Fluctuatiile activitatii economice

1. Ciclicitatea activitatii economice

Cercetand activitatea economica se constata ca rezultatele acesteia analizate in timp prezinta nivele diferite. La aceste variatii ale rezultatelor macroeconomice contribuie starea economiei : criza, dezechilibrul, dar si unii factori perturbatori externi (conjunctura internationala, conflictele).

Fluctuatiile pot fi structurate astfel:

- fluctuatii sezoniere care se manifesta, de obicei, pe parcursul unui an, in general determinate de trecerea de la un sezon la altul, de la un anotimp la altul (agricultura, turism);

- fluctuatii intamplatoare (accidentale) determinate de unii factori perturbatori (evenimente sociale, cataclisme naturale, razboaie);

- fluctuatii ciclice care prezinta o anumita regularitate in raport cu timpul. Acestea sunt determinate, de regula, de factori economici.

Ciclicitatea economica reprezinta forma de miscare din ecnonomie reprezentata prin perioade de expansiune ( de crestere, de prosperitate) si perioade de contractie (criza, recesiune).

Succesiunea in timp a starilor de expansiune si contractie formeaza ciclicitatea economica (ciclul in afaceri). Cele doua stari (expansiune si contractie) afecteaza urmatorii parametrii economici:

- dinamica productiei;

- gradul de ocupare al fortei de munca;

- consumul;

- nivelul de trai.

Ciclul economic reprezinta perioada de timp dintre doua crize economice succesive (perioada existenta de la inceputul unei crize pana la inceputul crizei urmatoare).

Studiile pun in evidenta urmatoarele tipuri de cicluri economice:

- cicluri lungi (seculare sau Kondratiev);

- cicluri decenale (Jugler);

-cicluri anuale.

2. Caracterizarea ciclurilor economice

Ciclurile economice lungi au durata intre 40 si 60 de ani, reflectand starea economiei pe perioada lunga. Acest ciclu corespunde evolutiei tehnologice dominante din perioada respectiva.

Ciclul Kondratiev are doua faze, fiecare cu durata intre 20-30 de ani:

- faza ascendenta;

- faza descendenta.

Faza ascendenta se caracterizeaza prin:

- prosperitate economica;

- ritmuri de crestere relativ ridicate;

- eficienta ridicata a sistemului economic productiv;

- se inregistreaza cresteri de investitii, de productie exprimate prin venitul national, produsul national si intern, cresteri de profit si ale nivelului de trai.

PIB

faza faza

ascendenta descendenta

t

Fig. 1. Fazele ciclului lung

Faza descendenta se caracterizeaza prin:

- diminuarea ritmurilor de crestere economica si de investitii;

- intensificarea somajului;

- intensificarea inflatiei;

- diminuarea bunastarii populatiei.

Cauza ciclurilor economice lungi este evolutia ciclica a cercetarii stiintifice, a inovatiilor si a progresului tehnologic.

Unii cercetatori considera ca perioada 1949-2000 reprezinta un ciclu secular.

Ciclurile economice decenale

Pe fazele ciclului lung se inregistreaza fluctuatii cu perioade intre 10-15 ani numite cicluri decenale.

PIB

B

A

CD

t

Fig. 2. Ciclul decenal (CD) pe faza ascendenta a ciclului lung

Un ciclu decenal (intervalul de grafic A-B) este caracterizat de mai multe stari economice: expansiune, criza, recesiune, inviorare.

PIB

t

ciclul decenal

Fig. 3. Fazele ciclului decenal

Starea de expansiune (intervalele AB sau CD) este caracterizata prin cresterea investitiilor, cresterea productiei, cresterea gradului de ocupare (scaderea somajului, cresterea venitului).

Starea de criza (punctele B si D) incepe sa se manifeste odata cu diminuarea volumului productiei, investitiilor si cresterea preturilor. În apropierea starii de criza (punctul de cotitura superior) - profitul si rata acestuia se diminueaza, factorii de productie devin mai scumpi, stocurile de produse cresc.

Starea de depresiune (intervalul BC) se caracterizeaza prin incetinirea si chiar scaderea investitiilor, gradul de ocupare se diminueaza iar profiturile, salariile si consumul scad.

Starea de inviorare (punctele A si C) reflecta intensificarea preocuparii agentilor economici pentru cresterea investitiilor, actiune care contribuie la innoirea capitalului fix, cresterea capacitatilor de productie si odata cu aceasta la crearea de noi locuri de munca. Starea de inviorare pregateste conditiile pentru o noua relansare economica respectiv pentru avant economic.

Starea de boom se constituie din inviorare si expansiune (avant).

Starea de recesiune se constituie din criza si depresiune (contractie).

În analiza ciclurilor economice se pun in evidenta mai multe aspecte :

- in desfasurarea lor, ciclurile nu se identifica unul cu celalalt deoarece exista diferente intre duratele de timp, intensitatea cu care se manifesta este corelata de conditiile existente;

- in faza de expansiune, desi sunt preponderente efectele pozitive care contribuie la cresterea economica, exista si fenomene negative, de dezechilibru, reprezentate prin scaderi partiale de productie in unele ramuri;

- fiecare stare din ciclul decenal creeaza si conditii pentru depasirea starii existente si trecerea la faza urmatoare;

- starea de depresiune conduce in final la restabilirea echilibrului economic prin intensificarea fluxurilor economice intre agenti;

Ciclurile anuale (Kitchin) au durate mici (2-3 ani) si sunt determinate de unele conjuncturi interne sau internationale sau chiar declansate de anumite cauze sociale si politice interne.

3. Crizele economice

Teorii cu privire la cauzele ciclurilor economice

Teoria economica pune in evidenta urmatoarele tipuri de criza care reprezinta efectul negativ al trecerii ciclice a economiei prin diferite stari:

- criza de subproductie care se manifesta sub forma insuficientei ofertei, productiei, avand drept cauza razboaiele, epidemiile, migratiile de populatie (criza din secolul XIX din tarile subdezvoltate);

- criza de supraproductie care ia forma ciclului decenal si exprima excedentul de oferta, manifestandu-se in perioda dintre sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX;

- criza neciclica care are urmatoarele forme:

- partiala care reflecta reducerea de productie, de ocupare a fortei de munca intr-o anumita ramura (siderurgie, minerit);

- intermediara care cuprinde mai multe ramuri (criza materiilor prime, crize energetice, crize valutar-financiare).

Cercetarea economica a incercat sa explice atat mecanismul ciclurilor economice cat si cauzele care determina existenta acestora.

S-au emis mai multe teorii cu privire la cauzele crizelor. Initial, prin legea debuseelor a lui J.B. Say se considera ca nu exista posibilitatea de manifestare a crizelor deoarece fiecare oferta isi creeaza propria cerere (intotdeauna exista echilibru intre cerere si oferta). Mai tarziu, atat realitatea cat si cercetarile au contrazis legea lui J.B. Say chiar daca reprezentantii noilor teorii erau considerati eretici.

Teoria ciclului investitional considera ca la baza ciclului economic se afla investitia ciclica in capital. Astfel, inlocuirea la nivel ridicat a capitalului fix dintr-o perioada alterneaza cu o perioada de inlocuire la nivel mai mic. Cand inlocuirea este la nivel ridicat, progresul tehnic introdus in economie determina avant economic, expansiune. Înlocuirile de capital la nivel redus determina diminuari de rezultate in perioadele urmatoare.

Teoria subconsumului explica ciclul economic cu ajutorul cererii respectiv consumului de bunuri si servicii care are o evolutie ciclica.

Teoria supraacumularii de capital explica declansarea crizei prin investitiile foarte mari in capital care determina productii foarte mari imposibil de absorbit pe piata.

Teoria monetarista sustine ca ciclul economic este determinat de cauze monetare, de politica monetara aplicata. Daca politica guvernului nu este adecvata in domeniul monetar, ea poate determina efecte negative in evolutia indicatorilor macroeconomici.

Teoria marxista considera ca la baza crizei se afla contradictia fundamentala dintre capital si munca, care conduce la scaderea ratei profitului.

Teoria keynesista considera ca succesiunea fazei de prosperitate cu cea de recesiune se explica prin eficienta marginala a capitalului si prin rata dobanzii.

Teoria petelor solare a lui Jevons, considera ca existenta ciclului economic este legata de ciclul solar.

Teoria psihologica a lui J.S. Mill sustine ca dezvoltarea economica se realizeaza pe fondul unor stari succesive de optimism si de pesimism.

4. Politici anticiclice

Deoarece ciclurile economice determina efecte negative in economie si societate, se pune problema interventiei statului, respectiv gasirii metodelor care sa atenueze fluctuatiile ciclice ale rezultatelor macroeconomice. Pentru aceasta, guvernele folosesc politici anticiclice (anticriza).

Politicile anticriza pot fi grupate astfel:

- politici economice care influenteaza cererea agregata;

- politici economice care influenteaza oferta agregata.

Politicile care influenteaza cererea agregata prin componentele ei au la baza teoria lui Keynes si se aplica in mai multe forme:

Politica cheltuielilor publice influenteaza componenta cheltuielilor publice din structura cererii agregate, contribuind la relansarea economica.

Cheltuielile publice se refera la:

- investitii de capital in sectorul public in special, in serviciile publice (sanatate, constructii de locuinte, sosele);

- cheltuielile statului de sustinere a ajutorului de somaj, a alocatiilor pentru copii, de reciclare profesionala, de atenuare a fluctuatiilor veniturilor diverselor categorii de populatie.

Politica monetarista foloseste ca instrumente de influentare rata dobanzii, rata rezervei obligatorii, masa monetara, toate acestea in functie de faza si starea economica. Astfel se aplica politica Stop And Go. În faza de boom, de avant, se practica dobanzile ridicate, restrictii cu privire la nivelul creditului acordat, se controleaza masa monetara in circulatie pentru a preveni dezvoltarea inflatiei. În faza de recesiune, de declin, se iau masuri de reducere a dobanzii, de crestere a nivelului creditului pentru a stimula investitorii, si a asigura conditiile de crestere a ofertei.

Politica fiscala se aplica in functie de starile economiei.

În starea de boom se recurge la marirea taxelor si impozitelor, diminuand astfel veniturile agentilor si prevenind dezvoltarea inflatiei. În faza de recesiune, de contractie, se procedeaza la reducerea ratei de impozitare, favorizand cresterea veniturilor, a economiilor si a investitiilor incurajand agentii producatori.

Politicile care influenteaza oferta agregata au la baza teoria potrivit careia, in situatii nefavorabile, este important sa stimulezi producatorii pentru a-si mari oferta (teorie diferita de cea keynesista).

Încurajarea producatorilor, conform noii teorii de influentare a ofertei agregate, se realizeaza prin:

- efectuarea de reforme in structura economiei;

- intensificarea concurentei;

- asigurarea formarii libere a preturilor;

- folosirea de parghii economice (diminuarea de taxe, acordarea de subventii) care sa contribuie la cresterea profitului producatorilor astfel stimulandu-i sa creasca oferta.