CONCEPTUL DE DEZVOLTARE DURABILA APLICAT ECONOMIEI MEDIULUI

CONCEPTUL DE DEZVOLTARE DURABILA APLICAT ECONOMIEI MEDIULUI

"Secolul XX va fi fost marcat de extraordinara reusita a speciei umane - probabil putin cam mult" (World Watch Institute, 1984). Sistemul economic mondial, beneficiind de o industrializare si un progres tehnic fara precedent si-a multiplicat in cursul secolului XX de mai mult de douazeci de ori volumul de bogatii. Multumita acestei evolutii, calitatea vietii a putut fi ameliorata in mod considerabil pentru o mare parte a populatiei. Consumul zilnic de calorii per persoana indica de asemenea o tendinta generala spre crestere atat in tarile dezvoltate cat si in cele in curs de dezvoltare. In mod similar, proportia persoanelor afectate de saracie se manifesta printr-un declin general in cursul ultimilor cincizeci de ani. In decurs de un secol, aceasta imbogatire materiala extraordinara a catalizat o crestere demografica extrem de rapida, determinand cresterea populatiei mondiale de la un miliard de indivizi la peste sase miliarde. Rata mortalitatii a cunoscut o scadere spectaculoasa, speranta de viata a crescut cu peste douazeci de ani in medie, iar mortalitatea infantila a fost redusa la mai putin de 60 pentru 1000 de nasteri de copii vii[1].

Cu toate acestea, in cursul evolutiei de durata a dezvoltarii societatilor umane, adevarata valoare a serviciilor oferite de mediu a fost, din pacate, deseori ignorata sau subestimata, ceea ce a dus la o suprautilizare a acestora in activitatile de productie si consum. Aceasta situatie s-a accentuat puternic in cursul secolului XX odata cu dezvoltarea economica puternica pe care o cunoastem. Avand in vedere disparitia rapida a unei mari parti a resurselor ce nu pot fi reinnoite si pericolele provenind din ireversibilitatea schimbarilor climatice, numerosi cercetatori si-au exprimat astfel temerile privind durabilitatea remarcabilei noastre prosperitati economice.

In The Limit to Growth (Meadows si altii, 1972), titlu dat raportului Clubului de la Roma, presupunand ca mecanismele fizice, economice si sociale care au dirijat din punct de vedere istoric dezvoltarea sistemului mondial raman neschimbate, si pe baza unei populatii si a unui capital industrial care ar continua sa creasca in mod exponential utilizand aceleasi proportii de resurse care nu pot fi reinnoite si de hrana ca cele actuale, autorii au concluzionat ca sistemul nostru de productie ar trebui sa se prabuseasca si sa distruga cresterea noastra economica inainte de anul 2100. Bazata pe o viziune foarte pesimista a capacitatilor noastre in materie de progrese tehnice, aceasta reprezentare ne aminteste totusi de potentialele pericole la care se expune o companie incapabila sa isi asigure cresterea urmand un model durabil.

Temerile de a asista la o incetare a cresterii au determinat cercetarea sa se intereseze, inca din anii optzeci, de posibilitatea unei "dezvoltari durabile". Printre cele peste 70 de definitii, cea care este cel mai des retinuta pentru sintagma "dezvoltare durabila" provine din raportul comisiei Brundtland (Our Common Future, World Commission on Environment and Development - WCED, 1987): "un proces de schimbare in care exploatarea resurselor, coordonarea investitiilor si orientarea dezvoltarii tehnice si a modificarilor institutionale sunt toate compatibile si permit satisfacerea nevoilor si aspiratiilor generatiei actuale fara a compromite capacitatea generatiilor viitoare de a si le satisface la randul lor."

Aceasta definitie inglobeaza de facto un concept de echitate. Daca dezvoltarea economica traditionala are ca obiect imbunatatirea echitatii intre statele dezvoltate si cele in curs de dezvoltare in cursul unei aceleasi epoci, notiunea de dezvoltare durabila introduce in analiza economica dimensiunea de timp si afirma echitatea intre indivizii din generatii diferite. Implicatiile legate de dezvoltarea durabila pot fi clasificate in doua scoli. Exista in primul rand dezvoltarea durabila "slaba" care pretinde ca utilitatea totala obtinuta multumita cresterii economice sa fie aceeasi pentru fiecare generatie; ceea ce implica necesitatea mentinerii aceluiasi nivel de rezerve de capital cumulat pentru fiecare generatie. Fiecare scadere de rezerve de capital natural trebuie, astfel, sa fie compensata cu o crestere adecvata de capital "fabricat" de om, in masura in care valoarea sa utilitara, in perspectiva cresterii economice, ramane aceeasi. Dezvoltarea durabila "puternica", izvorata din abordarea economica ecologica, impune in ceea ce o priveste o stabilitate a rezervelor de capital natural. Conform acestei definitii, o simpla mentinere a valorii cumulate a rezervelor de capital prin mijloacele propuse in abordarea numita "slaba" nu poate fi acceptata.