Fundamente teoretice ale politicii comunitare

FUNDAMENTE TEORETICE ALE POLITICII COMUNITARE

I.1. Necesitatea unei politici comunitare

Politica economica reprezinta ansamblul deciziilor puterilor publice adoptate in vederea orientarii activitatii economice intr-un sens considerat deziderabil de catre toti .

Pornind de la un deziderat a carui origine se afla in adancul istoriei, ideea unitatii europene s-a materializat si consolidat treptat, ajungand de la stadiul unei simple idei la materializarea acesteia intr-un ansamblu cristalizat si coerent de reguli aplicabile in ordinea juridica comunitara.

Uniunea Europeana numara in prezent 27 de state membre si 496 milioane de locuitori. In Uniunea Europeana nu exista o majoritate, ci numai minoritati. In ciuda diferentelor dintre acestea, la baza intregii constructii Europene a stat vointa de a lucra impreuna pe baza unor interese comune. Acestea au dus la convingerea ca in unele domenii se pot obtine rezultate mult mai bune la nivel European decat la nivel national, ajungandu-se astfel la politici comune tuturor statelor membre, elaborate si adoptate de institutiile comunitare cu aplicabilitate pe intreg teritoriul Uniunii. De multe ori, activitatile de politici comune raspund si unui principiu fundamental al constructiei Europene, acela al solidaritatii si coeziunii. Existenta politicilor comunitare confera unicitate Uniunii Europene, pentru ca demonstreaza acceptarea cedarii unei parti a suveranitatii statelor membre catre institutiile europene.

O data cu semnarea tratatelor de la Roma a fost adoptata si o ,,conventie'' relativa la unele institutii comune comerciale europene. In baza acestui conventii care a formalizat juridic institutiile politice, au devenit comune pentru cele 3 comunitati, Adunarea Parlamentara si Curtea de Justitie, iar pentru CEE si CEEA a devenit comun Comitetul Economic si Social.

Tratatul de fuziune de la Bruxelles semnat in 1965 si intrat in vigoare la 1 iulie 1967 a realizat si fuziunea executivelor, a refacut intr-o singura administratie, administratiile celor 3 comunitati.

Din 1967 cele 3 comunitati au urmatoarele institutii publice:

Adunarea Parlamentara;

Consiliul de Ministri;

Comisia Europeana;

Curtea de Justitie;

Consiliul European (din 1974);

Curtea de Conturi.

Sistemul comunitar mai dispune si de alte organism cu rol consultativ (Comitetul Economic si Social, Comitetul Regiunilor), cu rol propriu (Banca Europeana de Investitii), cu rol de legatura intre comunitate si statele membre (COREPER) si cu alte roluri (Comitetul Monetar, Comitetul Guvernatorilor Bancilor Nationale) etc.

Procesul evolutiv al Comunitatii Europene presupune dezvoltarea acesteia pe baza unor obiective precis determinate, stabilite prin dispozitiile art. 2 din Tratatul de la Maastricht (cu modificarile ulterioare aduse prin Tratatul de la Amsterdam).

Conform dispozitiilor tratului, Comunitatea are ca misiune, prin stabilirea unei piete comune, a unei uniuni economice si monetare si prin punerea in practica a politicilor sau a actiunilor comune vizate in art. 3 si 4, sa promoveze o dezvoltare armonioasa, echilibrata si durabila a activitatilor economice in ansamblul Comunitatii, un nivel ridicat de ocupare a fortei de munca si de protectie sociala, o crestere durabila si neinflationista, un grad inalt de competitivitate si convergenta performantelor economice, un nivel ridicat de protectie si ameliorarea calitatii mediului, ridicarea nivelului de trai si a calitatii vietii, coeziunea economica si sociala si solidaritatea intre statele membre.

I.2. Obiectivele comunitare

Obiectivele politicii comunitare reprezinta scopuri sau nazuinte politice exprimate in termeni economici, cum ar fi progresul economic si social, securitatea nationala, bunastarea populatiei sau justitia sociala. Ele se concretizeaza in niveluri dorite ale unor marimi macroeconomice cum ar fi rata de crestere a venitului national, gradul de ocupare a fortei de munca, rata inflatiei etc .

Obiectivele politicii comunitare asa cum rezulta din art. 2 al Tratatului de la Maastricht, sunt urmatoarele :

Promovarea unei dezvoltari armonioase, echilibrate si durabile a activitatilor economice in ansamblul Comunitatii;

Un nivel ridicat de ocupare a fortei de munca si de protectie sociala;

O crestere durabila neinflationista;

Un grad inalt de competitivitate si convergenta performantelor economice;

Un nivel ridicat de protectie si ameliorarea calitatii mediului;

Ridicarea nivelului de trai si a calitatii vietii;

Coeziunea economica si sociala;

Solidaritatea intre statele membre;

In art. 2 sunt prevazute si mijloacele de realizarea a obiectivele comunitare, acestea fiind:

Stabilirea unei piete comune;

Stabilirea unei uniuni economice si monetare;

Punerea in practica a politicilor sau actiunilor comune vizate in art. 3 si 4 din Tratat.

Politica comunitara doreste ca nivelul de trai sa fie comparabil in toate tarile din Uniunea Europeana si Fondurile Structurale servesc acest scop, sprijinind regiunile mai putin dezvoltate. Folosirea eficienta a Fondurilor Structurale necesita existenta unor strategii si programe cunoscute si la baza societatii, adica un efort comun al autoritatilor si al populatiei.

Programele comunitare reprezinta un set de programe adoptate de catre Uniunea Europeana, pentru o perioada de mai multi ani, pentru a promova cooperarea intre Statele Membre in diferite domenii specifice legate de politicile Uniunii. Destinate, in principiu, exclusiv statelor membre, aceste programe au fost deschise treptat participarii tarilor candidate in scopul de a sprijini pregatirea acestora pentru aderare.

Fiecare tara trebuie sa contribuie din resursele proprii la bugetul general al fiecarui program la care participa. Finantarea pe care o tara o primeste in cadrul acestor programe depinde de calitatea propunerilor de proiecte depuse de proprii solicitanti, care intra in concurenta cu proiecte depuse de solicitanti din toate tarile participante la program.

Romania participa la o serie de programe comunitare, precum Programul Cadru 6 pentru cercetare si dezvoltare. Leonardo da Vinci, Socrates si Tineret/Youth in domeniul educatiei si pregatirii profesionale, Egalitatea de gen, Combaterea Excluderii Sociale si Combaterea discriminarii in Sectorul social etc.

Regulile privind concurenta cuprinse in Tratatul de constituire a Comunitatilor Europene sunt, un corolar al prevederile comunitare relative la libera circulatie a marfurilor intrucat scopul edictarii lor este acela de a asigura concurenta libera, nedistorsionata, care sa promoveze circulatia neingradita a marfurilor si sa impiedice aparitia unor restrictii in functionarea pietei comune, care pot sa afecteze comertul dintre statele membre, interesul general al intreprinderilor, presupunandu-se ca statele membre au luat masuri de competenta lor stricta sau la nivel comunitar, care favorizeaza libera circulatie a marfurilor.

I.3. Clasificarea politicilor comunitare

Prin dispozitiile Tratatului de la Roma au fost prevazute politicile comune privind domeniul comercial, domeniul transporturilor, domeniul agriculturii si pescuitul.

Notiunea de ,,politica comuna'' nu a beneficiat de o calificare legala prin dispozitiile Tratatului, aceasta notiune fiind interpretata de Curtea de Justitie, avand in vedere domeniul concret al spetei in cadrul carei s-a impus necesitatea calificarii. In mod generic, politicile comune au fost caracterizate ca acordand Comunitatilor competenta de a actiona, lipsind statele de posibilitatea de a intreprinde masura specifica in aceste domenii .

Conform dispozitiilor cuprinse in redactarea actuala a art. 3 din Tratatul CE (dupa modificarile aduse prin Tratatul de la Maastricht) actiunile Comunitatilor vizeaza mai multe domenii, cum ar fi: politica comerciala comuna, o politica comuna in domeniul transporturilor, agriculturii si pescuitului, politica sociala, politica in domeniul mediului inconjurator, in domeniul coeziunii economice si sociale, in domeniul promovarii cercetarii si dezvoltarii tehnologice, in domeniul intariri competitivitatii industriale, in domeniul cooperarii pentru dezvoltari si altele.

Desi in Tratatul CE sunt mentionate mai multe domenii de actiune comunitara, totusi transferul competentelor nationale catre Comunitate nu se realizeaza cu privire la toate aceste domenii.

Sub acest aspect se disting doua categorii de politici comunitare:

a)         Politicile comune (in realizarea carora competentele nationale sunt transferate catre Comunitate), care cuprind:

Politica comecriala comuna;

Politica comuna a transporturilor;

Politica comuna in domeniul agriculturii si pesuitului;

Politica economica si monetara (care nu a fost initial reglementata ca politica comuna prin dispozitiile Tratatului insa a dobandit trasaturile caracteristice ale unei politici comune dupa introducerea monedei unice).

b)        Politicile de coordonare sau timulare comunitara (in realizarea carora nu opereaza transferul de competente nationale catre Comunitate), care cuprind:

Politica sociala;

Politica in domeniul mediului inconjurator;

Politica industriala;

Politica in domeniul cercetarii si dezvoltarii tehnologice;

Politica in domeniul coeziunii economice si sociale;

Politica in domeniul cooperarii in vederea dezvoltarii;

Politica privind cultura;

Politica in domeniul sanatatii.

Politica comerciala

Conform dispozitiilor art. 110 (131) din Tratatul CE, stabilind intre ele o uniune vamala, statele membre inteleg sa contribuie, conform interesului comun, la dezvoltarea armonioasa a comertului mondial, la suprimarea progresiva a restrictiilor impuse schimburilor internationale si reducerea barierelor vamale.

Politica comerciala comuna tine cont de efectul favorabil pe care suprimarea taxelor vamale dintre statele membre il poate exercita asupra cresterii fortei concurentiale a intreprinderilor din aceste state.

Tratatul CE nu defineste politica comerciala, stabilind numai, prin dispozitiile art. 113(133) par.1, principiile uniforme pe care se intemeiaza aceasta politica.

Politica comerciala comuna este fondata pe principii uniforme, in special in ceea ce priveste modificarile tarifare, incheierea acordurilor tarifare si comerciale, uniformizarea masurilor de liberalizare, politica exporturilor, ca si masurile de aparare comerciala, printre care cele luate in caz de dumping si subventii.

Conform reglementarii stabilite in art. 113(133) par. 1, Comunitatea are competenta exclusiva in domeniul politicii comerciale, deoarece i-a fost transferata in intregime responsabilitatea punerii in aplicare a acesteia.

Politica in domeniul agriculturii si pescuitului

Politica in domeniul agriculturii este una din cele mai importante politici ale Uniunii Europene, beneficiind de un buget alocat de aproximativ 50% din bugetul total comunitar. Importanta deosebita a politicii agricole comune rezulta, pe de o parte, din relatiile de interdependenta cu piata unica si cu unuiunea economica monetara, iar pe de alta parte, din faptul ca afecteaza o mare parte a teritoriului comunitar, precum si o mare parte a populatiei.

Politica in domeniul pescuitului, distincta de politica agricola comuna a inceput in 1983, odata cu adoptarea de catre Consiliu a unui pachet legislativ destinat restructurarii, modernizarii si dezvoltarii pescuitului.

In scopul conservarii si bunei administrari a resurselor de pescuit au fost adoptate masuri referitoare la urmatoarele aspecte: tehnicile de conservare, dimensiunea navoadelor, nivelul capturilor accesorii, dimensiunile autorizate pentru pestii ce pot fi pescuiti, restrictiile privind capturile din anumite zone, din anumite perioada sau efectuate cu anumite tipuri de ambarcatiuni.

Exploatarea eficienta a resurselor piscicole a impus si efectuarea unui control al pescuitului prin intermediul navelor de supraveghere. Pentru efectuarea acestui control, prin aplicarea principiului subsidiaritatii, comunitatea se bazeaza pe mijloacele coercitive ale statelor membre. In acest sens, autoritatile statelor membre sunt obligate sa inspecteze navele de pescuit dupa o procedura comuna adoptata la nivelul comunitar.

Politica comunitara a transporturilor

Politica comuna in domeniul transporturilor este reglementata, in principal, prin dispozitiile art. 74(70) - 84(80) din Tratatul CE (Titlul IV, devenit in prezent Titlul V ,,Transporturile'').

Tratatul instituie doua regimuri juridice distincte in domeniul transporturilor, pe de o parte, privind transporturile feroviare, rutiere si fluvial si pe de alta parte, privind transporturile aeriene si maritime.

Transportul maritim si aerian este reglementat la nivel international si numai in situatii specifice se impune luarea unor masura la nivel comunitar. In cazul unor masuri comunitare specifice aplicabile aestor tipuri de transporturi, Consiliul decide cu majoritate de voturi asupra procedurii aplicabile fiecarui caz in parte.

Politica economica si monetara

Politica economica si monetara nu a fost conceputa initial ca politica comuna, insa a dobandit caracteristicile unei politici comune dupa introducerea monedei unice.

Conform dispozitiilor art. 4, Comunitatea are ca misiune, prin stabilirea unei piete comune, a unei uniuni economice si monetare sa promoveze o dezvoltare armonioasa, echilibrata si durabila a activitatilor economice in ansamblul Comunitatii.

Potrivit dispozitiilor art. 4 , actiunea statelor membre si a comunitati comport, in conditiile si conform ritmurilor prevazute de Tratat, instaurarea unei politici economice bazate pe stransa coordonare a politicilor economice ale statelor membre. Aceasta actiune a statelor membre si a Comunitatii implica respectul urmatoarelor principii directoare: preturi stabile, finante publice si conditii monetare sanatoase si balanta de plati stabila.

Uniunea Economica si Monetara este considerata ca fiind o uniune politico-monetara, deoarece introducerea monedei unice EURO reprezinta o decizie politica, conditionata de indeplinirea unor criterii politice si economice.

Uniunea economica este corelata indispensabil cu Uniunea Monetara, interactionandu-se si influentandu-se reciproc.

Politica industriala comunitara

Tratatele constitutive, in forma lor initiala nu cuprindeau dispozitii exprese privind o politica industriala comuna. Totusi, tratatele initiale cuprindeau reglementari izolate referitoare la sectoarele industriale din cadrul economiilor statelor membre.

Politica industriala comuna a fost introdusa in Tratatul CE prin dispozitiile Tratatului de la Maastricht, in art 130(157) din Titlul XVI- intitulat ,,Industrie''.

De asemenea, prin dispozitiile art. 3 alin. 1 lit.m se mentioneaza ca actiunea Comunitatii presupune intarirea competitivitatii industriei comunitare.

Dispozitiile tratatului au fost completate cu acte normative adoptate de institutiile comunitare, privind reglementarea concreta a diferitelor activitati din sectoarele industriale.

Politica comunitara in domeniul cercetarii si dezvoltarii tehnologice

Politica comunitara in domeniul cercetarii si dezvoltarii tehnologice s-a consolidate prin studii si programe de cercetare ale unor comitete si grupuri de lucru constituite pe langa institutiile comunitare, cum ar fi:

Comitetul European al dezvoltarii si cercetarii (CERD) ;

Comitetul cercetarii stiintifice si tehnice (CREST) ;

Grupul COST ;

Centrul comun de cercetare ;

Fundatia europeana a stiintei ;

Programul European pentru cercetare si dezvoltari tehnologica privind informarea (ESPRIT) ;

Programul multianual in domeniile cercetarii tehnologiei industriale (BRITE) ;

Programul pentru cercetare in domeniul tehnologiei comunicatiilor (RACE) .

Politica comunitara privind cultura

Politica comunitara in domeniul culturii nu a beneficiat de o reglementare juridica in tratatele initiale. Dispozitiile nou introduse nu reglementeaza o armonizare a politicilor nationale in domeniul culturii prin promovarea unei politici comune la nivel comunitar.

In acest domeniu actiunea comunitara este complementara politicilor nationale, fiind o competenta subsidiara. Desi, prin actiunile comunitare se urmareste respectarea diversitatii cultural si regionale, totusi s-a constatat necesitatea promovarii unei politici de valorificare si evidentiere a mostenirii cultural comune la nivel european.

Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene stabileste in Preambul ca Uniunea constribuie la prezervarea si dezvoltarea valorilor comune in respectful diversitatii culturilor si traditiilor popoarelor Europei, precum si al identitatii nationale a statelor membre. In art. 22 al Cartei ese enuntat dreptul fundamental privind ,,Diversitatea culturala, religioasa si lingvistica'', conform caruia Uniunea respecta diversiatea culturala, religioasa si lingvistica a statelor membre.

Politica comunitara privind sanatatea

Tratatul de la Maastricht introduce in Tratatul CE Titlul XIII- ,,Sanatatea publica'', continand art. 129(152) din Tratat. Tratatul de la Amsterdam a reformulat art. 129(152) accentuand importanta sanatatii publice la nivel comunitar.

Textul Tratatului este completat de un ansamblu de reglementari si rezolutii comunitare privind drepturile pacientilor la ingrijiri medicale, si comercializarea medicamentelor.

Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene contine in art. 35 dispozitii privind ,, Protectia sanatatii''. Conform acestor dispozitii, orice persoana are dreptul de a accede la prevenire in materie de sanatate si de a beneficia de asistenta medicala in conditiile stabilite de legislatiile si practicile nationale. Un nivel ridicat de protectie a sanatatii umane este asigurat in definirea si aplicarea tuturor politicilior si activitatilor Uniunii.

Politica comunitara privind cooperarea intensificata intre statele membre

Tratatul de la Amsterdam modifica tratatele initiale prin introducerea conceptului flexibilitatii, in sensul reglementarii unei cooperari mai stranse sau intarite ori intensificate a unui grup de state in scopul atingerii unui nivel mai ridicat de integrare, fara ca progresul in acest domeniu sa fie conditionat de cooperarea coordonata cu celelelte state membre.

Acest nou tip de coordonare care da expresie unui nou principiu - al flexibilitatii- in dreptul comunitar, este reglementat in prezent prin urmatoarele dispozitii:

Art. 11 si 11A din Tratatul CE ;

Art. K15(43)- K17(45) din Tratatul de la Maastricht privind pilonul comunitar relative la cooperarea politieneasca si cooperarea juridica in materie penala ;

Art. 27A- 27E din Tratatul de la Maastricht, introduce prin Tratatul de la Nisa, privind pilonul comunitar relativ la politica externa si de securitate comuna.

Din analiza acestor dispozitii ale tratatelor rezulta ca cooperarea intarita este permisa la nivelul celor trei piloni comunitari instituiti prin dispozitiile Tratatului de la Maastricht.

I.4. Orientari si contradictii ale politicii comunitare a concurentei

Politica comunitara in domeniul concurentei a cunoscut permanent o evolutie conceptuala, fiind influentata de importante dezbateri teoretice, ca si de pozitiile pe care unele state membre le-au avut in diferite momente ale procesului de integrare.

Se pot distinge doua mari orientari in conceperea politicii in domeniul concurentei: o orientare care priveste concurenta ca pe un scop in sine si o orientare care priveste concurenta doar ca pe un instrument al atingerii obiective.

La randul sau, orientarea care priveste concurenta ca pe un scop in sine prezinta si ea doua abordari diferite. Prima abordare considera ca politicile din domeniul concurentei nu trebuie sa aiba ca obiectiv doar eficenta sau rentabilitatea, ci si un obiectiv de natura politica. Acesta ar consta in asigurarea conditiilor de exprimare nelimitata a libertatii si initiativei intreprinzatorilor mici si mijlocii. A doua abordare, exacerbeaza libertatea de actiune pe piata a intreprinzatorilor pana la renuntarea la orice tip de politica in domeniul concurentei.

O alta orientare generala este aceea conform careia concurenta nu este conceputa decat ca un instrument necesar realizarii unor obiective economice, sau chiar sociale. Si aceasta abordare poate fi prezentata prin doua abordari diferite. Prima abordare considera concurenta un instrument esential, dar nu unic, al procesului de crestere a eficacitatii muncii sociale si al cresterii bunastarii populatiei. Transpunerea in practica a acestei abordari prin politici bazate pe evaluarea capacitatii de eficientizare a diferitelor grade de reglementare a concurentei, este dificila si contradictorie datorita lipsei de informatie coerenta la interval regulat de timp. Cea de a doua abordare cauta, prin intermediul politicilor din domeniul concurentei, sa satiscafa si alte interese de ordin public. In acest caz politicile in domeniul concurentei sunt concepute in paralel cu politici industriale de promovare a unor activitati cu rezonanta sociala la nivel local sau national, cu politici sociale destinate reconversiei fortei de munca sau cu politici agrare si de protectie a mediului inconjurator.

Politicile comunitare din domeniul concurentei apar ca fiind nucleul organizarii si functionarii pietei unice, dar ele nu pot face abstractie de posibilitatea aparitiei unor efecte negative datorate tendintelor contradictorii pe care le manifesta, pe de o parte, dezvoltarea structurilor de piata, si pe de alta parte, dezvoltarea procesului de concentrare si centralizare a productiei si a capitalului.

Politicile comunitare in domeniul concurentei releva o tendinta contradictorie: pe de o parte, concentrarea productiei si a capitalului ridica nivelul de rationalitate si eficacitate prin marirea dimensiunilor intreprinderilor, stimuland procesul de scadere a preturilor si pe de alta parte, concentrarea productiei si a capitalului conduce la deteriorarea climatului concurential, stimuland procesul de crestere a preturilor.