Somajul - dezechilibrul pietei muncii

SOMAJUL - DEZECHILIBRUL PIETEI MUNCII

1. Ocuparea, somajul si irosirea de resurse

Echilibrul macroeconomic implica in mod necesar si echilibrul pietei muncii. Acesta priveste, in ultima instanta, concordanta dintre nevoia/cererea de munca si oferta/resursele de munca. Aceasta problema a fost analizata pe larg de J.M. Keynes in cunoscuta sa lucrare "Teoria generala a folosirii mainii de lucru, a dobanzii si a banilor", publicata in 1936. Din aceasta analiza vom retine pentru problema ocuparii urmatoarelor concluzii:

a)     Atunci cand starea tehnicii, a resurselor si a costurilor este data, venitul (atat cel nominal, cat si cel real) depinde de volumul de ocupare a mainii de lucru.

b)     Volumul fortei de munca N, pe care intreprinzatorii decid sa-l foloseasca depinde de suma (D) a doua cantitati, si anume D₁, suma cheltuielilor scontate pentru consum a colectivitatii si D₂, suma pe care este asteptat ca aceasta sa o consacre investitiilor noi. D reprezinta astfel cererea efectiva.

c)     Ca urmare, volumul ocuparii in starea de echilibru depinde de: (I) functia ofertei globale, (II) inclinatia spre consum si (III) volumul investitiilor. "Aceasta este - subliniaza Keynes - esenta teoriei generale a folosirii mainii de lucru".

Ocuparea deplina a fortei de munca poate fi caracterizata prin raportul:

Populatie activa efectiv

A₀ =

Populatie activa potentiala

În realitate, un asemenea nivel nu este posibil datorita somajului frictional (despre care va fi vorba in cele ce urmeaza). Prin cunoscutul raport al lui Lord Beveridge "Munca pentru toti intr-o societate libera", (economistul englez este considerat parintele protectiei sociale in Anglia), s-a formulat teza ca ocuparea deplina "nu inseamna ca in mod automat somajul este exclus, nu inseamna ca fiecare barbat si femeie in varsta apta de munca si capabil sa munceasca este ocupat productiv, in fiecare zi a vietii sale de munca". Dupa el se putea admite ca ocuparea deplina era asigurata daca numai pana la 3% din populatia activa era in somaj.

Admitand aceasta premisa, ocuparea fortei de munca se determina dupa formula:

A₀ (1 - α)

A₁ = ---- = 0,97   (daca α = 0,03)

A₀

În conformitate cu aceasta, o economie sau o regiune se afla in situatia de subocupare deplina, daca ea este mai mare de 3% si in situatia de supraocupare, daca ea tinde catre 0.

În mod absolut, ocuparea se exprima prin numarul total al celor utilizati in activitatea sociala. În mod relativ, se exprima prin rata ocuparii, determinata ca raport intre numarul celor ocupati si populatia apta de munca.

În legatura cu problema ocuparii fortei de munca, in literatura economica s-au conturat mai multe pozitii. Sub influenta "Teoriei generale" a lui Keynes, multi economisti occidentali au considerat ca ocuparea deplina este, asa cum afirma N.W. Arndt "cea mai importanta problema", iar Gunnar Myrdal, Nicolas Kaldor s.a. erau de parere ca ocuparea deplina este "un factor important al cresterii economice". O alta categorie o reprezinta economistii (intre care Joan Robinson), care considera ocuparea deplina ca o stare ideala ce are putine sanse de realizare, iar adeptii neoliberalismului contemporan si mai ales ai gandirii monetariste sustin ca ocuparea deplina este sursa a inflatiei, preconizand renuntarea la conceptul ocuparii depline si la politica bazata pe acesta. Pe aceasta baza, tinand seama de evolutiile mai recente, multi economisti au ridicat valoarea lui (procentul somajului admisibil) la 6 - 7%.

2. Cu privire la definitie

Definirea somajului a fost o problema mult dezbatuta in literatura. Unii economisti considera ca aceasta notiune caracterizeaza situatia "individului privat de munca".

Frecvent sunt considerati someri cei ce cauta un loc de munca si au depus o cerere in acest sens la Agentia Nationala de Angajari. Dar si aceasta definitie este contestata.

Este cunoscuta si larg utilizata definitia somajului data de Biroul International al Muncii (BIM) - organizatie din Sistemul Natiunilor Unite - care elaboreaza statistici, studii si analize pe problemele muncii, pe baza statisticilor furnizate de tarile membre.

Conform criteriilor acestui organism (denumiti in statisticile tarilor someri BIM) somerii sunt persoanele de 15 - 74 (64) ani, care in perioada de referinta indeplinesc urmatoarele conditii:

nu au loc de munca si nu desfasoara o activitate in scopul obtinerii unor venituri;

sunt in cautarea unui loc de munca, realizand in ultimele 4 saptamani demersuri pentru a-l gasi;

sunt disponibile sa inceapa lucrul in urmatoarele doua saptamani, daca s-ar gasi imediat un loc de munca.

Rata somajului BIM reprezinta raportul dintre numarul somerilor BIM si populatia activa exprimat procentual.

La 1 martie 2002 a intrat in vigoare Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca. Conform prevederilor acestei legi, in Romania, somer inregistrat este persoana care indeplineste cumulativ urmatoarele conditii:

a)     este in cautarea unui loc de munca de la varsta de minimum 16 ani si pana la indeplinirea conditiilor de pensionare;

b)    starea de sanatate si capacitatile fizice si psihice o fac apta pentru prestarea unei munci;

c)     nu are loc de munca, nu realizeaza venituri sau realizeaza din activitati autorizate potrivit legii, venituri mai mici decat indemnizatia de somaj ce i s-ar cuveni potrivit prezentei legi;

d)    este disponibila sa inceapa lucrul in perioada imediat urmatoare daca s-ar gasi un loc de munca;

e)     este inregistrata la Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca sau la alt furnizor de servicii de ocupare care functioneaza in conditiile prevazute de lege.

Concluzionand cu o caracterizare a fenomenului, se poate spune ca somajul reprezinta o stare (latura) negativa a economiei, concretizata intr-un dezechilibru important al pietei muncii, prin care oferta de forta de munca (sau cererea de locuri de munca) este mai mare decat cererea de forta de munca din partea agentilor economici (sau oferta de locuri de munca din partea acestora).

3. Dimensiuni si cauze (factori)

În analiza si caracterizarea somajului se iau in considerare urmatoarele laturi si urmatorii indicatori:

Nivelul somajului se caracterizeaza prin intermediul a doi indicatori si anume: nivelul absolut si nivelul relativ.

a)     Nivelul absolut este exprimat prin numarul total al somerilor;

b)    Nivelul relativ al somajului se determina ca rata a somajului, calculata ca raport procentual intre numarul somerilor si populatia activa sau populatia ocupata plus numarul somerilor.

S S

R.s. = -- x 100  sau R.s. = ---- x 100

PA PO + S

Intensitatea cu care se manifesta somajul. Din punct de vedere al intensitatii, somajul este de doua feluri:

a)     somajul total, care presupune pierderea locului de munca si incetarea totala a activitatii;

b)    somaj partial, adica diminuarea activitatii depuse, cu scaderea duratei saptamanii de lucru si in mod corespunzator scaderea salariului.

Durata somajului reprezinta timpul scurs din momentul pierderii locului de munca pana la reluarea activitatii.

Structura (componenta) somajului se face pe varste, calificare, domenii de activitate, nivelul de instruire, sex etc.

Formele somajului. Se disting mai multe feluri de somaj, in functie de cauzele care il genereaza si anume:

a)     Somajul ciclic (conjunctural) se formeaza ca urmare a reducerii activitatii economice, in timpul fazelor de criza (depresiune) si se reduce in fazele de avant.

b)    Somajul structural este determinat de modificarile care au loc in structura economiei pe activitati, ramuri si subramuri, sub influenta diferitilor factori: restructurarea economica, schimbarea tehnologiilor, lipsa aptitudinilor de adaptare la aceste schimbari s.a.

c)     Somajul sezonier este intalnit in anumite profesiuni: agricultura, constructii, lucrari publice etc.

d)    Somajul frictional corespunde perioadei necesare trecerii de la o munca la alta munca sau pentru cautarea primului loc de munca.

Preocuparea majora la nivel macroeconomic o constituie somajul ciclic.

Formarea somajului reprezinta un proces complex, care cuprinde doua laturi:

a)     pierderea locului de munca de catre o parte a populatiei;

b)    cresterea ofertei de munca, in conditiile in care cererea de munca nu se modifica in mod corespunzator.

Nivelul si evolutia somajului depind de fazele ciclului economic, dimensiunile cele mai ridicate intalnindu-se in fazele descendente, de recesiune si stagnare. Nivelul somajului difera de la o tara la alta, in functie de numerosi factori si mai ales de caracterul si trasaturile cresterii economice.

Principalii factori care conduc la formarea somajului sunt urmatorii:

a)     insuficienta cresterii economice sau reducerea acesteia in diferite faze ale ciclului economic;

b)    restructurarile si conversiunea economica, sub influenta diferitilor factori, mai ales a schimbarilor in tehnica si tehnologia de productie, in structura de ramura si teritoriala a productiei;

c)     aparitia unor noi contingente (generatii) pe piata muncii in conditiile in care cererea de locuri de munca se situeaza sub nivelul ofertei;

d)    solicitarile de locuri de munca din partea unor persoane de varsta a doua, care se decid sa-si ofere munca pe piata.

e)    

Fig. nr. 1. Rata somajului in Romania in perioada 1991 - 2006

4. Implicatii si masuri de combatere

Somajul are implicatii negative economice, sociale si umane importante.

Printre aceste implicatii, pe primul plan se situeaza neutilizarea unei parti din principala avutie - resursele de munca ale tarii. Pentru relevarea acestei implicatii a recesiunii si somajului care o insoteste se foloseste adesea determinarea si compararea produsului national brut potential, rezultat din utilizarea deplina a fortei de munca si cel real, obtinut in conditiile de recesiune, stiut fiind faptul ca timpul neutilizat din cauza somajului nu mai poate fi recuperat (output-ul pierdut fiind cunoscut sub denumirea de decalaj PNB - Gross National Product gap).

La acestea se adauga efectele negative pentru cei ale caror venituri se diminueaza, precum si tensiunile sociale care rezulta din cauza somajului. Concluzionand cu privire la aceasta problema, Michel Didier arata ca "somajul este ca un cancer, pernicios, tenace si imoral".

Ca urmare, de la Keynes incoace, somajul a constituit o problema importanta nu numai de teorie, ci si de politica economica. Preocuparile de politica economica pentru diminuarea sau prevenirea somajului sunt variate si difera de la tara la tara si de la o perioada la alta, in functie de numerosi factori economici si politici. Din experienta de pana acum se contureaza concluzii interesante, care privesc atat neincrederea in retete miracol, cat si necesitatea respectarii unor corelatii necesare intre cresterea economica, productivitatea muncii, utilizarea fortei de munca, durata muncii, cresterea salariilor si dinamica preturilor.

O alta idee importanta care se impune a fi avuta in vedere priveste necesitatea prevenirii unor "iluzii si erori" sau a evitarii unor "capcane". Prima eroare, dupa prof. Raymond Barre, ar fi aceea de a trata problema ocuparii detasat de ansamblul problemelor economiei nationale, sau, altfel spus, pentru ocupare sa fie sacrificat restul problemelor. De asemenea, masurile trebuie sa priveasca un orizont mediu, tinand seama de mobilitatea problemelor fortei de munca, iar masurile preconizate sa nu fie rigide, ci elastice si sa vizeze cresterea productivitatii.  

Prima dintre "capcanele" care se pot intalni in acest domeniu este, asa cum se arata in literatura, credinta ca este suficient sa se creeze locuri de munca pentru resorbirea in proportie corespunzatoare a somajului. S-a observat ca, adesea, cand creste numarul locurilor de munca, sporeste si numarul solicitantilor, aceasta tendinta tinand de comportamentul persoanelor inactive. Cu alte cuvinte, un loc de munca in plus nu inseamna un somer in minus. S-a calculat ca, la 10 locuri create de industrie, somajul scade cu 6 - 7 unitati, iar in servicii, comert sau administratie, chiar cu 1 - 2. O a doua ar constitui-o fortarea ocuparii prin sacrificarea productivitatii, care, reducandu-se, va conduce la cresterea mai mare a preturilor si la reducerea competitivitatii pe piata externa.

Pe aceasta linie prezinta interes si referirile care se fac in literatura economica, indeosebi in cea din SUA, la legea lui Okun (Arthur Okun, fost presedinte al Comitetului Consilierilor economici ai presedintelui Johnson), lege care sintetizeaza legatura dintre fluctuatiile somajului si fluctuatiile productiei intr-o economie. Conform lui Okun, pe masura ce economia iese din faza de recesiune, productia scade mai mult decat proportional cu reducerea ocuparii fortei de munca.

Somajul ridica asadar numeroase probleme economice si sociale, atat pe termen scurt, cat si pe termen mediu si lung.

Pe termen scurt se pune problema asigurarii unor venituri minime pentru cei afectati, ceea ce se realizeaza prin ajutorul sau indemnizatia de somaj.

Indemnizatiile de somaj se acorda din fonduri anume stabilite, sustinute in tara noastra in proportie de 4/5 prin contributia intreprinderilor si institutiilor si 1/5 prin contributia salariatilor (retinuta din salariu). În acelasi timp, politicile adoptate vizeaza diminuarea somajului, masurile in acest domeniu putand fi grupate in urmatoarele categorii: masuri care privesc direct pe someri, masuri care privesc populatia ocupata, alte masuri.

Din prima categorie fac parte actiunile pentru pregatirea, calificarea si orientarea sau reorientarea celor care cauta un loc de munca sau pentru reintegrarea celor eliberati din diferite ramuri ca urmare a restructurarilor tehnologice si economice. De asemenea, un loc important il pot ocupa facilitatile acordate de stat pentru crearea de noi intreprinderi si noi locuri de munca, pentru trecerea la noi forme de angajare s.a.

Problema de fond o constituie asigurarea cresterii economice, crearea conditiilor pentru conferirea unui suport real si dinamic acestei cresteri. Aceasta implica investitii, activitate de inovatii care sa asigure competitivitate si dinamism pe pietele externe.