Afaceri | Agricultura | Economie | Management | Marketing | Protectia muncii | |
Transporturi |
COSTUL PRODUCTIEI
Obiective:
Ø Insusirea cunostintelor necesare de cost al productiei
Ø Prezentarea tipologiei costurilor
Ø Evidentierea principalelor metode de amortizare
Termeni cheie: cost, bun,serviciu,amortizare
Costul productiei reprezinta totalitatea cheltuielilor corespunzatoare consumului de factori de productie efectuate in scopul obtinerii de bunuri si servicii. Rezultat al capacitatii de combinare, substituire si adaptabilitate a factorilor de productie, costul reflecta efortul facut de intreprinzator cu procurarea factorilor de productie, lansarea lor in procesul productiv, distributia produsului finit sau a serviciului respectiv. In acelasi timp, el este elementul concret pe care se fundamenteaza formarea pretului unui bun sau serviciu.
1.Tipologia costurilor
1. Costuri explicite si implicite
Valoarea factorilor de productie detinuti si utilizati de catre agentii economici pentru care nu au platit nimic (munca proprie, capitalul sau terenul proprietate personala) fara a-i inregistra in costul explicit si fara a-i cuantifica intr-o expresie monetara poarta numele de costuri implicite.
Costul de oportunitate
Existenta costului de oportunitate este determinata de raritatea resurselor. Din acesta cauza a utiliza o anumita resursa pentru producerea unui anumit bun sau serviciu inseamna a nu-i oferi acesteia o utilizare alternativa pentru producerea altor bunuri sau servicii .
Un agent economic va avea intotdeauna la dispozitie un numar de posibilitati de utilizare a resurselor de care dispune determinat de tipul de produs pe care doreste sa-l produca, de volumul productiei, de profitul pe care urmareste sa-l castige, etc. Ca atare se presupune ca orice agent economic rational va utiliza resursele de care dispune in acea combinatie ( regasita intr-un anumit bun sau serviciu sau in diferite combinatii de bunuri si servicii) care poate sa-i aduca cel mai mare castig.
1.2. Costul incremental
In categoria costurilor economice implicite se poate include si costul incremental, definit prin cresterea costului total ca urmare a aplicarii unor strategii manageriale noi, introducerea unor noi linii de fabricatie, desfasurarea unei campanii publicitare pentru produsele care constituie obiectul de activitate al firmei, etc, fara ca aceasta crestere de cost sa aiba ca efect cresterea productiei obtinute.
2. Costul total, mediu si marginal
Costul productiei poate imbraca mai multe forme. Atunci cand se calculeaza pentru intregul volum al productiei, el imbraca forma costului total. In aceasta situatie el reflecta cheltuielile efectuate de catre un intreprinzator pentru intrega cantitate (volum al productiei) obtinuta dintr-un bun sau serviciu, si se formeaza prin insumarea cheltuielilor efectuate cu consumul de capital fix- reflectate in costul fix si a celor efectuate cu consumul de capital variabil- reflectate in costul variabil.
Pornind de la aceste elemente, costul total poate imbraca urmatoarele forme:
a/costul total fix: reprezinta acea componenta a costului total care nu se modifica odata cu modificarea volumului productiei. El cuprinde toate cheltuielile aferente consumului de capital fix, precum si alte cheltuieli fixe efectuate de catre o firma, indiferent de volumul productiei, sau de faptul ca desfasoara sau nu o activitate in cadrul acesteia. El apare chiar daca firma nu produce nimic. In aceasta categorie se includ, in mod concret, cheltuielile legate de plata chiriilor, a dobanzilor bancare, a iluminatului general si a incalzitului unitatii , salariile directe platite personalului de conducere si administratie, precum si amortizarea.
Prin amortizare se intelege o suma de bani, inclusa in costul productiei, si implicit in pretul de vanzare al produsului sau serviciului obtinut in cadrul activitatii unei firme in scopul recuperarii cheltuielilor efectuate cu achizitionarea mijloacelor fixe utilizate.
Amortizarea reflecta valoric procesul normal de uzura fizica sau morala, la care este supus fiecare mijloc fix pe toata durata vietii lui. Prin lege, firmele sunt obligate ca in momentul achizitionarii unui mijloc fix sa-si constituie un fond de inlocuire a acestuia, intr-o perioada de timp determinata, stabilita in mod uniform pentru toate mijloacele fixe apartinand unei anumite categorii. In functie de durata normata de functionare a mijlocului fix respectiv se calculeaza norma de amortizare si suma lunara care urmeaza a fi recuperata si inclusa pe costuri.
Exista mai multe metode de calcul a amortizarii, pornind de la valoarea de amortizat si de la modul in care se urmareste recuperarea acesteia.
- valoarea de amortizat- adica suma de bani care trebuie recuperata prin includere in costul productiei- si implicit in pretul de vanzare al produselor care fac obiectul acesteia- poate fi cea initiala - sau de achizitie - a mijlocului fix respectiv, sau cea de inlocuire calculata in functie de preturile pietei prin reevaluari succesive a valorii initiale in functie de o serie de factori endogeni sau exogeni.
In functie de modul in care se urmareste recuperarea valorii de amortizat, se utilizeaza urmatoarele metode:
- amortizare liniara - consta in repartizarea egala pe intervale de timp- de regula luna sau an- a sumei de amortizat (data de valoarea de intrare a mijloacelor fixe) pe intreaga durata normata de functionare a acestora.
Cota de amortizare astfel stabilita se aplica in mod uniform indiferent de volumul productiei obtinute.
- amortizare degresiva - calculata prin multiplicarea cotelor de amortizare liniara cu unul din urmatorii coeficienti:
a) 1,5 daca durata normata de functionare a mijlocului fix este cuprinsa intre 2 si 5 ani;
b) 2,0 daca durata normata de utilizare a mijlocului fix este cuprinsa intre 5 si 10 ani;
c) 2,5 daca durata normata de functionare a mijlocului fix este mai mare de 10 ani.
- amortizare progresiva - calculata prin aplicarea asupra valorii de inventar a unor cote in progresie aritmetica sau geometrica, proportional cu evolutia uzurii fizice si morale. In aceasta situatie, suma de amortizat va fi mai scazuta la inceputul intervalului si mai ridicata pe masura acumularii unui grad mai ridicat de uzura fizica si morala.
- amortizare regresiva - calculata prin aplicarea unor cote regresive asupra valorii de amortizat. La baza utilizarii acestei metode sta ideea conform careia pe masura trecerii timpului, performantele mijlocului fix respectiv scad ca urmare a uzurii fizice si morale, si ca atare si valoarea pe care o transmite asupra bunului sau serviciului la a carui productie concura trebuie sa fie mai mica.
- amortizare accelerata - calculata prin includerea in costuri, in primul an de functionare, a unei cote de amortizare de pana la 50 procente din valoarea de intrare a mijlocului fix respectiv
b. costul total variabil - reprezinta acea componenta a costului total care se modifica in functie de modificarea volumului productiei. In aceasta categorie intra cheltuielile efectuate cu materiile prime si materialele, energia electrica si termica necesara desfasurarii procesului de productie, transportul, distributia, salariile lucratorilor direct productivi, cheltuielile privind asigurarile sociale, etc.
c. costul total se calculeaza pentru intregul volum al productiei, ca suma a costului total fix cu costul total variabil, dupa formula : CT= CTF + CTV
El poate fi defalcat, in functie de momentul desfasurarii activitatii economice, in costuri de fabricatie si costuri de distributie (sau de transport). Fiecare din cele doua categorii ale costului total se poate la randul ei defalca in costuri fixe si respectiv costuri variabile.
Costul total se poate calcula si pornind de la cheltuiala efectuata cu fiecare factor de productie in parte. In acest caz, valoarea costului total va fi data de insumarea cheltuielilor ocazionate de consumul factorului munca (S) - exprimate prin salarii, recompense, contributii privind asigurarile sociale si formarea fondului de pensii - a celor ocazionate de consumul capitalului fix (K) - exprimate prin amortizare - si a celor ocazionate de consumul capitalului circulant (Kc) - exprimate prin valoarea materiilor prime, materialelor, energiei, combustibilului, etc. utilizate in cadul activitatii respective.
In aceasta situatie, costul total se calculeaza dupa formula: CT= S + K + Kc
unde : S = costurile salariale
K= costurile aferente consumului de capital fix- amortizarea
Kc= costurile materiale
Pentru a obtine aceste informatii, agentul economic va calcula costul pe unitate de produs sau serviciu, sub doua forme: cea a costului mediu, care reprezinta cheltuielile efectuate cu oricare (sau cu fiecare) din unitatile produse din bunul sau serviciul respectiv si cea a costului marginal , care reprezinta cheltuielile efectuate cu fiecare unitate produsa suplimentar din bunul sau serviciul respectiv.
In functie de tipul de cheltuiala efectuata, costul mediu se poate clasifica in :
a/ costul mediu fix calculat ca un raport intre costul fix total si volumul productiei. Costul mediu fix depinde de volumul productiei cu care este invers proportional, descrescand pe masura cresterii volumului productiei, si de marimea costului fix total, cu care este direct proportional.
CMFx = CMTx Q
unde: CMFx= costul mediu fix pentru bunul X
CTFx= costul total fix pentru bunul X
Q= cantitatea produsa din bunul X
b/ cost mediu variabil calculat ca raport intre costul total variabil( cu care este direct proportional) si volumul productiei ( cu care este tot direct proportional)
CMVx= CTVx Q
unde:CM Vx= costul variabil mediu pentru produsul x
CTVx = costul total variabil pentru produsul x
Q= cantitatea produsa din bunul x
c/ costul mediu total calculat fie ca raport intre costul total aferent obtinerii unui bun sau serviciu si cantitatea produsa din bunul respectiv, dupa formula :
CMTx= CTx
Q x
unde : CMTx= costul mediu total pentru bunul x
CTx= costul total (al intregii productii pentru bunul x)
Qx= cantitatea obtinuta din bunul x
Costul mediu total se poate obtine si prin insumarea costului mediu fix cu cel mediu variabil conform formulei: CMT = CMF + CMV, cu notatiile cunoscute
2. Costul marginal - reprezinta costul cresterii cu o unitate a volumului productiei ca urmare a cresterii factorilor de productie utilizati si se calculeaza pentru fiecare unitate obtinuta in plus dintr-un bun sau serviciu, raportand diferenta intre costul total al productiei pentru n , respectiv n-1 bucati din bunul x la diferenta dintre n , respectiv n-1 bucati din acelasi bun:
C marg =Δ CT = CTn-CTn-1
Q Qn - Qn-1
Unde: C marg= costul marginal, CT= cresterea costului total
Q = cresterea volumului productiei CTn= costul total aferent cantitatii de 'n' produse
CTn-1= costul total aferent cantitatii de 'n-1' produse Qn= cantitatea de ' n ' produse
Qn-1= cantitatea de ' n-1' produse
Marimea costului marginal este influentata de marimea costului total.
Pentru a exemplifica modul in care se comporta fiecare din elementele de cost descrise mai sus vom considera urmatoarea situatie:
1. Costul fix are, asa cum ii arata si numele, o evolutie liniara.Pe termen scurt el isi va pastra aceasta tendinta, deoarece este putin probabil ca firma sa faca investitii de anvergura sau inlocuiri de mijloace fixe care sa modifice evolutia acestuia.
Pe termen mediu, este posibil ca firma sa inlocuiasca o parte din utilaje cu altele mai performante si de valori diferite (deci cu sume lunare de amortizat diferite), sa negocieze imprumuturi cu dobanzi mai scazute sau mai ridicate) decat cele initiale, sa modifice numarul de angajati indirect productivi sau nivelul salariilor acestora (salarii care intra in componenta costului fix) sau sa aplice programe drastice de limitare a consumului de energie, apa sau gaz pentru nevoi administrative, determinand o scadere a acestora ca element component al costului fix.
Pe termen lung, firma poate inlocui toate vechile tehnologii cu altele noi, poate schimba chiar profilul productiei , poate sa-si construiasca noi sedii pentru productie si administratie etc. In aceasta situatie ,pe termen lung, costul fix total poate inregistra modificari importante.
2. Costul variabil total va inregistra in general o tendinta crescatoare, proportional cu volumul productiei. Pe termen scurt, cresterea costului variabil va fi direct proportionala cu volumul productiei, deoarece va utiliza acelasi tip de factori de productie, cumparati la acelasi pret si utilizati in cadrul acelorasi tehnologii si linii de fabricatie.
Pe termen mediu si lung, odata cu largirea volumului productiei, firma va atrage cantitati suplimentare de factori de productie pe care ii va achizitiona la preturi diferite, va inregistra cheltuieli suplimentare cu transportul lor si al produselor finite, va suplimenta numarul de muncitori direct productivi, etc. Toate acestea vor determina ca evolutia costului variabil sa nu urmeze legatura de directa proportionalitate intre acesta si volumul productiei.
Costul mediu fix va inregistra o evolutie descendenta, odata cu cresterea volumui productiei, fapt explicat prin aceea ca o valoare fixa (cea a costului fix total) este repartizata pe un numar tot mai mare de unitati de produs sau serviciu.
4. Costul mediu variabil poate inregistra initial o usoara evolutie descendenta, dupa care se va mentine in linii mari constant, iar dincolo de un anumit volum al productiei, va inregistra o crestere ca urmare a influentei cresterii costului mediu total din motivele analizate anterior.
Intreprinzatorul isi va dimensiona productia in asa fel incat sa obtina maximum de cantitate la cel mai eficient cost. Punctul cel mai eficient de dimensionare a volumului productiei il constituie nivelul productiei corespunzator punctului de intersectie dintre costul mediu si cel marginal, situat la nivelul cel mai scazut al costului mediu total.
Acest punct reprezinta si limita minima pana la care intreprinzatorul poate sa coboare pretul de vanzare al produsului respectiv.
C marg= C MT = I. Marg
unde: I marg = suma maxima ce se poate obtine ca urmare a vanzarii unei unitati suplimentare dintr-un bun sau serviciu.
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate