INDUSTRIA CHIMICA - Materiile prime folosite

INDUSTRIA CHIMICA

Industria chimica reprezinta ramura industriala care, in ansamblu, a cunoscut cea mai spectaculoasa dezvoltare dupa cel de-al doilea razboi mondial. La aceasta au contribuit mai multi factori:

valorifica la cel mai inalt grad o gama foarte larga de materii prime, inclusiv deseuri;

produsele pe care le realizeaza sunt solicitate de absolut toate ramurile de activitate, de la domenii industriale pana la medicina si cosmetica;

progresele in domeniul tehnico-stiintific, permitand scoaterea in permanenta de produse noi pe piata.

Industria chimica asigura in prezent circa 1/7 din valoarea productiei industriale mondiale, pondere relativ constanta in ultimii 10-15 ani. in unele tari, indeosebi in tarile producatoare de petrol, care si-au dezvoltat si o tot mai insemnata industrie chimica (mai ales petrochimica), ponderea acestei ramuri in totalul industriei depaseste chiar 75% (Bahrein, Kuwait, Quatar, Emiratele Arabe Unite, Indonezia) sau este in jur de 50% (Arabia Saudita, Iraq, Venezuela, Bolivia, Gabon).

Materiile prime folosite in aceasta industrie sunt felurite:

minereurile si mineralele din scoarta terestra, indeosebi hidrocarburi (petrol, gaze naturale), carbuni, diverse saruri, sulf, azotati, fosfati, calcare);

azotul si oxigenul din atmosfera;

materii prime vegetale si animale (uleiuri, tananti, cauciuc, lemn, grasimi, oase);

apa;

subproduse si deseuri ale altor ramuri industriale.

Despre aceasta ramura se poate afirma ca este 'industria care nu cunoaste deseuri', intrucat ceea ce poate fi deseu pentru o ramura de productie - in special pentru industrie si agricultura - este o valoroasa materie prima pentru industria chimica.

Numeroasele ramuri ale industriei chimice se pot grupa astfel:

a)     produse clorosodice si acid sulfuric;

b)    ingrasaminte chimice;

c)    petrochimie;

d) celuloza si hartie;

e)    medicamente;

f)     alte ramuri.

a) Produse clorosodice si acid sulfuric

Produsele clorosodice (soda caustica, soda calcinata, clor si acid clorhidric) se fabrica din sare gema.

Sarea gema se gaseste in mari cantitati pe planeta: circa 40 de milioane de miliarde de tone, din care circa un milion de miliarde de tone se afla in t zacaminte terestre, iar restul dizolvata in apa Oceanului Planetar. De fapt zacamintele terestre sunt tot de origine marina, formandu-se in anumite perioade I geologice prin depunerea sarii in apa de mare, in vechi lagune, in conditii de climat arid si subsidenta lenta.

Mari zacaminte de sare gema exista in Europa, indeosebi in Germania, Marea Britanie (zona Cheshire din Anglia), Franta (Lorena), Polonia (in sud, I remarcandu-se zona Wieliczka), Spania (bazinul Ebro), Romania, C.S.I. (bazinul Kama din Federatia Rusa, bazinul Donetk si colinele subcarpatice din Ucraina), apoi in America de Nord (S.U.A., Canada, Mexic) si in America de Sud (Chile si altele), in Asia (mai ales in India si China).

Aceste tari se inscriu printre principalii producatori in domeniu. Unele dintre aceste state, precum si altele, obtin sare din apa lacurilor si din apa marilor,

Exploatarea sarii marine se practica pe scara industriala mai ales in bazinul Marii Mediterane, in Orientul Apropiat (indeosebi in Israel si Iordania) si Mijlociu (in tarile Golfului), in China (cel mai mare producator de sare marina), India, Japonia, C.S.I. (in jurul Marii Caspice, din Lacul Arai etc), unele tari latino-americane (indeosebi Peru, Chile, Bolivia, Mexic). Productia mondiala de sare este in prezent de aproape 200 milioane de tone, principalii producatori fiind S.U.A. (circa 45 milioane tone), China (28 milioane tone), C.S.I. (15 milioane tone), Canada, India, Franta, Mexic (cu cate 7-8 milioane tone), Marea Britanie, Romania, Japonia, Italia, Polonia (cu cate 3-6 milioane tone).

Produsele clorosodice se folosesc la fabricarea sapunurilor, colorantilor, la fabricarea celulozei, la 'mercerizarea bumbacului', la purificarea petrolului si in mari cantitati in industria aluminei.

Desi ca repartitie geografica industria produselor clorosodice cunoaste o larga raspandire pe cuprinsul planetei, cea mai mare parte a productiei este concentrata intr-un numar restrans de tari: S.U.A. (1/3 din productia mondiala de soda caustica si 1/4 din cea de soda calcinata si, respectiv, acid sulfuric), C.S.I. (1/4 din productia mondiala de soda calcinata si 1/10 din cea de soda caustica), Germania si Japonia (circa 1/10 din fiecare asemenea produs), China (1/4 din productia mondiala de acid clorhidric), Franta, Marea Britanie, Canada. Exista cateva centre si areale industriale specializate in obtinerea de asemenea produse, intre care Golful Mexic (cu centrele Beaumont, Houston, Freeport) si Marile Lacuri (Chicago) in S.U.A.; Berezniki in bazinul Kamei din C.S.I. (Federatia Rusa), sudul insulei Honshu (Okayama, Ube) si insula Kyushu (Omuta) in Japonia, Harbin si Fushun in China, Stade si Schkopau in Germania, Dombasle (in Lorena) din Franta, Brescia in Italia, Huelva in sudul Spaniei.

Acidul sulfuric, produs cu largi intrebuintari in industria ingrasamintelor chimice, a colorantilor, rafinarea petrolului, metalurgia neferoasa etc, foloseste ca materii prime de baza sulful si piritele cuprifere.

Zacamintele de sulf cunosc rezerve insemnate si o destul de larga raspandire pe globul pamantesc, intalnindu-se sub forma de:

zacaminte de natura sedimentara, cum sunt cele din sudul Poloniei (la Machow), nordul Iraqului (la Mishraq), nordul Indiei (regiunea Ladakh), China (in regiunea Lacului Qinghai/Kuku Nor si in provincia Yunnan);

zacaminte legate de formatiunile vulcanice existente indeosebi in Cercul de Foc al Pacificului (Japonia, Noua Zeelanda, Chile), dar si in China, India, Italia (insula Sicilia), Romania (Muntii Calimani);

zacaminte asociate celor de hidrocarburi: Golful Mexic (in statele Texas si Louisiana in S.U.A., dar si in Mexic), zona Golfului Persic (Kuweit, Iran), Franta (regiunea Lacq), C.S.I. (regiunea Orenburg din Muntii Urali), Canada (provincia Alberta);

in marile cu straturi de hidrogen sulfurat (de exemplu Marea Neagra),
Pirita este o sulfura metalica asociata zacamintelor de cupru, zacaminte

mai insemnate gasindu-se in C.S.I. (Kazahstan si Muntii Urali), China (provinciile Sichuan si Shanxi), Spania (regiunea Huelva), Italia, Portugalia, Cipru, S.U.A., Canada.

Principalii producatori mondiali de sulf sunt: S.U.A. si Polonia (cu cate 5 milioane tone fiecare), C.S.I., Canada, Mexic, Franta, Japonia.

In ceea ce priveste acidul sulfuric (140-150 milioane tone anual), cele mai mari producatoare sunt de regula tarile cu economie dezvoltata care dispun de im­portante rezerve de sulf si pirite: S.U.A., C.S.I., China, Japonia, Italia, Germania, Canada, Polonia, Spania, Tunisia, Belgia, Marea Britanie, Australia, Romania.

b) ingrasaminte chimice

Aceasta ramura produce mai multe tipuri de ingrasaminte chimice (azotoase, fosfatice, potasice, complexe), fiecare pe baza unor materii prime proprii.

ingrasamintele azotoase, foarte solicitate in agricultura datorita
azotului, constau fie din azotati naturali, fie din substante chimice obtinute din
gaz metan si azot atmosferic. Productia mondiala este de circa 90 mii. tone anual.
Jumatate din aceasta este asigurata de numai patru tari, in ordine C.S.I. (circa 16 I
mil.t.), China (circa 14 mil.t.), S.U.A. (circa 10 mil.t.) si Japonia. Alti producatori
sunt in primul rand state dezvoltate (Franta, Germania, Marea Britanie, Olanda
Italia), dar si unele tari in curs de dezvoltare (Indonezia, Egipt, Iran, Iraq, Arabia
Saudita, Alger).

ingrasamintele fosfatice se obtin din fosfati naturali, care se gasesc sub I
forma de guano, fosforite si apatite.

Guano-ul este o roca sedimentara organogena fosfatica provenita din transformarea, in conditiile unui climat arid, a unor resturi de organisme. Se intalneste sub forma de depozite pe tarmul pacific sud-american (indeosebi in Peru si Chile) si pe cel atlantic sud-vestic african (Namibia), precum si in unele insule din Oceanul Pacific (Nauru, Christmas si altele).

Fosforitele reprezinta acumulari sedimentare de substante organice (indeo­sebi schelete de pesti, cochilii) pe fundul marilor si oceanelor. Zacaminte impor­tante se gasesc indeosebi in Africa de Nord (Maroc, Tunisia, Algeria, Egipt), Orientul Apropiat (Israel, Iordania, Siria) si Mijlociu (Arabia Saudita, Iraq), C.S.I. (indeosebi in Kazahstan), S.U.A., Australia, India, Mexic, Peru si altele.

Apatitele (fosfati naturali de calciu) sunt mai putin raspandite pe glob decat fosforitele, principalii detinatori de rezerve fiind C.S.I., Vietnam si alte tari.

Principalii producatori mondiali de fosfati naturali sunt S.U.A. (circa 50 mil.t.anual), C.S.I. (circa 33 mil.t anual), Maroc (circa 20 mil.t), Tunisia, China, ingrasamintele fosfatice sunt obtinute atat in tarile care detin zacaminte de fosfati (S.U.A. si C.S.I, cei mai mari producatori in domeniu de pe glob, China, India, Maroc), cat si in tari care importa materie prima (Franta, Germania, Japonia, Belgia si altele).

ingrasamintele potasice se obtin pe baza sarurilor de potasiu, care, desi
insumeaza rezerve apreciabile, circa 100 miliarde de tone, sunt totusi mici in
raport cu cele de sare gema, pe care de regula le insotesc. Zacamintele de potasiu
sunt concentrate in emisfera nordica, indeosebi la latitudinile zonei temperate:

in Europa, mai ales in Germania, in zona muntilor hercinici Harz, remarcandu-se marele zacamant de la Strassfurt, apoi in Spania (valea fluviului Ebro), Italia (Sicilia), Marea Britanie si indeosebi in partea europeana a C.S.I-ului (zona Solikamsk din bazinul Kamei, in Federatia Rusa, Kalus in Ucraina si regiunea Soligo Starobin din Belarus);

in America de Nord: in Canada (mari zacaminte in provincia Saskatchewan) si S.U.A. (in statele Utah si New Mexico);

in Asia, mai ales in China.

Potasiul se obtine si din apa marina, prin evaporare, in tari ca Israel si Iordania (din Marea Moarta), Etiopia (Marea Rosie), Italia (Marea Mediterana), Australia, Japonia si altele.

Jumatate din productia mondiala de ingrasaminte potasice este realizata de doua tari (C.S.I si Canada), alti producatori mari importanti fiind Germania, Franta, Israel, China, Congo si altele.

c) Industria petrochimica

Este ramura cea mai importanta si mai dinamica a industriei chimice, valorificand in cel mai inalt grad petrolul si gazele naturale si realizand o gama variata de produse: materiale plastice, rasini sintetice, cauciuc sintetic, fire si fibre sintetice, solventi, coloranti, medicamente, detergenti. Cu exceptia S.U.A., CSI., Marea Britanie si Canada, celelalte tari cu economie dezvoltata si-au dezvoltat petrochimia in totalitate sau in cea mai mare parte pe baza de materii prime din import.

Industria materialelor plastice s-a dezvoltat legat de utilizarea tot mai
larga a produselor sale (indeosebi polietilena, policlorura de vinii si polistirenul):

in comert pentru ambalaje;

in agricultura pentru solarii;

in industria constructoare de masini pentru caroserii, subansamble pentru avioane si trenuri, motoare destinate centralelor eoliene.

Principalii producatori mondiali in domeniu sunt: S.U.A., Germania, Japonia, C.S.I., Italia, Olanda, Marea Britanie, Franta. Cu cele circa 0,65 mil.t. realizate anual, Romania se inscrie in randul statelor cu o productie apreciabila.

Industria firelor si fibrelor sintetice (principalele tipuri de fibre sunt cele poliesterice, poliamidice si poliacrilonitrilice, ultimele fiind cunoscute si sub denumirea de 'lana artificiala') a cunoscut o rapida dezvoltare in ultimele decenii (ajungand la circa 12 mil.t in 1990), legat de cresterea rapida a populatiei mondiale si, in acest context, insuficienta productiei de fire naturale. De altfel, utilizarea lor in industria textila a crescut foarte mult, de la numai cateva procente in anii 1950 la mai mult de jumatate in prezent. Cei mai importanti producatori mondiali in domeniu sunt aceeasi ca si in cazul materialelor plastice, modificandu-se doar pozitia in ierarhie.

Industria cauciucului sintetic constituie ramura industriei chimice care a evoluat in directa relatie cu productia mondiala de autovehicule, cauciucul sintetic (obtinut din hidrocarburi) contribuind, in prezent, in cea mai mare parte la fabricarea anvelopelor. Astfel, daca in 1948 cauciucul sintetic reprezenta doar 10% din productia mondiala de cauciuc (restul fiind asigurat de cauciucul natural), in prezent ponderea sa este de aproape noua zecimi.

Cauciucul sintetic este utilizat, in cea mai mare parte, ca materie prima in industria anvelopelor, ramura care are cam aceeasi producatori importanti: S.U.A, Japonia, Germania, Franta, C.S.I., Italia, Marea Britanie, Olanda si altele.

Ca repartitie geografica a industriei petrochimice, pe cuprinsul planetei se disting doua categorii de producatori importanti: pe baza de resurse proprii de hidrocarburi (S.U.A., C.S.I., Marea Britanie, Canada) si pe baza de materii prime din import (Japonia, Italia, Franta, Belgia, Olanda si altele).

Cel mai mare producator mondial in domeniu ramane S.U.A., cu centre grupate in doua mari regiuni: Golful Mexic - Middlecontinent (cu centre ca Texas-City, Lake Charles, Beaumont, Houston si altele). in Canada, cea mai importanta regiune este cea din sud-est (cu centre ca Sarnia, Varennes si altele), alimentata cu petrol indeosebi din provincia Alberta. in C.S.I., centrele industriei petrochimice se afla fie in principalele regiuni cu exploatari de petrol si de gaze naturale - respectiv in zonele Volga-Ural (Volgograd, Nijni Novgorod, Kazan, Ufa si altele), Siberia de Vest (Tiumeni, Tomsk, Tobolsk si altele), Caucazul de Nord si litoralul Marii Caspice, fie de-a lungul marilor conducte petroliere.

In statele importatoare de petrol, petrochimia s-a dezvoltat in porturi (in complexe impreuna cu marile rafinarii), cum este cazul in Japonia (Nagoya, Tokyo, Kawasaki si altele), Italia (Ravenna, Porto Marghera, Porto Torres si altele), Franta (zona Marsilia), Olanda (Rotterdam), Belgia (Anvers).

d) Industria celulozei si hartiei

Desi materia prima de baza utilizata in producerea celulozei si hartiei este lemnul, procesele tehnologice sunt de natura chimica.

Daca, initial, hartia se fabrica din deseuri textile, treptat s-a trecut la utilizarea lemnului de rasinoase si de foioase, folosindu-se in continuare si deseuri textile, dar in mici proportii, precum si paie (indeosebi in tarile europene), stuf (Romania, Ungaria si altele), papirus (Egipt), bambus ( mai ales in India, dar si in China, Thailanda, Pakistan, Brazilia si altele), iuta (India, Bangladesh), trestie de zahar etc.

In prezent, o parte tot mai importanta din masa lemnoasa exploatata in scopuri industriale este destinata fabricarii celulozei si hartiei.

Productia de hartie este obtinuta atat in state cu intinse suprafete forestiere si un important volum de masa lemnoasa, cum sunt S.U.A., Canada, C.S.I., China, Finlanda si altele, cat si in tari care importa lemn sau celuloza pentru hartie (Japonia, Germania, Italia, Franta, Spania si altele).

Productia mondiala de hartie a crescut de la mai putin de 30 mil.t in 1950, la circa 150 mil.t in anii '70 si la peste 200 mil.t in prezent. Principalii producatori sunt aceiasi ca si in cazul celulozei, dar cu unele schimbari in ierarhie si ca pondere in volumul total al productiei: S.U.A. (1/3 din productie), Japonia (peste 1/10), Canada, Germania, Rusia, Finlanda, Franta, Italia, Brazilia s.a.

Cei mai mari exportatori mondiali, atat de celuloza cat si de hartie, sunt: Canada, Finlanda, Suedia, Rusia.

ROMANIA

Tara noastra are o industrie chimica bine dezvoltata si variata, care utilizeaza in buna masura materii prime din resurse interne.

Industria de produse clorosodice, avand traditie in Europa, s-a dezvoltat pe baza rezervelor insemnate de sare, cu exploatari in zona marginala a Podisului Transilvaniei (la Praid, Ocna Mures, Ocna Dej) si Subcarpati (Slanic Prahova, cu cele mai mari saline, Ocnele Mari, Ocnita, Targu Ocna, Cacica s.a.) si in Depresiunea Maramures (la Costiui, Ocna Sugatag). Productia de sare se mentine in jurul a 3 mil.t anual.

Fabricarea produselor clorosodice se realizeaza la Ocna Mures, Turda, (unde se produce si acid clorhidric), Tarnaveni, Govora, Borzesti, Giurgiu.

Acidul sulfuric (0,4 mil.t), folosit in cea mai mare parte la producerea ingrasamintelor chimice, precum si in industria de prelucrare a lemnului si a fibrelor celulozice, in metalurgia feroasa si neferoasa, industria usoara etc, se obtine pe baza de pirite cuprifere la Copsa Mica, Baia Mare, Zlatna, Valea Calugareasca, Turnu Magurele, Campina, Navodari s.a.

Ingrasamintele chimice

Ingrasamintele azotoase se obtin din gaz metan si azot atmosferic. Ele se produc la Roznov, Targu Mures, Victoria, Fagaras, Craiova, Slobozia, Bacau. La Targu Mures, Turnu Magurele si la Arad s-a trecut la productia de ingrasaminte chimice concentrate complexe ce contin azot, fosfor si potasiu.

Ingrasamintele fosfatice, care folosesc ca materie prima piritele (sau fosforitele si apatitele din import), se produc la Navodari, Turnu Magurele si Valea Calugareasca.

Industria petrochimica

Industria petrochimica utilizeaza ca materie prima gaz metan, petrol si cauciuc natural, ultimul exclusiv din import, si produce in principal cauciuc sintetic, materiale plastice, fire si fibre sintetice.

Cauciucul sintetic se fabrica in cadrul combinatului petrochimic de la Borzesti si la combinatul de la Brazi (Ploiesti). La productia de cauciuc sintetic se foloseste negrul de fum, care se obtine din gaz metan in uzinele de la Copsa Mica si Pitesti. Se mai adauga si o anumita proportie de cauciuc vegetal din import. El se prelucreaza in cea mai mare parte in anvelope pentru automobile, tractoare si avioane la Floresti (judetul Prahova), Bucuresti (Popesti-Leordeni), Zalau, Ludus, Drobeta Turnu-Severin. Articole tehnice din cauciuc se fac la Bucuresti (Jilava), Brasov, Botosani. La Dragasani se fabrica talpa si incaltaminte de cauciuc, precum si, impreuna cu materiale plastice, diversi inlocuitori ai pielii (inclusiv pentru tapiteria autoturismelor). Pentru aceste produse lucreaza si intreprinderea de la Orastie (judetul Hunedoara).

Materialele plastice se fabrica pe baza de produse macrocelulare obtinute din hidrocarburi in centrele Tarnaveni, Brazi, Pitesti, Victoria, Borzesti. Ele se prelucreaza in diverse materiale pentru constructie (tevi pentru instalatii si placi termoizolatoare) la Bucuresti, Buzau, Oradea, Craiova, Iasi.

Firele si fibrele sintetice se obtin din gaz metan la Savinesti, Iasi, Campulung, Pitesti, Botosani.

Industria celulozei si hartiei

Industria celulozei si hartiei este o ramura cu traditie in tara noastra, 'mori de hartie' aparand inca din secolul al XVI-lea (in Moldova si Transilvania), iar in 1768 o fabrica de hartie la Prundu Bargaului. Daca in trecutul mai indepartat se foloseau carpele drept materie prima, spre sfarsitul secolului trecut s-a trecut la lemnul de rasinoase, iar dupa 1960 s-au adaugat ca materii prime stuful si paiele in scopul economisirii lemnului. Combinatul de celuloza si hartie de la Braila (Chiscani) foloseste ca materie prima stuful. Pe baza lemnului de rasinoase functioneaza intreprinderi de celuloza la Zarnesti si Piatra Neamt, iar la Constanta si Calarasi exista intreprinderi de celuloza pe baza de paie. intreprinderi mai insemnate pentru productia de hartie sunt la Bacau, Piatra-Neamt, Busteni, Petresti (judetul Alba) si altele. Combinate de celuloza si hartie au mai fost construite incepand din anul 1960 la Suceava, Dej, Drobeta Turnu-Severin, fiecare cu profil specific.

Din celuloza se fabrica fibre artificiale (de unde si denumirea lor de 'celofibra'), a caror productie a inceput la Bucuresti (Popesti-Leordeni) si Lupeni, iar ulterior la Braila (Chiscani).

Legata de industria hartiei prin materia prima folosita este industria poligrafica, cu numeroase intreprinderi, intre care cele mai mari se afla la Bucuresti, Timisoara, Oradea, Cluj-Napoca, Sibiu etc.

Industria de produse farmaceutice si cosmetice

Fabricile de medicamente sunt localizate la Bucuresti, Iasi (in primul rand antibiotice), Cluj-Napoca si altele, fiecare cu specific propriu. Produsele cosmetice, variate ca sortimente, se realizeaza la Bucuresti, Cluj-Napoca si Brasov.

Alte ramuri ale industriei chimice

La cele de mai sus se adauga: coloranti (Codlea), vopsele (Bucuresti), lacuri (Oradea), tananti vegetali (Pitesti), cleiuri animale si gelatina (Marasesti, Bucuresti), produse rezultate din distilarea lemnului (Margina - judetul Timis, Resita) s.a.