Sinteza Scolii clasice de Economie politica realizata de John Stuart Mill

Sinteza Scolii clasice de Economie politica realizata de John Stuart Mill

John Stuart Mill (20 mai 1806 - 8 mai 1873), este filosof si economist britanic, fiul economistului si filosofului Scotian James Mill. John Stuart a primit o educatie riguroasa, a fost crescut complet separat de alti copii; a inceput sa invete greaca la varsta de trei ani, latina la sapte ani, logica la doisprezece si un curs de economie politica la treisprezece ani.

În 1848 tipareste lucrarea sa economica fundamentala "Principii de economie politica", "considerata un gen de sumum al economiei clasice".

În "Principii de economie politica", Stuart Mill face o veritabila sinteza a economiei clasice, careia ii adauga si propriile contributii. În aceasta lucrare sunt evidentiate, din perspectiva staticii si dinamicii economice, ale evolutiei societatii spre o stare stationara, o serie de probleme si anume:

influenta progreselor industriei si ale populatiei asupra valorilor si preturilor, asupra rentelor, profiturilor si salariilor;

viitorul probabil al celor trei forme ale veniturilor si ale claselor ce le obtin, cu accent special asupra viitorului clasei muncitoare;

functiile guvernarii;

interventia guvernarii in economia bazata pe teorii eronate (doctrina protectiei industriei nationale, incercari de reglare a preturilor marfurilor, monopolurilor, legile impotriva coalitiilor muncitorilor), bazele si limitele principiului "laissez-faire-ului" sau al non-interventiei guvernarii;

cazurile in care interventia guvernarii este necesara.

În conceptia lui Mill si a predecesorilor sai, stiinta economica este chemata sa studieze avutia creata de oameni in procesul de productie, cu ajutorul elementelor constitutive ale capitalului sau altfel spus, obiectul stiintei economice il reprezinta studiul "naturii si legilor producerii si ale distribuirii avutiei". Dar nu numai de stadiul avutiei trebuie sa se ocupe stiinta economica, ci si de investigarea conditiilor economice ale natiunii si indivizilor, considera Mill, din punctul de vedere al institutiilor si relatiilor sociale, al naturii umane, precum si al cauzelor morale si psihologice.

Munca este considerata un factor de productie important, creator de utilitati fixate si incorporate in obiecte materiale. Numai munca care participa la crearea utilitatilor este in acceptiunea lui Mill, munca productiva. Celelalte munci, desi utile, intra in categoria celor neproductive. Conditiile productiei sunt sociale si naturale, concretizate prin intermediul actiunii conjugate a celor trei factori de productie: munca, natura si capitalul.

Capitalul apare definit ca fiind acea parte din avutia acumulata creata prin intermediul muncii si utilizata in producerea si reproducerea avutiei, sau, cum spune Mill, "stocul acumulat al produsului muncii se numeste capital".

Agentii naturali, respectiv materiile si fortele motrice furnizate de natura, constituie un al treilea factor de productie. Meritoriu la Mill este faptul ca imparte agentii naturali in doua categorii: reproductibili, care se refac si epuizabili, cei care se consuma in procesul de productie. Prin aceasta clasificare, Mill pune in evidenta o serie de probleme importante, si anume: legatura indisolubila dintre om-tehnica-natura si raporturile dintre acestea; precum si raporturile ce se stabilesc intre mediul economic, tehnic, social si ecologic.

Mill a studiat si implicatiile pe care factorii de productie le au asupra cresterii productivitatii muncii, pe fundalul manifestarii legii cresterii productiei, aceasta din urma fiind considerata "o consecinta a utilizarii legilor ce guverneaza acesti factori; limitele cresterii productiei trebuie sa fie determinate, indiferent de cum se ajunge la aceasta, de limitele fixate de aceste legi". Ele sunt: legea populatiei, legea cresterii sau acumularii capitalului, legea cresterii productiei pamantului.

Legea populatiei, scrie Mill, nu franeaza modalitatea de manifestare a legii cresterii productiei caci populatia are mari posibilitati de sporire, conditia de baza este sa se creeze suficiente locuri de munca, iar aceasta depinde de modul in care actioneaza legea acumularii capitalului. În evolutia lor, spune Mill, economiile pot atinge stari stationare, atunci cand profiturile obtinute diminueaza dorinta de acumulare din partea agentilor economici.

Legea cresterii productiei avand la baza folosirea agentilor naturali se izbeste de legea randamentului descrescand al atragerii in circuitul economic a unor categorii de agenti din ce in ce mai greu, mai costisitor de exploatat si al investitiilor succesive.

Dupa Mill, aceste limite nu pot fi considerate drept o bariera de netrecut ci, dimpotriva, realizarile din stiinta, tehnica, tehnologie, pot reduce din dificultati, eforturi si costuri.

În conceptia lui Mill, productia este privita    dintr-un unghi mai mult tehnico-economic. În ceea ce priveste teoria repartitiei avutiei, ea este puternic ancorata in planul socialului si evident legata de manifestarea raporturilor sociale. Asa se explica de ce problema repartitiei avutiei debuteaza cu proprietatea, iar proiectul sau despre socialismul liberal vizeaza schimbarea repartitiei si nu a productiei sau a circulatiei. Proprietatea individuala este socotita buna, in principiu, daca regulile gestionarii ei si ale impartirii rezultatelor sunt bune. Repartitia se realizeaza sub forma impartirii veniturilor claselor sociale, contributia lui Mill pe acest segment al gandirii economice constand in adancirea analizei structurii claselor sociale si a formelor de venit ce si le apropie fiecare dintre acestea. La baza marimii salariilor se afla raportul cerere-oferta de forta de munca, marcand o tendinta de scadere a salariilor careia se opun diversi factori cu actiune contrara. Rata profitului este considerata a fi proportionala cu costul muncii, profitul apare divizat in dobanda, asigurare si salariul conducerii.

În privinta justificabilitatii interventiei statului, John Stuart Mill accepta teza dominanta printre membrii Scolii Clasice de economie (al carei ultim mare reprezentant istoric a fost), si anume ca laissez-faire-ul trebuie sa reprezinte regula principiala, iar interventiile statului exceptia ,cu alte cuvinte, ca povara argumentarii trebuie sa cada intotdeauna pe umerii celor care sustin forma de interventie.

Mill a fost o personalitate multilaterala: a scris tratate de economie si logica, a dezvoltat filosofia utilitarista si filonul traditiei empiriste engleze si a fost cel mai important dintre liberalii secolului al XIX-lea

Bibliografie:

1. Dodescu, Anca, Doctrine economice, Editura Universitatii din Oradea, Oradea, 2004

Ionescu, Toader, Istoria gandirii economice universale si romanesti, Editura Sarmis, Cluj-Napoca, 1999

3. Mill, John-Stuart, Despre libertate, Editura Humanitas, Bucuresti, 1994

4. Ricardo, David, Opere alese, vol I, Editura Academiei, Bucuresti, 1959

5. Smith, Adam, Avutia natiunilor. Cercetare asupra naturii si cauzelor ei, vol I, Editura Academiei, Bucuresti, 1962