Factorii care determina schimbari de stare in functiunea microsistemelor

Factorii care determina schimbari de stare in functiunea microsistemelor

Din definirea obiectului analizei economico-financiare rezulta ca factorii   prin natura si legaturile lor contribuie la formarea, evolutia si modificarea rezultatelor unei activitati si nu in ultimul rand permit luarea celor mai bune decizii pentru imbunatatirea desfasurarii activitatii firmei ca sistem.

Cunoasterea factorilor, a naturii lor si a legaturilor dintre acestia, ajuta la formarea si respectiv modificarea rezultatelor unei activitati, precum si la stabilirea posibilitatilor de imbunatatire a functiunii firmei ca sistem, reprezintand in esenta sarcina centrala a analizei economice si totodata elementul definitoriu al obiectului.

Activitatea economica a firmei este mediul favorabil de actiune al factorilor, ei determinand modificarea unui efect, a unui rezultat economic. Ei nu actioneaza izolat si individual ci foarte rar, caracteristica lor constand in actiunea lor interdependenta, exercitand asupra efectului o influenta pozitiva sau negativa. Identificarea si cunoasterea lor presupune determinarea corecta a caii de formare a rezultatului, a legaturilor cauzale ale rezultatului, in acceptiunea de fenomen analizat. Studiind de exemplu profitul aferent productiei vandute, care daca nu intervin revanzari de marfuri echivaleaza cu cifra de afaceri, trebuie dinainte cunoscut mecanismul formarii acestui obiectiv care se formeaza sub impactul volumului productiei, structurii acesteia, al costurilor pe produse si preturilor medii de vanzare.

În concluzie, factorii sunt aceia care determina o orientare pozitiva sau negativa a activitatii firmei si ca atare mecanismele manageriale trebuie sa fie acelea care sa cunoasca si sa analizeze atat factorii cat si influentele acestora astfel incat sa conduca activitatea pe acel drum la capatul caruia se gaseste eficienta maxima a activitatii.

Pentru buna cunoastere si intelegere a factorilor dar si a actiunii lor este necesara realizarea clasificarii lor dupa cum urmeaza:

1) dupa continutul sau natura lor:

factori tehnici, tehnologici;

factori organizatorici;

factori economici;

factori social-politici;

factori demografici, psihologici, naturali,biologici, ecologici etc.

2)dupa caracterul lor in cadrul unei relatii cauzale (in ordinea de analiza) :

factori calitativi;

factori cantitativi;

factori de structura.

Aceasta clasificare are o importanta economica si una metodologica, ea presupunand cunoasterea procesului de formare a rezultatului, analizand totodata evolutia si actiunea combinatorie a factorilor.

Factorii calitativi sunt de aceeasi natura cu obiectul analizei, deosebindu-se de fenomen prin gradul de extensie. Ei se masoara cu aceeasi unitate de masura ca si fenomenul (exemplu: productivitatea muncii este de aceeasi natura cu productia exercitiului, dar se refera la o singura persoana sau unitate de timp).

Factorii cantitativi sunt purtatorii materiali ai factorilor calitativi, conditia premergatoare si absolut necesara a actiunii acestora.

Factorii de structura intervin si actioneaza atunci cand rezultatul analizat se refera la marimi agregate, compuse din mai multe elemente. Ei exprima raporturile cantitative dintre elementele factorilor cantitativi. De regula sunt continuti de factorii cantitativi, dar actioneaza prin intermediul celor calitativi.

Din punct de vedere metodologic, trebuie asigurata omogenizarea elementelor componente pentru a exprima corect rapoartele mentionate; apare problema criteriului de alegere a formei de evaluare a acestor elemente, solutia acestei probleme constand in modul de exprimare a factorului calitativ.

Un exemplu simplu este cel al calculului si interpretarii factoriale a cifrei de afaceri, conform relatiei:

unde:

CA-cifra de afaceri a firmei;

- cantitatea vanduta din produsul i;

- pretul mediu de vanzare al produsului i;

n-numarul produselor.

În aceasta relatie:

- (pret mediu de vanzare) este factorul calitativ care este de aceeasi

natura si se exprima prin aceeasi unitate de masura ca si CA (cifra de afaceri). Pentru insumarea productiei, aceasta trebuie sa fie omogena utilizandu-se exprimarea ei in unitati naturale;

- (productia vanduta) este factorul cantitativ.

Pretul mediu de vanzare va creste sau va scadea in functie de cresterea sau scaderea ponderii produselor cu un pret unitar de vanzare mai mare decat cel mediu; intervine astfel factorul structural (ponderea produselor/grupelor de produse in totalul productiei), productia fiind evaluata in acest caz in preturi de vanzare. Se vede cum factorul structural este cuprins in factorul cantitativ, dar actioneaza prin cel calitativ. Structura este a productiei dar actioneaza prin preturi.

3) dupa modul cum actioneaza:

factori cu actiune directa;

factori cu actiune indirecta.

Factorii cu actiune directa isi exercita influenta in mod direct, nemijlocit, fara factori intermediari, asupra fenomenului economic analizat.

Factorii cu actiune indirecta sunt aceia care actioneaza asupra fenomenului prin intermediul altor factori. Daca consideram factorii cu actiune directa factori de gradul I, atunci factorii cu actiune indirecta pot fi factori de gradul II, III, IV,..,n. Factorii cu actiune indirecta isi pun amprenta asupra fenomenelor economice prin intermediul factorilor de ordin superior (factorii de ordinul II prin intermediul factorilor de ordinul I, cei de ordinul III prin intermediul celor de ordinul II s.a.m.d.).

4) in functie de efortul propriu al firmei:

factori dependenti de efortul propriu;

factori independenti de acest efort.

Prin insasi natura lor, o serie de factori sunt dependenti sau

independenti de efortul propriu. Astfel, prin natura sa, aplicarea rezultatelor cercetarii-dezvoltarii in productie este un factor de crestere a productivitatii muncii, a valorii adaugate, a reducerii costurilor, dependent de efortul propriu al firmei, dupa cum modificarea preturilor de livrare (vanzare) ca urmare a unei situatii conjuncturale, neprevazute a pietii si care se reflecta in beneficiu este un factor independent de efortul propriu al firmei.

Conceptul de dependent sau independent de efortul propriu nu poate fi confundat cu cel de dependent sau independent de activitatea firmei. Un factor poate fi dependent de activitatea firmei, dar independent de efortul propriu. De exemplu, aplicarea inovatiilor (ale membrilor colectivului firmei) in productie este un factor de crestere a productivitatii muncii dependent de efortul propriu al firmei, iar modificarea preturilor de productie printr-un act normativ este un factor de modificare a profitului, independent de efortul propriu al firmei.

Factorii dependenti de efortul propriu al firmei isi au originea in efortul propriu al acesteia de a economisi, de a folosi rational orice categorie de resurse sau de a aplica orice logica de organizare si functionare a procesului productiv. Toti ceilalti factori care nu izvorasc din efortul propriu al firmei se incadreaza in categoria factorilor independenti.

Factorii independenti de efortul propriu al firmei sunt cei care nu izvorasc din efortul propriu al acesteia si provin in principal din mediul in care firma isi desfasoara activitatea.

5) dupa gradul de sintetizare:

factori simpli;

factori complecsi.

Factorii simpli nu mai pot fi descompusi in alti factori in procesul analizei, cel putin din punct de vedere al sferei de analiza, delimitata in cadrul studiului. Ei pot fi cu actiune directa sau indirecta.

Factorii complecsi sunt cei care pot fi dezmembrati, ei fiind determinati de o serie de alti factori simpli si complecsi (cu grad de complexitate mai redus), a caror actiune poate fi identificata la nivelul firmei.

6) dupa originea actiunii factorilor:

factori interni (endogeni);

factori externe (exogeni).

Factorii interni cuprind acei factori care iti au originea in interiorul firmei si pot fi dirijati de manageri (organizarea interna a productiei, ritmicitatea productiei, ponderea mijloacelor fixe productive in totalul mijloacelor fixe, etc.).

Factorii externi sunt factorii care isi au originea in mediul exterior firmei si pot fi influentati in mica masura de conducerea acesteia (modificarea cursului de schimb, inflatia, concurenta, etc.).

7) dupa intensitatea actiunii factorilor:

factori dominanti (factori "cheie");

factori secundari.

Factorii dominanti sunt factorii a caror influenta este hotaratoare in obtinerea rezultatelor (exemplu: factorul productivitate pentru fenomenul productie fizica).

Factorii secundari sunt cei a caror influenta nu este decisiva in obtinerea rezultatelor.

Prin analiza, se poate constata ca 80% din rezultate sunt produsul a 20% din factori.

8) dupa posibilitatea de verificare a actiunii lor:

factori controlabili (exemplu capacitatea de productie);

factori necontrolabili (factori naturali sau conjuncturali).

9) dupa modul in care contribuie la obtinerea rezultatelor:

factori independenti;

factori interdependenti.

Factorii independenti pot determina rezultatul in mod independent.

Factorii interdependenti nu pot determina rezultatul decat in interactiunea lor. Ca exemplu putem mentiona factorii procesului de productie-natura, munca si capitalul-care determina productia numai prin actiunea lor comuna.

10) dupa stadiul circuitului economic:

factori specifici aprovizionarii;

factorii specifici productiei;

factorii specifici sectorului comercial (marketing si desfacere).

11) dupa tipul legaturii dintre factori:

factori cu marime determinanta a influentei-apar in cazul relatiilor de tip determinist ;

factori cu marime variabila a influentei-apar in cazul relatiilor de tip stocastic.

12) dupa dependenta fata de variatia fenomenului analizat:

factori ficsi (constanti-nu actioneaza asupra variatiei fenomenului);

factori variabili-actiunea lor explica modificarea rezultatului analizat.

13) dupa sensul influentei:

factori pozitivi;

factori negativi;

factori indiferenti.

Factorii pozitivi si negativi au actiune variabila, iar factorii indiferenti au actiune constanta, nula.

14) dupa posibilitatile de previziune:

factori previzibili (certi, determinabili);

factori imprevizibili.

Factorii previzibili actioneaza in cadrul unor procese controlate de conducere a firmei fara sa implice riscuri.

Factorii imprevizibili actioneaza necontrolat, ca urmare a unor abateri de la desfasurarea normala a unor procese economice sau sub impulsul unor forte din exterior, ce nu pot fi controlate (piata interna si externa, forte ale naturii, etc.).

15) dupa durata de exercitare a influentei:

factori de durata (continui);

factori tranzitorii (discontinui).

Studiul factorilor din diferite unghiuri de vedere prezinta o importanta deosebita in analiza calitativa din mai multe puncte de vedere:

conduce la o explicare mai riguroasa a fenomenelor (rezultatelor economico-financiare);

permite o evaluare incomparabil mai cuprinzatoare a functiunii sistemului firmei;

"zonarea" masurilor pentru cresterea eficientei prin transformarea lor in efecte economico-financiare.

În general, analiza de tip factorial contribuie esential la realizarea calitativ superioara a atributelor conducerii implicit datorita dezvoltarii functiilor proprii amintite mai inainte. Ea reprezinta un salt comparativ cu analiza structural-componentiala pe care o presupune.

În prezent analiza factoriala si-a largit considerabil sfera de aplicatie in studiul fenomenelor economico-sociale pe scara practicii mondiale cu atat mai mult, cu cat este puternic facilitata de computerizarea calculului. Posibilitatile de imbunatatire a performantelor pot avea ca baze de comparatie:

rezultatele perioadelor precedente;

nivelurile rezultatelor previzionate, programate, standard, bugetate;

rezultatele altor firme lider similare;

performantele concurentei;

rezultatele   medii pe sector, pe ramura etc.