Testarea eficientei pietelor de capital

Testarea eficientei pietelor de capital

Sa presupunem ca toata lumea are informatiile disponibile la zi asupra perspectivelor de risc si de venit ale diferitelor actiuni de capital de la bursa. Pretul de echilibru al actiunilor ar trebui sa fie egal cu venitul anticipat in cazul tuturor actiunilor care au aceleasi caracteristici de risc. Altfel, piata nu este in echilibru pentru ca este evidenta oportunitatea de trecere a plasamentelor de investitii de la actiunile cu venit scazut catre actiunile cu venit ridicat daca au caracteristici echivalente de risc.

Daca piata a ajuns in echilibru, nu conteaza ce actiuni cumparam la aceeasi clasa de risc. Ne asteptam ca toate sa ne aduca acelasi venit. Imaginea pietei eficiente ne spune ca nu exista nici o cale de a da lovitura pe piata castigand un venit peste venitul mediu, la actiunile cu aceeasi clasa de risc.

Daca piata, prin modul ei slab de organizare, neglijeaza anumite informatii disponibile, un investitor ar putea folosi aceste informatii pentru a da lovitura pe piata. De exemplu, daca o piata cu reglementari proaste nu-si da seama ca vremea prea calduroasa sporeste vanzarile de racoritoare, ea nu va inregistra o majorare a pretului actiunilor companiilor de racoritoare cand apare o astfel de perioada. Cauzele ar putea fi dintre cele mai diverse: fie ca bursa nu are un sistem de difuzare periodica in masa a informatiilor relevante asupra situatiei financiare si economice a firmelor cotate, fie ca firmele cotate nu suni obligate sa distribuie dividende trimestrial sau cel putin semestrial s.a.m.d. Prin cumpararea actiunilor la companiile de racoritoare din exemplul nostru, cand vremea tinde sa fie prea fierbinte, un investitor ar putea da lovitura pe piata. Piata va fi surprinsa de dividendele ridicate platite de companiile de racoritoare, dar isi va da seama prea tarziu ca acele actiuni ar fi fost o investitie buna cand erau mai slab cotate. Numai investitorul nostru le-a cumparat anticipand corect perspectivele lor bune pe baza informatiilor suplimentare neglijate de piata si pe care el le-a folosit. Numai el a stiut ca actiunile companiilor de racoritoare vor plati un venit mai mare decat anticipa piata de capital, in esenta, el a semnalat o ineficienta a pietei de capital.

Cu cat astfel de evenimente sunt mai dese, cu atat mai ineficienta pentru societatea umana este piata de capital respectiva. Orice lovitura data pe piata este o nota proasta pentru comisiile de control si organizare ale pietelor respective de capital. Piata de capital nu are rolul unui simplu cazino care mareste riscul oamenilor, ci rolul de a diminua riscul oamenilor si de a indruma economisirile lor banesti catre investitii de capital fizic care sa contribuie la prosperitatea societatii.

Contrar imaginii pure de cazino, imaginea pietei eficiente presupune ca toate informatiile relevante disponibile sunt imediat incorporate in pretul actiunilor de capital. Existand prognoza meteorologica pe termen lung, piata de capital isi poate elabora cea mai buna prognoza asupra profilurilor si dividendelor din industria racoritoarelor si isi poale stabili pretul curent corespunzator ratei de venit necesar pentru actiunile cu aceleasi caracteristici de risc. Daca prognoza meteorologica este corecta, fara interventia altor factori, venitul in cazul companiilor de racoritoare va fi asa cum s-a prevazut. Daca in mod neasteptat apare un interval canicular, piata va majora imediat pretul actiunilor companiilor de racoritoare pentru a reflecta noua informatie aparuta conform careia profitul la vanzarile de racoritoare va fi mai mare decat se anticipase. Dar nimeni nu va putea da lovitura pe piata. Pretul actiunilor de capital ale companiilor de racoritoare se va majora pana cand nivelul lui va reduce rata asteptata de venit total inapoi la media de venit total pentru acea clasa de risc.

Astfel, implicatia cruciala a teoriei pietei eficiente este aceea ca preturile activelor reflecta corect toate informatiile ­existente. Numai informatiile neprevazute schimba pretul actiunilor, iar piata incorporeaza repede astfel de evenimente neasteptate pentru a restabili venitul asteptat la nivelul ratei necesare de venit. Potrivit teoriei, n-ar exista nici o cale, pe o piata perfect eficienta, ca informatiile disponibile sa poata fi folosite sistematic de cineva pentru a obtine venituri peste media clasei de risc a activului respectiv de capital.

Teoria pietelor eficiente a fost testata in mai multe studii pentru a se vedea daca folosirea unei informatii curente disponibile ar putea permite unui investitor sa castige sistematic un venit mai mare decat media clasei de risc respective. Datele empirice au conchis ca o piata bine organizata nu neglijeaza nici o informatie disponibila. De asemenea, ele au confirmat ca reguli de tipul "cumpara actiuni cand pretul lor a crescut doua zile la rand" nu functioneaza. Nu functioneaza nici "retelele" care folosesc informatiile existente asupra evolutiei curente a economici in ansamblu. Ele sunt deja incorporate in preturile curente ale actiunilor. Singurele "retete" sunt modelele de analiza stiintifica a fiecarui caz in parte asupra carora dorim sa va atragem aici atentia.

Literatura empirica ajunge la concluzia generala ca este mai bine sa staruiti asupra paginilor financiare ale cotidienelor de specialitate (de tipul Financial Times, The Wall Street Journal, de care publicul roman duce deocamdata lipsa) decat sa angajati un consilier financiar scump. Aceasta, deoarece, paradoxal, o piata eficienta deja a folosit toate informatiile economice relevante pentru a mai lasa locul vreunui profit chilipir. Teoria pietelor eficiente nu spune insa ca pietele de capital si venitul adus de actiunile de capital nu sunt afectate de mersul economiei nationale. Ea spune doar ca deoarece evolutia elementelor economice a fost folosita de piata eficienta pentru a stabili preturile existente deja, nu mai exista loc pentru castiguri usoare.

Ziarele financiare si institutiile bursiere si extrabursiere arbitreaza competitia pentru castigarea locului de cel mai bun investitor de portofoliu. Daca teoria pietelor eficiente este corecta, se pune problema de ce unele portofolii dau rezultate mai bune decat altele si de ce, oare, consilierii pentru alcatuirea portofoliilor sunt atat de cautati. Raspunsul rezida in parte in aplicabilitatea practica a modelelor de evaluare a activelor de capital dar si in gradul de incertitudine care exista, o spunem inca o data. In orice actiune omeneasca si care este imposibil de anticipat in totalitate, intotdeauna pot aparea surprize. Cand noua informatie neasteptata este incorporata in pretul actiunilor, unii investitori norocosi se gasesc in situatia ca investisera in actiuni al caror pret creste neasteptat Altii, fara noroc, se trezesc ca detin actiuni al caror pret scade neasteptat. Cu alte cuvinte, incertitudinea poate transforma decizii altfel corecte, in decizii proaste si invers.

Astfel, una dintre explicatii ar putea fi aceea ca unii investitori de portofoliu au rezultate mai bune datorita norocului reclamat din plin si de imaginea de cazino a pietei. Sansa pura ar putea explica chiar si de ce unii investitori au venituri totale mai mari decat media, cativa ani la rand. Chiar si printre sansele echita­bile ale datului cu banul (50% sanse de castig, 50% sanse de pierdere) exista cam o sansa dintr-o mie de incercari sa cada de zece ori la rand aceeasi fata a monedei. Chiar daca, in mod sistematic, nu existe nici o cale de a invinge mecanismul pietei, exista mii de investitori importanti pe fiecare mare piata de capital consolidata si unul dintre ei poate avea norocul de a castiga vreo cativa ani la rand.

Dar, explicatia principala ar putea fi una si mai subtila. Cand apare public o noua informatie, cineva trebuie sa decida primul cum trebuie ajustate preturile existente. Preturile nu se schimba, prin magie si in plus mai exista un stimulent pentru luarea unor decizii rapide. Prima persoana care afla informatia sau care poate calcula nivelul corect la care urmeaza sa ajunga piata va putea cumpara actiuni cu putin mai inainte ca ceilalti sa prinda de veste cand pretul deja incepe sa creasca. Datele empirice arata ca un investitor amator nu poale utiliza informatiile trecute pentru a castiga un venit peste medie, dar ele confirma ca un investitor profesionist poate realiza castiguri la capitalul actiunilor (respectiv, poate evita pierderi la capitalul actiunilor) daca reactioneaza rapid in prima faza de la aflarea informatiei noi inainte ca ea sa fie larg raspandita. Dar nici el nu poate da sistematic lovituri pe piata. Actiunea lui ajuta la modificarea pretului, iar profitul pe care il obtine pentru ca reactioneaza rapid este plata meritata a angajatului din industria investitiilor de portofoliu. Este venitul economic pentru timpul si efortul acestor angajati de a culege si a prelucra rapid informatia. Daca venitul lor devine prea ridicat, tot mai multi specialisti financiari vor fi atrasi de industria investitiilor de portofoliu iar profilul obtinut de pe urma reactiei rapide la informatii noi se va micsora.