza prin faptul ca >55% din sporul rezultatelor macroeconomice se datoreaza laturilor calitative ale factorilor de crestere economica. Ea este eaecifica tarilor dezvoltate dpdv economic, cu structuri diversificate, capabile de a genera si absorbi progres tehnologic si cultural. Acest tip de crestere economica are capacitatea sa se autointretina si sa se autoaccelereze.

Cresterea economica intermediara pp contributii aprox egale ale celor 2 categorii de factori la cresterea productiei nationale. Ea este specifica tarilor ce s-au industrializat mai tarziu, dar care au realizat acest proces la un inalt nivel.

¶ In literatura economica se folosesc si conceptele de:

-crestere economica potentiala;

-crestere economica echilibrata;

-crestere economica consolidata.

Cresterea economica potentiala exprima rata maxima de crestere a productiei nationale, fundamentata pe baza resurselor economice existente la un anumit moment dat, a utilizarii depline a resurselor materiale si umane disponibile.

Cresterea economica echilibrata este expresia teoretica a evolutiei unei economii nationale, caracterizata prin egaliatatea productiei ce poate fi obtinuta cu productia obtinuta pe piata. In aceasta situatie, nu exista nici subproductie, nici supraproductie. Productia ce corespunde acestui tip de crestere economica este considerata optima deoarece orice modificare a acesteia ar transforma egalitatii corelatiilor dintre C si O in inegalitati.

La baza cresterii economice echilibrate se afla egalitatea dintre valoarea bunurilor produse in economie si suma cheltuielilor pt consum si investitii. Atunci cand economiile>investitiile, economia nu inregistreaza crestere ci declin economic, deoarece surplusul de economii este o pierdere, nu un castig.

Cresterea economica consolidata este un concept contemporan pt tarile dezvoltate care isi propun sa treca la asigurarea in dinamica a compatibilitatii criteriilor eficientei economice directe, impuse de piata, cu cele de eficienta social-umana, ecologica, impuse de necesitate crearii permanente a conditiilor pt egalitatea sanselor generatiilor care coexista si se succed la viata pe planeta Pamant.

Un asemenea tip de crestere economica va trebui realizat la scara intregii economii mondiale, el fiind expresia trecerii omenirii la un nou tip de dezvoltare economico-sociala, bazat pe compatibilitatea dinamica a mediului creat de om cu mediul natural, a eficientei economice cu justitia sociala, concept pe care astazi specialistii il numesc: dezvoltare durabila, sustinuta sau sustenabila .

¶ Mai mult din ratiuni de politica economica decat teoretice, se folosesc si conceptiile de: crestere economica zero si crestere economica negativa.

Cresterea economica zero semnifica situatia in care rezultatele economice agregate si populatia sporesc in acelasi ritm, nivelul rezultatelor macroeconomice de rezultate/locuitor ramanand constante. O asemenea rata de crestere economica are drept argumente din partea promotorilor ei caracterul limitat al resurselor naturale si necesitatea asigurarii echilibrului ecologic. Daca pt tarile dezvoltate dpdv economic cresterea economica zero ar fi o optiune acceptabila, pt tarile mai putin dezvoltate ea reprezinta o accentuare a decalajelor in raport cu tarile dezvoltate dpdv economic.

Cresterea economica negativa este situatia in care rezultatele macroeconomice/locuitor au o tendinta de scadere, mentinandu-se insa sub control corelatiile fundamentale de echilibru, ceea ce pp compromisuri rezonabile, acceptabile, in planul eficientei economice si al bunastarii sociale. Cresterea economica negativa exprima intentia de justificare a unei situatii sau perspective nefavorabile.