SALARIUL

SALARIUL

Conform teoriei factorilor de productie enuntata de economistul francez J. B. Say, fiecarui factor de productie ii revine o recompensa pt serviciile aduse in activitatea economica:

-factorului munca ii revine salariul

-factorului natura ii revine renta

-factorului capital ii revine profitul .

Etimologic, "salariul" provine din "salarium" (lat.) si reprezinta initial suma de bani pe care o primeau soldatii romani pt a-si cumpara sarea necesara in alimentatia lor. Deoarece se platea unor personae dependente, salariul a devenit venitul unui om care nu munceste pt sine ci pt altcineva, fata de care este dependent juridic si /sau economic.

Majoritatea teoriilor cu privire la salariu considera in mod just ca acesta reprezinta un venit insusit prin munca. A. Smith considera salariul "rasplata materiala a muncii"; David Ricardo analiza salariul atat ca prêt natural al muncii, marimea sa fiind data de cheltielile necesare intretinerii salariatului si familiei sale, cat si ca prêt de piata stability pe baza raportului dintre C si O de munca. Fredric Lasssale calcula salariul in functie de costul de productie al muncii, munca fiind cosiderata o marfa. Drept urmare, rezulta din insumarea cheltuielilor de subzistenta a salariatului si familiei sale cu cele de inlocuire a salariatului atunci cand acesta era scos din serviciu. Paul Samuelson cosidera ca omul este mai mult decat o marfa, deoarece tinerii sunt educati si instruiti pt a deveni in primul rand oameni si mai apoi ofertanti de munca.

Ofertantii de munca isi inchiriaza serviciile cerand pt acest lucru un prêt numit salariu.

In legatura cu natura salariului, stiinta economica opereaza cu mai multe conceptii:

conceptia monista

conceptia dualista

conceptia pluralista.

Conceptia monista explica substanta salariului printr-un singur factor si acest factor poate fi:

-costul formarii resurselor de munca

-productivitate muncii

-capitalul cultural, uman.

In conditiile teoriei moniste, conform careia salariul depinde de costul formarii resurselor de munca, salariul reprezinta suma care asigura strictul necesar pt existenta salariatului si intretinerea familiei sale (salariul de subzistenta).

O alta teorie monista explica substanta salariului prin productivitate muncii . In aceasta acceptiune, salariul va fi o parte mai mare sau mai mica din rezultatul muncii, iar varianta moderna a acestei teorii o constituie teoria salariului de eficienta. In esenta, aceasta teorie sustine ca marimea salariului este strans legata de productivitatea muncii. Cu cat eficienta muncii este mai mare cu atat salariul poate fi mai mare. Raportul salariu-productivitatenu este identic pt toate activitatilesi pt toate firmele si tocmai acest fapt se afla la baza diferentierii salariilor.

Alti teoreticieni considera ca natura salariului este data de capitalul cultural sau de capitalul uman , care reprezinta stocul de cunostinte, deprinderi, abilitati, care pot conduce o persoana la cresterea capacitatilor sale creative si la obtinerea de venituri mai mari in viitor. Asa cum capitalul fizic este rezultatul unor investitii, la fel si capitalul uman constituie rezultatul investitiilor care se fac in forta de munca, legate de pregatirea acesteia cu scopul de a genera venituri mai mari in viitor. Beneficiul anticipat al acestei cheltuieli initiale il constituie un viitor loc de munca aducator de satisfactii suplimentare si de venituri mai mari. In aceasta acceptiune, inegalitatea salriilor deriva din inegalitatea formarii capitalului uman, adica din difetentele de pregatire ale salariatilor.

Dar salariul depinde de mai multi factori si, tocmai de aceea, in economia contemporana s-a renuntat la conceptia monista cu privire la natura salariului si s-a apelat la cea dualista sau chiar pluralista . in aceste conceptii, la determinarea salariului se iau in considerare 2 sau mai multi factori (de ex : costul formarii resurselor de munca dar si productivitatea muncii).

Salariul este atat un venit cat si un cost. Salariul caracterizat drept un venit este suma platita celui care isi inchiriaza serviciile. Formarea salariului are la baza elementele formarii pretului oricarei marfi. Drept urmare, pe piata muncii, atunci cand raportul C-O de munca se egalizeaza, se formeaza salariul de echilibru care reprezinta de fapt un prêt de echilibru ce se manifesta pe piata muncii. Piata muncii este in realitate o piata imperfecta avand un mod propriu de stabilire a salariului.

Pentru orice firma salariul reprezinta un cost, adica o componenta a costului de productie:

CT=Ch mat+Ch sal

Ch mat=A+C'mat

Ch sal=S fixe+S directe+asimilatele salariilor

Fiind in acelasi timp si un cost de productie dar si un veni, salariul depinde atat de munca depusa cat si de rezultatele obtinute, iar marimea salariului pt fiecare lucrator in parte se poate stabili numai la nivelul firmei, deoarce numai la acest nivel se poate determina cu exactitate care este contributia factorului munca alaturi de ceilalti fdp la realizarea venitului.

Salariul este supus unor tendinte contradictorii:

-de diferentiere

-de apropiere-egalizare.

Diferentierea se bazeaza pe deosebirile dintre aptitudinile salariatilor, pe gradul de instruire, pe diferentierea dintre muncile grele si cele usoare, munca de zi si cea pe timpul noptii, munca in medii toxice, pe cantitatea de munca depusa, pe raspundere la locul de munca si pe rezultatele obtinute. Diferentele de salariu stabilite in baza acestor criterii nu sunt contestate nici de firme, nici de salariati, fiecare putand opta pt una din muncile platite mai bine, daca are pregatirea necesara si accepta conditiile de munca impuse de catre firma.

Tendinta de apropiere-egalizare se manifesta cand diferentele dintre munci dispar sau se reduc in mod considerabil, insa este foarte greu sa se ajunga la o egalizare absoluta. Egalizarea salariilor este greu de realizat datorita conditiilor de munca si de productivitate diferite, la care se adauga anumite conceptii cu privire la rasa, sex etc.

Marimea salariului si diferentele dintre salarii trebuie astfel stabilite incat sa se pastreze motivatia si stimularea pt munca precum si motivatia fiecarui salariat de a sa preocupa de imbunatatirea pregatirii sale profesionale.

Marimea salariului, in mod obiectiv, are 2 limite intre care poate sa oscileze. O limita minima care, in optica celui care se angajeaza, trebuie sa fie cel putin la nivelul costului fortei de munca si o limita maxima care, din punct de vedere al firmei, este data de acel salariu egal cu WmgL exprimata valoric (in preturile de vanzare ale productiei).

Cresterea salariilor este determinata de asemenea si de cresterea WL si de procesele inflationiste din economie. Cresterea WL se concretizeaza intr-o cantitate mai mare de bunuri economice realizate in economie si reprezinta un factor pozitiv de crestere a salariului. In schimb procesele inflationiste constituie un factor negativ de influenta, cresterea salariilor neavand o acoperire reala in bunuri si servicii.

In economia contemporana, salariile sunt diferentiate pe: tari, domenii de activitate, firme, persoane, pe termen lung avand tendinta generala de crestere, deoarece cresc si cheltuielile de instruire si calificare ca si cheltuielile pt hrana, locuinta etc. 

Salariul se stabileste pe baza unui consens in urma negocierii intre cei ce au nevoie de factorul munca si posesorii acestuia, in contextul general al raportului dintre cererea si oferta de munca, in conditiile prevazute de contractul colectiv de munca.

Ca pret al serviciului adus de factorul munca, salariul se stabileste pe baza mecanismului pietei, dar este definitivat si platit dupa depunerea muncii, in functie de rezultat. De aceea el se prezinta pe de-o parte ca salariu teoretic sau ipotetic si pe de alta parte ca salariu efectiv sau nominal.

Salariul ipotetic (teoretic)=salariul stabilit la angajare in functie de conditiile de ansamblu proprii unei economii, ramuri, subramuri si functie de criteriul zonal.

Salariul nominal (efectiv)= salariul definitivat si platit dupa depunerea muncii, corespunzator situatiei reale din intreprindere, de programul de lucru si de rezultatele obtinute.

In functie de motivul si de modul de acordare, salariul imbraca mai multe forme:

salariul individual, personal (salariul incasat de fiecare salariat pt munca prestata)

salariul colectiv (salariul atribuit tuturor salariatilor dintr-o intreprindere, fie sub forma participarii la profit, fie prin crearea unor facilitati); aceste venituri suplimentare din remuneratia colectiva au rolul de a cointeresa salariatii dintr-o intreprindere pt a muncii mai bine si de a imbunatatii raporturile dintre patroni si salariati

salariul social (acea parte din venitul national prin care societatea intervine pt a spori veniturile anumitor categorii de salariati ce se confrunta cu o situatie familiala mai grea sau cu riscuri cum sunt: accidente de munca, boli profesionale, somaj, si carora nu le pot face fata daca nu sunt ajutati); salariul social este unul din rezultatele politicii de redistribuire a veniturilor.

In functie de obiectivele pe care le urmareste, salariul social se imparte in 2 categorii:

a.)    salariul social afectat - suplimentul de venit varsat in mod permanent, regulat, unor categorii de salariati, in funtie de situatialor familiala;

b.)    salariul social amanat - salariul pentru riscuri comune tuturor oamnenilor; se considera amanat pana la survenirea uor riscuri legate de boli, accidente etc.

Structura valorii si natural-materiala a venitului national care constituie substanta salariului determina existenta salariului nominal si a celui real.

SALARIUL NOMINAL= suma de bani pe care salariatul o primeste atunci cand lucreaza.

In Romania salariul nominal cuprinde elementele structurale:

-salariul de baza;

-adaosurile la salariu, formate din: -plusul de acord

-premiile acordat din fondul de salarii

-cota parte din profitul net;

-sporurile la salariul de baza:

-spor pt conditii deosebite

-spor pt conditii grele

-spor pt conditii periculoase sau penibile

-spor pt ore suplimentare

-spor pt lucru in zilele libere sau in sarbatorile legale

-spor de vechime

-spor pt lucru in timpul noptii.

In functie de marimea salariului cuvenit si incasat, salariul nominal imbraca 2 forme:

-salariul brut = suma de bani totala, cuvenita factorului munca salariat

-salariul net = suma de bani efectiv incasata, dupa scaderea din salariul brut a impozitului pe salariu, a contributiei pt somaj si a contributiei pt pensie suplimentara, pt sanatate.

SALARIUL REAL = cantitatea de bunuri si servicii care se poate cumpara la un moment dat cu salariul nominal.

Sr = Sn/P ; Isr = (Isn/Ip)*100

Salariul real depinde: de marimea salariului nominal, de cea a impozitelor pe salarii, de preturile marfurilor si de tarifele serviciilor (de costul vietii).