Sistemul bancar romanesc - realizari si perspective

Sistemul bancar romanesc - realizari si perspective

Perioada de tranzitie la economia de piata in Romania, nejustificat de lunga, a adus si o evolutie contradictorie a sistemului bancar.

Lipsa de experienta si a unei infrastructuri performante, coroborate cu necunoasterea sau nerespectarea eticii si principiilor specifice economiei de piata, prevalarea unor interese personale sau de grup, au pus intr-o lumina nefavorabila progresele reale inregistrate de sistemul bancar romanesc. Numeroasele crahuri bancare, au constituit evenimente care au zdruncinat cu regularitate economia romaneasca si-au saracit populatia tarii. Esecul unor banci precum Bancorex, Credit Bank, Banca Albina, Banca Turco - Romana, Banca Dacia - Felix etc. precum si alaturarea numelui C.E.C. de fraude financiare de mari proportii (F.N.I.) au condus la scaderea increderii populatiei in sistemul bancar si la convulsii sociale regretabile. Multe dintre aceste evenimente puteau fi evitate daca o serie de institutii ale statului nu ar fi intervenit de o maniera arbitrara in activitatea unor banci (in special de stat) si daca B.N.R. isi exercita corespunzator activitatea de supraveghere prudentiala a bancilor pe care le-a autorizat sa opereze in Romania.

Rolul bancilor de a stimula procesul investitional si implicit dezvoltarea economica de ansamblu a tarii nu s-a manifestat decat in parte. Politica restrictiva a B.N.R. in domeniul creditarii a impus bancilor comerciale practicarea unor dobanzi real pozitive, ajungandu-se la cote de 120 - 130% pe an, ceea ce a condus la decapitalizarea intreprinderilor si franarea investitiilor. Coroborate cu o politica fiscala excesiva, ratele inalte ale dobanzilor au contribuit substantial la cresterea arieratelor si a blocajului financiar, la declinul economiei nationale si implicit la scaderea nivelului de trai al populatiei.

Ca atatea alte fenomene paradoxale petrecute in economia romaneasca dupa anul 1989 si evolutia sistemului bancar a fost una surprinzatoare.

Pe fondul unei economii in continua recesiune profiturile bancilor au crescut substantial de la un an la altul, fapt datorat cresterii veniturilor (din dobanzi si comisioane) intr-un ritm mult mai accelerat decat cel al calitatii gestiunii sau serviciilor. Sediile luxoase construite de catre banci in ultimii ani contrasteaza vizibil cu un mediu inconjurator care nu se evidentiaza prin bunastare, de asemenea s-a incetatenit imaginea privilegiata (din punct de vedere salarial) a functionarului de banca comparativ cu marea masa a populatiei.

O privire de ansamblu asupra starii sistemului bancar romanesc evidentiaza o serie de trasaturi prezente ale acestuia:

existenta unei concurente din ce in ce mai puternice, din partea unor banci autohtone sau straine, ceea ce a dus la imbunatatirea calitatii si diversificarea produselor si serviciilor bancare oferite clientilor;

necesitatea finalizarii procesului de privatizare al bancilor cu capital de stat, demonstrata de succesul B.R.D. - G.S.G. sau B.A. - Raiffeisen S.A. In acest context, gasirea unui cumparator puternic si cu un renume consacrat pentru cea mai mare banca romaneasca - B.C.R., este imperios necesara;

puterea financiara acumulata de bancile romanesti in cei 11 ani de economie libera le ofera acestora posibilitatea de a se conecta la circuitul bancar mondial intr-o masura crescanda. Astfel, este salutara tendinta bancilor de a stabili relatii de parteneriat si colaborare cu societati de marca in domeniu;

transformarea bancilor intr-un "partener de afaceri" pentru clientii lor, inclusiv persoane fizice trebuie sa reprezinte un deziderat permanent. Astfel bancile ar trebui sa-si intensifice activitatile de consultanta in relatiile cu populatia, contribuind in acest fel si ele la formarea unei "culturi investitionale" ale acesteia;

cea mai mare parte a profiturilor obtinute de catre banci s-au datorat clientilor importanti (in special firme), carora le-au fost oferite servicii complexe si de calitate, la preturi pe masura. Aceasta tendinta de ignorare a potentialului prezentat de catre micii depunatori, a contribuit la indepartarea acestora de sistemul bancar, in ultimii ani manifestandu-se un fenomen de dezeconomisire, concretizat in parasirea sistemului bancar de catre economiile populatiei. Pentru a stopa aceasta tendinta este recomandabil ca bancile sa analizeze posibilitatea diferentierii costurilor produselor si serviciilor bancare in functie de client, astfel incat acestea sa fie accesibile si micilor posesori de economii;

investitiile semnificative facute in infrastructura bancara au condus in mod nemijlocit la cresterea productivitatii bancare si implicit la diminuarea costurilor serviciilor si produselor. Din pacate, deseori aceasta scadere a costurilor nu s-a regasit intr-o politica bancara de reducere a preturilor platite de beneficiarii produselor si serviciilor bancare, pentru ca bancile sa-si aduca astfel contributia la relansarea economiei si la sporirea bunastarii populatiei;

cresterea increderii populatiei in sistemul bancar ar trebui incurajata prin majorarea substantiala a plafonului de garantare a depozitelor sau chiar prin garantarea integrala a economiilor, la fel ca si in cazul C.E.C.

O concurenta puternica in atragerea economiilor au costituit pentru banci, certificatele de trezorerie pentru populatie, denominate in lei si valuta. Ministerul de Finante a pus in circulatie incepand cu 1998 astfel de inscrisuri, avand dobanzi net superioare celor bancare. Astfel, la sfarsitul lunii decembrie 2000, erau plasate in titluri de stat, atat in lei cat si in valuta, echivalentul a 436 milioane de dolari, reprezentand circa 15% din totalul economiilor populatiei.

Datorita si acestui fapt in anii 1999 si 2000 s-a inregistrat un accentuat proces de dezeconomisire, sistemul bancar pierzand in cei doi ani echivalentul a circa 900 milioane USD, suma reprezentand diminuarea depozitelor la termen ale populatiei constituite in lei si valuta. Numai in anul 2000, depozitele la termen in lei ale populatiei au scazut in echivalent dolari, cu circa 25%, adica peste 522 milioane dolari. La sfarsitul anului 200 economiile populatiei au ajuns la 44 549 miliarde lei.

O parte din economiile retrase din depozitele bancare in lei s-au indreptat partial spre valuta, anul 2000 accentuand "fuga in dolari". In volum absolut depozitele populatiei la termen in valuta au sporit cu 45 milioane USD. Acest fenomen s-a produs si datorita dobanzilor reduse pentru depunerile in lei. Media dobanzilor bancare, de circa 35% pe an a fost inferioara ratei inflatiei in anul 2000, care a fost de 40,7%, facand ca depozitele bancare sa fie slab renumerate. Totusi cresterea economiilor depuse in certificate de trezorerie si in depozite bancare in valuta nu a compensat diminuarea depozitelor in lei, la sfarsitul perioadei 1998 - 2000 neregasindu-se in active financiare echivalentul a peste 300 milioane de USD.

Probabil ca mare parte din acesti bani au fost indreptati catre plasamente alternative (imobile, aur) sau au intrat in consum. Insa parerea noastra este ca majoritatea au fost preschimbati in valuta si pastrati in "siguranta" acasa, conform unei traditii incetatenite deja la noi.

Un alt factor care a contribuit la diminuarea depunerilor populatiei in banci a fost si reducerea la cote minime a increderii acesteia in sistemul bancar dupa problemele aparute la Credit Bank, Dacia Felix, Columna, Banca Agricola urmate in 1999 de cele de la Bancorex si Albina, iar in 2000 de falimentele B.I.R. si Bankcoop si de criza de lichiditati de la Banca Turco - Romana. De asemenea scandalul F.N.I. izbucnit in luna mai a anului 2000 a acecentuat criza sistemului prin implicarea C.E.C. datorita contractului semnat cu "SOV Invest". Afectate au fost in special cooperativele de credit - bancile populare dar si B.C.R., depunatorii de la aceasta banca retragandu-si masiv depozitele pe baza unor zvonuri. Totusi B.C.R. a reusit rapid sa depaseasca situatia creata, dovedindu-se inca o data una dintre cele mai solide banci din sistem.

In anul 2001 s-a observat o tendinta de inversare a fenomenului, populatia recastigandu-si in mare masura increderea in banci si reorientandu-se catre alternativele de plasament oferite de acestea. De la inceputul anului si pana in luna septembrie (perioada pentru care exista date oficiale agregate, la nivelul sistemului bancar), economiile populatiei in banci au crescut cu 17%, in termeni nominali. Acest fapt s-a datorat si ambitiilor bancilor de a-si spori cotele pe piata de retail, deoarece in prezent batalia acestora pentru atragerea marilor corporatii este incheiata. Consecinta o reprezinta cresterea concurentei pe piata bancara in ceea ce priveste atragerea clientilor - persoane fizice. Vremea in care se spunea ca persoanele fizice reprezinta o povara pentru banci a trecut. Aceasta se intampla in perioada marilor falimente care, pe parcursul anilor 1999-2000, s-au produs in lant. Evenimentele pomenite au aratat vulnerabilitatea unei banci in fata deponentilor persoane fizice care dau buzna la ghisee pentru retragerea economiilor. Conducatorii B.N.R. afirma ca in prezent sistemul a fost curatat de entitatile bancare care puteau altera climatul de pe piata financiar-bancara. In acest context strategia bancilor indreptata catre economiile populatiei este explicabila. Aceasta dispune de resurse banesti care trebuie plasate undeva. Mirajul fondurilor mutuale a trecut. Pastrarea economiilor la saltea este riscanta si presupune acceptarea unei pierderi nete, fiind macinate de evolutia inflatiei. Valuta si-a pierdut si ea din stralucirea de alta data, in anul 2001 deprecierea leului in raport cu dolarul fiind inferioara in raport cu rata inflatiei sau media dobanzilor bancare la depozitele in lei.

In acest context lupta se va da intre marile banci care dispun de o retea extinsa de unitati iar nivelul calitatii serviciilor (timp de asteptare, acuratetea tranzactiilor) precum si cel al comisioanelor si taxelor percepute va decide castigatorii. De asemenea trebuie evidentiat faptul ca raportul dintre numarul societatilor bancare romanesti si celor straine s-a schimbat in ultimii ani in favoarea celor din urma. In timp ce numarul bancilor s-a redus de la 47 in 1998 la 40 la inceputul anului 2001, din acestea 28 aveau capital integral sau majoritar strain iar 12 erau cu capital integral sau majoritar autohton. In acelasi timp ponderea activelor apartinand bancilor autohtone s-a redus in aceeasi perioada de la 85% la 50,45%. Astfel, in prezent piata este impartita aproape egal intre bancile romanesti si cele straine.

Dupa ce in anii 1999-2000 au avut loc operatiuni masive de asanare a sistemului bancar, anul 2001 pare sa se fi desfasurat sub auspicii mai favorabile. Au existat o serie de factori macroeconomici cu efect pozitiv cert:

tendinta de reducere a ratei inflatiei, chiar daca Romania ramane in continuare o tara cu o inflatie mult mai ridicata decat a altor tari din zona (tinta de 25% pe an nu a putut fi atinsa, estimandu-se o inflatie de 29-32% pe anul 2001), micsoreaza incertitudinile si permite o mai buna constructie a planurilor de afaceri;

stabilizarea cursului valutar in raport cu USD, ceea ce va creste predictibilitatea si stabilitatea in acest domeniu;

reluarea cresterii economice a creat un mediu favorabil pentru activitatea bancara.

Exista insa si factori care au in continuare efecte adverse pronuntate, care afecteaza atat activitatea bancilor, cat si redresarea stabila a economiei. Unul din cei mai importanti dintre acestia consideram ca se localizeaza in cadrul sistemului legislativ, respectiv faptului ca justitia ii apara pe debitori, inclusiv cei rau intentionati, impotriva creditorilor. Pana la urma, pierderile bancilor ocazionate de aceste situatii sunt suportate de publicul larg fie in mod direct, prin preluarea debitelor respective la datoria publica, fie indirect, prin marjele dintre dobanzile active si pasive care acopera aceste riscuri.

Marjele de dobanda neobisnuit de ridicate sunt mentinute si ca urmare a efectului propagat al operatiunilor de asanare din anii trecuti. Prin rata neobisnuit de ridicata a ratei rezervei minime obligatorii, bancile platesc un important impozit mascat. Acelasi lucru se intampla prin contributiile la Fondul de Garantare al Depozitelor Bancare, care s-au situat intre 2-4% din baza de depozite, ceea ce inseamna de 10-20 de ori mai mult decat in alte tari.

Faptul ca bancile care functioneaza platesc pentru bancile care au fost inchise prea tarziu, dupa ce tocasera si capitalurile si depozitele clientilor, est imoral si contraproductiv, intrucat perpetueaza dezintermedierea financiara si, prin aceasta, intarzie o relansare economica veritabila.