SISTEMUL SI APARATUL FINANCIAR SI DE CREDIT

SISTEMUL SI APARATUL FINANCIAR SI DE CREDIT

IN ROMANIA CONTEMPORANA

1 Continutul si structura sistemului financiar si de credit in Romania contemporana

Ansamblul tipurilor distincte sub care se prezinta finantele in economia contemporana isi manifesta functionalitatea sa in actiune, prin indeplinirea rolului ce ii revine pe plan economic si social. In acest sens exista o pluralitate de conexiuni prin care se asigura o interactiune complexa ce se resimte Ia nivelurile micro, mezo si macro ale economiei.

Aceste tipuri de relatii financiare reprezinta un ansamblu ordonat de elemente si formeaza, impreuna, sistemul financiar al tarii. Caracterul sistemic al acestui ansamblu de relatii provine din faptul ca raporturile de interdependenta reciproca, existente intre diferitele tipuri de relatii financiare, le confera esenta unitara si functii identice, desi intre ele exista diferentieri in ceea ce priveste subiectii relatiilor respective, fondurile constituite si destinatiile lor, metodele, mijloacele si instrumentele de formare si repartizare a acestor fonduri.

Legitatile obiective ale miscarii fondurilor in economie, duratele diferite de imobilizare a acestor fonduri in cadrul fiecaruia din stadiile succesive ale circuitului lor precum si necesitatea asigurarii continuitatii procesului reproductiei economice determina mobilizarea si utilizarea mijloacelor banesti ce se elibereaza temporar in economie, a celor provenite din emisiunea baneasca curenta si a altor resurse specifice prin sistemul relatiilor de credit bancar.

Avandu-se in vedere relatiile de complementaritate dintre finante si credit, precum si posibilitatea combinarii acestora in diferite doze pentru sustinerea reproductiei economice este necesara alaturarea creditului Ia sistemul financiar angajandu-se astfel Ia formarea unui sistem mixt si mai complex - sistemuI financiar si de  credit al tarii.

Verigile componente ale sistemului financiar si de credit al Romaniei sunt urmatoarele:

Bugetul public national (cu elemente componente Ia nivel central si la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale);

Fondurile speciale ale macrosistemului (fondul destinat platii ajutorului de somaj, fondul de risc si de accidente; fondul pentru cercetare-dezvoltare s.a.);

Finantele fondului proprietatii de stat si ale fondurilor proprietatii private;

Finantele societatilor comerciale de stat, cooperatiste, private si mixte;

Finantele regiilor publice autonome (nationale si locale);

Finantele institutiilor de stat (centrale si locale);

Asigurarile sociale de stat si private;

Asigurarile de bunuri, persoane si raspundere civila, organizate de stat si de unele societati comerciale private;

Relatiile de credit public si bancar.

Bugetul public national este componenta de baza a sistemului, veriga sa centrala.

Bugetul public da expresie relatiilor economice ce se desfasoara intre stat pe de o parte, si societatile comerciale de toate tipurile si formele de proprietate, regiile publice autonome si institutiile de stat, precum si populatia in ansamblul sau, pe de alta parte, in procesele constituirii, repartizarii si utilizarii principalului fond financiar al statului - fondul bugetar.

Concomitent, bugetul public are si calitatea de a fi principala balanta financiara anuala cu caracter indicativ si cu putere de lege a oricarui stat contemporan.

Fondurile speciale ale macrosistemului au aparut si s-au inmultit pe masura manifestarii anumitor necesitati si a acceptarii acoperirii acestor necesitati pe cale extrabugetara.

Finantele fondului proprietatii de stat si ale fondurilor proprietatii private s-au nascut pe fondul trecerii Ia dezetatizarea unei parti din proprietatea centralizata la dispozitia statului (fiind expresia relatiilor financiare presupuse de asa numita "marea privatizare' a economiei romanesti). Aceasta categorie de finante are o existenta limitata in timp, ce este dependenta de durata realizarii acestui gen de privatizare.

Aceste fonduri si-au format portofolii proprii de actiuni, prin transferul in proprietatea lor a actiunilor societatilor comerciale cu capital de stat. In acest cadru, se manifesta relatii financiare intre cele doua categorii de fonduri, pe de o parte, si totalitatea societatilor comerciale cu capital de stat, pe de alta parte.

Ambele categorii de fonduri se afla in conexiune cu bugetul public, prin obligatiile fiscale ce le revin - Ia fel ca si agentii economici obisnuiti.

Finantele societatilor comerciale reprezinta veriga de baza a sistemului, intrucat; in calitatea lor de agenti economici, societatile comerciale sunt punctul de sosire-plecare al majoritatii fluxurilor financiare si de credit din economie.

Finantele societatilor comerciale desemneaza acea parte a relatiilor de repartitie in forma baneasca prin intermediul carora se asigura constituirea capitalului social al societatilor comerciale si modificarea marimii acestuia, formarea si alocarea fondurilor destinate reproductiei economice (activitatea curenta, investitii si cercetare-dezvoltare) si activitatilor social-culturale proprii, Ia care se adauga onorarea obligatiilor fata de celelalte verigi ale sistemului financiar de credit.

Finantele institutiilor de stat sunt expresia relatiilor banesti de repartitie ce se desfasoara intre stat si institutiile sale, in legatura cu asigurarea fondurilor necesare infiintarii acestor institutii, inclusiv pentru cuprinderea lor in cadrul asigurarilor sociale de stat si pentru stimularea materiala suplimentara a salariatilor.

Principiile de organizare practica a relatiilor dintre stat si institutiile publice se diferentiaza in functie de natura institutiilor si volumul veniturilor proprii realizate de acestea prin activitatile desfasurate, fiind aplicabile:

principiul bugetului brut si

principiul bugetului net.

Principiul bugetului brut se aplica in cazul institutiilor care desfasoara activitati cu caracter indeobste social, fara sa incaseze venituri de la beneficiarii acestor activitati sau percepand unele taxe sau tarife modice. Ca urmare, astfel de institutii ori au un volum scazut de venituri, ori nu incaseaza venituri proprii. De aceea, statul procedeaza Ia acoperirea integrala de Ia bugetul public a cheltuielilor acestor institutii si, daca este cazul, mobilizeaza totalitatea veniturilor obtinute de acestea.

Principiul bugetului net se aplica pentru institutiile care dispun de o baza proprie de venituri, ce le permite sa-si acopere prin autofinantare o parte a cheltuielilor lor, astfel incat de Ia bugetul public se suporta numai diferenta.

Ambele tipuri de institutii sunt conexate Ia celelalte verigi ale sistemului financiar - prin contributia pentru asigurarile sociale, contributiile pentru fondul destinat platii ajutorului de somaj pentru fondul de sanatate si, eventual, pentru fondul de risc si de accidente etc. De asemenea, prin metoda stopajului la sursa, aceste institutii retin si varsa, in numele salariatilor lor, impozitul pe salarii, contributia pentru pensia suplimentara si pentru constituirea fondului destinat platii ajutorului de somaj.

Finantele regiilor publice autonome reprezinta o veriga noua a sistemului financiar si de credit a Romaniei, generata de noua modalitate de administrare a unei parti din patrimoniul statului, care este destinat realizarii anumitor activitati economico-sociale de larga utilitate. Astfel, regiile publice autonome sunt organizate in acele domenii de activitate care prezinta un interes deosebit pentru societate si colectivitatile locale si in cadrul carora aplicarea exclusiva a principiilor comerciale este dificil de realizat sau neinteresanta din punct de vedere economic (industria extractiva, energetica, transportul pe calea ferata, salubritatea, alimentarea cu apa a localitatilor etc.).

Asigurarile sociale constituie o veriga autonomizata a finantelor care desemneaza acea parte a relatiilor banesti de repartitie prin care se formeaza si se repartizeaza fondurile destinate intretinerii cetatenilor majori, inapti de munca temporar sau definitiv, precum si a urmasilor acestora, in anumite conditii riguros precizate.

Asigurarile de bunuri, persoane si raspundere civila sunt expresia relatiilor de repartitie a produsului intern net care se nasc in legatura cu formarea si repartizarea fondurilor destinate platii despagubirilor (in cazul bunurilor si a raspunderii civile) si a sumelor asigurate (in cazul persoanelor) - in situatiile producerii unuia din diversele riscuri asigurate.

Creditul este acea veriga ce exprima continutul ansamblului relatiilor economice care sunt determinate de procesele formarii ti utilizarii fondurilor de imprumut din economie.

In functie de continutul lor specific, creditele se diferentiaza intre ele in: credite bancare, credite comerciale si creditul public.

Indiferent de genul lor, creditele se deosebesc intre ele si in functie de termenul in limita caruia se acorda, fiind vorba despre: creditele pe termen scurt, creditele pe termen mediu si creditele pe termen lung.

Creditul bancar pe termen scurt da expresie relatiilor de mobilizare de catre anumite institutii specializate (banci) de stat, cooperatiste, private sau mixte a mijloacelor banesti ce se degaja ca temporar libere in economie si a celor provenite din emisiunea monetara curenta, precum si relatiilor de redistribuire a acestor resurse banesti in vederea satisfacerii solicitarilor diversilor agent, economici si sociali.

Prin intermediul creditului bancar pe termen scurt sunt completate resursele proprii alocate pentru desfasurarea activitatii curente (de exploatare), se suplinesc (eventual) resursele proprii in curs de formare si se suplimenteaza fondurile destinate reproductiei economice, daca acest lucru este necesar.

Creditele bancare pe termen mediu si lung vizeaza satisfacerea unor necesitati privind investitiile si activitatile de cercetare - dezvoltare.

Esentei economice a creditului bancar ii sunt proprii principiile: rambursarii la scadenta, garantarii materiale (sau/si personale) si al platii de catre debitorul ce le-a angajat, a dobanzii - principii prin care acesta se deosebeste de verigile prezentate anterior (care sunt financiare in exclusivitate).

Creditul comercial nu face parte din sistemul financiar si de credit al economiei, in sensul analizei noastre de pana acum. Acest gen de credit este legat in mod intrinsec de procesele de vanzare - cumparare de schimbul de marfuri propriu-zis.

In functie de subiectul creditor, creditele comerciale sunt de 2 tipuri: credite ­furnizor si credite-cumparator.

Creditele-furnizor apar atunci cand furnizorul anumitor marfuri pretinde clientilor sai plata contravalorii acelor marfuri doar dupa ce acestea au fost vandute altor clienti.

Creditele-cumparator constau in atribuirea anticipata catre viitorii furnizori a unor fonduri din partea cumparatorilor, in vederea asigurarii conditiilor pentru producerea anumitor marfuri - ce le sunt necesare acestora din urma.

Avandu-se in vedere specificul lor, aceste credite nu au conexiuni directe cu bugetul public, astfel ca nu au fost incluse schema noastra grafica a sistemului financiar si de credit al Romaniei.

2 Structura si principalele atributii ale aparatului financiar si de credit al Romaniei

Ansamblul institutiilor si organismelor cu atributii in domeniile finantelor si creditului; adica totalitatea compartimentelor organizatorice in care sunt grupate diferitele operatiuni si activitati financiar-bancare formeaza aparatul financiar si de credit al tarii.

Atributiile ce revin organismelor si institutiiIor componente ale aparatului financiar si de credit sunt inserate, succint in continuare.

Parlamentul este organul suprem al puterii de stat, avand menirea de a examina si a edita legi. In temeiul acestor prerogative, Parlamentul adopta sau modifica Legea finantelor publice, Legea datoriei publice, Legea activitatii bancare, Legea activitatii din cadrul burselor de marfuri si de valori mobiliare, precum si o seama de legi speciale - prin care se reglementeaza modul de derulare a ansamblului relatiilor financiare si de credit, in interiorul tarii si in raporturile cu strainatatea. De asemenea, Parlamentul adopta legea bugetului administratiei centrale de stat, legea bugetului asigurarilor sociale de stat.

Parlamentul tarii este cel care se pronunta, in ultima instanta asupra politicii financiare, monetare si de credit propusa de Guvern si de catre Banca Nationala sau initiata de unele grupuri parlamentare.

Curtea de Conturi a tarii este organul suprem de control financiar si de jurisdictie in domeniul finantelor, care functioneaza pe langa Parlament si isi exercita functiile in mod independent, in conformitate cu dispozitiile prevazute in Costitutie si in celelalte legi ale tarii.

Controalele Curtii de Conturi sunt initiate pe baza propriilor sale decizii si nu pot fi oprite decat de Parlament si numai in cazul depasirii competentelor legale. De asemenea, Curtea de Conturi este obligata sa efectueze controalele cerute de Camera Deputatilor sau de Senat. In acest cadru, este de retinut ca nici o alta autoritate nu o mai poate obliga la efectuarea de controale. In teritoriu, functioneaza camere de conturi judetene.

Presedintia tarii este o institutie cu rol activ oarecum moderator in domeniile analizate. Astfel, aceasta institutie analizeaza legile adoptate de Parlament, avand competenta retrimiterii acestora pentru o noua examinare - in cazul in care se apreciaza ca unele dintre prevederi sau legea ca intreg, nu corespund intereselor tarii. In consecinta, prin insusi actul promulgarii legilor, Presedintia are un rol deosebit in sfera finantelor si a creditului, precum si raspunderea corespunzatoare acestui rol.

Guvernul este un organ cu caracter executiv, fiind organul central al administratiei de stat. In aceasta calitate, el exercita atributiile organizarii si indrumarii generale a activitatii executive in domeniul finantelor publice si al creditului public. In acest cadru, Guvernul are sarcina elaborarii proiectelor bugetului administratiei centrale de stat si a bugetului asigurarilor sociale de stat, ale fondurilor speciale si ale eventualului credit public ce urmeaza a fi lansat in diversele ­forme posibile.

Ministerul Finantelor este organul de specialitate al Guvernului, a carui activitate este consacrata infaptuirii politicii statului in domeniul finantelor publice, inclusiv prin prisma conexiunilor dintre acestea si finantele agentilor economici indiferent de forma de proprietate asupra capitalului social.

Trezoreria generala a statului reprezinta o structura specializata a Ministrului Finantelor, care, in Romania, a fost reinfiintata pe baza Hotararii Guvernului nr. 78 din 15 februarie 199 Dupa aceasta data a urmat o perioada pregatitoare ce a depasit un an, astfel ca operatiunile de trezorerie publica au inceput sa se deruleze de-abia Ia inceputul anului 1995.

Trezoreria generala a statului cuprinde o trezorerie centrala organizata in cadrul Ministerului Finantelor si o pluralitate de trezorerii organizate in cadrul Directiilor generale ale finantelor publice din municipiul Bucuresti si resedintele judetene, in cadrul Administratiilor financiare municipale, Circumscriptiilor fiscale orasenesti si a unor Perceptii rurale.

Ministerul Muncii si Protectiei Sociale are atributii in domeniile asigurarilor sociale de stat si protectiei sociale a cetatenilor ca domenii ale finantelor, dar si in ce priveste problemele recalificarii si reorientarii profesionale a cetatenilor ce doresc acest lucru, incadrarii in munca a somerilor si altor lucratori, evidenta salariatilor incadrati de unii agenti economici privati si alte asemenea probleme specifice.

Pentru asigurarile de bunuri, persoane si raspundere civila, odata cu renuntarea Ia monopolul statului in acest domeniu, s-a creat posibilitatea ca in structura aparatului financiar sa fie cuprinse o diversitate de societati de asigurare, asigurare-reasigurare precum si unele societati de intermediere.

Organele locale ale puterii si administratiei de stat au competente si atributii in ceea ce priveste elaborarea, adoptarea si executia bugetelor locale ale fiecarei unitati administrativ-teritoriale ( comuna, oras, municipiu, sector al municipiului Bucuresti, judet, si municipiul Bucuresti). De asemenea, aceste organe controleaza modul de gestionare a mijloacelor materiale si banesti apartinand regiilor autonome si institutiilor publice locale.

Ministerele specializate si structurile organizatorice din componenta acestora corespund, ca aparat, finantelor societatilor comerciale, finantelor regiilor publice autonome nationale si finantelor institutiilor publice.

Aparatul bancar al tarii este implicat atat in derularea multiplelor relatii financiare ce au loc in economie (prin conexiunile dintre acestea si Trezoreria publica), dar mai ales in sfera relatiilor de credit bancar.

Banca Nationala stabileste si coordoneaza politica monetara si de credit a statului, avand drept obiectiv mentinerea stabilitatii monedei nationale.

Bancile comerciale (de stat, cooperatiste, private si mixte) desfasoara activitati specifice in domeniile creditului bancar, platilor efectuate de agentii economico-sociali, economisirii, valutar, precum si de coparticipare la capitalul social al societatilor comerciale.

Bursele sunt institutii ale economiei concurentiale carora le revine un rol major in miscarea generala a marfurilor si a capitatului. Din punct de vedere al obiectului activitatii lor, bursele sunt: de marfuri si de valori mobiliare. Ambele sunt incluse in cadrul aparatului financiar si de credit, intrucat operatiunile economice intermediate de catre acestea sunt dublate, in mod necesar, si de operatiunile monetare si financiare presupuse de acestea.