Analiza productivitatii valorice a muncii (medii si marginale)

Analiza productivitatii valorice a muncii (medii si marginale)

În contextul abordarii gestiunii resurselor umane, dupa 1970 s-a abordat din ce in ce mai mult analiza   modalitatilor de contabilizare si masurare a acestora, iar printre cercetatori acesteia situandu-se: R. Likert, E. Flamholtz, W. Pyle de la Universitatea Michigan.

Metodele de masurare a resurselor intr-o firma pot fi grupate in doua categorii si anume:

1. cele care se refera la costurile factorului uman;

2. cele care privesc valoarea economica a acestuia ca o evaluare complexa in manifestarea ei viitoare.

În prima grupa se opereaza cu costuri istorice si cu costuri de inlocuire. Si unele si altele se refera la recrutare, formare si transferare, respectiv la costuri organizationale. Astfel de costuri, respectiv investitii trebuie amortizate intr-o perioada care intra sub incidenta unui numar mare de variabile cum ar fi: speranta de viata a individului, calitatea sanatatii, varsta legala sau contractuala a pensionarii, probabilitatea de a parasi firma inaintea pensionarii etc. Costurile de inlocuire, practic reflecta nivelul actualizat al costurilor istorice.

În cea de-a doua grupa, valoarea economica a resurselor umane este rezultatul unui ansamblu de componente in cadrul carora se disting trei factori determinanti:

productivitatea in sensul unui ansamblu de servicii ce se asteapta de la un individ;

transferabilitatea care reflecta performanta ce se astepta de la un salariat transferat de la un alt serviciu al aceluiasi nivel ierarhic;

promovabilitatea respectiv capacitatea individului de a efectua activitati intr-o ierarhie superioara, daca va fi promovat.

Dupa cum se observa, analiza ofera un cadru conceptual-teoretic util pentru gandirea manageriala, dar cu mari dificultati de aplicare. Asadar, intr-o acceptie cuprinzatoare, valoarea economica a factorului uman se traduce cvasitotal in randamentul productivitatii muncii.

Ca indicatori valorici ai productivitatii muncii in analiza se pot folosi:

1. productia medie a exercitiului (pe un salariat, zilnica, orara):

productia medie obtinuta, destinata livrarii (pe un salariat,

zilnica orara):

3. cifra de afaceri medie orara (pe aceleasi diviziuni), exclusiv marfurile cumparate pentru revanzare:

4. valoarea medie adaugata bruta:

5. valoarea medie adaugata neta (valoarea adaugata, exclusiv amortizarea):

În apreciere, tinand seama de exprimarea in preturile curente ale fiecarei perioade este necesara asigurarea comparabilitatii cel putin din punct de vedere al eliminarii influentei inflatiei. Utilizand un set de corelatii, un fenomen poate fi insa cert, pus in evidenta prin reflectarea folosirii timpului de munca la diferite nivele. De exemplu, fata de P_n-1 si P_n indicii productiei medii sunt:

Tabelul 6.5

Comparativ cu P_n-1 se constata inegalitatile:

ceea ce denota ca in perioada curenta P_n, timpul de munca la nivelul duratei si numarului mediu de zile, a fost mai bine folosit (datele confirma aceasta);

Fata de prevederi, inegalitatile sunt.

ceea ce releva fenomenul invers, in sensul neutilizarii complete a timpului de munca la nivelul durate unei zile si numarul mediu de zile pe un salariat.

Identic, corelatiile se prezinta si pe baza valorii adaugate.

Un diagnostic corect presupune eliminarea influentei structurii productiei care poate determina modificarea productiei medii si evident a inflatiei (prin preturile de vanzare). În acest caz etapele eliminarii structurii corespunzatoare inflatiei pornesc de la nivelul productivitatii (cifrei de afaceri) medii orare. În acest scop serveste urmatorul bloc de informatii:

Tabel 6.6

Conform datelor din tabel avem:

Abaterea se explica astfel:

1. Influenta structurii productiei vandute:

2. Influenta cifrei de afaceri pe unitatea de timp pe produse:

din care:

2.1 Influenta inflatiei:

Influenta cifrei de afaceri pe unitatea de timp pe produse

exclusiv efectul inflatiei:

Pe baza celor analizate anterior se pot face urmatoarele precizari:

modificarea cifrei de faceri medii orare (productivitatii muncii caracterizata pe baza acesteia) este urmare a structurii productiei in proportie de 51%, inflatiei de 38% si productivitatii muncii propriu-zise de 11%; Asadar, nu este vorba de o crestere a productivitatii muncii caracterizata pe baza cifrei de afaceri medii orare (in preturi curente) de 34,29%, ci doar de 3,74% daca se ia in considerare productivitatea propriu-zisa;

se remarca faptul ca 17,5% in aceasta dinamica (respectiv 51% din spor) este urmare a modificarii structurii productiei vandute; aceasta se datoreaza faptului ca a crescut in P_n ponderea unor produse cu cifra de afaceri pe unitatea de timp in P_n-1 mai mare decat cea medie a aceleiasi perioade, ori cum se stie, modificarea structurii indiferent de sensul inflatiei ei se considera normala daca este determinata de cerere si nu de disfunctii in activitatea firmei;

se observa faptul ca in proportie de 12,57% dinamica mai inainte mentionata reflecta efectul inflatiei; la nivelul cifrei de afaceri zilnice apare ca factor si durata medie a zilei de lucru.

Deci abaterea cifrei de afaceri medii zilnice, s-ar explica prin:

1. Influenta duratei medii a zilei de lucru:

2. Influenta cifrei de afaceri medii orare:

din care:

2.1 Influenta structurii productiei:

2.2 Influenta cifrei de afaceri medii orare pe produse:

din care:

2.2.1 Influenta inflatiei:

2.2.2 Influenta cifrei de afaceri pe unitatea de timp (exclusiv

efectul inflatiei):

Cifra de afaceri medie anuala (pe un salariat) tinand cont de impactul structurii productiei si inflatiei capata urmatoarea configuratie:

Influenta numarului mediu de ore pe un salariat (utilizarea 

timpului de munca):

Influenta cifrei de afaceri medii orare:

din care:

2.1 Influenta structurii productiei vandute:

2.2 Influenta cifrei de afaceri pe unitatea de timp pe produse:

din care:

2.2.1 Influenta inflatiei:

Influenta cifrei de afaceri pe unitatea de timp, pe produse,

exclusiv efectul inflatiei:

Dupa cum se remarca si in nivelul productiei medii pe un salariat, influenta structurii detine o pondere importanta 48,14%, iar cea a inflatiei 36%, iar corespunzator productivitatea propriu-zisa 10,3%. Asa cum s-a mai repetat influenta structurii indiferent de sens, trebuie corelata cu structura cererii sau legata de unele carente in functionarea firmei.

Asociata productivitatii medii (productiei medii) se utilizeaza si productivitatea marginala (mai mult conceptual).

Situatia productivitatii muncii marginale se prezinta astfel:

Tabelul 6.7

X_i -poate fi reprezentat de un anumit numar de muncitori sau marimi vizand numarul de ore.

Analizand datele din tabel se desprind urmatoarele concluzii:

de la X_i=0 la X_i=5 productivitatea marginala a muncii creste ca urmare a sporirii productiei totale intr-un ritm superior fata de cel al factorului variabil X_i. Aceeasi concluzie se desprinde si din faptul ca elasticitatea productiei este supraunitara. Pe acest interval se constata ca productivitatea  medie este crescatoare, deci inseamna ca pana aici se realizeaza o folosire suboptimala (curba productivitatii marginale este deasupra celei a productivitatii medii);

productivitatea marginala atinge valoarea maxima in X_i=5, dupa care descreste, atingand valoarea 0 atunci cand productia inregistreaza valoarea maxima, respectiv pentru X_i=11. Pe acest interval productia continua sa creasca, dar intr-un ritm inferior factorului variabil X_i, elasticitatea productiei inregistrand valori subunitare. Productivitatea medie creste in continuare, atingand valoarea maxima pentru X_i=6, dupa care descreste. Ea inregistreaza valoare maxima atunci cand cele doua productivitati sunt egale;

Referitor la productivitate putem face urmatoarele precizari

productivitatea medie este maxima, daca derivata ei este nula, adica:

. Aceasta denota ca factorul X_i este utilizat optimal in complexul tehnic-tehnologic dat;

intervalul de la X_i=5 la X_i=11 este denumit in literatura de specialitate "zona productivitatii descrescatoare";

de la X_i=11 incepe zona productivitatii marginale negative (productia a inregistrat valoarea maxima, iar orice cantitate suplimentara din factorul variabil determina diminuarea ei);

intervalul de utilizare normala a factorului variabil corespunde zonei in care productivitatea marginala este descrescatoare si pozitiva.