Investitiile - Tipuri de investitii

Investitia

1.1 Investitia.Definitie

Investitiile reprezinta totalitatea cheltuielilor prin care se asigura achizitionarea de noi mijloace fixe si dezvoltarea sau perfectionarea celor existente.

Are ca scop folosirea unei sume de bani in vederea obtinerii unor profituri viitoare .In sens larg investitia reprezinta sacrificial unei parti din consumul present pentru un consum viitor, posibil si incert.

Sacrificiul are loc in present si e sigur. Recompensa pentru el vine mai tarziu , daca vine, si oricum marimea ei este incerta. In unele cazuri elemental care predomina este timpul , in altele riscul este atributul dominant, iar alteori, ambele aspecte sunt importante.

Trbuie avuta in vedere si relatia dintre investitie si economisire .Economisirea poate fi definite mai curand ca un simplu consum amanat, in timp ce, investitia reprezinta de fapt un consum sacrificat in present in intentia obtinerii unui consum viitor mai mare. Investitia mai are in plus si un character real, in sensul ca ea poate determina cresterea in viitor a productiei nationale.

1.2 Tipuri de investitii

In economie exista mai multe tipuri de investitii.Unele dintre ele presupun tranzactii financiare intre agentii economici, altele presupun implicarea in trabzactii si a unor bunuri materiale cum ar fi cladirile, echipamentele industriale, mijloacele de transport etc. In primul caz , investitorul intra in posesia unor active specifice :actiuni, obligatiuni, certificate de deposit. In al doilea caz activele rezultate au cu totul alta natura: fabrici, companii de transport, hoteluri sau magazine. In primul caz este vorba despre investitii financiare, iar in al doilea caz de investitii reale. De cele mai multe ori nu se poate face o delimitare precisa deoarece cele doua tipuri coexista.

Rezulta ca investitiile se refera ,in principal, la mijloacele fixe noi. Situatiile concrete in care acestea vor fi puse in functiune pot fi diferite:

a)      mijloace fixe inexistente anterior, de exemplu , intreprinderile noi ;

b)      mijloace fixe noi, destinate inlocuirii celor vechi, uzate; de exemplu modernizarea anumitor sectii de productie ,in conditiile casarii unei parti din uitilajele vechi si montarii in locul lor a noi utilaje cu caracteristici superioare;

c)      dezvoltarea mijloacelor fixe vechi, de exemplu prin adaugarea unui corp nou la o cladire existenta

In sfera investitiilor se include, de asemenea, perfectionarea mijloacelor fixe existente. Este cazul investitiilor destinate transformarii unor cladiri vechi , modernizarii unor utilaje existente pentru a li se ridica performantele.

De remarcat este si faptul ca investitiile nu reprezinta o simpla cheltuiala de sume banesti. Astfel, daca din fondurile de investitii puse la dispozitie unele sume au fost cheltuite pentru achizitionarea si depozitarea materialeleor de constructii, acestea nu se socotesc investitii decat in momentul intrarii"in opera", cand s-au incorporate in viitorul mijloc fix , devenind parti constitutive ale acestuia. Aspectul fizic al investitiilor le diferentioaza net de operatiile financiare obisnuite. Investitiile reperzinta deci un volum fizic de lucrari executate si nu numai sume de bani cheltuite.

O caracteristica importanta a investitiilor consta in aceea ca obiectivul lor fundamental il constituie realizarea de mijloace fixe. Dupa cum se stie , mijloacele fixe sunt acele mijloace care participa la mai multe cicluri de productie.

Obiectivul de investitii il reprezinta totalitatea mijloacelor fixe, legate organic intre ele in care se materializeaza o lucrare de investitii.Astfel ansamblul de mijloace fixe care compun o noua intreprindere construita si pusa in functiune , reprezinta un obiect de investitii.

Dupa cum am vazut ,investitiile sunt destinate achizitionareii de noi mijloace fixe.Cheltuieli referitoare la mijloacele fixe se efectueaza si cu ocazia executarii reparatiilor acestora. In timp ce investitiile vizeaza crearea de noi mijloace fixe, reparatiile au ca scop aducerea mijloacelor fixe vechi, uzate, cat mai apropae de starea initiala. In functie de natura lor principalele categorii de reparatii care se axecuta asupra mijloacelor fixe pot fi curente, periodice si capitale.

Intre lucrarile de investitii si lucrarile de reparatii capitale exista o anumita interferenta. Si unele si celelalte reprezinta lucrari de amploare. Investitiile effectuate asupra mijloacelor fixe vechi urmaresc transformare, modernizarea sau largirea lor. In acelasi timp reparatiile capitale pot conduce la anumite transformari si chiar modernizari ale mijloacelor fixe. De multe ori este greu de stability unde se termina reparatiile capitale si unde incep investitiile.

Inestitiile se pot clasifica in functie de diferite criterii:

Dupa structural or, deosebim:

a)      lucrari de constructii montaj, care la randul lor, se compun din :

cladiri

constructii specilae ( furnale, drumuri)

montaj de utilaje;

b)      utilaje si instrumente;

c)      lucrari geologice si de foraj;

d)     alte investitii.

In legatura cu acesta clasificare sunt de facut unele precizari , care se refera indeosebi la anumite conventionalitati, in general acceptate. Astfel, montajul utilajelor se include partial in lucrarile de constructii-montaj si partial in valaorea utilajelor. Daca ne referim la montajul efectuat in intreprinderile industriale care au realizat utilajul respective, atunci el se include in valoarea utilajului achizitionat.

Tot in legatura cu clasificarea investitiilor dupa structura, mai trebuie mentionat ca in investitii se include forajele de exploatare, cele pentru alimentarea cu apa, precum si pentru determinarea panzei de apa freatica.

O alta clasificare importanta a investitiilor este aceea dupa caracterul lucrarilor.Din acest punct de vedere deosebim:

a) lucrari noi, materializate in obiective care nu au existat anterior;

b) refaceri si dezvoltari, destinate transformarii unor obiecte care au existat anterior;

In activitatea curenta, o clasificare foarte des intalnita este dupa obiectul de investitii care va fi pus in functiune. Vom deosebi investitii productive si investitii neproductive.

Investitiile productive sunt acelea materializate in fabrici, uzine etc.,iar investitiile neproductive- in locuinte, teatre, scoli, pavilioane administrativeetc.

O ultima clasificare la care ne vom referi este aceea a structurii mijloacelor fixe, ceea ce ne va permite sa delimitam mai bine aria investitiilor. Structura mijloacelor fixe este urmatoarea:

a) cladiri

b) constructii speciale

c) masini de forta si masini energetice

d) masini, utilaje si instalatii de lucru

e) aparate si instalatii de masura, control si reglare

f) mijloace de transport

g) animale

h) plantatii

i) unelte, accesorii si inventarul gispodaresc.

1.3 Tipuri de investitori

Termenul de "speculatie" este folosit de multe ori in sens peiorativ. Nu exista vreo diferenta de esenta intre cele doua concepte: cel de investitor, care se individualizeaza print-un comportament specific:

speculatorul are o atitudine diferita fata de risc, in comparative ci investitorul obisnuit: primul este atras puternic de investitiile cu risc deosebit de mare, cel de-al doilea prefera un risc cat mai scazut;

decurgand din aceasta atitudine , speculatorul mimeaza pe un profit anormal de mare corespunzator cu riscul pe care si-l asuma, in timp ce investitorul obisnuit conteaza pe un castignormal de mare;

speculatorul actioneaza mai mult pe termen scurt, in timp ce pentru o investitie obisnuita orizontul de timp este relative mai mare;

in timp ce majoritatea agentilor economici considera ca informatiile si semnalele furnizate de piat a sunt correct interpretate de catre toti, speculatorul crede ca are un avantaj informational fata de ceilalti, anticipand o evolutie pe care altii nu o intervad.

Contrar aparemtelor, speculatorul nu este un factor de dezechilibru al pietei, ci dimpotriva, un puternic factor de echilibru.Daca nu ar exista agentii care sa preia riscul pe care altii il evita macanismele economice ar avea tendinta de blocare. Prin speculatie are loc redistribuirea stimulentelor legate de risc.

1.4 Rolul investitorilor

Rorul investitorilor in dezvoltare este foarte importanat :

structurile de propietate;

stucturile economice pe ramuri si subramuri;

structurile tehnologice;

structurile ocuparii foarte de munca, cu consecintele directe si indirecte in plan social, influentat de ritmul de dezvoltare al intregii tari.

1.5 Tipologia internationala si formele ei

Formele investitiilor internationala reperzinta modalitatile concrete prin care un agent realizeaza o investitie internationala, adica ori de cat eori:

cumpara actiuni de pe o piata starina sau emise de o firma din alta tara;

cumpara obligatiuni de pe o piata starina sau emise de o firma straina;

construieste " pe loc gol" o societate noua sau deschide o filiala in alta tar;

acorda un credit financiar unui agent economic dintr-o tara sau unui agent economic starin ce opereaza in propia tara;

preia ( achizitioneaza) o firma starina sau fuzioneaza cu o firma starina;

participa cu capital investitional la construirea de societati mixte;

incehie contracte internationale de leasing sau franchising.

Din cele prezentate se poate deduce si definitia termenului de investitie internationala, care este acea investitie care incorporeaza un element de extraneitate.

1.6 Tipologia investitiilor internationale

Investitia internationala presupune existenta a cel putin doi agenti: agentul economic emitent si agentul receptor al investitie. Ca atare , exista doua tipuri de investitii internationale- directe si de portofoliu- care se refera al raportul ce se stabileste intre emitent si receptor.

Atunci cand investitia presupune transferarea catre agentul emitent a posibilitatii de control si decizie asupra activitatii agentului receptor este vorba despre o investitie directa. In restul cazurilor, cand investitia nu presupune stabilirea unu asemenea raport, este vorba despre o investitie de portofoliu.

Investitia de portofoliu reprezinta intotdeauna un plasament pur financiar, o investitie pur financiara. Investitia directa imbina insa intr-un mod mult mai complex plasamentul financiar cu investitia reala. Atunci cand agentul emitent ajunge sa controleze agentul receptor, pe langa fluxul financiar initia apar si alte fluxuri, multe dintre ele avand o consistenta reala: fluxul de tehnologie, fluxuri de forta de munca, fluxuri manageriale si chiar fluxuri de bunuri si servicii.

De multe ori, incadrarea unei investitii internationale in unul din cele doua tipuri este foarte dificila. Intre investitia directa si cea de portofoliu exista o zona "gri", in care cu greu se poate deslusi frontiera. Cel mai bun exemplu in acest sens il constituie achizitionarea de actiuni pe piata financiara internationala. Deoarece pachetul de control al actiunilor nu reprezinta un anumit procent fix in totalul actiunilor, ci variaza de la caz la caz, investitia, la randul ei, se va incadra in unul sau altul din tipurile mentionate.

In mod cu totul conventional, reglementarile si statisticile din SUA cuprind in categoria investitiilor directe toate tranzactiile care trec dintr-un patrimoniu in altul mai mult de 10% din actiunile emise de catre o firma. In Franta procentul este de 20%, iar in Germania de 25%. In general, marimea pachetului de control al actiunilor variaza invers proportional cu dimensiunea firmei si numarul de actiuni emise de ea.

1.7 Corporatia transnationala

A)    De la comert international la investitiile internationale

Cel mai vechi flux economic international este fara indoiala comertul international. Cunoscut inca din antichitate, acesta a evoluat relativ liniar o lunga perioada de timp. Capitalismul influenteaza relatiile economice internationale datorita a cel putin doua procese pe care le provoaca:

dislocarea economiei naturale de autoconsum si inlocuirea ei cu aconomia de piata;

aparitia unui nou tip de agent economic; intreprinderea capitalista.

B)    Propietatea capitalista si functiile actiunilor

Exista investitiile economia de piata doua mari tipuri de proprietate privata: proprietatea privata individuala si proprietatea privata colectiva. Intreprinderea individuala prezinta urmatoarele caracteristici :

nu se constituie relative rapid si cu cheltuieli minime;

nu plateste tax ape venitul corporatiei, veniturile sunt impozitate ca sic and ar fi vorba de veniturile unei personae fizice;

transferul propietatii catre alti investitori se face intr-un mod relative greoi si foarte complicat;

raspunderea propietarului pentru debitele intreprinderii este solida si nelimitata;

durata de viata a intreprinderii e limitata de durata de viata a propietarului acesteia;

accesul la capitalul de imprumut este relative limitata.

C urmare aceste intreprinderi au dimensiuni relative reduse si se ocupa de activitati care nu necesita capitaluri mari si tehnologii sophisticate.

Intreprinderile car eau la baza propietatea private colectiva sunt reprezentate, in principal, de societatile pe actiuni.Principalele lor trasaturi economice sunt:

infiintarea intreprinderii este un process complex si destul de costisitor, necesitand un minim de capital si de personal:

datorita existentei actiunilor, transferul propietatii se face rapid si cu cheltuieli minime;

raspunderea este limitata in raport cu marimea participarii la capital;

durata de vita a intreprinderii est erelativ mare;

veniturile obtinute in urma desfasurarii activitatii economice sunt taxate dublu; odata ca venituri ale intreprinderii si odata ca venit al actionarilor.

C)    Definitia corporatiei transnationale (CTN)

Nu exista o definitie a CTN concise si general acceptata, ci mai multe puncte de vedere cu privire la acestea:

unele definitii pun accentul pe caracteriswticile structurale ale firmelor, cum ar fi : numarul de tari in care opereaza firma, nationalitatea actionarilor, compozitia multinationala a managerului de la varful ierarhic;

altele pun accentual pe caracteristicile de performanta ale firmei, cum ar fi: volumulabsolut sau ponderea relative a veniturilor vanzarilor, activelor sau angajatilor provenind din/sau implicate in operatiunile la scara internationala ale firmei respective;

unele se bazeaza pe caracteristicile comporatamentale ale conducerii de varf a firmei, cum ar fi aceea de a gandi la modul global.

Ca atare , prin corporatie internationala intelegem un manunchi de corporatii controlate de la un sediu central si care isi desfasoara activitatea in mai multe tari.