Sindicatele in intreprinderile din SUA

Sindicatele in intreprinderile din SUA

In general, motivarea angajatilor pentru a deveni membri de sindicat este determinata atat de factori economici, cat si de factori neeconomici. Intre principalii factori economici pot fi mentionati: cresterea salariilor, obtinerea unor beneficii suplimentare privind pensionarea, plata concediilor, precum si garantarea locului de munca. Intre factorii neeconomici pot fi identificati: protectia angajatilor impotriva unor actiuni abuzive ale supraveghetorilor, reprezentarea angajatilor in procesul de luare a deciziilor asigurarea unor posibilitati de comunicare cu managementul de nivel superior, nevoia de identificare cu un anumit grup.

Organizarea sindicatelor in SUA

O prima caracteristica a sindicatelor din SUA consta in faptul ca sunt organizate pe ramuri si meserii. Sindicatele pe meserii reunesc membrii care au aceeasi ocupatie, spre exemplu "International Brotherhood of Electrical Workers", in care sunt cuprinsi electricieni din diferite domenii, intreprinderi prelucratoare, constructii etc. Sindicatele pe ramuri cuprind muncitori din ramura respectiva, spre exemplu "United Automobile Workers", care cuprinde muncitori din industria de automobile, indiferent de munca pe care o presteaza.

Pe langa aceste forme de organizare, in SUA exista si sindicate locale, care tin o legatura mai stransa cu membrii lor. Aceste sindicate locale isi aleg delegati din randul celor folositi in intreprindere cu program complet, care sa reprezinte membrii in discutarea divergentelor cu managerii din prima linie sau supraveghetorii. Sindicatele locale sunt in general afiliate la sindicatele nationale sau internationale. Reprezentanti ai sindicatelor nationale asista sindicatele locale in negocierea contractelor sau revendicarilor. Sindicatele nationale pot ajuta din punct de vedere financiar sindicatele locale pe perioada unor greve care pot avea loc.

Acest sistem organizatoric al sindicatelor din SUA le face puternice, ele reprezentand o forta in relatiile cu managementul companiilor.

In general, managementul unei intreprinderi ajunge la anumite intelegeri cu sindicatul asupra conditiilor de munca, ceea ce va fi consemnat intr-un contract (conventie) cu valabilitate de doi sau trei ani. Un prim element al unui astfel de contract il reprezinta recunoasterea din partea managementului a sindicatului salariatilor. Intelegerea se realizeaza intre cei care utilizeaza salariatii, care poate fi o intreprindere sau pot fi mai multe intreprinderi, si angajatii care fac obiectul contractului.

In unele cazuri, contractele incheiate intre management si sindicate pot contine o clauza, care sa conditioneze declansarea grevei - ca forma de protest a sindicatelor - de nesolutionarea revendicarilor. Aceasta clauza prevazuta in contractele dintre management si sindicate, prin care se prevede interzicerea declansarii grevelor pe perioada conventie reprezinta o alta particularitate a sindicatelor din SUA. Negocierea dintre management si sindicate facandu-se la un interval de trei ani, face ca in aceasta perioada sa existe o oarecare liniste, dar in preajma negocierilor sa apara numeroase forme de protest.

Practic, rolul sindicatelor in contextul din S.U.A este foarte mare in aceste perioade de negociere, aceasta particularitate diferentiind sindicatele americane de cele din tarile europene care desfasoara activitate cu intensitate aproape constanta.