Intreprinderea si factorii de mediu

INTREPRINDEREA SI FACTORII DE MEDIU

Întreprinderile sunt entitati economice de baza ale economiei nationale, raspandite in teritoriu datorita raspandirii resurselor materiale, in special a resurselor primare limitate sau a accesului la acestea, a resurselor de munca, a consumatorilor. Datorita variatelor alternative de utilizare a resurselor (factorilor) de productie in profil teritorial si a necesitatii utilizarii lor eficiente in procesele economice, initiativa agentilor economici se diversifica pe masura adancirii procesului de diviziune sociala a muncii.

Întreprinderea nu este numai o realitate economica care are o functiune de productie, cu o relatie stabila intre volumul de munca, de capital si de productie, ci este de asemenea o organizatie in care actioneaza importante mecanisme de coordonare si de luare a deciziei

Rolul major al intreprinderii consta in faptul ca este un agent economic care exista prin angajatii sai si datorita bunurilor si serviciilor oferite pe piata consumatorilor sai.

A Întreprinderea este o unitate economica si de productie, un agent economic a carui functie principala este producerea de bunuri si servicii destinate vanzarii.

Întreprinderea are o forma juridica, deci este o persoana juridica, care poate fi intreprinzatorul individual sau societatea. În aceasta calitate intreprinderea are un patrimoniu, cont la banca, contabilitate proprie si incheie bilant contabil. Întreprinderea este o entitate juridica ce nu trebuie confundata cu forma sub care functioneaza la un moment dat. În decursul existentei sale, intreprinderea poate cunoaste mai multe forme juridice (societate cu raspundere limitata, societate pe actiuni etc.).

Productia intreprinderii este destinata vanzarii pe piata, deci este comercializabila. Prin aceasta caracteristica, intreprinderea se delimiteaza de alti agenti, cum ar fi administratiile publice (ministere, organisme neguvernamentale, colectivitati locale etc.) care efectueaza servicii nemarfare.

Pentru a putea produce, intreprinderea are nevoie de diferiti factori de productie (munca, materii prime, semifabricate, energie, utilaje si echipamente de productie etc.) care-i servesc la obtinerea de bunuri sau la efectuarea de servicii destinate clientilor sai. În acelasi timp, intreprinderea are nevoie de informatii, de resurse financiare, de rezultatele cercetarii stiintifice etc., toate aceste inputuri procurandu-le de pe diferite piete ale factorilor de productie, din sectorul financiar-bancar etc. Fiind o unitate producatoare de marfuri, intreprinderea este si un agent de repartitie a veniturilor. Din valoarea produsa de intreprindere se scade valoarea consumurilor intermediare (materii prime, materiale, energie etc.) si rezulta valoarea adaugata. O mare parte din valoarea adaugata a intreprinderii revine altor agenti economici (impozite, cotizatii la asigurari sociale si fondul de somaj, dobanzi, dividende etc.) si salariatilor sub forma salariilor si participarea la profit. Din valoarea adaugata revine intreprinderii partea destinata fondului de amortizare si provizioanelor, ca si cea destinat constituirii fondurilor de investitii si de rezerva.

B. Întreprinderea este o celula de baza a societatii, avand o importanta functie sociala. Functia sociala a intreprinderii rezida in faptul ca angajeaza personal si satisface un anumit numar de nevoi ale angajatilor sai. Aceste nevoi vizeaza stabilitatea angajatilor, nivelul remunerarii, promovarea, formarea profesionala etc.

Întreprinderea este totodata o organizatie autonoma, o celula sociala a carei functionare depinde de toate grupurile sociale participante la viata acesteia (actionari, manageri, personal de executie).

Întreprinderea trebuie inteleasa ca o organizatie care raspunde urmatoarelor criterii:

este un grup social ce reuneste indivizii in scopul realizarii aceluiasi obiectiv;

este un grup rational organizat, in care exercitarea puterii este bine definita, cu responsabilitati precizate prin diviziunea muncii si a functiilor sale;

este un grup durabil, structurat si organizat in vederea atingerii obiectivelor stabilite.

Întreprinderea fiind o organizatie, asigura coordonarea rationala a activitatilor unui anumit grup de persoane in vederea atingerii unui scop comun

C. Întreprinderea este un centru de decizie economica si ca urmare joaca un rol important in economia de piata, intrucat ea hotaraste natura produselor si serviciilor pe care le va obtine, combinatia factorilor, tehnologiile practicate, preturile in relatie cu cererea si oferta de pe piata etc.

Întreprinderea nu este numai locul unde se desfasoara productia, ci este un centru de decizie, condus de intreprinzatori si are ca scop obtinerea de profit. Pentru a putea sa produca si sa obtina profit, intreprinderea consuma resurse materiale, financiare si umane. Ea produce si distribuie cumparatorilor bunuri si servicii la preturi mai mari decat costul lor. Fiind o unitate multifunctionala si desfasurandu-si activitatea intr-un mediu complex si riscant, intreprinderea trebuie sa-si asigure coerenta deciziilor privitoare la organizarea interna, la tranzactiile incheiate, sa aleaga deciziile cele mai eficace pentru a-si atinge obiectivele. În acest scop, intreprinderea trebuie sa-si bazeze deciziile pe calcule economice, sa utilizeze metode statisticoeconomice de fundamentare.

Întreprinderea este subiect al gestiunii economice, este organizatie economica autonoma, indeplinind cumulativ urmatoarele conditii:

are un patrimoniu propriu, pe care il valorifica si il dezvolta;

are autonomie decizionala cu scop lucrativ, de productie si executie de lucrari;

dispune de o relativa independenta in gestiune si de autonomie in luarea deciziilor;

isi organizeaza sistemul informational astfel incat sa poata masura veniturile, cheltuielile si rezultatele obtinute din gestionarea patrimoniului;

isi achita impozitele si taxele la bugetul statului, bugetele locale si fondurile speciale.

Esential pentru intreprindere in conditiile economiei de piata este faptul ca isi poate stabili singura planul economic pe baza situatiei date a pietei , statul intervenind, prin intermediul institutiilor sale doar in cazul obligatiilor acesteia fata de buget, in elaborarea legislatiei, in protectia concurentei.

Întreprinderea gestioneaza un ansamblu de resurse fizice si financiare si are ca obiectiv principal obtinerea profitului . De aceea, in definirea intreprinderii trebuie facute precizari in legatura cu etapele dezvoltarii social-economice ale unei tari si cu gradul de realizare a privatizarii.

Rolul primordial al intreprinderii private in economie este o caracteristica a economiei de piata. Stabilitatea si calitatea economiei nationale depind in masura decisiva de functionarea unui numar cat mai mare de intreprinderi, care sa produca mari cantitati de bunuri si servicii, la costuri si preturi reduse, in concordanta cu cerintele pietei interne si externe.

1.1 MEDIU AMBIANT AL INTREPRINDERII

Ca agent economic firma isi organizeaza si desfasoara activitatea sub impactul conditiilor concrete ale mediului sau ambiant.

Mediu ambiant include un ansamblu de factori eterogeni de natura sociala, politica, stiintific-educationala, juridica, geografica, demografica ce actioneaza pe plan international influentand relatiile pe piata. Din punct de vedere macroeconomic intreprinderea este parte integranta a mediului ambiant si componenta economica a acestuia.

Analiza diferitelor cerinte existente si a efectelor lor asupra economiei si gestiunii intreprinderii pune in evidenta 3 tipuri de mediu:

mediu stabil - unde schimbarile sunt rare, de mica amploare si previzibile;

mediu schimbator - unde schimbarile sunt frecvente, de amploare variabila si, in general, previzibile;

mediu turbulent - unde schimbarile sunt foarte frecvente, de amploare variata, cu incidente profunde asupra activitatii intreprinderii si greu de anticipat.

Analiza componentelor mediului ambiant necesita incadrarea acestora in macromediul si micromediul intreprinderii. Ca sistem dinamic si socio-economic intreprinderea preia din mediul ambiant extern resursele, le introduce in procese specifice din care rezulta produse, servicii sau lucrari care vor fi transferate aceluiasi mediu ambiant. Deci, in acest sens, firma este o componenta de baza a mediului ambiant ca un sistem de intrari in mediul ambiant (materii prime, materiale) rezultand procese si iesirea catre mediul ambiant (servicii, produse). Prin intrarile din mediul ambiant intreprinderea se adapteaza la mediu, iar prin iesiri influenteaza mediul.

Mediu ambiant extern in care intreprinderea se constituie si se dezvolta este reprezentat de ansamblul unitatilor economice, a institutiilor financiar-bancare, juridice, administrative, organizatii politice, de ocrotire a sanatatii, invatamant, a tuturor unitatilor exogene care influenteaza si sunt legate de activitatea economica a intreprinderii.

Întreprinderea functioneaza in conditii de eficacitate ridicata cand iesirile corespund sub toate aspectele cerintelor mediului ambiant extern.

Macromediul intreprinderii cuprinde ansamblul factorilor de ordin general al mediului ambiant cu actiune economica, pe termen lung asupra activitatii firmei si asupra agentilor economici cu care aceasta se afla in contact nemijlocit.

Componentele macromediului intreprinderii sunt:

factorii economici

factorii tehnici, tehnologici

factorii de management

factorii socio-culturali

factorii ecologici naturali

factorii politici

factorii demografici

factorii juridici

Fig. 1.1 Mediu ambiant al unei intreprinderi

1.Factorii economici

Între factorii economici ai mediului ambiant extern pot fi mentionati: piata, puterea de cumparare, nivelul si ritmul dezvoltarii economice, potentialul financiar. Piata interna si externa influenteaza intreprinderea productiva pentru ca pe baza studiului cererii aceasta isi va stabili produsele ce urmeaza a fi fabricate, cat va produce, pentru cine, calitatea, pretul produselor, precum si elemente ale strategiei acesteia.

Dezvoltarea activitatii de marketing presupune o schimbare de optica in sensul orientarii productiei firmei catre ceea ce se cere pe piata. Prin intermediul pietei interne si externe intreprinderea influenteaza si ea mediul in sensul schimbarii exigentelor consumatorilor ca urmare a lansarii pe piata a unor noi produse care satisfac unele nevoi.

Potentialul financiar al unei tari influenteaza activitatea unei intreprinderi in sensul ca un potential ridicat va favoriza activitatea intreprinderilor si invers. Ridicarea activitatii colective, invatamantului, culturii, a sanatatii ocrotive influenteaza activitatea firmelor.

Pe de alta parte o activitate eficienta desfasurata in cadrul intreprinderilor, a institutiilor de invatamant, in cercetare, contribuie la cresterea potentialului financiar al mediului national respectiv. Prin intermediul factorilor economici se realizeaza un schimb permanent organizatie - firma - mediu; aceasta interdependenta trebuie cunoscuta, analizata si influentata in mod favorabil de managementul firmei, organizatiei.

2. Factorii tehnici si tehnologici

Factorii tehnici si tehnologici sunt reprezentati in principal de nivelul tehnic al echipamentelor, masinilor, utilajelor, instalatiilor furnizate intreprinderilor din tara sau din strainatate, nivelul tehnologiilor folosite, numarul si nivelul licentelor si brevetelor inregistrate, capacitatea de documentare si inovare s.a.

Mediu ambiant tehnic, tehnologic prin ansamblul factorilor specifici influenteaza nivelul productivitatii, costului de productie, calitatea productiei, nivelul profitului; in general rezultatele economice finale ale intreprinderii.

În conditiile impactului rezultatelor cercetarii stiintifice, acesti factori au o influenta crescanda ca urmare a accelerarii uzurii morale a tehnologiilor, a reducerii duratei de aplicare a cunostintelor in toate domenii de activitate.

Analizand dotarea tehnica si tehnologica utilizata de intreprindere in comparatie cu alte intreprinderi din tara si din strainatate, cu obiect de activitate similar, se poate constata ca aceasta se afla la un nivel egal, peste sau sub nivelul acestora.

Decalajele tehnice, tehnologice care apar in astfel de situatii genereaza decalaje economice intre intreprinderi, care la randul lor genereaza decalaje economice intre tari. Rolul managementului este luarea unor decizii care sa vizeze eliminarea decalajelor nefavorabile intreprinderii in scopul cresterii competitivitatii acesteia.

3. Factorii de management

O intreprindere poate avea un nivel de dotare tehnica, tehnologica superior fata de alte intreprinderi din mediul ambiant extern si intern si totusi sa realizeze o eficienta si o competitivitate redusa in cazul in care dispune de un management neperformant.

Factorii de management exprima gradul de prevedere, organizare, coordonare, evaluare a mediului ambiant in masura in care in cadrul organizatoric si de gestiune creat stimuleaza personalul din intreprindere sa foloseasca posibilitatile respectivului mediu.

Functionarea firmelor este influentata puternic de sistemul de management practicat la nivelul si in cadrul mediului national, international in care intreprinderea functioneaza. (Ex: managementul la nivel guvernamental influenteaza autonomia intreprinderilor, sistemul de creditare al acestora, volumul de investitii, ritmul de dezvoltare al fiecarei intreprinderi in parte si a fiecarei economii in ansamblu - implicit)

Activitatea firmei este influentata si de managementul intreprinderii pe plan mondial. Astfel, daca la nivel mondial se practica o serie de tehnici performante de management, pot face obiectul transferului de cunostinte si implicit pot fi folosite si organizate intreprinderile la nivel international.

4. Factorii socio-culturali

raportul dintre populatia urbana si cea rurala;

nivelul de dezvoltare al invatamantului;

nivelul de ocrotire al sanatatii;

ponderea si calitatea activitatilor cultural artistice;

mentalitatea

În cadrul societatilor in care ponderea cea mai mare o detine populatia rurala, in general cu un nivel de calificare redus, activitatea intreprinderii este influentata negativ sub aspectul calitatii productiei, nivelul productivitatii muncii, in general prin prisma eficientei economice si invers.

Nivelul de dezvoltare al invatamantului favorizeaza pregatirea fortei de munca si implicit eficienta activitatii unei intreprinderi. (Ex: un invatamant tehnic inalt calitativ reprezinta premisa favorabila cresterii numarului de inventii, inovatii si aplicarea acestora in activitati productive si invers).

Un rol decisiv il joaca invatamantul, care contribuie atat la imbunatatirea structurii socio-profesionale a populatiei, cat si, mai ales, la amplificarea nivelului cultural al acesteia, la formarea unei mentalitati specifice economiei de piata. În acest domeniu trebuie actionat gradual, in sensul ca, pe de o parte, se impune pregatirea de specialisti de catre firmele romanesti pentru rezolvarea unor probleme realmente noi, derivate din tranzitia la economia de piata si, pe de alta parte, amplificarea ponderii populatiei cu studii superioare, prin sporirea corespunzatoare a cifrei de scolarizare in invatamantul superior, cu deosebire economic si juridic.

Asemenea transformari, corelate cu altele din sfera stiintei, culturii si ocrotirii sanatatii vor da noi dimensiuni rolului factorilor socio-culturali in functionarea firmei si managementului sau. Mentinerea capacitatii fortei de munca prin actiuni de ocrotire a fortei de munca printr-un sistem sanitar bine dotat, structurat contribuie la buna desfasurare a activitatii in cadrul firmei si invers.

Activitatile cultural - artistice pentru cei fara nici o legatura cu activitatea firmei contribuie la stimularea creativa a personalului, favorizeaza eficacitatea activitatii desfasurate de respectivul personal care a participat la astfel de activitati.

Mentaliatea, ca ansamblu de concepte, convingeri care determina gandirea si comportamentul influenteaza activitatea desfasurata de persoanlul din intreprindere. (Ex: in contextul national in care predomina conceptia ca timpul se masoara in zile, luni, ani - utilizarea timpului de personalul unei firme este mult inferioara fata de contextele nationale in care predomina conceptia ca timpul se masoara in minute, secunde - "timpul costa bani"))

Relatia intre firme si mediu poate fi exemplificata si in sensul influentei prin aceleasi grupe de factori a firmei asupra mediului. De exemplu:

buna functionare a intreprinderilor productive din cadrul unui mediu national reprezinta premisa favorabila pentru ca acestea sa contribuie cu o cota mai mare la dezvoltarea invatamantului, a sustinerii activitatilor social-culturale, de ocrotire a sanatatii.

buna functionare a intreprinderilor conduce la cresterea veniturilor salariatilor si implicit a capacitatii acestora de a participa la diferite actiuni social-culturale, la ridicarea nivelului si calitatii pregatirii de specialite si in domeniul managementului.

5. Factorii naturali, ecologici

Factorii naturali - ecologici sunt reprezentati de componentele mediului inconjurator omului: relief, clima, flora, fauna, resursele subsolului, in general cadrul natural de desfasurare a vietii materiale. Înca din faza de proiecatre a unei intreprinderi si apoi in faza de constructie se tine seama de conditiile de relief, clima, de necesitatea amplasarii in apropierea surselor de materii prime, functionarea intreprinderii depinzand in primul rand de resursele de materii prime.

Astfel, existenta unor materii prime indigene reprezinta conditiile favorabile dezvoltarii unei intreprinderi dintr-un anumit domeniu prin influenta favorabila asupra eficientei.

De asemenea, alegerea mijlocelor de transport care se vor utiliza intr-o anumita zona geografica va depinde de conditiile de relief, de clima. Dintre factorii ecologici, resursele naturale in special, apele au cea mai mare influenta asupra intreprinderii.

Caracterul practic neregenerabil al unor resurse, combinat cu cresterea galopanta a preturilor influenteaza costul productiei, rentabilitatea si pretul de vanzare.

Prin activitatea desfasurata firma influenteaza si ea mediul inconjurator in sensul mentinerii si protectiei mediului inconjurator sau prin degradarea si poluarea lui. Astfel, se impune o crestere a preocuparilor pentru actiuni pe termen mediu si lung in vederea cunoasterii si protejarii mediului inconjurator: folosirea unor tehnologii care reduc poluare, mentinerea echilibrului ecologic, elaborarea de strategii bazate pe resurse regenerabile.

6. Factori politici

În aceasta grupa pot fi incluse ritmurile de dezvoltare ale unei ramuri, optiunile privind ponderea proprietatii private si publice, politicile de creditare, de sustinere a import-exportului, impozitarea. Cu cat ritmurile de dezvoltare sunt mai mari, cu atat activitatea intreprinderii va fi influentata favorabil si invers.

O activitate eficienta desfasurata de catre intreprinderile productive favorizeaza ritmuri inalte de dezvoltare ale ramurii din care fac parte acestea si invers. Important este ca managerii firmei sa sesizeze aceste influente si sa ia deciziile care se impun.

7. Factori demografici

Mediul demografic reprezinta totalitatea elementelor demografice ce actioneaza asupra firmei, direct sau indirect. Indicatori specifici care definesc mediul demografic sunt:

numarul populatiei,

stratificarea populatiei pe varste si sexe,

stratificarea socio-profesionala,

populatia activa si ocupata, ponderea acesteia in populatia totala,

repartizarea teritoriala a populatiei pe mediul urban - rural.

Analiza acestor indicatori permite o evaluare corecta a dimensiunii cererii potentiale, a pietei intreprinderii.

8. Factori juridici

Factorii juridici reprezinta ansamblul reglementarilor de natura juridica prin care este vizata direct sau indirect activitatea intreprinderii. Cei mai semnificativi factori juridici sunt: legile, decretele, hotararile guvernamentale, ordonantele, ordinele ministrilor, deciziile prefecturii ce cuprind o serie de norme de drept de a caror realizare raspund agentii economici.

Influenta factorilor juridici se manifesta atat in ceea ce priveste constituirea firmelor cat si functionarea si dezvoltarea lor (Legea nr.31/1990)

1.2 INFLUENTA FACTORILOR EXTERNI ASUPRA UNEI INTREPRINDERI

În calitatea sa de componenta a mediului, intreprinderea se afla intr-un contact permanent cu diferite componente. Întreprinderea intra intr-un ansamblu de relatii prin care isi orienteaza si finalizeaza activitatea economica. Aceste relatii dintre intreprindere si componente ale mediului sau extern sunt prin natura si continutul lor de doua feluri: relatii de piata si relatii de concurenta.

Din multitudinea de relatii ale intreprinderii cu mediul sau extern se remarca prin amploare si complexitate relatiile de piata. Acestea au ca obiect vanzarea si cumpararea de marfuri si servicii, imprumutul de capital si angajarea fortei de munca. Studierea pietei constituie premisa si punctul de plecare in activitatea oricarei intreprinderi. Mecanismul pietei reprezinta pentru intreprinderea moderna termenul de confruntare a situatiei prezentate cu cea de perspectiva, sursa de idei pentru produse noi sau pentru modernizarea celor existente.

Relatiile intreprinderii cu piata sunt reflectate si de fluxul aprovizionare, productie, desfacere. De asemenea, aceasta relatie se reflecta si in orientarea activitatii intreprinderii catre obiective prioritare cum sunt satisfacerea in conditii superioare a nevoilor consumatorilor prin produsele create si oferite, crearea rentabilitatii si eficientei economice pe baza sporirii vanzarilor totale si a profitului unitar.

Principala componenta a mediului in care o firma apare atat in calitate de producator (ofertant) cat si in calitate de consumator (cumparator) este piata.

Piata mijloceste activitatile firmei cu mediul ambiant. Ea reprezinta sistemul de coordonare si cooperare ce are la baza schimbul si contractul.

Figura nr. 1.2 Componentele mediului extern

În relatia complexa intreprindere-mediu in general, respectiv, intreprindere piata in particular pot fi subliniate urmatoarele aspecte:

1. Studiul pietei constituie premisa, punctul de plecare in activitatea firmei..

Mecanismul pietei reprezinta pentru intreprindere terenul de confruntare a situatiei prezente cu cea de perspectiva; sursa de idei pentru realizarea de produse si servicii noi sau modernizarea celor existente; mediul de testare a serviciilor noi, a metodelor noi de distributie si promovare a produselor si serviciilor.

Pentru fundamentarea deciziilor privind aprovizionarea, productia, desfacerea sunt necesare urmatoarele informatii:

piata;

consumatorii actuali si potentiali;

structura si caracteristicile canalelor de distributie;

intreprinderile concurente (gama de produse si servicii oferite, segmentele de consumatori);

nivelul preturilor practicate de concurenta.

2.În fluxul aprovizionarii, productiei, desfacerii - primul stadiu (aprovizionare) si ultimul stadiu (desfacere) reflecta legatura intreprinderii cu piata.

3. Succesiunea logica in fundamentarea activitatii intreprinderii trebuie sa fie:

DESFACERE → APROVIZIONARE →PRODUCTIE → DESFACERE.

Initial trebuie sa se identifice cererile nesatisfacute ale pietei, produsele si serviciile cu cerere certa si desfacere asigurata. Se va initia planul de desfacere, se va desfasura planul de productie, dupa care se va realiza programul de desfacere urmand planul de aprovizionare.

În general pentru a fi eficienta cercetarea de piata trebuie sa raspunda la urmatoarele intrebari:

Ce piete ofera cele mai bune perspective pentru produsul/serviciul respectiv?

Ce modificari trebuiesc aduse produselor/serviciilor pentru a se vinde mai bine?

Ce servicii sunt cerute pe piata?

Ce venituri se obtin prin vanzari de produse/prestari de servicii pe piata externa/interna?

4. Orientarea activitatii intreprinderii catre obiectivele prioritare:

satisfacerea in conditii optime a nevoilor consumatorilor prin produsele realizate si serviciile prestate;

cresterea rentabilitatii si eficientei economice pe baza cresterii productivitatii si a volumului vanzarilor.

Obiectivele economice ale intreprinderii in conditiile pietei concurentiale definesc scopul si insasi ratiunea existentei intreprinderii iar realizarea lor este conditionata de:

cresterea adaptabilitatii, flexibilitatii intreprinderii raportata la mediu;

promovarea unui mamagement anticipativ;

prevederea si cunoasterea permanent a modificarilor in perspectiva ale pietei;

stabilirea strategiilor optime de actiune.

firma bine condusa trebuie sa fie putenic polarizata catre urmatoarele obiective:

cresterea solvabilitatii, a cifrei de afaceri, a profitului;

mentinerea pe piata;

patrunderea pe noi piete.

Actual, sub raportul obiectivelor, intreprinderea este un organism complex care are ca obiectiv prioritar maximizarea profitului. Ea se confrunta cu o multime de obiective contradictorii ce tin de tactica si strategia dezvoltarii sale si de satisfacerea intereselor proprietarilor, managerilor, salariatilor, interese care pot fi uneori divergente.

Analiza concurentei si a factorilor de monopol nu graviteaza numai in jurul problemei pretului. Profitul nu poate fi considerat singura motivatie in functionarea mecanismului economiei de piata, oricat ar fi el de important.

Concurenta este determinata de multitudinea de forme de comportament ce se realizeaza in cadrul relatiei dintre furnizori pentru captarea interesului unei clientele numeroase.

Pentru definirea acestor forme trebuie avute in vedere urmatoarele:

interesele si aspiratiile clientelei. clientela reprezinta consumatorii productivi/neproductivi cu diverse disponibilitati financiare ce formeaza segmente diferentiate pe piata.

libertatea de a actiona, interesele si aspiratiile producatorilor in calitate de ofertanti. firmele nu actioneaza dupa primul impuls, ci pe baza unor scenarii strategice, cautand sa coreleze interesele curente de asigurare a veniturilor cu cele viitoare de dezvoltare si consolidare a pozitiei lor pe piata, recurgand la un set diversificat de cai si metode.

existenta in mediul economic a unor reglementari juridice, reguli cutumiare, a unor stari psihosociale care impun/favorizeaza anumite actiuni sau comportamente din partea agentilor economici.

În economia de piata concurenta apare ca o necesitate obiectiva facand parte din regulile de joc ale pietei. Activitatea de piata a intreprinderii este marcata de prezenta intreprinderilor concurente care isi disputa oportunitatile oferite de aceleasi piete.

În dubla ipostaza, de cumparator-vanzator, intreprinderile isi plaseaza competitia dintre ele in doua planuri:

isi disputa furnizorii, prestatorii de servicii, disponibilitatea fortei de munca;

disputa clientii urmarind obtinerea celor mai avantajoase conditii in asigurarea resurselor si plasarea produselor pe piata.

Competitivitatea agentilor economici este determinata in principal de calitate, pret, politica de promovare a produselor, reducerea costurilor.

Sistemul relatiilor de concurenta este format din ansamblu raporturilor de interactiune in care intra agentii economici in lupta pentru asigurarea surselor de aprovizionare si a pietei de desfacere.

Gradul de intensitate al concurentei este impus de raportul cerere-oferta, de masura echilibrarii acestui raport si raportul de forte in care se plaseaza pe piata agentii economici.

În general, mijloacele si instrumentele utilizate in relatia de concurenta se pot delimita in jurul a patru piloni ai politicii de marketing:

produs

pret

promovarea produselor,

distributia produselor.

Concurenta directa se manifesta intre firmele ce apar pe piata cu bunuri identice sau putin diferentiate, destinate satisfacerii aceluiasi segment de consumatori. Între acestia diferentierea se realizeaza prin imaginea de marca, prin concurenta dintre marci.

Concurenta indirecta apare intre firmele ce se adreseaza acelorasi nevoi sau nevoi diferite, prin oferta unei game variate de bunuri.

Forta competitiei si implicatia ei asupra rezultatelor intreprinderii depinde de marimea si pozitia economica a celor ce se confrunta.