Economia ca forma reala de activitate umana

Economia ca forma reala de activitate umana

Economia a aparut si se dezvolta intr-un proces continuu de valorizare infaptuit de om in mod constient. Evolutia economiei reflecta modul in care indivizii reusesc sa coreleze trebuintele lor nelimitate si in continua diversificare cu resursele rare dar cu intrebuintari alternative.

Pentru aceasta, oamenii actioneaza rational pentru a alege varianta cea mai buna. In sens economic, prin necesitate, nevoi, trebuinte, intelegem exigentele umane individuale sau colective ce trebuie satisfacute in timp si spatiu prin bunuri.

Clasificarea resurselor

Satisfacerea trebuintelor genereaza activitatea umana in care oamenii intra in relatii cu mediul natural in cadrul social, fapt ce presupune inevitabil si relatii de interese. Practic, interesul exprima o norma de constientizare a trebuintelor de viata ale oamenilor. Purtatorii intereselor sunt indivizii.

Pentru punere in functiune a intereselor si pentru satisfacerea trebuintelor se declanseaza diferite genuri de activitate umana. Orice activitate umana isi are premizele in existenta unor resurse specifice ce urmeaza sa se combine ca volum, structura si calitate, potrivit unei anumite diviziuni a muncii.

Resursele reprezinta un potential natural uman, material, financiar, informational de care dispune societatea in calitate de posibilitati, conditii si premise de desfasurare a unor activitati. Resursele naturale cat si cele demografice reprezinta resurse originare. Resursele derivate sunt resursele naturale ce sunt prelucrate pentru a genera alte resurse.

Ca volum si structura, resursele au sporit si s-au diversificat continuu si cu toate acestea ele sunt considerate limitate. Prin urmare, raritatea este o caracteristica generala a economiei si se exprima sub forma raritatii resurselor.

Factorii de productie

Reprezinta acele resurse disponibile care sunt atrase si utilizate in activitate economica. Factorii de productie sunt fluxuri de resurse atrase si utilizate pentru serviciile pe care le asigura activitatile economice. Toti factorii de productie sunt resurse dar nu toate resursele sunt factori de productie.

Factorii de productie clasici - factori primari (munca si natura pentru ca existenta lor nu depinde de prelucrarea altor factori de productie)

Capitalul - factor de productie a carui existenta depinde de interventia si prelucrarea altor factori de productie

Munca - este un factor activ si determinant ce nu poate lipsi din nici o activitate. Ea reprezinta o activitate specific umana si constienta indreptata catre un anumit scop.

Factorul natural - pamantul este factor de productie indispensabil oricarei activitati. Are o particularitate - este factor de productie regenerabil, adica isi reface permanent capacitatea de a genera rezultate.

Factorul capital - prin definitie, capitalul este format din totalitatea elementelor care participa la producerea de alte bunuri si servicii. Capitalul poate fi fix si circulant. Cel fix este format din masini, utilaje, instalatii, cladiri, adica acele elemente care participa la mai multe procese de productie, care se inlocuiesc dupa mai multi ani si care se consuma in mod treptat. Cer circulant este format din materii prime, materiale, combustibil, energie, apa, adica din acele elemente care participa la un singur act economic, se inlocuiesc dupa fiecare act economic si care se consuma dintr-o data intr-un proces de productie.

Toti factorii de productie inregistreaza consumul si acestea pot fi fizice si valorice (consumurile).

Pentru factorul munca, consumul fizic este redat prin timpul lucrat. Consumul valoric este redat de suma platita pentru procurarea acestui factor de productie, respectiv salariul.

Pentru factorul natura, consumul fizic se produce, dar nu poate fi urmarit, exprimat, pentru ca pamantul este un factor regenerabil. Consumul valoric reprezinta suma platita pentru procurarea lui, sub forma de pret, renta, etc.

Pentru factorul capital, consumul fizic se numeste uzura si uzura poate fi fizica si morala. Uzura fizica presupune pierderea capacitatilor initiale ale capitalului fix prin folosire in productie sau ca urmare a actiunii factorilor naturali. Uzura fizica se poate produce indiferent de situatie. Uzura morala are la baza in principal aparitia unor utilaje mai performante ca urmare a introducerii progresului tehnic. Tot uzura morala numim si situatia in care piata, prin mecanismele ei, ieftineste utilaje similare, dar noi.

Consumul valoric al capitalului fix poarta numele de amortizare si presupune recuperarea treptata, pe parcursul mai multor ani a cheltuielilor facute pentru procurarea capitalului fix. Amortizarea este o marime anuala si constanta.

Consumul fizic al capitalului circulant se numeste consum specific si reprezinta cantitatea dintr-un factor, consumata pentru a produce un bun sau un serviciu. Consumul valoric este redat de suma platita pentru procurarea acestui tip de capital.

Prin urmare, capitalul consumat (ceea ce se consuma din factor) = amortizare + capital circulant

Capitalul tehnic = capital fix + capital circulant

Capitalul tehnic > capitalul consumat (amortizarea < capitalul fix)

Resursele sunt limitate, fapt ce impune nevoia de a alege. Prin raportarea efectului pierdut la cel care se obtine sau a cantitatii din bunul la care se renunta la cantitatea de bunuri din care se doreste, se obtine costul de oportunitate.

Costul de oportunitate , Δx reprezinta bunul la care se renunta iar Δy reprezinta bunul din care se doreste. Acesta este un cost relativ, pentru ca se masoara castigul prin pierdere.

Sistemul activitatii economice

Notiunea in sine poate fi abordata in sens larg si restrans. In sens larg, prin sistem economic se intelege economia unei tari. In sens restrans acesta poate fi interpretat la nivelul unei ramuri economice, oras sau judet.

Sistemul economic se structureaza pe 3 trepte:

microeconomic (la nivelul firmei)

mezoeconomic (la nivelul ramurii)

macroeconomic (la nivelul economiei nationale)

Nivelul microeconomic cuprinde totalitatea activitatilor economice ce se desfasoara in cadrul unitatilor economice privite in interactiunea legaturii dintre ele, prin mecanismele pietelor specifice. Firmele intra in relatii de aprovizionare, productie, desfacere, realizate prin intermediul pietei in conditii concurentiale.

Nivelul mezoeconomic - aduce in discutie activitatea la nivel de ramura, subramura.

Nivelul macroeconomic - economia nationala, cuprinde totalitatea activitatilor economice privite in unitatea si interdependenta lor tehnico-productiva intr-un mediu de natura politica, sociala, culturala.

Economia nationala cuprinde 3 sectoare de activitate si anume:

agricultura

- sectorul primar  silvicultura

industria extractiva

sectorul secundar  ramurile prelucratoare ale industriei

constructiile

transporturile

- sectorul tertiar telecomunicatiile

comert

turism

finante

Datorita cresterii fara precedent a stiintei si tehnologiei, se contureaza un nou sector, cel cuaternar, al cercetarii stiintifice si tehnologiei.

O importanta speciala in activitatea economica prezinta reglarea sistemului economic, iar modificarea starii initiale a sistemului se produce datorita intrarii pe care acesta le primeste si care se transforma in iesiri prin procese desfasurate in cadrul sistemului. Intrarile sunt practic materiile prime, tehnologia, activitatea umana, in timp ce iesirile sunt bunurile realizate si serviciile.

Esential pentru sistemul economic este ca acesta sa se adapteze la mediu si in acest sens putem lua in discutie reglarea reciproca dintre productie si piata. Calitatea si capacitatea adaptarii sistemului depinde de gradul in care pot fi prevazute schimbarile in viitor, dar nu si modul in care sistemul este capabil sa le preintampine.

Economia naturala este aceea in care nevoile de consum sunt satisfacute din rezultatele propriei activitati fara a se apela la schimb.

Economia de schimb este aceea in care bunurile se produc in vederea vanzarii, obtinand altele necesare satisfacerii trebuintelor.

Caracteristicile economiei de schimb:

1. Specializarea agentilor economici - diviziunea muncii - reprezinta cel mai important factor de progres pentru societate. Deciziile de specializare au la baza teoria avantajului comparativ.

2. Autonomia presupune ca agentii sunt abilitati cu dreptul de a decide, iar instrainarea bunurilor are la baza criterii economice. Cea mai larga autonomie se realizeaza in contextul proprietatii private pentru ca il motiveaza cel mai bine pe agentul economic.

3. Piata - intre produc si consum se interpune piata ce are rolul de a valida deciziile economice.

4. Monetarizarea economiei - se refera la fluxurile de bani, iar daca vorbim de marfa e vorba de un bun economic care serveste productiei sau satisfacerii nevoilor oamenilor si care este destinat vanzarii - cumpararii.

5. Legatura dintre agentii economici se desfasoara sub forma tranzactiilor bilaterale pe piata.

6. Bunurile au caracter marfar.

Trasaturile sistemului real de economie cu piata concurentiala

1. Pluralismul formelor de proprietate - permite raporturi concurentiale intre agentii economici atasati acestor forme de proprietate.

2. Economia este descentralizata ceea ce inseamna ca agentiile economice functioneaza pe baza liberei initiative si isi orienteaza activitatea in functie de mecanismele pietei (nu avem de afacere cu decizii unilateral)

3. Interesul personal si raporturile de piata bilaterale care reprezinta axa activitatii economice.

4. Piata cu rolul ei de regulator al activitatilor are rolul de a regla cererea, oferta, pretul, conditiile de angajare sau disponibilizare, numarul unitatilor economice, reducerile sau amplificarile.

5. Preturile libere

6. Libera initiativa - libertatea de decizie, de miscare in plan economic la cei care participa la activitati, la parteneriat.