Rezultatele financiare ale intreprinderii

Rezultatele financiare ale intreprinderii

1. Conceptul de profit si functiile acestuia

Indicatorul care permite caracterizarea activitatii realizate de intreprindere din punct de vedere cantitativ si calitativ este profitul. El reflecta castigul in forma baneasca obtinut de cei care desfasoara activitati economice, fiind considerat o recompensa a factorilor de productie utilizati de catre intreprinzatori.

Nivelul profitului arata gradul de eficienta a activitatilor, a folosirii activului si pasivului economic, adica a capitalului economic si celui financiar. Orice activitate este eficienta atunci cand se compenseaza eforturile (cheltuielile) si se obtine un excedent sau profit.

Profitul este impozabil, el fiind disponibil numai dupa plata obligatiei fiscale aferente (impozitul pe profit). Astfel, profitul efectiv se determina prin diminuarea profitului obtinut cu impozitul pe profit. Ceea ce ramane la dispozitia agentului economic reprezinta profitul admis (statul este cel care instituie nivelul impozitului pe profit si deci partea din profitul brut ce ramanne la disppozitia agentilor economici).

In scopul orientarii actiunii lor agentii economici trebuie sa dispuna de informatii cat mai ample ce caracterizeaza activitatea desfasurata. In cadrul acestora locul cel mai important revine marimii si dinamicii profitului care sunt relevate de mai multi indicatori intre care masa si rata profitului sunt cei mai importanti.

Masa profitului este suma totala dobandita sub forma de profit de un agent economic, de o ramura sau de economia unei tari si se stabileste ca diferenta intre pretul de vanzare si cost sau ca diferenta intre venituri si costuri.

Acestea se pot calcula, de asemenea, pe produs, constituind un reper foarte important pentru selectionarea tipurilor de produse ce sunt sau urmeaza sa fie realizate de intreprindere.

Relatiile de calcul sunt urmatoarele:

in care: VT- venituri totale; CT -costuri totale.

Acest indicator trebuie sa fie o marime pozitiva, mai mare ca zero. Daca este o marime diferita de zero dar negativa, este vorba de pierdere iar intreprinderea care o inregistreaza se poate confrunta cu dificultati majore ce pot duce la faliment.

Rata profitului se determina ca un raport procentual intre masa profitului si volumul capitalului, costurile facute pentru obtinerea acestuia, sau cifra de afaceri.

Rata profitului reflecta gradul de rentabilitate pe produs, agent economic, ramura sau economia nationala. Ea este un indicator deosebit de important pentru orientarea structurii activitatii economice pe bunuri, ramuri si subramuri, fiind cautate cele care ofera o rata cat mai inalta.

Atat marimea cat si dinamica ratei profitului sunt influentate de numerosi factori. Daca se urmareste modul de calcul al masei si al ratei profitului, se desprinde concluzia ca acesta sintetizeaza, direct sau indirect rezultatele intregii activitati desfasurate intr-o intreprindere, inclusiv influenta mediului economic in care ea actioneaza si la care trebuie sa se adapteze sau sa-l transforme pentru a-i fi cat mai favorabil.

Cel mai important factor este masa profitului ca venit al intreprinderii, intre aceasta si rata profitului relatia fiind direct proportionala. Masa profitului are la randul sau, o conditionare complexa, intre modalitatile de sporire ale acesteia remarcandu-se:

a)     diminuarea costurilor de obtinere a produselor prin sporirea nivelului productivitatii muncii sau a randamentului factorilor care influenteaza volumul rezultatelor, diminuarea cheltuielilor materiale, accelerarea vitezei de rotatie a capitalului, selectarea factorilor de productie utilizati, etc.

b)     majorarea pretului de vanzare al bunurilor obtinute, lucrarilor executate sau serviciilor prestate pe fondul mentinerii sau chiar al diminuarii costurilor de productie ;

c)     optimizarea volumului, structurii si calitatii productiei, care actioneaza asupra masei profitului atat separat, cat si in ansamblul lor;

d)     optimizarea proportiei in care se remunereaza posesorii factorilor de productie.

2. Determinarea soldurilor intermediare de gestiune pe baza contului de profit si pierdere

Operatiile desfasurate de intreprinderi degaja un surplus financiar care este reinvestit in alte operatiuni pentru obtinerea unui excedent de rentabilitate final (rezultatul net), influentind contul de rezultate. Analiza rezultatelor societatii se realizeaza pe baza contului de profit si pierdere. Acesta sintetizeaza pentru o perioada de activitate data, un exercitiu financiar, ansamblul fluxurilor economice generatoare de venituri si cheltuieli si arata cum s-a ajuns de la starea patrimoniala initiala la cea finala reflectate in bilanturile de la inceputul si sfarsitul exercitilui.

Pe baza datelor sintetizate in contul de profit si pierdere se pot determina o serie de indicatori valorici privind volumul si rentabilitatea activitatii societatii, constituiti in cascada pornind de la cel mai cuprinzator (productia exercitiului + adaosul comercial) si incheind cu cel mai sintetic (profitul net al exercitiului).

In literatura de specialitate aceasta cascada a indicatorilor este intalnita sub denumirea de solduri intermediare de gestiune (marje de acumulare). Acestea sunt indicatori ce evidentiaza etapele formarii rezultatului exercitiului in stransa legatura cu structura veniturilor si cheltuielilor aferente activitatilor desfasurate de intreprindere.

Principalele elemente ale formarii si repartizarii rezultatelor sunt marja comerciala; productia exercitiului; cifra de afaceri; valoarea adaugata; excedentul brut de exploatare; rezultatul exploatarii; rezultatul financiar; rezultatul curent al exercitiului; rezultatul extraordinar; rezultatul brut al exercitiului; rezultatul net al exercitiului.

1. Marja comerciala.

Marja comerciala (adaosul comercial) vizeaza in exclusivitate societatile comerciale sau numai activitatea comerciala a inteprinderilor cu activitate mixta (industriala) si comerciala. Activitatea comerciala presupune cumpararea si revanzarea, marfurilor (marfurile sunt considerate bunuri cumparate pentru a fi revandute in aceeasi stare).

Marja comerciala masoara surplusul vanzarilor de marfuri in raport cu costul de cumparare al acestora. Costul de cumparare al marfurilor (revandute) include pretul de cumparare (pret fara TVA) majorat cu cheltuielile accesorii de cumparare si corectat cu variatia stocurilor de marfuri. Relatia de calcul este:

unde: Mc - marja comerciala; Vm - venituri din vanzarea marfurilor; Camv -costul de aprovizionare al marfurilor vandute.

Marja comerciala este utila pentru analiza comparativa a rezultatelor unor intreprinderi ce fac parte din acelasi sector sau din sectoare diferite.

2. Productia exercitiului.

Productia exercitiului caracterizeaza intreaga activitate productiva a unei intreprinderi reflectand volumul total al productiei vandute, al productiei stocate si al productiei de imobilizari dintr-un interval de timp dat. Avand in vedere continutul si elementele sale componente productia exercitiului se poate determina dupa urmatoarea formula :

unde: - Q_E -productia exercitiului; Qv -productia vanduta; Qs -productia stocata; Qim -productia de imobilizari. 

3. Cifra de afaceri neta

Cifra de afaceri neta este indicatorul care are capacitatea de a masura activitatea curenta a unei societati si este formata din veniturile rezultate din livrarile de produse si vanzarile de marfuri pe o perioada de timp determinata.

Relatia de calcul este urmatoarea:

unde: CA- cifra de afaceri;

Vvp- venituri din vanzarea productiei;

Vvm -venituri din vanzarea marfurilor.

Practic, acest indicator reprezinta marimea operatiilor realizate de intreprindere cu tertii, fiind un indicator fundamental al analizelor financiare.

4. Valoarea adaugata.

Exprima cresterea valorii rezultata din utilizarea factorilor de productie indeosebi a fortei de munca si capitalului peste valoarea bunurilor si servicilor provenind de la terti. Din valoarea adaugata se remunereaza: salariatii (sub forma cheltuielilor de personal); statul (prin impozite si taxe); resursele imprumutate (prin dobanzi); capitalurile proprii (prin rezultatul net).

Valoarea adaugata se calculeaza pornind de la productia exercitiului majorata cu marja comerciala si diminuata cu consumurile de bunuri si servicii furnizate de terti astfel:

unde: VA -valoarea adaugata;

Q_E-productia exercitiului;

Mc -marja comerciala;

Ct-consumurile exercitiului provenite de la terti.

Valoarea adaugata evidentiaza gradul de integrare a productiei dar si eficienta organizarii productiei si modalitatile de finantare a activitatilor (in special daca este vorba despre capitaluri imprumutate care diminueaza valoarea adaugata). De asemenea, ea permite aprecierea contributiei fiecarui factor de productie la crearea si sporirea bogatiei intreprinderii.

5. Excedentul brut de exploatare.

Excedentul brut de exploatare exprima capacitatea potentiala de autofinantare a investitilor, de achitare a datoriilor catre bugetul statului si de renumerare a investitorilor de capital. Practic, el reflecta surplusul monetar degajat din operatiuni de exploatare si este dependent de politica de finantare a intreprinderii, de programul investitional, de provizioanele constituite. Excedentul brut din exploatare se determina astfel :

unde: EBE - excedentul brut de exploatare;

S_EX - subventii de exploatare;

It - impozite si taxe;

C_P - cheltuieli de personal.

Excedentul brut din exploatare sta la originea trezoreriei de exploatare necesare pentru finantarea investitiilor, rambursarea imprumuturilor contractate, remunerarea capitalurilor proprii, achitarea impozitului pe profit, avand o influenta decisiva asupra rentabilitatii si a capacitatii de dezvoltare a intreprinderii.

Dimensionarea si analiza rezultatului exploatarii.

Rezultatul exploatarii este indicatorul care are capacitatea de a reflecta rezultatul activitatii de exploatare cu luarea in considerare a amortizarii si provizioanelor precum si a altor venituri si cheltuieli de exploatare, altele decat cele avute in vedere la determinarea excedentului brut de exploatare. El masoara performanta economica a intreprinderii independent de politica financiara, de operatiunile exctraordinare si modalitatea de impozitare a profitului. Concret, rezultatul exploatarii reliefeaza marimea absoluta a rentabilitatii de exploatare.

Relatia de calcul este urmatoarea:

unde: RE - rezultatul exploatarii;

EBE - excedentul brut de exploatare;

V_APE- venituri din amortizari si provizioane pentru exploatare;

C_AP - cheltuieli privind amortizarile si provizioanele;

A_CE - alte cheltuieli de exploatare.

Se obtine acelasi rezultat facand diferenta dintre veniturile generate de exploatare si cheltuielile aferente acestuia conform relatiei

7. Rezultatul curent al exercitiului.

Rezultatul curent al exercitiului evidentiaza efectul activitatii de exploatare precum si a operatiunilor financiare efectuate de unitatea economica, deci a tuturor operatiunilor curente desfasurate de aceasta.

Acest indicator se determina dupa una din relatiile:

unde: RC -rezultatul curent al exercitiului; RE -rezultatul exploatarii; VE- venituri din exploatare; CE - cheltuieli din exploatare; RF - rezultatul financiar; VF - venituri financiare; CF - cheltuieli financiare.

8. Dimensionarea si analiza rezultatului extraordinar.

Diferenta dintre veniturile extraordinare si cheltuielile extraordinare reprezinta rezultatul extraordinar, relatia de calcul fiind urmatoarea

unde: R_EX - rezultatul extraordinar;

V_EX - venituri extraordinare;

C_EX - cheltuieli extraordinare.

9. Rezultatul brut al exercitiului.

Rezultatul brut al exercitiului, denumit si rezultatul exercitiului inaintea impozitarii reprezinta profitul sau pierderea rezultate din activitatea desfasurata intr-un interval de timp determinat, de regula un an, de catre o intreprindere.

Rezultatul brut al exercitiului este indicatorul cel mai sintetic ce are capacitatea de a reflecta eficienta activitatii desfasurate. Acest indicator se determina astfel:

unde: RBE -rezultatul exercitiului; RC - rezultatul curent; R_EX - rezultatul extraordinar.

10. Rezultatul net al exercitiului.

Rezultatul net al exercitiului exprima marimea absoluta a rentabilitatii financiare cu care vor fi renumerati actionarii pentru capitalurile proprii subscrise. Acest profit net trebuie sa fie sustinut de existenta unor disponibilitati monetare reale, in caz contrar ramanind doar un potential de finantare.

Prin deducerea din rezultatul brut al exercitiului sau profitul contabil a impozitului pe profit stabilit prin aplicarea cotei legale la profitul impozabil, se determina rezultatul net al exercitiului, sau rezultatul exercitiului dupa impozitare, indicator foarte important in aprecierea eficientei societatii.

Relatia de calcul este urmatoarea :

unde: PN - profit net; I_P - impozit pe profit.

Profitul impozabil se determina ca diferenta intre veniturile realizate din orice sursa si cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, suma din care se scad veniturile neimpozabile si la care se adauga cheltuielile nedeductibile. Cota de impozit pe profit este de 16%.