Sistemul financiar

Introducere

Transferul fondurilor in economie, conectarea economisirii cu investitia, se realizeaza printr-o diversitate de institutii, special structurate si organizate, care constituie sistemul financiar, pietele si organizatiile monetare si fianciare reprezintand componentele de baza ale sistemului.

Structurarea si organizarea sistemului financiar afecteaza functionarea si dinamica economiei si a societatii,

cele doua modalitati de finantare a economiei, directa si indirecta, implicand o diversitate de institutii, nucleul sistemului financiar constituindul bancile, subsistemul bancar.

2. Obiectivul capitolului

Prezentarea de ansamblu a sistemului financiar si a componentelor sale, analiza structurii si organizarii acestuia, explicitarea functionarii sistemului financiar si evidentierea problemelor cu care se confrunta acesta.

3. Concepte cheie

Sistem financiar, piata financiara, piata monetara, titlu financiar, imprumut

4. Rezumatul capitolului

Sistemul financiar contribuie la transferul resurselor de la cei cu disponibilitati, care economisesc, catre cei care au nevoie de lichiditati pentru productie, investitii si consum.

Sistemul monetar-financiar reprezinta ansamblul institutiilor, relatiilor, operatiunilor si instrumentelor care asigura circulatia monedei, a activelor financiare in economie.

Sistemul financiar are doua componente institutive:

piata financiara, pe care se confrunta direct ofertele si cererile de capitaluri;

institutiile financiare, avand in centru bancile, care intermediaza, prin transformare, transferul de fonduri (capitaluri, moneda).

Sistemul financiar se evidentiaza printr-un ansamblu de relatii intre cinci blocuri: Banca Centrala; Bancile; Trezoreria Publica, Institutiile financiare nebancare; Piata financiara. Fluxurile monedei centrale ale Bancii Centrale, tranziteaza toate blocurile, acestea distribuind credite catre banci.

Organizarea spatiului financiar-monetar vizeaza constituirea unui cadru functional, unitar, care sa asigure diferentierea si specializarea institutiilor si instrumentelor, rolul primordial avandu-l organismele de credit: bancile comerciale; bancile mutuale si cooperatiste; casele de economisire.

Miscarea (transferul) fondurilor in economie se face si prin finantarea indirecta, intermediata de catre institutii financiare specializate, de catre banci.

Intermediarul financiar mobilizeaza, ia cu imprumut, fonduri de la cei cu disponibilitati, formand depozite, si acorda, pe baza acestora, imprumuturi celor care au nevoie de fonduri, formand creditele. Intermedierea financiara realizeaza o transformare a fondurilor, privind scadentele, ratele dobanzii, riscurile, generand creatie monetara.

Realizarea transferului, a tranzactiei financiare, presupune cheltuirea de bani si timp, care constituie costul de tranzactie, cost care poate fi greu suportat de catre participantii directi la piata imprumuturilor, fiind preluat de catre intermediarii financiari, care pot reduce semnificativ aceste costuri prin operarea cu fonduri mari de moneda (economia de scara). De asemenea, intermediarii financiari amelioreaza transferul de informatie intre participanti, atenuand asimetria informationala care poate genera selectie adversa si riscuri.

Principalele institutii de intermediere financiara sunt:

instututiile de depozit, care accepta depozite si acorda credite (banci comerciale, case de economii, bancii mutuale, cooperative de credit);

institutii de economisire contractuala, care mobilizeaza fonduri la intervale periodice pe o baza contractuala, putand prevedea rezonabil platile viitoare (companii de asigurari de viata, de accidente, de foc, fonduri de pensii private si publice);

intermediari investitionali, care mobilizeaza fonduri pe care le gestioneaza prin investitii in titluri de valoare (companii de finantare, fonduri mutuale pe piata de capital si pe piata monetara).

Pietele financiare sunt institutii care indeplinesc functia de canalizare a fondurilor de la cei care economisesc si pot acorda imprumuturi catre cei care cheltuiesc si doresc sa angajeze imprumuturi, transferul fondurilor realizandu-se direct, prin vanzarea si cumpararea de titluri de valoare (instrumente financiare).

Subiectii economici obtin fonduri pe pietele financiare pe doua cai:

prin emisiunea unui instrument de debit, precum o obligatiune sau o ipoteca, care reprezinta un aranjament contractual prin care cel imprumutat plateste detinatorului instrumentului o suma fixa de moneda (dobanda plus principalul) la intervale regulate pana la data specificata (maturitatea imprumutului). In functie de maturitate (scadenta) instrumentele pot fi pe termen: scurt, mediu si lung;

prin emisiunea de instrumente de proprietate, precum actiunile si participatiile care sunt drepturi asupra unei parti din profitul si activele firmei. Aceste instrumente genereaza plata periodica de dividende (parti din profit) detinatorilor.

Pietele financiare pot fi:

piete primare, pe care sunt create titlurile de valoare noi, vandute cumparatorilor initiali de catre corporatii sau guvern;

piete secundare, pe care sunt comercializate, vandute si cumparate, titlurile create pe piata primara.

Operatorii pe piete sunt brokerii si dealeri, constituiti in institutii financiare specializate, institutionalizarea pietei secundare reprezentand Bursa de Valori.

Din punct de vedere al cotarii (evaluarii) titlurilor de valoare, pietele financiare sunt:

o      piete organizate, cu cotatie, in cadrul carora titlurile sunt evaluate prin intalnirea directa, intr-o locatie stabilita, a vanzatorilor si cumparatorilor de titluri, comercializarea fiind intermediata de brockeri si dealeri;

o      piete necotate, in cadrul carora titlurile sunt comercializate fara cotare (over-the-counter), prin acceptarea pretului propus.

Din punctul de vedere al maturitatii titlurilor comercializate pietele financiare sunt:

o      piete monetare, pe care sunt comercializate instrumente financiare pe termen scurt (cu scadenta sub un an);

o      piete de capital, pe care sunt comercializate instrumente financiare pe termen mediu si lung (cu scadenta peste un an).

Transformarea scadentelor si diversificarea titlurilor au apropiat pietele monetare si de capital .

Instrumentele tranzactionate pe pietele financiare sunt:

Pe piata monetara: bonuri de tezaur, certificate bancare de depozit negociabile, bilete la ordin negociabile, cambii, accepte bancare, aranjamente de rascumparare, etc.;

Pe piata de capital: actiuni, ipoteci, obligatiuni corporationale, titluri guvenamentale, obligatiuni publice (centrale sau locale);

Instrumente ale pietei de capital, delimitate dupa maturitate, sunt pe temen mediu(1-10 ani) si pe termen lung (peste 10 ani).

Principalele instrumente ale pietei de capital sunt:

actiuni, sunt drepturi de proprietate ale detinatorilor, care sunt beneficiarii reziduali ai veniturilor si averii nete a firmei, venitul detinatorului(dividend) variind in functie de profitabilitate. Acestea sunt de doua tipuri: ordinare, care ofera posibilitatea participarii la vot si dreptul rezidual la profituri, dupa remunerarea celorlanti creditori; preferentiale, nu ofera drept de vot, insa asigura obtinera unui venit fix.

obligatiuni, sunt instrumente de debit ale firmelor, asigurand imprumuturi pe termen lung, de regula cu o rata fixa a dobanzii, unele putand fi, convertibile in actiuni.

obligatiuni si bilete de trezorerie, emise de catre Trezoreria publica, avand scadente intre 1-10 ani si respectiv peste 10 ani, fiind vandute adesea prin licitatie.

titluri guvernamentale, emise de catre departamente(agentii) guvernamentale, pentru finantare unor actiuni determinate.

obligatiuni municipale, emise de catre autoritatile locale, adesea fiind defiscalizate.

titluri ipotecare, realizeaza imprumuturi pe termen lung pentru investitii imobiliare, adesea presupunand realizarea unei economisiri bancare initiale de catre beneficiar.

imprumuturi comerciale si de consum, acordate de catre bancii si alte institutii financiare, pe termen lung, firmelor si populatiei.

Pe pietele financiare ratele dobanzii se diferentiaza in functie de instrumentul financiar, depinzand de maturitate si de risc, acesti factori actionand impreuna. In acest sens, se disting doua abordari structurale a relatiei dintre rate dobanzii si cei doi factori determinativi:

- structura ratelor dobanzii in funcie de risc, evidentiaza relatia dintre randamentul instrumentelor, care au aceiasi maturitate, dar difera ca risk de incapacitate de plata, lichiditate, clauze fiscale, instrumentele oferind prime de risk sau de lichiditate.

- structura ratelor dobanzii in functie de scadenta, evidentiaza relatia dintre randamentul instrumentelor, care poseda riskuri, lichiditati si facilitati fiscale similare, dar difera ca scadente, randamentele crescand cu extiderea maturitatii, instrumentul cu scadente diferite nefiind perfect substituibil, inregistrandu-se o segmentare a pietei acestui instrument si totodata asigurandu-se o prima de scadenta.

Riscul inflationist afecteaza dimensiunea reala a dobanzii, deci nivelul ratei dobanzii reale, acesta fiind determinat prin diminuarea ratei dobanzii nominale, exprimata in moneda curenta, in functie de rata inflatiei.

Limitarea riscurilor pietei financiare, indeosebi a riscului de rata, se poate realiza pe doua cai:

o       calea traditionala, prin detinerea de instrunente pe termen scurt, insa cu randamente reduse, prin transferul riscului utilizand mecanismul glisarii, prin diversificarea portofoliului.

o       calea acoperirii riscurilor(hedging),care reduce riscul de rata al unui portofoliu prin utilizarea altor instrumente ca sa-l acopere sau prin efectuarea unei operatiuni financiare opuse, care sa reduca riscul de rata al portofoliului de baza.Sunt utilizate instrumentele derivate, ale caror venituri depind de veniturile titlurilor principale, instrumente precum: contractele forward si futures (anticipative), optiunile,contractele swap(de conversie ) 

Noile tehnologii informatice au alterat caile traditionale de tranzactionare financiara, facilitand internationalizarea si globalizarea pietelor. Comertul electronic creaza capabilitatea de a cumpara instrumente financiare prin internet, oferind urmatoarele avantaje: costuri reduse de intermediere; rapiditate; furnizeaza servicii brokerilor; permite oferte directe de instrumente catre cei interesati.

Comertul prin internet, constituit in sisteme internationale, permit participantilor pe pietele financiare sa-si plaseze ordinele de vanzare si cumparare prin calculator, conectat la o retea care dispune de programe de transfer automat, in timp real, contribuind la globalizarea pietelor financiare. Aceasta creaza insa doua probleme, si anume: adaptarea regulilor nationale diferite ale pietelor la noul mediu financiar global; crizele financiare se transmit cu viteza mare, sursele de criza delocalizandu-se.

Pietele financiare devin puternic interdependete, parametrii acestora(riscuri, dobanzi, scadente, facilitati) intractionand rapid si generalizat, astfel incat aceste piete formeaza o piata financiara globala. Aceasta piata este dominata de banci puternice din tarile dezvoltate, instrumentele fiind exprimate in moneda acestra, extinzandu-se piete precum: a eurovalutelor,a euroobligatiunilor, a euroactiunilor etc, cu o evidenta forta de integrare financiara internationala. Acest proces este facilitat de catre tehnologiile cibernetice,care permit ca fluxurile informatice de informatii sa fie transferate in memoria oricarui computer, prin telefon, cablu din fibre optice sau fara fir, accelerand si extinzand fluxurile extrafrontaliere de fonduri.

Concluzii

Sistemul financiar reprezinta ansamblul de institutii si piete interconectate, care realizeaza transferul de resurse monetare in economie, redistribuind economisirea catre investitii.

Institutionalizarea finantarii economiei se realizeza prin constituirea institutiilor bancare, de depozit si de credit, si a institutiilor nebancare, implicate indeosebi pe pietele de capital, dar si pe pietele monetare, organizarea sistemului financiar structurandu-se functional si operational in trei componente: pietele financiare de transfer a fondurilor, institutiile de gestiune a fondurilor si de intermediere a transferurilor, precum si organismele de reglementere, coordonare si supraveghere, din punct de vedere monetar rolul esential avandu-l Banca centrala.

Institutiile bancare, de dpozit, adica bancile, reprezinta nucleul functional al sistemului financiar, diversificarea si adaptarea acestora, avand ca o componenta esentiala, banca comerciala.

6. Subiecte model pentru pregatire

a. compozitia si organizarea sistemului financiar.

b. internediarii financiari.

c. pietele financiare. 

d. riscuri, internationalizare, informatizare.

7. Teste de autoevaluare

Care este deosebirea esentiala dintre institutiile de economisire si bancile comerciale?

Enumerati care sunt deosebirile dintre titluri financiare si imprumuturi bancare. Ce inseamna titrizarea creditelor?

Precizati deosebirea esentiala dintre mijloacele de plata si cele de economisire. Care depozite pot fi considerate mijloace de plata?

Care dintre urmatoarele institutii nu sunt de credit: casele de economisire, fondurile mutuale, bancile de investitii, cooperativele de credit, bancile ipotecare? Precizati rolul Trezoreriei publice in acest sens.

In ce consta deosebirea dintre piata primara si cea secundara ? Piata obligatiunilor este o piata primara? Explicati.

Care este deosebirea dintre arbitraj si speculatie ?