Componentele functiunii de previziune

Componentele functiunii de previziune

Functia de previziune (planificare) cuprinde un ansamblu de activitati prin care se asigura identificarea tendintelor existente, prefigurarea proceselor si fenomenelor viitoare, stabilirea obiectivelor de indeplinit si a resurselor necesare.

In procesul de manifestare a functiei de previziune se disting patru componente:

elaborarea prognozei sau strategiei intreprinderii;

elaborarea planurilor de medie durata;

elaborarea programelor sau bugetelor;

● reconsiderarea prognozei (strategiei) intreprinderii.

Prognoza reprezinta evaluarea probabila efectuata pe baza stiintifica a evolutiei viitoare a componentelor cantitative si calitative ale unui domeniu de activitate, pentru o perioada delimitata de orizontul de timp ales (cativa ani).

Prognoza furnizeaza factorilor de decizie solutii alternative (variante) de natura strategica, reprezentand cai posibile de urmat fara a avea un caracter imperativ. Intrucat evidentiaza tendintele dezvoltarii si prezinta variante posibile de evolutie, prognoza este un instrument de investigatie si cunoastere, de prefigurare a viitorului. Esenta prognozei este sa ofere intreprinderii o strategie.

Planificarea cuprinde un ansamblu de activitati orientate spre stabilirea si fundamentarea, pe baza de studii si analize, a obiectivelor si surselor necesare realizarii obiectivelor pe o perioada determinata (trimestru, semestru, an sau mai mult de un an).

Pe baza planurilor se face legatura dintre orientarile generale oferite de strategie si operatiunile curente. Locul elaborarii planurilor in structurile organizatorice ale intreprinderilor depinde, de dimensiunea intreprinderii si de stilul de management: centralizat sau descentralizat.

Programarea reprezinta defalcarea obiectivelor continute in planul intreprinderii pe perioade scurte de timp (luna, decada, saptamana, zi) si in spatiu (compartimente de munca, persoane), precum si coordonarea activitatilor care concura la realizarea obiectivelor. Ca urmare, inainte de a se trece la actiunea propriu-zisa, se impune stabilirea unor obiective operationale cu scopul ca fiecare salariat al intreprinderii sa stie ce trebuie sa faca si ce se asteapta din partea lui. Avand ca baza de plecare fiecare obiectiv al planului (obiectivul general) se stabileste o intreaga retea de subobiective sau altfel spus o retea de obiective principale si secundare. Instrumentele programarii sunt programele operative si bugetele; aceste instrumente descriu reteaua de obiective.

Reconsiderarea indeplineste rolul de feed-back al functiei de previziune. O reconsiderare a programelor, planurilor si prognozelor constituie o operatie absolut necesara, realizata gradual. Intervalele de reconsiderare se stabilesc de fiecare intreprindere, in functie de particularitati.

Reconsiderarea are la baza un sir de verificari si evaluari ale tuturor componentelor previziunii: programe, bugete, planuri si prognoze in raport de situatiile concrete in care se afla intreprinderea. Verificarea si evaluarea fiecarei componente a previziunii poate impune unele corecturi. De aceea, etapa de reconsiderare trebuie apreciata ca un proces iterativ intre mijloace si scop, precum si intre succese si esecuri.