Analiza eficientei fortei de munca

Analiza eficientei fortei de munca

Performantele unei economii, eficienta acesteia, productivitatile

factorilor de productie, sunt elemente esentiale ale analizei

economice.

In ultimele doua decenii s-au dezvoltat metode

specifice de analiza a eficientei, marea majoritate cu aplicatii la nivelul

microeconomic, de firma. Aceste metode pot fi aplicate cu succes si

la nivelul economiei nationale pentru a evalua eficienta acesteia precum si

productivitatea factorului munca.

Farrell a propus (1957) ca eficienta unei firme sa constea in doua

componente: eficienta tehnica care reflecta abilitatea unei firme de-a

obtine maximul de output dintr-un set dat de inputuri si eficienta alocativa

care reflecta abilitatea unei firme de-a folosi input-urile intr-o proportie

optima, dandu-li-se preturile respective si tehnologia de productie. Aceste

doua masuri ale eficientei unei firme sunt combinate pentru a asigura

masura eficientei economice totale.

Functionarea oricarei activitati economico-sociale este de neconceput fara prezenta si interventia omului,atat purtatorul unor nevoi de consum ,cat si posesorul unor abilitati cel ajuta sa-si satisfaca aceste nevoi.

Principalele probleme care fac obiectul analizei gestiunii resurselor umane sunt:

-dinamica efectivului de personal pe total si categorii;

-analiza stabilitatii personalului;

-analiza calificarii fortei de munca;

-analiza utilizarii timpului de munca;

-analiza utilizarii resurselor umane;

Dinamica efectivului de personal

Numarul de angajati necesari la nivelul unei firme reprezinta o problema foarte importanta in utilizarea eficienta si crearea conditiilor materiale pentru actiunea sistemului complex de factori motivanti.

Indicatorii folositi pentru dimensionarea resurselor umane intr-o companie sunt:

-numarul mediu de salariati cu contract de munca ;

-numarul mediu de personal (reprezentand numar mediu de salariati cu contract de munca si cei angajati pe baza de conventie) ;

-numarul maxim de salariati cu care firma isi poate desfasura activitatea ;

-numarul total de personal existent scriptic in evidenta firmei la un moment dat ;

-efectivul scriptic prezent la lucru intr-un anumit moment ;

Dinamica efectivului de personal pe categorii si pe total are rolul de a pune in evidenta dimensiunea potentialului tehnico-economic legata de factorul munca,in raport de realizarile perioadelor anterioare si necesarul prestabilit.

Analiza structurii personalului poate viza gruparea acestuia in functie de meserie,vechime totala in munca ,varsta , stagiul in cadrul firmei ,fiecare criteriu avand o semnificatie proprie in aprecierea situatiei existente la nivelul firmei.

Analiza stabilitatii personalului

Stabilitatea personalului in cadrul firmei constituie o conditie extrem de importanta pentru utilizarea eficienta a fortei de munca.

Mobilitatea fortei de munca apare atat sub forma intrarilor ,cat si a iesirilor ,indiferent de cauza generatoare.

Circulatia si fluctuatia sunt doua aspecte diferite.

Circulatia fortei de munca reprezinta miscarea personalului in cursul unei

perioade ,determinata de cauze social-economice,fenomen caracterizat de indicatori ca:

-coeficientul plecarilor ( iesiri in cursul perioadei raportat la numarul mediu de personal)

-coeficientul intrarilor ( intrari in cursul perioadei raportat la numarul mediu de personal)

-coeficientul miscarilor totale ( intrari si iesiri raportate la numarul mediu de personal)

Fluctuatia fortei de munca se stabileste in cadrul plecarilor de forta de munca din firma fara aprobarea conducerii firmei sau ca urmare a nerespectarii legislatiei muncii.

Coeficientul de fluctuatie se stabileste ca raport intre totalul celor plecati din firma din cauzele mentionate si numarul mediu de personal.

Efectuarea unor studii cu caracter sociologic ,poate pune in evidenta aspecte privind intentiile personalului in ceea ce priveste ramanerea in firma sau parasirea acesteia.

Analiza calitatii fortei de munca

Nivelul de calificare a personalului reprezinta o problema importanta in dimensionarea productiei si evolutia productibitatii muncii.Analiza calificarii fortei de munca vizeaza caracterizarea situatiei calificarii la un moment dat , evolutia acesteia si modul in care e utilizata forta de munca calificata.

In privinta situatiei calificarii la un moment dat se poate avea in vedere stuctura personalului pe forme de pregatire si perfectionarea fortei de munca calificata ( absolventi ai scolilor profesionale , absolventi ai liceului de specialitate, absolventi de cursuri postuniversitare, absolventi ai invatamantului superior etc.)  

Pentru carcterizarea sintetica a nivelului de calificare a personalului  se utilizeaza coeficientul calificarii medii . In ceea ce priveste modul de folosire a fortei de munca calificata se poate utiliza coeficientul de concordanta, reprezentand raportul intre coeficientul calificarii medii si coeficientul de complexitate a lucrarii.

Analiza utilizarii timpului de munca

Una dintre laturile importante ale folosirii eficiente a factorului munca reprezinta utilizarea integrala a timpului de munca.Folosirea eficienta cu maxima eficienta a factorului de timp duce la realizarea unei productii mai mari.

Economisirea timpului de munca in cursul procesului de productie se poate realiza pe cale intensiva (prin reducerea cheltuielilor de timp de munca pe unitatea de produs- cresterea productivitatii muncii) si pe cale extensiva( reducerea   pierderilor de timp in zile sau in ore).

Analiza utilizarii timpului de munca urmareste descoperirea rezervelor existente pe linia utilizarii complete a timpului disponibil,precum si a cauzelor utilizarii incomplete a acestuia,evidentiind efectele economice ale mobilizarii rezervelor existente.

In acest scop se calculeaza evolutia ponderii timpului efectiv in fondul de timp maxim disponibil,comparativ cu perioadele precedente sau cu alte unitati ,calculandu-se gradul de utilizare a fondului maxim disponibil (timpul efectiv lucrat raportat la fondul de timp maxim disponibil ).

Un accent deosebite pune pe stabilirea cauzelor care au determinat utilizarea incompleta atimpuli maxim disponibil.In aceste sens se urmareste structura timpului neutilizat pe cauze dependente sau independente de personal.In ceea ce priveste timpul nelucrat din cauza dependentei de personal o atentie deosebita trebuie acordata conflictelor de munca , stabilindu-se numarul mediu de zile de greva.Scaderea acestui indicator marcheaza o crestere a gradului de satisfacere a revendicarilor sindicale si o imbunatatire a climatului social de munca.

Modificarea gradului de utilizare a gradului a timpului de munca se reflecta asupra :

valorii adaugate,valorii productiei exercitiului, rezultatul exploatarii, cheltuieli la 1000 de lei productie prin intermediul cheltuielilor fixe cifrei de afaceri.Influentele pot fi extinse si asupra altor indicatori : rata rentabilitatii finaciare a capitalului permanent si propriu , indicatori de eficienta a elementelor de activ.Efectele economice asupra indicatorilor mentionati pot fii separate pe fie cauza in parte care a determinat utilizarea incompleta a timpului de munca.

Utilizarea timpului de munca este influentata si de gradul de conflictualitate dintre salariati si conducere.Numarul de greve (spontane, de avertisment sau generale) numarul total de zile de greva , gradul de importanta a grevei la nivelul intreprinderii, numarul mediu de greva pe un grevist, reprezinta o serie de indicatori ce caracterizeaza situatiile de conflict din cadrul firmei.Agravarea starii de conflict are efecte si asupra colaborarii firmei cu partenerii externi.

Analiza utilizarii resurselor umane 

Pentru caracterizarea si analiza eficientii muncii se folosesc ca indicatori productivitatea muncii si profitul pe salariat.Productivitatea muncii reprezinta capcitatea factorului munca de a creea , intro perioada de timp , un anumit volum de bunuri si de a presta anumite servicii.In cadrul analizei productivitatii muncii putem individualiza:

- analiza productivitatii muncii pe baza indicatorilor valorici si fizici

- analiza efectelor economico financiare ale modificarii productivitatii muncii;

- analiza eficientei resurselor umane pe baza profitului pe salariat;

- analiza posibilitatilor de sporire a productivitatii muncii .

Pentru analiza productivitatii se utilizeaza un sistem de indicatori prin care se exprima fie cantitatea de produs obtinute cu anumita cheltuiala de munca fie cheltuiala de munca efectuata pentru obtinerea unei unitati de produs.In raport de cheltuielie de munca deosebim :

- productivitatea anuala (cand cheltuielile de munca sunt exprimate prin numarul mediu scriptic)

- productivitatea zilnica ( cand cheltuielile de munca sunt exprimate prin consum de timp om/zile)

- productivitatea orara ( cand cheltuielile de munca sunt exprimate prin consum de timp om/ora )

In cadrul analizei practice putem aprofunda ,luand in considerare factorii de influenta (durata medie a zilei de lucru, structura productiei,productivitatea orara pe produse ).O astfel de aprofundare permite formularea de concluzii asupra modului de utilizare a timpului de munca in cadrul unitatii,in baza carora sa se adopte decizii corespunzatoare.

Modificarea productivitatii muncii are un complex de efecte care se evalueaza cu ajutorul unei metodologii stabilita in functie de modul de calcul si exprimare a acestuia.In cazul determinarii pe baza indicatorilor valorici,modificarea productivitatii muncii se reflecta in:

-productia exercitiului;

-valoarea adaugata ;

-cifra de afaceri ;

-rezultatul aferent cifrei de afaceri ;

-cheltuielile cu personalul la 1000 lei cifra de afaceri ;

-cheltuieli fixe la 1000 lei cifra de afaceri ;

Prin intermediul acestor indicatori se pot stabili si efecte propagate asupra altor indicatori economico-financiari.Exprimarea productivitatii muncii in unitati naturale(timpul consumat pe unitatea de produs) se poate determina prin efectul asupra costului pe unitate de produs si profitului aferent productiei.

Profitul pe salariat reprezinta un indicator semnificativ pentru caracterizarea eficientei muncii,intrucat pune in evidenta legatura dintre inzestrarea tehnica ,eficienta utilizarii acesteia si productivitatea muncii.

Productivitatea muncii este influentata de un complex de factori: factori privind introducerea progresului tehnic, factori privind impactul managementului performant si factori de natura bio-psiho-sociologica.

In cadrul fiecarei grupe se identifica si cuantifica diferite masuri tehnice, organizatorice si de alta natura care contribuie la sporirea eficientei muncii.

In cadrul factorilor privind introducerea progresului tehnic se cuantifica efectul mecanizarii si automatizarii anumitor operatii din fluxul tehnologic asupra nivelului productivitatii pe produse.

In cadrul factorilor privind impactul managementului performant un accent deosebit cade pe motivarea salariatilor ca factor esential al imbunatatirii performantelor. In acest sens vom urmari cateva elemente ca:

- evolutia corelatiei dintre dinamica productivitatii muncii si a castigului;

- dinamica salariului in raport de evolutia preturilor bunurilor de consum;

- raportul dintre salariul minim si maxim;

- raportul dintre diferite forme de salarizare;

- raportul dintre partea fixa si cea variabila a salariului unor categorii de personal;

- cota de participare a salariatilor la capitalul social al intreprinderii.

Evolutia acestor indicatori pune in evidenta gradul de motivare al personalului pentru obtinerea unor rezultate superioare.

Grupa factorilor de natura bio-psiho-sociologica este dificil de cuantificat. Studii sociologice au identificat solutii practice pentru cuantificarea potentialului salariatilor in activitatea desfasurata. Asupra productivitatii individului au influenta si factorii de natura sociala (conditii de viata, mediu familial).

Activitatea fiecarui angajat este stimulata de asigurarea de catre angajator a unor conditii normale de munca, venituri corespunzatoare activitatii depuse si facilitati sociale.

BIBLIOGRAFIE

Analiza economico-financiara - Aurel Isfanescu

Vasile Robu

Ana-Maria Hristea

Camelia Vasilescu

Analiza economica si financiara a firmei -Eduard Dinu

Analiza economico-financiara - Vasile Robu

Nicolae Georgescu