SOMAJUL

SOMAJUL

Somajul este rezultatul dezechilibrului de pe piata muncii si reprezinta excedentul ofertei de munca fata de cererea de munca.

Somajul constituie o disfunctiune importanta a cresterii economico-sociale si se intalneste in toate economiile nationale. Unii specialisti considera chiar ca existenta unui somaj de 3-4 % este benefica economiei deoarece pastreaza interesul oamenilor pentru munca, somajul natural.

Somajul este o stare negativa a economiei ce afecteaza o parte a populatiei apte de munca prin neasigurarea locurilor de munca si implicit a surselor de existenta.

Dpdv economic, se numeste somer acea persoana care doreste un loc de munca si care nu este angajata. De asemenea, sunt considerati someri toti oamenii apti de munca dar care nu gasesc de lucru si care pot fi angajati in anumite momente de dezvoltare economica.

Problema somajului este deosebit de controversata, somerii reprezentand un surplus de forta de munca in conditii de rentabilitate impuse de economie.

Somajul poate fi exprimat in marime absoluta, ca numar de someri, si procentual, ca rata a somajului (rs). Somerii reprezinta un procent sau o parte din forta totala de munca.

Forta de munca = poulatia ocupata + nr de someri.

Se pune problema daca un student care cauta de lucru pe timpul vacantei de vara este un somer. Pornind de la astfel de situatii apare ideea ca sunt someri toate persoanele care au inregistrate cereri de angajare la birourile de plasare a ft de munca sau toti cei ale caror cereri nu au fost satisfacute in per respectiva, indiferent daca solicita locuri de munca permanente sau temporare, cu timp de munca partial sau total, daca au un loc de munca dar cauta un altul corespunzator aspiratiilo fiecaruia.

Conform def. Biroului International al Muncii, somer este orice pers care are o varsta de peste 15 ani si indeplineste concomitent urm criterii:

este apt de munca

nu are un loc de munca

este disponibil pentru o munca salariata sau nesalariata

cauta un loc de munca.

Dpvd statistic, someri sunt toate pers care nu lucreaza, primesc indemnizatie sau ajutor de somaj si sunt disponibile sa presteze o munca.

In Rom, conform legii privind protectia soc. a somerilor si reintegrarea lor profesionala, sunt considerati someri pers. apte de munca ce nu pot fi incadrate din lipsa de locuri de munca corespuzatoare pregatirii lor, limita minima de varsta fiind de 16 ani.

In calculul nr de someri intervin o serie de elemente care det subestimarea acestui nr, datorita urm. aspecte :

-persoanele cu varsta apropiata de cea a pensionarii

-generatiile de studenti car finalizeaza per de scolarizare

-lucratorii intamplatori

-somajul mascat.

De asemenea, in det. nr. de someri apar si elemente perturbatoare in sensul supraestimarii acestui nr :

-existenta unor pers care primesc ajutor de somaj, sunt in evid oficiilor de somaj, dar nu au intentia de a se angaja

-existenta unor pers care lucreaza, dar raman in evid oficiilor de somaj pt a obtine venituri suplimentare

-refuzul slujbelor oferite, cosiderandu-se ca se poate obtine o slujba mai buna

-existenta somajului voluntar

-exisenta unor persoane care presteaza mai multe slujbe.

Somajul este eterogen dpdv al subiectilor someri. Pt efectuarea unor analize corecte se impune o delimitare a somajului pe niv de pregatire, profesii etc.

Caracterizarea somajului

Somajul poate fi caracterizat prin intermediul urmatoarelor aspecte :

nivelul somajului;

intensitatea somajului;

durata somajuilui ( perioada de somaj);

structura somajului;

costurile aferente somajului.

Nivelul somajului

se det atat ca o marime absoluta (Ns) cat si in marime relativa (rs) :

Ns = Ft de munca - Popul ocupata

rs/popul. ocup. = · 100

rs/popul. activa = · 100

Intensitatea somajului

= o marime ce caracterizeaza gradul de manifestare a somajului, din acest pdv distingandu-se :

a)      somajul total, care pp pierdera locului de munca si incetarea totala a activitatii;

b)      somajul partial, care consta in diminuarea activitatii depuse de o pers datorita reducerii saptamanii de lucru sau a nr de ore lucrate, cu diminuarea corespunzatoare a salariului;

c)      somajul deghizat, specific tarilor slab dezvoltate unde pers au o activit aparenta cu eficienta f redusa.

3. Durata somajului

= per cuprinsa intre momentul pierderii locului de munca sau diminuarea activitatii depuse pana la reluarea normala a muncii;

-pe o durata stabilita prin lege, statul acorda un ajutor (o indemnizatie) de somaj , durata care poate ajunge uneori la 24 luni.

4. Structura somajului

-se refera la componnta masei somerilor pe categorii de varsta, nivel de calificare, sex etc.

Costurile aferente somajului

-existenta somajului implica suportarea unor costuri deosebite atat la niv societatii cat si la niv fiecarui individ somer;

-in ansamblul costurilor aferente somajului se includ:

costul financiar al pierderii veniturilor de catre someri, calculat ca diferenta intre niv salariului si cel al ajutorului de somer;

cost personal al somerului concretizat in starea de stres si alte aspecte negative care isi pun amprenta asupra somerului;

cost la niv familiei si prietenilor somerului, reflectat prin distrugerea relatiilor personale, accentuarea violentei in familie, destramarea familiior etc;

cost la niv economiei nationale - somajul reprezinta o pierdere de productie la niv de ec nat;

diminuarea veniturilor si altor categorii de persoane, datorita diminuarii veniturilor statului din impozitele pe salarii si datorita reducerii profitului firmelor;

existenta unei legaturi intre rata mare a somajului si cresterea criminalitatii, somaul indepartandu-i pe oameni undeva in afara societatii.

Somajul se formeaza pe baza a 2 mari procese ec-soc:

pierderea locurilor de munca de catre o parte a populatiei ocupate;

cresterea ofertei de munca prin implinirea varstei legale de munca a noilor generatii si afirmarea nevoii de a lucra a unor persoane apte de munca dar inactive, in conditiile unei cereri de munca inferioare acestei oferte.

In cadrul primului proces, de pierdere a locurilor de munca de catre o parte a populatiei ocupate, distingem mai multe forme de somaj :

somajul ciclic sau conjuctural, cauzat de crizele economice sau conjuncturile nefavorabile, care se repeta la anumite intervale de timp, ciclic;

somajul structural, datorat modificarii structurii economice, sub incidenta unor factori cum ar fi: progresul tehnico-stiintific, criyele energetice etc;

somajul tehnologic, datorat inlocuirii vechilor tehnologii cu altele noi, mai performante, si restrangerii locurilor de munca prin reorganizarea activitatilor economice in cadrul firmelor si la nivelul economiei nationale;

somajul intermitent sau frictionar, care este consecinta practicarii contractelor de angajare pe durata scurta, impuse fie de incertitudinile in afaceri, fie pentru a exercita presiuni asupra angajatilor de a accepta anumite conditii de munca si de salarizare; somajul intermitent apare de asemenea si ca urmare a imperfectei informari de pe piata fortei de munca, lipsa de informatii determinand pierderea de timp in gasirea unui loc de munca, fapt ce determina prelungirea duratei somajului;

somajul de discontinuitate, adica acea forma de somaj ce apare ca urmare a intreruperii activitatii din motive familiale sau de maternitate;

somajul sezonier, care este determinat de reducerea cererii de forta de munca in anumite perioade ale anului calendaristic; aceasta forma de somaj se manifesta numai in unele activitati economice, in general in cele care depind de factorii naturali (agricultura, constructii, turism);

Somajul ciclic poate fi resorbit relativ usor in perioadele de avant economic, in schimb somajul structural si cel tehnologic necesita masuri suplimentare, indeosebi din partea statului, concretizate in cresterea investitiilor, in masuri de recalificare si reconvertire profesionala.

Tanara generatie apta de munca ce solicita incadrarea intr-o activitate poate intampina greutati in gasirea unui loc de munca, fie ca urmare a situatiei economice nefavorabile, fie ca urmare a neconcordantei dintre nevoile de munca in anumite domenii de activitate si oferta de munca in acele domenii ori datorita retinerii unor agenti economici de a angaja salariati fara experienta in productie.

De asemenea, in conditiile diminuarii veniturilor unor segmente de populatie, considerate anterior sigure si suficiente, in conditiile intensificarii participarii femeilor la procesul muncii, sau in conditiile falimentarii micilor producatori, o parte a pers apte de munca, care nu au fost angajate inainte, solicita angajarea in munca. Deoarece aceste solicitari nu sunt rezolvate in intregime, persoanele ce nu se pot angaja devin someri.

Dimensiunile si dinamica somajului sunt influentate si de migratia internationala a fortei de munca, favorizata de actiunile de integrare economica a statelor (de ex UE). Fenomenul migratiei fortei de munca s-a extins in toata lumea, mai ales dupa cel de-al doilea Razboi Mondial, provocand dezechilibre pe piata munci, mai ales in tarile receptoare de forta de munca, care se confrunta cu o crestere a ofertei de munca generatoare de somaj.

Formele de somaj prezentate anterior, reprezinta forme ale somajului involuntar. Somajul voluntar este acea neocupare datorata refuyului sau imposibilitatii unor persoane de a accepta salariul oferit si/sau conditiile de munca existente.

Somajul voluntar are la origine rigiditatea salariilor la scadere. Din aceasta cauza, salariile practicate pe piata fortei de munca sunt mai mari decat salariul de echilibru. Revendicarile salariatilor si ale sindicatelor impiedica ajustarea salariilor prin scadere :

Categoriile de persoane care se incadreaza in somajul voluntar sunt :

persoanele care prefera sa inceteze temporar activitatea, apreciind ca ajutorul de somaj le poate asigura o existenta decenta; economistul francez Jacques Rueff considra ca ajutorul de somaj este cauza fenomenului de somaj;

somerii care asteapta locuri de munca mai bune decat cele oferite si persoanele casnice hotarate sa se angajeze, dar care ezita sa se incadreze in conditiile date (de salarizare si de munca).

Politici de combatere a somajului

Somajul, prin dimensiuni, durata prelungita si consecinte, ridica in fata guvernelor responsabilitatea de a elabora politici al caror obiectiv este reducerea somajului. Aceste politici de combatere a somajului pot fi structurate in: politici active si politici pasive.

Politicile active:

constau in masuri care sa contribuie la reintegrarea somerilor in diferite activitati si prevenirea somajului in randul celor ocupati;

principalele masuri de promovare a politicilor active sunt :

a.       organizarea de cursuri de calificare pentru cei care vin pe piata munci fara o calificare corespunzatoare;

b.      reconversia (recalificarea) somerilor in concordanta cu structura profesionala a locurilor de munca;

c.       stimularea agentilor economici prin parghii economico-financiare in vederea largirii activitatii economice;

d.      incurajarea investitiilor prin acordarea de facilitati in vederea relansarii si cresterii economice, a crearii de noi locuri de munca;

e.       acordarea de facilitati intreprinderilor care angajeaza someri precum si tineri;

f.        incurajarea efectuarilor unor lucrari de utilitate pe plan local si national;

g.       dezvoltarea serviciilor publice si a serviciilor productive;

h.       extinderea ocuparii atipice (cu timp de munca partial, ocuparea temporara, munca la domociliu, munca independenta etc.);

In UE, in perioada '85 -'95, ocuparea atipica a crescut cu 15%. Efectul direct al acestei ocupari il constituie reducerea costurilor salariale intrucat muncile atipice sunt prost platite.

In vederea atenuarii somajului sunt importante si o serie de alte masuri, cum ar fi :

acordarea de facilitati care sa stimuleye mobilitatea fortei de munca de la o zona la alta, de la un sector de activitate la altul (indeminzatii de transfer, locuinte etc.);

incurajarea somerilor de a se lansa pe cont propriu;

dezvoltarea cercetarii stiintifice;

racordarea invatamantului la tendintele ce se contureaza tn diviziunea muncii interne si internationale;

formarea si specializarea tineretului in domenii de perspectiva indelungata, care sa le ofere o mobilitate profesionala ridicata;

dezvoltarea sau crearea de unitati economice care tin de productia de instalatii, utilaje de depoluare, reciclarea materialelor, protectia resurselor, gestionarea padurilor, a deseurilor, depoluarea raurilor.

Atenuarea tensiunilor somajului si cresterea gradului de ocupare se pot realiza numai prin sporirea volumului si eficientei investitiilor. Investitiile, prin efectele de antrenare, creeaza conditii de crestere a productiei, a venitului national si a cererii globale, influentand pozitiv ocuparea si nivelul de trai.

In Romania, somajul poate fi diminuat prin sporirea investitiilor si cresterea eficientei acestora. Sfera serviciilor, care detine inca o pondere redusa in PIB in Romania, poate constitui o supapa importanta de absorbtie a unui numaar important de someri. Dar pentru aceasta sunt necesare cateva conditii: cresterea investitiilor, crearea unor structuri moderne in acest sector, tarife rationale, cresterea veniturilor reale ale agentilor economici si ale populatiei etc.

Masurile active vizeaza si populatia ocupata in vederea preintampinarii riscului de somaj. In acest scop, la nivelul unitatilor economice, se elaboreaza programe de recalificare, de reciclare a fortei de munca ocupate, in concor danta cu modificarile de structura si tehnologie ce urmeaza a avea loc in unitatile respective.

Politicile pasive

Acestea se concretizeaza in masuri si actiuni care sa asigure somerilor involuntari un anumit venit pentru un trai de subzistenta.

Politicile pasive trebuie sa aiba un caracter limitativ astfel incat sa tina cont atat de restrictiile ce provin din partea partenerilor contribuabili cat si de beneficiari, care trebuie descurajati de a se complacea in situatia de someri.

Raspunzand acestor 2 cerinte, politicile pasive stimuleaza crearea de noi locuri de munca si fixeaza un nivel al venitului incitator la munca.

Venitul asigurat somerilor se numeste indemnizatie sau ajutor de somaj si se acorda pe o anumita perioada de timp. Dupaa aceasta perioada se mai poate acorda si o alocatie de sprijin, care va fi insa mai mica decat ajutorul de somaj.

Costul somajului in Romania este pentru patronat de 5% din salariile brute platite salariatilor, iar pentru angajati de 1% din salariul de baza.

In unele tari costul somajului este suportat si de bugetul de stat in scopul asigurarii celor afectati de somaj a unui venit suficient pentru un trai decent.

Acest cost al somajului are un suport obiectiv atata timp cat societatea nu are posibilitatea de a crea noi locuri de munca si de a asigura cresterea gradului de ocupare.