Modelarea fenomenelor economice

Modelarea fenomenelor economice

Modelul utilizat in analiza economico-financiara reprezinta instrumentul de cercetare bazat pe reprezentarea simplificata a realitatii si este un model exprimat sub forma de ecuatii, inegalitati, corelatii intre indicatori, functii de productie etc. Modelul intr-o acceptie generala, constituie un instrument al cunoasterii bazat pe reprezentarea simplificata a realitatii.

Utilizarea modelelor in diagnoza presupune respectarea urmatoarelor conditii:

definirea obiectului diagnosticului si a nivelului la care urmeaza a se realiza;

precizarea conceptelor, indicatorilor, altor surse de informatii pe baza carora se construieste modelul;

stabilirea insusirilor esentiale ale fenomenului analizat pe baza metodelor de analiza calitativa, care vor fi reflectate, atunci cand este necesar;

stabilirea restrictiilor si a criteriilor eficientei;

construirea modelului; modelul predominant in analiza este modelul economico-matematic, deci exprimat sub forma de ecuatii, inegalitati, functii de productie etc.

Se constata ca primele trei etape ale continutului procesului de analiza constituie suportul elaborarii modelului.

Din punct de vedere al formei de reprezentare a fenomenului se disting trei tipuri de modele: imitative sau iconice, analogice si simbolice.

Modelele imitative presupun reprezentarea caracteristicilor fenomenului prin el insusi, dar la o alta scara (harti; fotografii, machete etc.). Modelele imitative sunt modele materiale.

Modelele analogice sau figurale folosesc analogia, adica anumite proprietati ale fenomenului studiat sunt reprezentate prin alte modalitati. .Spre exemplu graficele (cronograma, diagrama, histograma) sunt utilizate pentru a reprezenta evolutii, structuri, tendinte ale fenomenelor cercetate.

Modelele simbolice se bazeaza pe utilizarea simbolurilor (litere, cifre etc.) in reprezentarea fenomenelor si a raporturilor dintre ele. În general ele iau forma unor ecuatii sau inecuatii matematice.

Vizualizarea fenomenelor economico-financiare cu ajutorul graficelor este frecvent utilizata in teoria si practica economica, deoarece permite sesizarea rapida a derularii evenimentului. Simplificarea realitatii intr-un model este una din problemele majore care conditioneaza calitatea procesului cunoasterii realitatii pe baza modelului si deci eficienta sa. Dupa expresia unui matematician american, in alcatuirea modelelor se cere experienta si discernamant pentru a nu cadea in "capcana" suprasimplificarii lor. Gradul de simplificare a realitatii intr-un model depinde in primul rand de scopul urmarit si de informatiile detinute. Pentru un anumit scop poate servi un model mai sintetic, pentru un alt scop este mai util un model mai analitic (asa cum hartile sunt realizate la scari diferite in functie de scopuri diferite). La aceasta se adauga si necesitatea reflectarii in modele a unor factori impusi de realitate avand in vedere tendinta pe care o manifesta (ex.: poluarea mediului ambiant, epuizarea unor resurse etc. in modelele cresterii economice).

În diagnosticul economico-financiar cele mai des utilizate sunt modelele simbolice care se impart in:

1.Modele de corelatie:

deterministe: 

aleatorii: si CA respectiv y=f(x)

unde:

Pe-profit din exploatare;

-numarul mediu de salariati;

CA-cifra de afaceri.

2.Modele aditive:

C = x₁+x₂+x₃+.+x_n  sau

unde:

C-costul produsului;

x_i-consumul valoric al resursei "i".

3.Modele multiplicative:

unde: Ae-active din exploatare.

4.Modele balantiere:

D = S_i + I - S_f

unde:

D-cifra de afaceri (vanzari de marfuri);

S_i - stoc initial;

I-intrari;

S_f-stoc final.

5.Modele combinate:

unde:

- profit mediu la 1 leu cifra de afaceri;
Cv-suma cheltuielilor variabile;

Cf-suma cheltuielilor fixe.

Modelele trebuie astfel constituite incat sa exprime corect legatura dintre factori si fenomene si sa existe concordanta deplina intre legatura formal-matematica si cea logico-economica.