Obiectul bursei de capital

Obiectul bursei de capital

Ziua de 19 octombrie 1987 este cunoscuta in istoria finantelor americane sub denumirea de lunea insangerata, ziua in care bursa de valori din New York a suferit cea mai mare pierdere zilnica din istoria ei. Indicele industrial Dow Jones a scazut cu 508 puncte, "stergand cu buretele" o avere de 500 miliarde dolari in numai cateva ore. In numai cateva ore, investitorii americani mari si mici erau mai saraci cu 500 miliarde dolari.

O bursa de capital este o piata pe care se vand si se cumpara actiuni de capital, obligatiuni de capital si alte titluri de valoare emise de companii si alti emitenti, inclusiv guvernul. Cand o persoana cumpara o actiune la stocul de capital fizic al unei companii, persoana respectiva devine proprietarul unei parti din companie. De exemplu, daca eu am cumparat in mai 1997 un numar de 1.000 actiuni la compania de medicamente Terapia din Cluj-Napoca, eu detin aproximativ a 1:41.328-a parte a companiei. Deoarece la acea data erau emise 41.328 mii de actiuni la capitalul companiei Terapia. Ca detinator de actiuni eu am dreptul la o parte din profitul firmei. In 1996, de exemplu, Terapia a avut un profit net de 8.8 miliarde lei, insemnand un profit de 213 lei pe actiune. Aceasta inseamna ca incepand din 1997 eu voi fi indreptatit sa primesc l .000 parti din profitul realizat in fiecare an.

Uneori, companiile platesc aceste profituri direct actiona­rilor, alteori profiturile sau o parte din ele sunt retinute de companie pentru a-si finanta proiectele de investitii curente. Cand o companie isi retine beneficiile si le investeste, ea se extinde si fiecare actiune a sa de capital tinde sa valoreze mai mult. Astfel, actionarii isi primesc partea lor de profit pe o cale indirecta - valoarea de piata a actiunilor lor de capital creste. Cresterea valorii de piata a actiunilor este numita "spor la capital" sau "castig la capital". In SUA, de exemplu, inainte de legea reformei impozitelor din 1986, castigul la capital beneficia de un tratament fiscal special: el era impozitat mai putin decat dividendele in scopul incurajarii firmelor de a-si reinvesti profiturile. Revenind la un exemplu din Romania, pe 1996, Terapia a distribuit sub forma de dividende numai 54,7% din profitul net realizat in acel an, iar valoarea la bursa a unei actiuni nominale de 1.000 lei ajunsese la 19 mai 1997 la 6.150 lei, iar pana la 5 martie 1998 crescuse la 13.500 lei. In alte cazuri, daca profilurile nedistribuite sunt investite prost, in loc de "spor la capital" se pot inregistra "pierderi la capital".

Cand o firma emite initial actiunile sale de capital, ea o poate face din mai multe motive. Uneori, ca este o firma noua care vrea sa faca rost de bani pentru a-si construi infrastructura de fabrica si a-si cumpara echipamentele. Alteori ca este o afacere proprietate personala care a mers bine si s-a dezvoltat, iar acum proprietarul vrea sa o transforme intr-o companie pe actiuni oferite publicului larg. In acest caz, incasarile din vanzarea actiunilor revin proprietarului initial care in esenta nu face altceva prin emiterea de actiuni decat sa-si vanda compania unui numar mare de investitori de portofoliu. Similar acestui caz, este cazul companiilor de stat pe care statul vrea sa le privatizeze vanzandu-l la bursa prin emiterea de actiuni de capital oferite publicului larg. Mai exista si alte cazuri, cand compania este o companie pe actiuni consolidata de mai mult timp pe piata care vrea sa-si extinda capitalul prin emiterea de noi actiuni pentru a-si finanta noi proiecte de investitii.

O data o actiune cu capital emisa si cumparata pe piata, ea poate fi revanduta de sute de ori, dar nici o incasare rezultata din revanzarea ei nu se mai reintoarce la firma care a emis actiunea. La bursa din Bucuresti, in fiecare zi sunt vandute si cumparate milioane de actiuni. Pentru flecare actiune care-si schimba proprietarul, exista un vanzator si un cumparator. Unii vanzatori si cumparatori sunt mari intreprinderi sau institutii, dar si cetateni individuali, asa numitii "mici investitori", cumpara si vand actiuni.

Cand o persoana sau o institutie decide sa cumpere sau sa vanda actiuni, ordinele sunt date electronic (uneia dintre piete Bursa de Valori Bucuresti si respectiv, RASDAQ in cazul Romaniei sau mai multor piete in cazul tarilor dezvoltate cum ar fi SUA sau Japonia, de exemplu). In SUA numai una dintre piete New York Stock Exchange (NYSE) are pe lista mii de companii, iar zilnic isi schimba proprietarii peste 400 milioane actiuni de capital.

Pretul unei actiuni de capital depinde de cat vor cumparatorii sa plateasca si de cat vor vanzatorii sa accepte. Este ca oricare alta piata libera (de peste, de carne sau de mere): preturile sunt determinate de fortele cererii si ale ofertei. Daca la un anumit pret, se ofera mai multe actiuni de capital ale unei anumite firme pe care cumparatorii vor sa o cumpere, atunci pretul actiunilor respective va scadea. In mod similar, daca vor sa cumpere mai multe actiuni ale unei anumite firme decat ofera vanzatorii, pretul actiunilor respective va creste. In practica, pretul diferitelor actiuni de capital creste si scade ora de ora iar la unei actiuni cu lichiditate marc chiar minut de minut - datele tranzactiilor sunt inregistrate si transmise brokerilor care le urmaresc continuu pe tot programul zilnic al bursei.

In lume, cel mai obisnuit indice de preturi bursiere este indicele industrial Dow Jones. El este o simpla insumare a pretului curent de vanzare a actiunilor a 30 companii industriale diferite la NYSE. La 16 ianuarie 1998, el atinsese valoarea de 7.763,55 puncte si crescuse cu 61,78 puncte, insemnand o crestere de 0,80% fata de ziua precedenta, lata cum a evoluat el din ora in ora in decursul zilei de 16 ianuarie 1998: la deschiderea bursei era de 7.773,73 puncte, la ora 10 scazuse la 7.759,2 la ora 11 crescuse din nou la 7.763,76 puncte, la ora 12 ajunsese la 7.777,96 puncte, adica putin mai mult decat la deschidere, la ora 13 era de 7.796,40 puncte, la ora 14 coborase la 7.783,19 puncte, la ora 15 coborase din nou la 7.777,71 puncte, iar la inchidere era de 7.763,55 puncte.

Multi cred ca atunci cand pretul actiunilor scade la bursa, companiile respective pierd bani. Oamenii uita ca o data emise si vandute orice schimbare de proprietar a actiunilor respective nu mai implica deloc compania emitenta a actiunilor. Daca eu am cumparat 1.000 actiuni Terapia cu 15.000 lei pe actiune (pretul maxim atins in 1997 de actiunile Terapia) si le-am vandut cu 1.210 lei pe actiune (pretul minim atins in 1997 de actiunile Terapiei) eu am pierdut in termeni nominali 13.790 lei pe actiune, adica 13.8 milioane lei in total, dar Terapia nu a pierdut nimic.

Atunci de ce cresc sau scad preturile actiunilor asa de mult? Din cauza ca rasplata directa pentru detinerea de actiuni este o parte din profitul companiei, deciziile detinatorilor actuali si potentiali de actiuni sunt influentate de anticiparea unor viitoare venituri. Cand climatul economic general este favorabil cresterii profiluri lor, preturile actiunilor de capital se asteapta sa creasca. Cand economia are necazuri, perspectivele devin sumbre, diminuand preturile actiunilor. Inainte de crahul bursei americane din 1987, cinci ani la rand piata bursiera inregistrase cresteri permanente. Aceasta s-a datorat anticiparii unor profituri in crestere, pe de o parte, iar pe de alta parte, afluxului de cumparatori din strainatate, mai ales, din Japonia.

Exista multe teorii care cauta sa explice crahurile bursiere. Lasand la o parte cauzele macroeconomice, prima cauza tehnica este aceea ca un numar mare de detinatori de actiuni decid sa-si vanda actiunile in acelasi timp. Cand se intampla asa ceva, preturile pot scadea rapid pana sunt atrasi destui cumparatori care sa echilibreze oferta pe piata.

In cazul crizei financiare din Asia de Sud-Est, cand cei care vindeau erau in majoritate detinatorii straini de actiuni de capital la bursa care doreau sa vanda pentru a-si retrage fondurile de pe pietele locale, scaderea preturilor actiunilor a fost insotita de cresterea instantanee a cererii de valuta straina antrenand deprecierea monedelor locale. Cumparatorii locali n-au putut inlocui repede pe cumparatorii straini, desi preturile in valuta ale actiunilor scadeau vertiginos, pentru ca erau dezavantajati de deprecierea tot atat de vertiginoasa a monedelor locale din cauza cursului flotant liber prevalent in sistemul monetar mondial actual.

Pe pietele de capital ale lumii, unii dintre marii vanzatori de actiuni au programe pe computer care legate la reteaua bursei vand automat actiunile cand preturile scad sub un nivel prestabilit, ceea ce accelereaza declinul pretului actiunilor. Existenta programelor automate computerizate si standardizarea la nivel de institutie de investitii de portofoliu a unor formule de evaluare bursiera ar explica in mare masura deciziile simultane de vanzare cand parametrii de evaluare a pietei coboara sub un anumit nivel.