management turistic si comercial - diagnosticul financiar al s.c. imprimeria alton s.rl. timisoara

 

 

DIAGNOSTICUL FINANCIAR AL

S.C. IMPRIMERIA ALTON S.RL.

TIMISOARA

PREZENTAREA S.C. IMPRIMERIA ALTON S.R.L.

ELEMENTE DE IDENTIFICARE

Denumirea:  S.C. IMPRIMERIA ALTON S.R.L. TIMISOARA

Sediul social: Str. Samuil Micu nr. 7, Timisoara

Telefon/Fax:

Nr. inregistrare:

Cod fiscal:

Forma juridica: - persoana juridica romana

- S.R.L.

- capital integral privat

Durata de functionare: nelimitata

ISTORICUL FIRMEI

Ideea pentru constituirea unei tipografii particulare a aparut in anul 1990. Dupa idee a aparut initiativa si au inceput demersurile: s-a achizitionat o casa, care a trebuit renovata, localizata pe strada Samuil Micu nr.7 intr-un spatiu la intretaierea a doua strazi care permiteau in viitor si extinderea unitatii editoriale.

Tot in aceasta perioada a inceput si achizitionarea primelor utilaje tipografice.

Obiectul de activitate era triplu: productie, comercializare si servicii. Societatea a avut ca asociat unic pe dl. Mircea Tonenchi, de unde a derivat si denumirea MIR(CEA)TON(ENCHI). In prezent sunt doi asociati.

La inceput aceasta tipografie a fost o tiparnita care lucra dupa modelul mestesugar. Totusi chiar atunci in 1990 spiritul de initiativa, harnicia comuna a celor catorva foarte putini, libertatea neingradita in munca si posibilitatea de afirmare au facut sa se execute aici lucrari bune, rentabile si de calitate.

Cea mai buna intelegere a ceea ce a fost si este acum imprimeria ALTON o da paleta produselor realizate aici si incepem cu cele mai mari: registre, mape de birou, caiete, carnete, calendare de perete, albume si bineinteles imprimate de toate felurile, formulare tipizate si netipizate, instructiuni, agende de birou, notesuri de buzunar sau de birou, bibliorafturi, diplome - in cutii sau in suluri, tuburi etc. Produsele de mai mica extindere tipografica poarta denumirea generica de accidente. Acestea si cele mai sus amintite pot fi ornate, cu caractere de litera mai speciala, poleite, aurite, etc. Nu sunt nici acestea putine si amintim carti de vizita, carte de adrese, invitatii de toate categoriile (botez, nunta), scrisori cu antet, plicuri, programe, iarasi de toate felurile si pentru toate domeniile, cataloage, afise, reclame, blok notes-uri, carti postale ilustrate, foi volante, Ex:librisuri, anunturi, pliante, vignete, meniuri, felicitari, stampile, sigilii, bilete de tot felul etc.

DOTAREA

S-a plecat de la o prima masina de tipar offset, de tip Romayor 313 careia i s-au facut reparatii capitale, curatire si reglare. A urmat aparatul de confectionat placile necesare. Pana prin 1995 a avut loc un proces complex de dotare, organizare, extindere a spatiilor, modernizare a sectiilor si angajare a salariatilor. Profilul tipografic de imprimare se facea prin doua modalitati specifice: tipar plan offset si tipar inalt. S-a trecut la amenajarea unei sali de masini cu o suprafata de 100 mp. Aici au fost aduse doua masini de tipar inalt Grafopress (format 28 x 38 cm), o masina de tipar Original Heidelberg, doua masini de stantat format A2 si A3, mese de montaj si de potrivit forme. Dotarea si organizarea sectiilor au crescut impreuna. Asa de pilda, la sectia de legatorie 'Editura' a beneficiat de 10 masini moderne:

masina de impaturat Stahl K 58, masina de cusut cu ata Brehmer 38, masina de cusut cu sarma 'Rapid', masina de taiat carte Trankein, aparat de biguit copertele, presa pneumatica, masina de infoliat la rece, presa mare pentru carte, masini digitale minitipografice de tip Priport, format A3. S-a amenajat insa si o sectie de legatorie 'Mercantilaj' cu 12 utilaje adecvate si mentionam masina de taiat 'Maxima M.H. 80', masina de adunat 5 statii, coli tiparite, masina de cusut cu sarma, masina de inseriat Contagor 470, foarfeca de mucava, masina de rotunjit cotor, masina de stantat, gaurit, aparat de uns cu ulei, de biguit, rotunjit s.a.

Efortul editurii de achizitionare este permanent si inainteaza catre procedeele si masinile moderne asa incat la masinile mari de taiat, poleit, prese mari si mici si aparate Priport de minitipografie digitala, aparate de confectionat stampile noi, masini de copiat placi tip 'SACS', apoi masina de ascutit cutite pentru cele cateva masini mari si mijlocii etc. Prodigioasa activitate este explicata prin dotarea editurii cu computere performante mari si mici, organizarea unor sectii de calculatoare cu aparate care erau de mare capacitate cu toate programele necesare executarii unei activitati fara plafonari. Acestea executa, prin cei ce le manuiesc, culegere de texte si prelucrarea acestora, fotoreproducerea imaginilor, puncte de raster, tonuri si semitonuri a cernelurilor tipografice, montaje electronice pagini cu imagini color si texte in montaje pe film etc. Dotarile se prelungesc si in unitati in afara editurii: xeroxuri performante la Universitate, la librarii. Au trebuit apoi cumparate electrostivuitoare pentru transport sau la descarcare-incarcare de materiale, transpalet pentru inaltime si pana la masinile 'Dacia' pentru transport.

Chiar daca nu vom cuprinde in aceasta privire panoramica toate sectiile, birourile de comenzi, magaziile de materiale si cele de depozitare a produselor, atelierelor sau incaperilor consacrate aparaturii si instalatiilor electronice - va trebui sa retinem complexitatea in care sunt angrenati oamenii, specialistii, angajatii competenti etc. Aceste dotari vor putea asigura nu numai productia,ci si calitatea, bunul gust, estetica a ceea ce creeaza ALTON la tipografie, legatorie, imprimerie, la carte si editiile diverse, inclusiv la ziare.

OBIECTUL DE ACTIVITATE

S.C.IMPRIMERIA ALTON S.R.L. are urmatorul obiect de activitate:

1. Productie privitoare la editare, tiparire si legare de carte, tiparire de imprimate, invitatii, carti de vizita, pliante, reclame, restaurare de manuscrise si tiparituri, cu comercializarea acestora en-gros si en-detail, produse de papetarie;

1.Activitate de depozit, intermediere, informare, documentare si traducere;

2.Productia in toate domeniile admise de legea romana.

MISIUNEA ORGANIZATIEI

In definirea filozofiei firmei elementul definitoriu este abordarea pragmatica a problemelor si, deosebit de important, o viziune clara a ceea ce se intampla atat in viitorul apropiat dar mai ales indepartat (5-10 ani) in domeniul activitatilor tipografice.

Prin natura produselor distribuite organizatia se adreseaza unui numar foarte mare de clienti si de foarte multe tipuri, avand ca si clienti activi si potentiali toate firmele care utilizeaza documente tipizate si documente fiscale.

O remarca ce consider ca are o importanta mare este faptul ca S.C. IMPRIMERIA ALTON S.R.L. lucreaza atat in regim de producator si distribuitor unic,cat si in regim de concurenta directa, aceleasi produse fiind produse si distribuite si de alte firme in aceeasi zona, acest lucru obligand S.C. IMPRIMERIA ALTON S.R.L. sa fie o firma flexibila si sa aiba o orientare clara catre client.

Incepand cu 1998, ALTON a obtinut in fiecare an abilitarea Imprimeriei Nationale pentru tiparirea documentelor fiscale cu regim special personalizate (produse ce fac oferta unica).

Principiile respectate in organizatia ALTON sunt: 

- corectitudinea fata de client

- loialitatea angajatilor fata de firma

- nici un angajat nu este de neinlocuit

- sa incurajeze mandria angajatilor ca apartin organizatiei

- sa negocieze dur si corect cu furnizorii si clientii

- sa lupte viguros cu concurenta

- sa se asigure ca toti angajatii inteleg pe deplin ceea ce li se cere si pentru ce li se cere

- sa incurajeze mandria fata de realizarile personale si ale grupului.

In calitate de tipografie si editura misiunea S.C. IMPRIMERIA ALTON S.R.L. este de a fi recunoscuta drept una dintre cele mai bune organizatii din judetul Timis si din judetele vecine in tiparirea cartilor, tiparirea documentelor tipizate si fiscale.

Pentru realizarea acestui obiectiv este necesara o segmentare a pietei in vederea determinarii segmentului tinta.

Principalii clienti ai Imprimeriei ALTON pot fi grupati astfel:  - societati comerciale;

- universitati; licee, scoli

- autori - persoane fizice

- edituri;

- primarii;

- spitale, cabinete medicale, etc

Nu putem stabili decat o ierarhizare a acestor segmente, diferentele procentuale dintre acestea sunt mici. Astfel, pe primul loc clasam autorii de carti, apoi societatile comerciale si intre celelalte segmente nu putem stabili o ierarhie deoarece vanzarile pentru fiecare dintre acestea difera de la luna la luna.

Intreprinderile de succes trebuie sa aiba capacitatea de a veni in intampinarea nevoilor consumatorilor intr-un mod economic si comod, in conditiile unei comunicari eficiente.

Se urmaresc obiective cum ar fi :
- profitabilitate

- cresterea vanzarilor

- cresterea cotei de piata

- diminuarea riscului

- inovarea

- reputatia

STRUCTURA ORGANIZATORICA

S.C. IMPRIMERIA ALTON S.R.L. este administrata de catre administratorul societatii, dl. Tonenchi Mircea, acesta fiind asociat cu dl. Tonenchi Vlad. Administratorul va prelua conform legii, atributiile adunarii generale, putand lua orice decizii privind activitatea societatii.

Compartimentele functionale si de productie din cadrul S.C. IMPRIMERIA ALTON S.R.L. sunt urmatoarele:

• In subordinea exclusiva a managerului

* administrativ- intretinere

* aprovizionare

* resurse umane

* manager productie

* director comercial

* contabilitate

* contractare carti

* contractare imprimate

* calitate

• In subordinea managerului de productie:

* compartiment tehnic

• In subordinea sefului compartimentului tehnic sunt urmatoarele departamente:

* creatie - tehnoredactare

* pregatirea formei - imprimare

* tipar offset

* tipar inalt

* legatorie

* expeditie

Modul de subordonare a compartimentelor functionale si de productie fata de functiile de conducere ale societatii este cel prevazut prin organigrama tip, prezentata in anexa 1.

PIATA SOCIETATII

Mediul concurential 

Piata este primul factor al mediului concurential. Pietele sunt constituite din cumparatori, iar acestia difera intre ei din unul sau mai multe puncte de vedere.

Principalul scop al segmentarii pietei este de a da posibilitatea unei organizatii sa-si concentreze eforturile asupra celor mai promitatoare oportunitati. 

Principalele piete ale organizatiei se regasesc in:  - societati comerciale

- universitati, licee, scoli  - administratii publice - persoane fizice autorizate si neautorizate

Criteriile de segmentare au fost dupa produsele fabricate respectiv dupa volumul desfacerilor.

Fiecare egment indeplineste trasaturile unui segment util: marime, identitate, relevanta, acces.

Segmentele au fost enumerate si ordonate in ordinea importantei si a perspectivelor de crestere a fiecarui segment.

Cel de-al doilea factor al mediului concurential este structura concurentiala. Cele 5 forte principale care influenteaza profitabilitatea unei ramuri sunt:

ramura economica (lupta pentru pozitie e purtata intre concurentii existenti),  furnizorii (puterea de negociere a acestora)

cumparatorii

inlocuitorii (amenintarea e reprezentata de inlocuitorii produselor/serviciilor)

nou sositii.

In cazul firmei ALTON intensitatea competitiei depinde de urmatorii factori:

nu exista multi concurenti apropiati ca forta

cresterea slaba a pietei in Romania

costuri fixe mari si nevoia de a mentine volumul vanzarilor ridicat

costurile de renuntare sunt mari

Amenintarea din partea noilor sositi este nesemnificativa in cazul producerii si distributiei de documente fiscale personalizate (pentru completare manuala), dar nici pentru celelalte produse amenintarea nu este foarte mare. Totusi, pentru produsele de papetarie trebuie conceputa o strategie de marketing mai agresiva pentru a face fata concurentei, care in aceasta ramura devine tot mai puternica (exista tot mai multi inlocuitori).

Ca si strategie se spera intr-o crestere mai rapida a consumului general decat puterea de absortie a inlocuitorilor.

In ceea ce priveste puterea de negociere a cumparatorilor respectiv a furnizorilor in cazul concret ALTON, acesta se afla la organizatia ALTON.

Concurentii sunt celelalte mari tipografii, edituri si firme de distributie a imprimatelor tipizate si a documentelor fiscale din judetul Timis: Grafoprint, Timlibris (pentru distribuirea imprimatelor si documentelor fiscale), Editura Brumar, Editura Marineasa (pentru tiparirea si editarea cartilor), etc, avand un potential ridicat, dar ca si pozitie pe piata firma ALTON se afla pe locul 2 - 3 in randul tipografiilor din zona de vest a tarii.

Principalii furnizori si clienti

Furnizorii sunt de pe teritoriul Romaniei si foarte rar se apeleaza la importuri doar pentru piese de schimb necesare masinilor de tiparit achizitionate tot din import.

Principalii furnizori ai Imprimeriei ALTON sunt:

Romanian Paper Distributions - colaborarea dureaza de mai bine de 8 ani; principalul furnizor de hartie si carton

Heidelberg Druckmaschien - colaborarea dureaza de mai bine de 7 ani; furnizorul unic de placi tipografice.

Atat RPD cat si Heidelberg, principalii furnizori de materie prima ai Imprimeriei, acorda termene de plata a facturilor de 45 zile si discount-uri suplimentare pentru plata cash si pentru cantitati mari achizitionate, situatie considerata favorabila.

* Europapier - colaborare de peste 2 ani pentru achizitionare de hartie si carton

* M.T.BL ROM - furnizor de filme tipografice

ADMA Ink Bucuresti - furnizor de cerneala

ETA 2U - tehnica de calcul

Sinalagmatic - materiale auxiliare, accesorii

Cards Distributions - invitatii, etc

Clientii sunt de pe teritoriul Romaniei, existand relatii traditionale puternice cu beneficiari puternici si de perspectiva. Dintre clientii Imprimeriei ALTON ii enumeram pe cei mai importanti: S.C. Diasol S.A., S.C. Dasler S.R.L., Casa Auto Timisoara, Elba, Moda Tim, RTFC Calatori CFR, Editura Orizonturi Universitare, Universitati, Grupuri Scolare, Licee, Asociatii, Spitale, Primarii si autorii de carti, a caror comenzi reprezinta aproximativ 25% din volumul vanzarilor.

Fundamentarea strategiei comerciale

Strategia de marketing este specifica segmentelor de piata pe care intreprinderea va actiona in vederea diferentierii si pozitionarii pe piata si prezinta modul in care agentul

economic va actiona asupra elementelor mixului de marketing in vederea indeplinirii obiectivelor stabilite.

O strategie de marketing consta pe de o parte din obiectivele generale,iar pe de alta parte din indicarea masurilor ce trebuie luate.

Intreprinderile aflate in competitie au un avantaj atunci cand satisfac mai bine nevoile clientilor decat concurentii lor. Referitor la concurenta se pot deosebi doua dimensiuni in orientarea de baza a unei politici de marketing:

- adaptare si diferentiere

- comportament agresiv si defensiv

In literatura de specialitate au fost prezentate mai multe sistematizari de alternative strategice (Igor Ansoff, J. Becker, Michael E. Porter). Strategiile comportamentale elaborate si propuse in lucrarile lui Michael E. Porter sunt:

- strategia celor mai mici costuri totale - prin care activitatea e indreptata catre
obtinerea celor mai mici costuri de productie si distributie pentru ca preturile produselor
realizate sa fie sub cele ale concurentei, scopul fiind obtinerea unei cote de piata cat mai mare.

Problema pe care o ridica aceasta strategie o constituie aparitia altor intreprinderi cu costuri si mai mici. Iesirea dintr-o asemenea situatie consta in obtinerea celor mai mici costuri dintre concurentii care au adoptat strategii de diferentiere sau de concentrare.

- strategia de diferentiere - presupune ca intreprinderea sa-si indrepte eforturile asupra obtinerii unor performante superioare cu privire la avantajele oferite clientilor, cum ar fi: un produs cu insusiri mai bune, un produs care le da credinta ca nu-si asuma nici un risc prin achizitionarea lui, un termen redus de livrare a comenzilor, timp redus de selectare si alegere a produsului dorit.

- strategia de concentrare - prin care intreprinderea se va concentra asupra unuia sau mai multor segmente inguste de piata si nu asupra pietelor mari. Cunoscand nevoile specifice ale acestor segmente intreprinderea poate opta pentru una din strategiile mentionate anterior.

Din punct de vedere structural o strategie de marketing are cinci componente:

- strategia de piata

- strategia de produs

- strategia de pret

- strategia de distributie

- strategia de comunicare

Strategia de piata reprezinta nucleul strategiei de marketing. Ea poate fi exemplificata pe baza atitudinilor intreprinderii analizate - Imprimeria ALTON - fata de principalele caracteristici si dimensiuni ale pietei, si anume :

- fata de dinamica pietei se adopta strategia de crestere. Piata in dezvoltare si
potentialul ridicat favorizeaza strategia de crestere adoptata de firma si presupune ca indicele volumului vanzarilor firmei sa devanseze indicele de crestere a dimensiunii pietei.

- fata de structura pietei se opteaza pentru o strategie nediferentiata

- fata de schimbarile pietei se manifesta o strategie adaptiva

- fata de nivelul concurentei strategia este ofensiva

Strategia de produs adoptata este cea a diversificarii gamei de produse comercializate, dar in asa fel incat sa asigure atat cresterea vanzarilor cat si a cotei de piata.

In ceea ce priveste politica de pret, pentru maximizarea cifrei de afaceri si a profitului se procedeaza la diferentierea pretului produselor in functie de particularitatile segmentelor de piata carora se adreseaza. Diferentierea are la baza si diferentele de calitate existente intre produse. Societatea ALTON incearca prin politica sa sa anticipeze si sa fructifice in avantajul sau reactiile pietei, orientandu-si preturile dupa concurenta astfel incat acestea sa fie in permanenta cu cateva procente sub cele ale concurentei.

Pentru distributie firma are deja 5 puncte de desfacere a produselor situate in zone cu vad comercial ridicat.

Referitor la strategia de comunicare se poate spune ca firma este deja un nume binecunoscut in Timisoara.

Alegerea strategiei depinde si de rolul pe care intreprinderea il are pe piata si anume de 'lider', 'urmaritor' sau 'speculant'. Luand in considerare produsele pe care le distribuie putem spune ca firma ALTON ocupa pozitia de 'leader' pentru tiparirea documentelor fiscale personalizate pentru scriere manuala, deoarece este singura tipografie din judet care a obtinut abilitarea Imprimeriei Nationale pentru acestea. Un concurent important este GrafoPrint care produce insa documente fiscale personalizate pentru computer. Pentru celelalte produse ALTON ocupa pozitia de urmaritor.

In final, in procesul de elaborare a strategiei va trebui sa se tina cont de tendintele conjuncturii globale si de atacurile carora intreprinderea trebuie sa le faca fata.

Oricare ar fi strategia de marketing aleasa ea trebuie transpusa in programe de marketing. In aceasta etapa se vor adopta decizii referitoare la mixul de marketing, la nivelul cheltuielilor de marketing si la destinatia fondurilor de marketing.

Intreprinderea trebuie sa decida asupra nivelului optim al cheltuielilor de marketing necesar atingerii obiectivelor specifice. Bugetul de marketing se stabileste ca pondere din totalul vanzarilor programate si va fii repartizat in diversele elemente ale mixului de marketing - setul de instrumente de marketing pe care intreprinderea le utilizeaza pentru a-si atinge obiectivele de marketing pe piata tinta. Acest mix de marketing e alcatuit din 4 factori: pret, produs, distributie, promovare;elementul de baza fiind produsul.

Intreprinderile de succes trebuie sa aiba capacitatea de a veni in intampinarea nevoilor consumatorilor intr-un mod economic si comod, in conditiile unei comunicari eficiente.

Avantaje competitive

In calitate de tipografie si editura misiunea noastra este de a fi recunoscuti drept una dintre cele mai bune organizatii din zona de vest a tarii in acest domeniu de activitate. Acest lucru poate fi realizat printr-o oferta unica de vanzare (USP)

Oferta unica de vanzare (USP) se refera la particularitatile si avantajele produsului oferit care-l fac sa se deosebeasca de restul produselor. Rostul USP este de a ne asigura ca produsul oferit ii atrage pe cumparatori mai mult decat produsele concurentilor.

Esenta produsului sau serviciului

Cumparatorii cauta sa achizitioneze produse sau servicii care le pot satisface o cerinta sau o dorinta actuala.

Organizatia ALTON exista pentru a-i servi pe clientii sai care au nevoie sau doresc: produse de larg consum, de o calitate superioara, intr-o cantitate optima, la timpul potrivit, la locul potrivit, la un pret competitiv.

Oferta unica de vanzare

Oferta este unica prin produsul in sine pentru produsele la care firma este unic producator si distribuitor in judet - documente fiscale personalizate pentru scriere manuala. Pentru produsele la care exista 2, 3 producatori si/sau distribuitori oferta este unica prin faptul ca detinem 5 magazine in Timisoara amplasate in diferite zone ale orasului cu vad comercial (acestea asigurand o aprovizionare exact la timp si oricat de des este nevoie). De asemenea, termenul in care este asigurata livrarea ne diferentiaza de concurentii nostrii.

Un alt aspect foarte important care ne face oferta atractiva pentru anumiti clienti este faptul ca deja operam cu acestia pe anumite produse, iar introducerea unui furnizor nou (pentru nevoi de produse noi) pentru ei creeaza costuri suplimentare.

Rolul produsului sau serviciului ales

O metoda de intocmire a unui portofoliu echilibrat de produse sau servicii, se bazeaza pe utilizarea unei matrici de crestere a segmentului de piata, pusa la punct de Boston Consulting Group.

Pozitia fiecarui produs din matrice indica rata de crestere a segmentului de piata caruia i se adreseaza produsul si cota sa de prezenta pe piata.

Fig. Nr. 1.1. Matricea Boston Consulting Group

Fiecare cerc reprezinta un produs sau serviciu. Marimea cercului este proportionala cu volumul vanzarilor pe unitate de produs. Matricea ofera un cadru pentru determinarea produselor care consuma fondurile organizatiei si cele care contribuie la refacerea lor.

'Semne de intrebare' - trebuie gandit bine daca se investeste sau nu in ele; in aceasta categorie se poate incadra serigrafia si confectionarea de cutii.

'Starurile' - un semn de intrebare cu succes pe piata devine star. Sunt in general utilizatori de fonduri; ALTON a achizitionat in cursul anului 2003 o masina de inscriptionat CD - uri, prognozand pentru viitor o crestere a cererii pentru carti in format electronic.

'Vaci de muls' - generator net de bani

- produs lider pe piata sa, beneficiaza de economie de scara si de o marja ridicata de profit

- la ALTON 'vaci de muls' sunt: cartile (permanent), agende, calendare (periodic)

Evolutia productiei de carti la ALTON poate fi sintetizata astfel (ca numar de titluri aparute; tirajele pentru fiecare difera):

'Pietre de moara' - produc profituri limitate sau chiar pierderi

- pot sa fi fost 'vaci de muls' care si-au pierdut calitatatea de lider

Portofoliile neechilibrate au fie prea multe 'pietre de moara' sau 'semne de intrebare', fie prea putine 'staruri ' sau 'vaci de muls' fie ambele situatii.

Evolutia dorita a produselor in cadrul matricei este:

Fig. Nr. 1.2. Matricea Ansofft

Strategia curenta aplicata utilizand matricea Ansofft:

Ceea ce ofera o organizatie este determinata de calitatile sale, de posibilitatile si resursele pe care le are la dispozitie. Pentru a pune la punct o strategie trebuie sa examinam atat resursele interne cat si oportunitatile si amenintarile externe.

Dupa ce evaluam cum stam cu produsul - serviciul aplicandu-i un audit si examinandu-l in functie de cele opt criterii de calitate putem cauta cea mai adecvata strategie care sa fie in masura sa duca la indeplinirea obiectivelor.

Este necesar mai intai sa ne analizam punctul de plecare, care poate influenta masura in care suntem in stare sa urmam una sau alta din strategiile de produs formulate mai jos:

• a)  Penetrarea pietei - o mai buna utilizare a activelor existente in firma
• b)  Extinderea pietei - gasirea altor tipuri de cumparatori sau diversificarea canalelor de distributie
• c)  Dezvoltarea de produse - realizarea unor produse noi sau imbunatatite destinate aceleasi piete.
• d)  Diversificarea - vinderea unui produs nou pe o piata noua.

Strategia curenta aplicata este penetrarea pietei sub mai multe forme, acestea urmand unei perioade de extindere a pietei care a avut loc cu cativa ani in urma.

Decizia privitoare la strategia adoptata se bazeaza pe :

-ceea ce putem oferi

-ceea ce solicita cumparatorii

-ceea ce face concurenta, precum si influentele politice, economice.

Concret, pentru perioada urmatoare, S.C. Imprimeria ALTON S.R.L. va deschide noi puncte de lucru in special pentru preluarea comenzilor de documente fiscale personalizate. Dezvoltarea sectorului de personalizare a documentelor fiscale este inevitabila avand in vedere faptul ca vor deveni obligatorii incepand cu 01 iunie 2005. Concurenta in acest domeniu este foarte redusa.

In urma unui studiu de piata s-a format ideea dezvoltarii la ALTON a unei linii de productie cutii de serie mica. Singurul concurent este firma Helicon, dar care este orientata spre productia de serie mare si foarte mare.

ANALIZA STRUCTURII FINANCIARE A PATRIMONIULUI

Analiza ratelor de structura ale bilantului vizeaza evidentierea raporturilor care exista intre diferite elemente patrimoniale precum si a mutatiilor care se produc in legatura cu mijloacele economice si cu sursele de finantare ale acestora.

Ratele de structura se calculeaza ca raport intre un post (sau grupa de posturi) din active sau pasive si totalul bilantier, precum si ca raport intre elementele de active sau pasive si nivelul total al grupelor din care fac parte.

Se porneste de la premisa ca un nivel ridicat al cifrei de afaceri nu poate fi realizat de o firma mica care dispune de un patrimoniu nesemnificativ si in plus patrimoniul respectiv trebuie sa aiba o structura adecvata si sa fie utilizat in mod eficient.

ANALIZA RATELOR DE STRUCTURA ALE ACTIVULUI

Aceste rate evidentiaza, in marimi relative, modul de structurare a mijloacelor economice din activul bilantier in functie de rolul si destinatia lor in procesul productiv, precum si in functie de durata utilizarii acestora.

Tabelul 2.1. Ratele de structura ale activului

Studiul ratelor de structura ale activului poate evidentia:

- destinatia economica a capitalului investit;

- gradul de lichiditate a capitalului investit;

- capacitatea intreprinderii de a-si modifica structura activului sub actiunea factorilor conjuncturali.

Fiecare din aceste doua rate se pot structura pe subrate (tabelul 2.1.).

Rata activelor imobilizate - masoara gradul de investire a capitalului si se calculeaza ca raport intre activele imobilizate (AI) si activele totale ale firmei (AT).

Rata activelor imobilizate scade pe intreaga perioada de analiza cu 18% in 2007 fata de 2005, diminuand gradul de imobilizare a activului. Ponderea covarsitoare a activelor imobilizate este data de cele corporale (80%). Tendinta este de reducere a valorii ca urmare a reducerii investitiilor si de reducere si a ponderii (doar cu 3%), lasand loc imobilizarilor necorporale si financiare, care au o evolutie crescatoare. Avand in vedere ca rata imobilizarilor corporale reflecta ponderea investitiilor materiale in total investitii si indica si flexibilitatea firmei la schimbarile cerintelor pietei si a tehnologiilor, se ajunge la concluzia ca politica de investitii a firmei este nefavorabila, tinand cont si de domeniul de activitate. Trebuie investit in imobilizari corporale necesare activitatii de productie care pe termen lung sa asigure cresterea valorii adaugate si cresterea competentelor calitative ale produselor in raport cu concurenta si cerintele pietei. Totusi, in structura imobilizarilor corporale ponderea mijloacelor fixe productive a crescut pe intreaga perioada analizata, dar nu suficient pentru a acoperi gradul de uzura fizica si morala, care a crescut in 3 ani cu 44%. Pentru a intelege mai bine importanta gradului de depreciere a imobilizarilor corporale, in special a mijloacelor fixe productive, precizam ca acestea au crescut la valoare bruta cu 41% in 3 ani in timp ce la valoare neta au crescut doar cu 12% in 3 ani. Pe ansamblu randamentul imobilizarilor corporale se mentine constant.

Rata activelor circulante - exprima in marimi relative nivelul capitalului imobilizat in procesul de exploatare si depinde de specificul activitatii. Rata activelor circulante arata ponderea pe care o detin utilizarile cu caracter ciclic in total patrimoniu si masoara indirect si gradul de lichiditate al patrimoniului.

Ponderea activelor circulante in activul total este un indicator de structura. Daca odata cu cresterea ponderii activelor circulante nu se realizeaza o crestere a eficientei utilizarii acestora si a activului total situatia este nefavorabila.

Rata activelor circulante are o evolutie crescatoare datorata cresterii exagerate a ratei stocurilor aferente aprovizionarii pe fondul diminuarii tuturor celorlalte rate de structura ale activelor circulante. Compararea evolutiei ratei stocurilor aferente aprovizionarii (de la 52,1% in 2005, 58,1% in 2006 si 82,1% in 2007) cu rata stocurilor aferente activitatii de baza (este nula) si cu evolutia ratei stocurilor aferente desfacerii (47,9% in 2005, 41,8% in 2006 si 17,9% in 2007) ajungem la concluzii nefavorabile. O explicatie ar fi estimarea cresterii productiei pe baza de comenzi care presupune eliminarea stocurilor de produse finite, acestea trecand din productie direct in desfacere, fara stocaj. Situatia este considerata normala cand stocurile nu depasesc 50% din total active circulante. Evolutia ratei stocurilor este, in concluzie, nefavorabila (48,8% in 2006) deoarece la sfarsitul perioadei de analiza rata se situeaza foarte aproape de limita, iar viteza de rotatie a stocurilor s-a diminuat foarte mult.

Ponderea activelor circulante in activul total este un indicator de structura. Daca odata cu cresterea ponderii activelor circulante nu se realizeaza o crestere a eficientei utilizarii acestora si a activului total situatia este nefavorabila.

Rata creantelor arata ponderea creantelor pe care le are firma in total active circulante.Gradul lor de lichiditate este mai mare decat cel al stocurilor. Nivelul indicatorului scade in 2006 fata de 2005 cu 40%, iar in 2007 fata de 2005 scade cu 34,3%. In structura creantelor clientii au pondere dominanta (aprox. 90%). La o prima impresie reducerea nivelului indicatorului reflecta sporirea lichiditatii datorata reducerii acumularilor de creante. La o analiza mai profunda observam ca viteza de rotatie a creantelor a scazut, iar stocurile au crescut. Apreciem acest fapt ca fiind negativ.

Rata disponibilitatilor banesti arata ponderea activelor celor mai lichide in total active circulante, adica gradul de lichiditate imediata a activelor curente. Nivelul minim acceptat este de 25% in total active circulante. Nivelul optim este de 10% din total activ. Este puternic influentat de raportul dintre durata medie de incasare a creantelor si durata medie de achitare a obligatiilor.

In perioada analizata, rata disponibilitatilor banesti prezinta o tendinta de diminuare mai accentuata in 2007 fata de anii anteriori (cu 41,4% fata de 2006 si cu 45,2% fata de 2005). Situatia se datoreaza diminuarii disponibilului din casierie in marimi absolute cu 99,5% in 2006 fata de anii anteriori si a diminuarii disponibilului din contul curent in marimi absolute cu 88,5% in 2007 fata de 2006 si respectiv cu 86,4% fata de 2005.

In primii doi ani de analiza ponderile disponibilului din casierie si conturi curente si ponderile altor valori sunt relativ constante si depasesc nivelul considerat optim de 10% din total activ. In 2007 situatia se inrautateste considerabil, ponderea altor valori de trezorerie (avansuri de trezorerie) creste cu doar 26% insuficient pentru acoperirea reducerii ratei disponibilului cu 84,2%.

La sfarsitul perioadei de analiza ponderea disponibilului in total activ este de 9,4% mai mica decat nivelul considerat optim (10%).

Concluzie: Ratele de structura ale activului arata o structura destul de buna a resurselor imobilizate si o structura mai putin buna a resurselor temporare; firma se confrunta cu grave probleme de lichiditati.

ANALIZA RATELOR DE STRUCTURA ALE PASIVULUI

Tabelul 2.2. Ratele de structura ale pasivului

Ratele de structura ale pasivului evidentiaza modul de structurare a surselor de finantare in functie de provenienta si de gradul de exigibilitate al acestora. Prin nivelul acestor rate se poate identifica, la un moment dat, existenta sau inexistenta unei structuri financiare adecvate pentru intreprinderea analizata, rezultat al politicii financiare promovate de managementul acesteia.

Ratele de structura ale pasivului reflecta trei principale aspecte legate de finantarea intreprinderii:

-stabilitatea financiara;

-autonomia financiara;

-gradul de indatorare.

Rata stabilitatii financiare reflecta masura in care firma dispune de resurse financiare cu caracter permanent fata de total resurse. Preponderenta capitalului permanent in resursele financiare reflecta caracterul permanent al finantarii activitatii conferind grad ridicat de siguranta prin stabilitate in finantare. Valoarea minima, care ofera o stabilitate acceptabila, pentru o firma industriala, este de 50%.

Firma se confrunta cu probleme in ceea ce priveste stabilitatea financiara, pe intreaga perioada de analiza rata stabilitatii financiare se situeaza sub limita de 50% (30,6% in 2005; 26% in 2006; 35,8% in 2007). O usoara tendinta de sporire a ratei se poate observa in ultimul an, situatie datorata maririi capitalului social cu 49%. De mentionat este faptul ca firma a finalizat in 2007 contractele de leasing financiar si contractelor de credit pe termen mediu, rezultand o rata a indatorarii la termen egala cu zero.

Rata autonomiei financiare globale arata gradul de independenta a societatii. Se considera ca existenta unui capital propriu de cel putin 1/3 din pasivul total constituie o premisa esentiala pentru autonomia financiara a societatii.

Indicatorul reprezinta 1/6 din pasivul total in primii doi ani de analiza, mult sub nivelul recomandat. In ultimul an societatea s-a redresat din acest punct de vedere, rata autonomiei financiare globale atingand nivelul de 35,8%.

Rata indatorarii globale reflecta ponderea tuturor datoriilor pe care le are unitatea in pasivul total al acesteia. Valoarea maxim admisibila a acestui indicator poate fi 66% desi se considera ca o valoare de 50% este mai sigura.

Indicatorul prezinta o tendinta de reducere (cu 23%) in ultimul an fata de cei precedenti, situatia ameliorandu-se. Cu toate acestea, nivelul ratei de indatorare globala este ridicat, 64,2% - prezinta pericol asupra situatiei financiare a societatii. In structura ratei, se observa ca datoriile pe termen scurt au pondere majoritara, in ultimul an ajungand la 100%. Dupa cum am mai precizat, in cursul anului 2007 s-au incheiat sau urmeaza sa se finalizeze intr-o perioada mai mica de un an, contractele de leasing financiar si nu au fost contractate alte credite pe termen mediu si/sau lung.

Concluzie: Din punctul de vedere al ratelor de structura ale pasivului care reflecta modul de formare a resurselor financiare pe termene si surse de provenienta, consideram ca firma are o structura nesatisfacatoare cu un grad redus de stabilitate si autonomie financiara. Tendinta este de crestere prin neapelarea la imprumuturi bancare pe termen mediu si lung.

ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR

In sens general, prin echilibru se intelege o stabilitate a unei situatii, o armonie intre elementele componente ale unui sistem, ceea ce in plan financiar implica armonizarea surselor financiare cu nevoile financiare ale intreprinderii.

Analiza echilibrului financiar al unei intreprinderi poate fi efectuata cu ajutorul indicatorilor de echilibru si cu ajutorul ratelor de finantare.

Echilibrul financiar exprima egalitatea dintre sursele financiare si mijloacele economice necesare desfasurarii activitatii de exploatare si comercializare, pe termen lung si scurt.

Analiza echilibrului financiar poate avea doua abordari si anume:

-o abordare statica - indicatorii echilibrului financiar sunt calculati pe baza bilantului financiar si reflecta o imagine statica a modului de realizare a echilibrului financiar;

-o abordare dinamica - indicatorii echilibrului financiar sunt calculati pe baza bilantului functional, iar echilibrul financiar este privit din perspectiva continuarii activitatii.

La nivelul unei intreprinderi, analiza statica a echilibrului financiar se poate realiza la trei nivele:

• echilibru pe termen lung, cand se compara resursele permanente cu utilizarile permanente si cand pentru masurarea echilibrului se foloseste indicatorul 'fond de rulment';
• echilibru pe termen scurt, cand se compara resursele temporare cu utilizarile

temporare, iar indicatorul folosit este 'necesarul de fond de rulment';

echilibrul curent, cand se urmareste nivelul trezoreriei, prin compararea disponibilitatilor cu nivelul creditelor bancare temporare.

ECHILIBRUL INTRE RESURSELE SI UTILIZARILE PERMANENTE

Fondul de rulment net reprezinta excedentul de resurse financiare care se degaja in urma acoperirii activelor permanente din resurse permanente si care poate fi folosit pentru finantarea nevoilor curente.

Fondul de rulment mai poate fi definit si ca excedentul de active circulante peste valoarea datoriilor pe termen scurt, reprezentand marja de securitate in privinta finantarii activelor circulante.

Fondul de rulment (FR) este compus din:

- fondul de rulment propriu (FRP) care reprezinta partea din capitalurile proprii care depasesc valoarea imobilizarilor nete si care sunt destinate finantarii activelor circulante;

- fondul de rulment strain (FRS) care reprezinta partea din datoriile pe termen mediu si lung care depasesc valoarea imobilizarilor nete si care sunt destinate finantarii activelor circulante.

Ca regula generala a echilibrului financiar al intreprinderii, capitalul permanent trebuie sa acopere activele imobilizate si o parte a activelor circulante, deoarece pentru a putea functiona are nevoie, pe langa cladiri, masini si instalatii, si de un stoc minim de materii prime materiale, productie in curs de fabricatie, respectiv produse finite.

Daca se considera ca stocurile si creantele care se reconstituie permanent pot fi considerate nevoi permanente, atunci acestea necesita resurse permanente de finantare.

Finantarea activelor circulante se realizeaza prin existenta fondului de rulment, care se determina prin doua modalitati:

a) pornind de la elementele cuprinse in partea superioara a bilantului, ca diferenta intre capitalul permanent si imobilizarile nete:

FR = CP - Ain

Fig. 3.1.Fondul de rulment financiar (calculat pe partea de sus a bilantului)

In aceasta acceptiune, fondul de rulment reprezinta excedentul de resurse permanente care asigura finantarea activelor circulante. Acest excedent de resurse permanente degajat de partea de sus a bilantului este folosit pentru acoperirea nevoilor de finantare din partea de jos a bilantului, fiind destinat reinnoirii activelor circulante.

b) pornind de la elementele cuprinse in partea de jos a bilantului, ca diferenta intre activele circulante si datoriile pe termen scurt:

FR=Ac-DTS

Fig. 3.2.Fondul de rulment financiar (calculat pe partea de jos a bilantului)

In aceasta acceptiune, fondul de rulment evidentiaza surplusul activelor circulante in raport cu datoriile temporare sau partea activelor circulante nefinantata de resursele pe termen scurt si care este finantata de resurse permanente.

Indiferent de modalitatea de calcul, fondul de rulment apare ca o 'marja de securitate financiara', care permite intreprinderii sa faca fata, fara dificultate, diverselor riscuri care se manifesta pe termen scurt.

Pe plan economic, retinem faptul ca doar definitia prin partea de sus a bilantului este semnificativa, deoarece reflecta echilibrul pe termen lung.

Daca luam in considerare structura capitalului permanent, care este format din capital propriu si capital imprumutat, fondul de rulment poate fi propriu (FRP) si imprumutat (FRI), evidentiind masura in care capitalul propriu asigura echilibrul financiar, respectiv gradul de autonomie al intreprinderii.

FRP = Capital propriu - Active imobilizate nete

sau FRP = FR - imprumuturi pe termen mediu si lung

FRI = FR-FRP

Fondul de rulment propriu reprezinta excedentul capitalurilor proprii in raport cu imobilizarile nete, pe cand fondul de rulment imprumutat reflecta masura indatorarii pe termen lung pentru finantarea nevoilor pe termen scurt.

Tabelul nr.3.1. Indicatorii echilibrului intre resursele si utilizarile permanente

Fondul de rulment in perioada analizata inregistreaza valori negative ceea ce inseamna ca intreprinderea nu dispune de resurse permanente pentru a-si acoperi o parte din necesitatile temporare (active circulante). Evolutia indicatorului este crescatoare si se datoreaza cresterii capitalurilor permanente pe seama cresterii capitalului propriu. Aceasta evolutie se explica si prin cresterea intr-un ritm mai redus a imobilizarilor nete (109%) fata de ritmul cresterii capitalului permanent (157%).

Un fond de rulment mai mic decat zero, adica valoarea activelor circulante este mai mica decat valoarea datoriilor pe termen scurt inseamna ca transformarea activelor circulante in lichiditati nu acopera datoriile pe termen scurt, ceea ce determina intreprinderea sa apeleze la imprumuturi pe termen scurt pentru a-si onora obligatiile de plata. Mai mult decat atat, o parte a activelor imobilizate sunt acoperite tot din datorii pe termen scurt, intreprinderea nedispunand, in acest caz, de nici o marja de securitate pe termen scurt, reprezentata de active lichide excedentare. Aceasta stare reflecta un dezechilibru financiar ce insa trebuie analizat in functie de specificul activitatii desfasurate de intreprindere.

Nu intotdeauna un fond de rulment negativ este expresia unei activitati ineficiente. Astfel, in cazul unui agent economic cu activitate de comert, echilibrul se poate mentine si cu un fond de rulment negativ. In acest caz, ponderea redusa in totalul resurselor a capitalurilor proprii si a datoriilor pe termen lung este compensata de rotatia rapida a elementelor ciclului de exploatare, care permit acoperirea unei parti a utilizarilor stabile.

Evolutia rapida a elementelor ciclului de exploatare ofera posibilitatea rambursarii rapide a creditului pe termen scurt.

Pentru viitor se recomanda cresterea fondului de rulment. Cei mai importanti factori de crestere a fondului de rulment sunt cresterea capitalului permanent si/sau diminuarea activului imobilizat.

Cresterea capitalului permanent se poate realiza prin sporirea capitalului propriu (prin cresterea aportului asociatilor, cresterea rezultatului exercitiului, obtinerea de subventii, cresterea rezervelor) si prin cresterea datoriilor pe termen mediu si lung (prin contractarea de noi credite pe termen mediu si lung).

Diminuarea activului imobilizat se poate realiza prin dezinvestitii (scoaterea din functiune de mijloace fixe; vanzarea activelor necorporale, corporale si financiare) si prin amortizare.

Rata finantarii activelor stabile din resurse stabile a crescut in ultimul an de analiza cu 49,6% fata de anul anterior. Cu ajutorul acestei rate se poate observa ca resursele permanente acopera nevoile permanente in proportie de 54% in 2005, 51,6% in 2006 si 77,2% in 2007; pentru celelalte nevoi permanente se utilizeaza resurse temporare.

Avand in vedere ca in ultimul an de analiza nu sunt contractate datorii pe termen mediu si lung, fondul de rulment propriu este de 100% (fond de rulment strain este zero).

Aprecierea fondului de rulment se bazeaza pe trei elemente:

nivelul absolut al FR

durata medie a lichiditatilor

durata medie a exigibilitatilor

Se pot distinge doua situatii:

• activele circulante se rotesc mai repede decat datoriile pe termen scurt, situatie in care intreprinderea poate sa isi asigure lichiditatea si in conditiile unui fond de rulment negativ, datorita modului de gestionare a activelor circulante;
• activele circulante se rotesc mai incet decat datoriile pe termen scurt, cand asigurarea lichiditatii este conditionata de existenta unui fond de rulment pozitiv de un nivel absolut care trebuie sa acopere obligatiile intreprinderii si sa elimine decalajul dintre durata de plata si cea de incasare.

In analiza fondului de rulment este necesar sa stabilim un nivel 'normal' al acestuia, care trebuie sa tina seama de doua conditii contradictorii: lichiditate si eficienta.

Dupa prima conditie, a lichiditatii, intreprinderea trebuie sa-si asigure un asemenea nivel al FR incat sa poata onora oricand obligatiile scadente. Inseamna ca intreprinderea se gaseste intr-o situatie confortabila atunci cand fondul de rulment este maxim.

Dupa cea de-a doua conditie, a eficientei, intreprinderea utilizeaza resurse cu un caracter limitat pe care trebuie sa le foloseasca cat mai eficient. In acest fel, utilizand resurse permanente, cu un anumit cost, este de dorit ca o parte cat mai mare a acestora sa fie folosita pentru marirea capacitatilor de productie in vederea cresterii vanzarilor si implicit a profitului, in acest caz, intreprinderea are la dispozitie un fond de rulment minim.

Nivelul fondului de rulment poate fi apreciat in trei modalitati:

a) in corelatie cu specificul sectorului de activitate, cand:

• marimea minima a FR este data de nivelul mediu al fluctuatiilor NFR, asigurand o marja minima de siguranta. Optima pentru aceasta marime a fondului de rulmente este caracteristica unei politici agresive de finantare a ciclului de exploatare, fiind recomandata in situatia in care costul creditelor bancare pe termen scurt este mai mic decat costul capitalurilor permanente.

• marimea optima este cea care mentine echilibrul financiar al intreprinderii la cel mai scazut cost al procurarii resurselor. Nivelul FR este ridicat in cazul intreprinderilor din industria grea, putand cobori pentru intreprinderile fara probleme specifice de stocuri pana la 10% din cifra de afaceri sau 20% din activul circulant.

In general, daca se compara fondul de rulment cu cifra de afaceri, atunci marimea optima ar trebui sa reprezinte 1/3 din cifra de afaceri.

• marimea maxima a FR poate sa atinga nivelul activelor circulante, asigurand in acest fel o marja maxima de siguranta. Aceasta optiune este caracteristica unei politici defensive de finantare a ciclului de exploatare, fiind justificata doar in situatia cand costul creditelor bancare pe termen scurt este mai mare decat costul capitalurilor permanente. In acest caz, acceptiunea fondului de rulment este cea de 'fond de rulment brut sau total'

b) prin utilizarea ratelor, cand se pot construi:

rata de finantare a cifrei de afaceri rf_CA = * 360

Aceasta rata reflecta marja de securitate a intreprinderii, marimea sa putand fi cuprinsa intre 30 si 90 zile.

• rata de finantare a activelor circulante

rf_AC = * 360 sau rf_AC = * 100

• rata de acoperire a necesarului de fond de rulment

rf_NFR = * 100

• rata de acoperire a datoriilor pe termen scurt

rf_DTS = * 100

Ultimele rate ofera o imagine a modului de finantare a ciclului de exploatare. Daca nivelul lor este > 100% ele semnifica faptul ca FR a asigurat finantarea integrala a activelor circulante, a necesarului de fond de rulment respectiv a datoriilor pe termen scurt.

c) prin combinarea analizei orizontale a bilantului cu cea verticala si urmarirea influentei structurii financiare.

In general se considera ca datoriile pe termen lung ale agentului economic trebuie sa reprezinte 50% din capitalurile proprii pentru a nu fi afectata rentabilitatea economica. Conceptele economice moderne apreciaza ca echilibrul finantarii poate fi obtinut si altfel, daca tinem seama de impartirea imobilizarilor in imobilizari amortizabile si imobilizari neamortizabile.

In acest caz, imobilizarile corporale neamortizabile, imobilizarile necorporale si cele financiare vor fi finantate din capitaluri proprii, pe cand imobilizarile amortizabile pot fi finantate integral din datorii pe termen lung.

Pentru finantarea imobilizarilor amortizabile in acest mod, fara afectarea echilibrului, trebuie indeplinite doua conditii:

-rentabilitatea investitiilor sa fie mai mare decat rata dobanzii pentru a permite plata dobanzilor si obtinerea unui surplus;

-ratele scadente ale imprumuturilor vor fi acoperite din resursele obtinute din amortizare.

Gestiunea fondului de rulment (capitalului de lucru) implica planificarea si controlul activelor circulante si al datoriilor curente. Obiectivul il constituie mentinerea unui nivel al acestuia care sa fie suficient pentru satisfacerea nevoilor privind obligatiile curente, dar sa nu constituie nici o povara de neacceptat din punct de vedere economic pentru intreprindere.

Deciziile privitoare la gestionarea capitalului de lucru se refera la mai multe segmente ale politicii societatii, incluzand productia, marketingul, investitiile si finantarea.

Deciziile prin care intreprinderea fixeaza nivelul fondului de rulment depind, in special, de costul relativ al diferitelor finantari, de fiabilitatea prognozelor sale de trezorerie, de prognozele in materie de dobanda si de importanta riscurilor de lichiditate pe care conducerea este gata sa si le asume. Astfel un cost relativ ridicat la finantarile pe termen lung sau anticiparea ca dobanzile vor scadea conduc la apropierea de fondul de rulment minim si invers.

Determinarea nivelului fondului de rulment, in practica financiara se realizeaza pe baza a trei strategii, cu implicatii diferite din partea intreprinderilor.

O prima strategie este de a constitui un fond de rulment care sa acopere nevoile medii de active circulante.

Daca se foloseste aceasta strategie, in perioada de varf de activitate se apeleaza la credite pe termen scurt, iar in perioada de gol de activitate apare un excedent de lichiditati in fondul de rulment care sa poata fi utilizat pentru diverse plasamente pe termen scurt. Aceasta politica este considerata una de echilibru, care asigura cel mai bine realizarea obiectivelor financiare de rentabilitate si lichiditate: diminuarea disponibilitatilor 'lenese' va determina cresterea rentabilitatii, iar reducerea solicitarilor de credite pe termen scurt va determina cresterea capacitatii de plata, respectiv a autonomiei financiare a intreprinderii. Disponibilitatile 'lenese' sunt determinate de cresterea progresiva a trezoreriei nete, determinata de cresterea, tot progresiva, a fondului de rulment, disponibilitati care, in lipsa unui plasament rentabil, au un cost de oportunitate ridicat.

O alta linie strategica ce poate fi adoptata de intreprindere este de a-si constitui un fond de rulment care sa acopere orice oscilatii trimestriale a necesarului de active circulante.

Este o politica prudentiala, ce se caracterizeaza prin renuntarea totala la creditul pe termen scurt si realizarea permanenta de excedent de lichiditati, care ar putea fi utilizate pentru acoperirea oricarei cresteri neasteptate a activelor circulante. Pentru rentabilitatea generala a societatii, devine imperios necesar sa se gaseasca plasamente pe termen scurt pentru fructificarea excedentului.

A treia strategie consta in asigurarea unui fond de rulment inferior oscilatiilor activelor circulante din cursul anului.

In acest caz intreprinderea apeleaza mereu la credite de trezorerie, ceea ce ridica nivelul costurilor. Se poate aprecia ca o politica riscanta a fondului de rulment, intrucat intreprinderea depinde de deciziile bancii cu privire la nivelul creditelor si al dobanzilor. Totusi, daca nivelul rentabilitatii este mai mare decat nivelul dobanzii, aceasta politica a fondului de rulment este acceptabila intrucat apare efectul pozitiv de indatorare.

S.C. IMPRIMERIA ALTON S.R.L. a adoptat pentru exercitiul financiar curent aceasta ultima strategie, contractand un credit de trezorerie cu plafonul de 1 miliard lei.

Daca nu au loc investitii importante si nici operatiuni financiare pe termen lung, putem asista la o evolutie progresiva a fondului de rulment, ca urmare a autofinantarii, respectiv a acumularilor succesive de amortizari, provizioane si profituri nete nerepartizate.

ECHILIBRUL INTRE RESURSELE SI UTILIZARILE CURENTE

In cadrul activitatilor curente ale unei intreprinderi ciclul de exploatare presupune efectuarea unor operatiuni repetitive sintetizate in trei faze: aprovizionare, productie, si vanzare. Pentru desfasurarea fiecareia din aceste faze sunt necesare resurse financiare care trebuie asigurate de intreprindere.Aceste resurse financiare corespund alocarilor de fonduri pe care intreprinderea este constransa sa le efectueze pentru constituirea fondurilor sale (materii prime si materiale, productie neterminata, produse finite) si pentru a acorda termene de plata clientilor carora le-a livrat produsele.

Fig 3.3.Ciclul de exploatare

Pe de alta parte, intreprinderea beneficiaza de mijloace de finantare legate de ciclul de exploatare (numite resurse ciclice) de fiecare data cand obtine termen de plata de la furnizorii sai sau cand amana plata datoriilor fata de stat, salariati sau actionari.

Nevoile si resursele de exploatare sau in afara exploatarii fluctueaza de la o perioada la alta si la un moment dat sunt diferite ca marime. Decalajul dintre ele, precum si cel dintre incasarile si platile efective generate determina existenta unui anumit necesar de fond de rulment.

Necesarul de fond de rulment indica marimea capitalurilor pe care intreprinderea trebuie sa le detina pentru finantarea stocurilor si a decalajelor temporare intre plata cumpararilor si a altor datorii de exploatare si incasarea vanzarilor.

Necesarul de fond de rulment mai poate fi definit si ca acea parte a activelor ciclice care nu este acoperita din resurse ciclice si care trebuie finantata din resurse permanente.

Relatiile de calcul a necesarului de fond de rulment sunt:

NFR = Active ciclice - Pasive ciclice

NFR = [Active circulante- Disponibilitati si plasamente]  [Pasive circulante - (Credite curente + Soldul creditor la banci)]

NFR = (Stocuri + Creante)- Datorii nefinanciare

In practica economica, necesarul de fond de rulment este analizat pe doua componente: 

- necesarul de fond de rulment din exploatare (NFRE);

- necesarul de fond de rulment din afara exploatarii (NFRAE).

Tabelul nr.3.2. Indicatorii echilibrului intre resursele si utilizarile curente

Necesarul de fond de rulment din exploatare evidentiaza nevoia de finantare determinata de ciclul de exploatare, suma pe care activitatea intreprinderii o solicita ca o nevoie durabila, permanenta, de finantare, pe cand notiunea de necesar de fond de rulment din afara exploatarii este legata de operatiuni diverse ale intreprinderii (operatiuni de transfer, operatiuni fiscale, operatiuni de repartitie).

Impartirea necesarului de fond de rulment pe cele doua componente face posibila folosirea relatiei:

NFR = NFRE + NFRAE

Evolutia necesarului de fond de rulment este influentata de urmatorii factori:  a) obiectul de activitate al agentilor economici, care face ca in cazul celor cu activitate de productie necesarul de fond de rulment sa fie pozitiv, degajand o nevoie de exploatare, pe cand in cazul celor cu activitate de comert sau prestari de servicii sa fie negativ, degajand o resursa de exploatare. Cele doua situatii se datoreaza diferentelor care exista intre duratele de imobilizare a stocurilor si duratele creditului clienti.

b) durata ciclului de exploatare a carei modificare determina modificarea in acelasi sens a necesarului de fond de rulment prin:

* schimbarea tehnologiilor de fabricatie;

* modificarea structurii productiei in favoarea unor produse cu durata a ciclului de fabricatie mai mare sau mai mica decat durata medie;

* masuri de natura organizatorica, care conduc la diminuarea
timpului de lucru.

c) marimea cifrei de afaceri, care determina modificarea in acelasi sens a necesarului de fond de rulment. Limita inferioara a eficientei cresterii necesarului de fond de rulment este ca ritmul modificarii necesarului de fond de rulment sa fie inferior, cel mult egal, cu ritmul de modificare a cifrei de afaceri (I_nfr ≤ I_ca)

d) modul de gestionare a stocurilor, exprimat prin viteza de rotatie a stocurilor, are o influenta invers proportionala asupra necesarului de fond de rulment. Reducerea necesarului de fond de rulment presupune:  * cresterea vitezei de rotatie a stocurilor de materii prime, materiale
si a stocurilor de produse finite;

* dimensionarea optima a stocurilor;

* reducerea cheltuielilor de aprovizionare si desfacere.

e) indicele inflatiei determina modificarea in acelasi sens a necesarului de fond de rulment

f) costurile de productie, care determina:

* reducerea necesarului de fond de rulment, ca urmare a reducerii
costurilor prin diminuarea consumurilor specifice de resurse
materiale si umane;

* cresterea necesarului de fond de rulment ca urmare a depasirii
costurilor de productie prin neincadrarea in consumurile specifice
de resurse sau prin cresterea preturilor si tarifelor;

g) nivelul datoriilor ciclice generat de obligatiile intreprinderii fata de furnizori, bugetul statului, salariati, care are o influenta invers proportionala asupra necesarului de fond de rulment;

h) contextul economic, care are o influenta asupra necesarului de fond de rulment prin factorii externi care pot influenta marimea acestuia, cum sunt creditul acordat clientilor sau cel primit din partea furnizorilor. O marime a acestora care influenteaza negativ nevoia de fond de rulment impune revizuirea termenilor de negociere cu partenerii comerciali.

Sensul si intensitatea actiunii acestor factori provoaca modificarea necesarului de fond de rulment in perioada curenta fata de perioada de baza in asa fel incat necesarul de fond de rulment al perioadei curente poate fi mai mare, egal sau mai mic decat necesarul de fond de rulment al perioadei anterioare.

NFR₁ > NFRo, semnifica o crestere a necesitatilor ciclice de finantare a intreprinderii generata fie de cresterea activelor din exploatare si din afara exploatarii, fie de diminuarea datoriilor de exploatare si din afara exploatarii, fie de actiunea simultana a acestor doua cauze.

Analiza necesarului de fond de rulment pe intreaga perioada analizata evidentiaza: NFR < 0, Ac < Pc

Necesarul de fond de rulment este negativ, ceea ce reflecta existenta unui surplus de resurse temporare (ciclice) in raport cu activele ciclice (nevoi temporare). Situatia este pozitiva daca este determinata de:

accelerarea vitezei de rotatie a stocurilor si creantelor;

* angajarea unor datorii de exploatare cu termene de plata mai relaxate
In activitatea practica s-a constatat ca raportul dintre NFR si CA nu trebuie sa

depaseasca o rata de 10-15%.

CONCLUZII

Nivelul necesarului de fond de rulment a fost negativ pentru toti anii de analiza, ceea ce ar insemna ca resursele curente au acoperit integral activele curente. Valorile negative ale NFR nu s-au degajat din sporirea rotatiei elementelor componente, ceea ce ne conduce la concluzia ca se datoreaza unor intreruperi in activitatea normala a firmei si a decalajelor anormale dintre incasari si plati, fiind deci consecinta unui efect de supradimensionare fortata a resurselor curente in raport cu nevoile curente.

ECHILIBRUL GLOBAL - ANALIZA TREZORERIEI

In mod curent, prin trezorerie se intelege soldul final al ansamblului de fluxuri de incasari si plati.

In practica, trezoreriei i-au fost atasate mai multe notiuni, ca totalul valorilor de casa, ansamblul activelor lichide, cel mai frecvent utilizata fiind cea de trezorerie neta. in aceasta acceptie, trezoreria reprezinta diferenta dintre activul realizat si disponibilul, pe de o parte, si datoriile financiare pe termen scurt, pe de alta parte, respectiv diferenta dintre valorile de trezorerie de activ si valorile de trezorerie de pasiv.

In categoria activelor de trezorerie se includ:

• disponibilitatile (in casa si in cont curent);
• depozitele la termen;
• activele financiare de trezorerie, ca:

- investitii financiare pe termen scurt;

- efecte comerciale de incasat;

- acreditive;

- bilete de trezorerie si certificate de depozit;

- bonuri negociabile pe termen scurt;

- avansuri de trezorerie.

In categoria pasivelor de trezorerie intra:

• imprumuturi din emisiuni de obligatiuni (ct.161) cu scadenta sub un an corectate cu valoarea primelor privind rambursarea obligatiunilor (ct.169);
• partea din creditele bancare pe termen lung (ct.162) scadenta sub un an;
• datoriile ce privesc imobilizarile financiare (ct.166);
• alte imprumuturi si datorii asimilate (ct.167), la care se adauga dobanzile aferente imprumuturilor si datoriilor asimilate (ct.168);
• creditele bancare pe termen scurt (ct.519).

Analiza trezoreriei este analiza echilibrului financiar curent, cand se compara o marime relativ constanta (fondul de rulment) cu o marime fluctuanta (necesarul de fond de rulment). 

Trezoreria se poate calcula in doua modalitati:

a) ca diferenta intre fondul de rulment si necesarul de fond de rulment:

T = FR - NFR

In acest fel, trezoreria este influentata atat de modificarea fondului de rulment, cat si de modificarea necesarului de fond de rulment:

* daca fondul de rulment financiar este mai mic decat necesarul de fond de rulment, trezoreria neta este negativa;

* daca fondul de rulment financiar este mai mare decat necesarul de fond de

rulment, trezoreria neta este pozitiva

b) ca diferenta intre trezoreria de activ si trezoreria de pasiv: T = T A - TP

Trezoreria este expresia desfasurarii unei activitati eficiente sau ineficiente a intreprinderilor, legata de posibilitatea obtinerii unei trezorerii pozitive sau negative.

Din analiza rezulta o trezorerie pozitiva pentru ca intreprinderea inregistreaza un fond de rulment negativ si un necesar de fond de rulment, de asemenea negativ, dar in marime absoluta mai mare.

Fig. 3.4. Trezoreria pozitiva

In acest caz, desi teoretic trezoreria pozitiva reflecta un echilibru financiar al intreprinderii, practic intreprinderea, pe termen lung, se va confrunta cu un dezechilibru major, deoarece o parte din imobilizari si ciclul din exploatare sunt finantate din datoriile pe termen scurt (furnizori, salariati, stat si banci).

In cazul firmei ALTON trezoreria neta pozitiva reprezinta, la prima vedere excedentul de lichiditati ramase dupa acoperirea necesarului de nevoi permanente din resurse curente. Avand in vedere ca fondul de rulment si necesarul de fond de rulment sunt negative si trezoreria neta ar fi trebuit sa fie negativa. Situatia se explica prin faptul ca necesarul de fond de rulment este mai mare decat fondul de rulment si prin calcul matematic rezulta trezorerie pozitiva. insa, ea reprezinta doar o amanare a platii datoriilor curente ceea ce face ca pe termen foarte scurt firma sa beneficieze de disponibilitati banesti. Aceasta amanare a platilor este dovedita si de durata medie de plata a datoriilor curente de 77 de zile comparativ cu valoarea considerata normala de 30 de zile. Pentru cea mai mare parte a pasivelor curente, adica a datoriilor catre furnizori au fost negociate termene de plata de 45 de zile, dar durata medie de plata a furnizorilor este in ultimul an de analiza de 57 de zile. Situatia nu este tocmai favorabila pentru ca poate conduce la inrautatirea relatiilor cu acestia si la o posibila stopare a livrarilor catre ALTON (lipsa materiilor prime conduce la intreruperea procesului de productie). Celelalte datorii curente sunt in majoritate catre bugetul de stat si au termene de plata de 30 de zile. Amanarea acestor plati conduce la cresterea cheltuielilor cu majorarile si penalitatile, cheltuieli nedeductibile fiscal, ceea ce inseamna si o crestere a cheltuielilor cu impozitul pe profit.

ANALIZA RATELOR DE GESTIUNE

ANALIZA RATELOR GENERALE DE GESTIUNE

Analiza gestiunii resurselor urmareste completarea informatiilor financiare statice, cu valoare descriptiva rezultate din analiza echilibrului financiar si a lichiditatii intreprinderii cu informatii care reflecta manifestarea dinamica a echilibrului financiar, a carui scop este acoperirea datoriilor din vanzarile proprii.

Urmarirea modului de gestionare a resurselor se face cu ajutorul ratelor de gestiune (viteze de rotatie) care arata rapiditatea cu care resursele trec prin toate stadiile pana se reantorc in forma baneasca initiala. Mai precis, cu ajutorul acestor rate se masoara viteza de transformare a activelor in lichiditati, precum si viteza de reanoire a datoriilor.

Ratele de gestiune furnizeaza cele mai importante informatii calitative asupra modului de folosire a resurselor, puterea lor informativa crescand atunci cand sunt utilizate in analiza resurselor temporare. In acest caz, analiza ratelor de gestiune permite aprecierea comportamentului fiecarei componente a necesarului de fond de rulment. Astfel, ratele masoara ritmul de reinnoire a elementelor patrimoniale, respectiv lichiditatea stocurilor si creantelor comerciale, pe de o parte si exigibilitatea datoriilor de exploatare, pe de alta parte.

Inseamna ca ratele de gestiune a resurselor sunt marimi care sintetizeaza intreaga activitate a agentilor economici reflectand preocuparea conducerii pentru asigurarea conditiilor optime pentru desfasurarea eficienta a proceselor implicate.

Exprimarea sintetica a modului de gestionare a resurselor se realizeaza prin viteza de rotatie a lor cu ajutorul careia se masoara durata in timp necesara parcurgerii tuturor fazelor ciclului de exploatare si comercializare.

Ratele de rotatie ofera informatii calitative privind elementele bilantului financiar care se refera la comportamentul fiecarei componente pe parcursul unui exercitiu financiar. Acest comportament este diferit in functie de natura elementului bilantier si se refera la lichiditatea stocurilor si a creantelor comerciale, pe de o parte, respectiv la eligibilitatea datoriilor de exploatare, pe de alta parte.

In primul an de analiza rotatia activului total are o valoare de 1,9 rotatii, mai mica decat valoarea minima care ar fi asigurat o eficienta acceptabila a gestiunii activelor totale. In perioada urmatoare se observa o crestere a vitezei de rotatie a activului total (durata unei rotatii scade cu 42 de zile in 2007), care se mentine relativ constanta si in anul 2007 (scade cu 9 zile in 2007 fata de 2006), perioada in care firma indeplineste conditiile minime.

Influenta modificarii cifrei de afaceri asupra eficientei utilizarii activului total este pozitiva si devanseaza influenta negativa a modificarii acestora.

Rotatia activelor imobilizate prezinta valori situate peste valoarea minima de 3 rotatii si are o tendinta de crestere semnificativa (cu 66%),ceea ce inseamna cresterea eficientei utilizarii lor. Altfel, durata unei rotatii se diminueaza cu 34 zile in 2006 si cu inca 9 zile in 2007.

Valoarea minima la care rotatia activelor circulante asigura o eficienta acceptabila a gestiunii activelor circulante este de 6 rotatii, care corespunde unui termen mediu de revenire sub forma baneasca initiala de 60 de zile.

Se poate observa ca rotatia activelor circulante are valori cu mult sub limita de eficienta.

Tabelul nr. 4.1. Ratele generale de gestiune

ANALIZA RATELOR DE GESTIUNE AFERENTE ACTIVITATII DE EXPLOATARE

Analiza gestiunii stocurilor

Rotatia stocurilor depinde de o serie de factori interni si externi. Acest indicator este relevant sub aspectul urmaririi alocarilor ce urmeaza sa genereze un anumit randament si arata de cate ori firma intra, in cursul unei perioade de gestiune, in posesia sumelor investite in stocuri. Se apreciaza ca activitatea este cu atat mai eficienta, cu cat rotatia stocurilor se realizeaza intr-un numar cat mai mic de zile.

Valoarea minima care asigura o eficienta acceptabila a gestiunii stocurilor este de 8 rotatii, care corespunde unui termen mediu de parcurgere a fazelor circuitului economic si de revenire sub forma baneasca initiala de 45 de zile.

Tabelul nr. 4.2. Ratele de gestiune a stocurilor

Rotatia stocurilor totale are o evolutie crescatoare in sensul cresterii duratei in zile a unei rotatii ceea ce inseamna ca viteza de rotatie a stocurilor scade pe intreaga perioada (situatie nefavorabila). Pe elemente de costuri, se poate observa aparitia unor probleme in gestionarea stocurilor de materii prime si materiale in cursul anului 2005. Termenul de parcurgere a fazelor circuitului economic si de transformare a acestor tipuri de stocuri in forma baneasca a crescut in 2007 de 3 ori fata de 2006 si de 9,5 ori fata de 2005. O prima concluzie se desprinde de aici si anume ca au existat blocaje de stocuri de materii prime si materiale; au fost constituite stocuri mai mari decat era nevoie pentru activitatea de exploatare sau mai exact - aprovizionarea nu a fost facuta corespunzator. Se recomanda o logistica adecvata si corelata cu nivelul previzionat al productiei.

In concluzie, putem spune ca masurile de accelerare a vitezei de rotatie a stocurilor materiale pot fi concentrate prin formularea a doua obiective: dimensionarea optima si reducerea cheltuielilor de exploatare si comercializare.

Analiza gestiunii creantelor curente

Rata de gestiune a creantelor exprima durata medie in zile de incasare a contravalorii creantelor pe termen scurt. Practic indica decalajul mediu in zile intre data facturarii si data incasarii contravalorii facturilor. Valoarea minima care asigura o stare acceptabila a gestiunii creantelor este de 8 rotatii, care corespunde unei durate medii de incasare a creantelor de 45 zile. Valoarea optima ar fi de maxim 30 zile.

Tabelul nr. 4.3. Ratele de gestiune a creantelor

Rata de gestiune a clientilor exprima creditul client acordat de firma si se incadreaza in limita considerata optima (maxim 30 zile).

Marimea acestui indicator este influentata de:

• strategia intreprinderii furnizoare care, daca este in expansiune, va acorda un interval de timp de plata mai mare decat concurentii ei;
• relatiile stabilite cu clientii, cand se acorda un termen mai mare de plata pentru clientii traditionali, pentru intreprinderi care prezinta garantii serioase;
• specificul productiei cand pentru produsele perisabile intervalul este mult mai mic;
• conjunctura economica care este favorabila, determinand intreprinderea sa acorde un interval de timp mai mare;
• politica de credit practicata pe piata care determina ca atunci cand dobanzile cresc sa scada durata creditului client, iar atunci cand scad sa creasca aceste credite.

In analiza creditului client trebuie sa tinem seama de urmatoarele aspecte:

Daca durata in zile a creditului este mare inseamna ca se folosesc resursele
financiare ale intreprinderii. In cazul in care aceasta durata depaseste 30 de zile intreprinderea se confrunta cu lichiditati in incasarea facturilor.

Tendinta de crestere a duratei in zile a creditului client este un semnal fie al inrautatirii situatiei intreprinderii, fie a situatiei clientilor.

Daca durata in zile a creditului client este mai mare decat durata in zile a creditului furnizor atunci la nivelul intreprinderii se creeaza un deficit de resurse financiare.

Durata medie de incasare a creantelor curente se diminueaza aproximativ cu 50% in 2007 fata de 2005 ceea ce reprezinta un aspect pozitiv si impactul asupra lichiditatilor firmei este favorabil. Efectele evolutiei pozitive a vitezei de rotatie a creantelor sunt de relaxare atat in ceea ce priveste gestiunea creantelor din exploatare cat si in ceea ce priveste creantele fata de clienti.

Schimbarile benefice majore in gestiunea createlor curente au avut loc la nivelul anului anului 2006 variatia anului 2007 este benefica, dar putin semnificativa.

Din analiza factoriala rezulta ca in anul 2007 influenta pozitiva a modificarii cifrei de afaceri asupra vitezei de rotatie a clientilor este anulata de influeta negativa a modificarii crentelor fata de clienti. In anul anterior modificarea cifrei de afaceri a avut de asemenea, o influenta pozitiva asupra modificarii duratei rotatiei clientilor.

Analiza gestiunii datoriilor curente

Rata de gestiune a datoriilor curente exprima durata medie in zile de plata a contravalorii datoriilor pe termen scurt. Practic indica decalajul mediu in zile intre data facturarii si data platii contravalorii produselor sau serviciilor. Valoarea minima care asigura o stare acceptabila a gestiunii datoriilor curente este de 6 rotatii care corespunde unei durate medii de plata a datoriilor de 60 de zile. Valoarea optima a perioadei de decontare ar fi de 30 de zile.

Tabelul nr. 4.4. Ratele de gestiune a datoriilor curente

Pe intreaga perioada analizata in urma analizei gestiunii datoriilor curente se constata ca firma se confrunta cu probleme in achitarea acestora. Totusi la finele anului 2007 situatia se amelioreaza mult fata de perioadele anterioare, durata medie de achitare a datoriilor ajungand la 77 de zile, valoare situata peste limita optima.

Rata de gestiune a furnizorilor exprima creditul-furnizor primit de firma, adica durata medie in zile de plata a contravalorii marfurilor achizitionate de la furnizori. Valoarea optima este considerata de 30 zile sau cel putin 12 rotatii. Dar, termenele mai mari de 30 de zile pot fi considerate foarte favorabile pentru firma, cum este cazul ALTON (credit comercial fara dobanda - relaxare financiara), daca sunt acceptate de furnizorii acesteia. Trebuie, insa luat in considerare decalajul dintre creditul client si creditul furnizor, o diferenta prea mare poate fi justificata prin probleme cu lichiditatile necesare pentru platile curente.

Durata de achitare a furnizorilor are o evolutie crescatoare, ajungand la finele anului 2007 la 57 de zile. Din date suplimentare celor reflectate din documentele contabile de sinteza reiese faptul ca durata creditului obtinut de la principalii furnizori de materii prime este de maxim 45 de zile (media duratelor se situeaza in jurul valorii de 35 de zile). Prin urmare achitarea datoriilor catre furnizori se face cu intarziere.

Modificarea cifrei de afaceri a avut o influenta pozitiva asupra creditului furnizor dar nu suficient de mare pentru a acoperi influenta negativa a cresterii datoriei fata de acestia.

ANALIZA RANDAMENTULUI FINANCIAR

ANALIZA PROFITABILITATII ACTIVITATII

Scopul activitatilor lucrative este sa genereze un surplus peste consumul de resurse presupus de derularea lor. Profitabilitatea poate fi definita din acest punct de vedere ca abilitatea firmelor de a genera castig. Modul de reflectare a acestei abilitati se considera ca este mult mai relevant atunci cand se utilizeaza marimi relative pentru aprecierea sa, decat cand se utilizeaza nivelul absolut al profitului.

Tabelul nr. 5.1. Analiza ratelor de profitabilitate

Cele mai importante probleme care trebuie solutionate in cadrul analizei profitabilitatii intreprinderii, se refera la:

-determinarea cat mai exacta a nivelului de profitabilitate;

-pilotarea marjelor de profitabilitate spre niveluri care sa satisfaca nevoia de performanta a managementului si nevoile de retribuire ale furnizorilor de capital.

Rata profitabilitatii comerciale (Rpv) arata rezultatul brut din exploatare aferent cifrei de afaceri. Indicatorul apreciaza eficienta politicii comerciale (aprovizionare, stocare si vanzare) reflectand mai ales politica de preturi practicata de intreprindere.

Indicatorul are in ultimul an de analiza, un nivel de 14,2%, ceea ce inseamna ca la 100 de lei cifra de afaceri intreprinderii ii revin 14,2 lei sub forma rezultatului brut al exercitiului. Nivelul este apropiat de 15% - nivel recomandat. Fata de anul precedent nivelul s-a diminuat cu 8,6% in marimi absolute si cu 37% in marimi relative, ceea ce exprima o reducere a eficientei cu care sunt valorificate produsele firmei. Situatia este validata prin diminuarea intr-un ritm mai rapid a profitului fata de dinamica cifrei de afaceri. Pentru a creste rentabilitatea comerciala, societatea ar trebui sa isi sporeasca vanzarile, sa schimbe structura vanzarilor, sa­-si accelereze viteza de rotatie a stocurilor si sa-si optimizeze cheltuielile.

Analiza profitabilitatii comerciale poate fi explicitata prin analiza a doua rate:

• rata profitabilitatii comerciale brute (rata marjei brute);
• rata profitabilitatii comerciale nete (rata marjei nete).

Rata marjei brute (Rpb) reflecta excedentul brut din exploatare aferent cifrei de afaceri. Indicatorul exprima eficienta valorificarii produselor societatii in termeni de numerar.

In anul 2007 marja bruta s-a diminuat semnificativ (cu 34%) atingand nivelul de 17,7% ceea ce inseamna ca la 100 lei cifra de afaceri intreprinderii ii revin 17,7 lei excedent brut din exploatare.

Rata marjei nete reflecta profitul net al exercitiului care revine cifrei de afaceri. Indicatorul exprima eficienta neta a valorificarii produselor societatii. Rata arata cat profit net se creeaza la o unitate cifra de afaceri.

Toate ratele de profitabilitate au tendinta descrescatoare accentuata in ultima perioada analizata, ceea ce inseamna ca nivelul cheltuielilor a crescut intr-un ritm mult mai mare decat nivelul veniturilor, diminuand astfel nivelul profitabilitatii pe toate nivelele.

Pe parcursul analizei se poate observa o imbunatatire a eficientei valorificarii produselor in cursul anului 2006, cand indicatorii de profitabilitate au avut tendinte de crestere.

Pilotarea sau conducerea marjelor (ratelor) de profitabilitate este atributul managementului intreprinderii, iar masurile in acest sens pot fi orientate in doua directii majore:

-spre modificarea veniturilor din vanzari, cu sau fara modificarea cheltuielilor;

-spre reducerea cheltuielilor, cu sau fara modificarea veniturilor din vanzari.
Veniturile din vanzari reprezinta una din principalele componente ale marjelor de

profitabilitate, functie de fluctuatia acestora, nivelul profitabilitatii putand sa creasca, sa scada sau sa ramana constant. Bineinteles ca nu putem vorbi de fluctuatia veniturilor fara sa luam in calcul si o posibila modificare a cheltuielilor, din acest punct de vedere putand exista urmatoarele situatii.

Cresterea veniturilor din vanzari la acelasi volum al cheltuielilor de exploatare, este o situatie ce caracterizeaza ameliorarea performantelor procesului de productie si comercializare. Se poate realiza doar in conditiile in care costurile suplimentare aferente cresterii productiei si implicit a vanzarilor au fost compensate de reducerea consumurilor si implicit a costurilor.

Aceasta situatie se poate realiza, in general, daca are loc cresterea gradului de utilizare a capacitatilor de productie (mai putin in cazul extinderii de capacitate - investitii noi), pentru realizarea careia se impune una sau toate din urmatoarele conditii:

• innoirea produselor concomitent cu reducerea costului unitar al acestora;
• schimbarea tehnologiilor de fabricatie pentru produsele vechi;
• modernizarea si innoirea utilajelor si a echipamentelor;
• cresterea productivitatii muncii;
• regandirea structurii organizatorice a intreprinderii.

Cresterea veniturilor din vanzari intr-un ritm mai mare decat cheltuielile, conduce de asemenea la ameliorarea nivelului de profitabilitate, dar conditiile de realizare pot fi diferite de cele precedente. Fiind o situatie mai degraba specifica extinderilor de capacitate, se pot pune in evidenta economiile ce se realizeaza la cheltuielile de administrare sau la cele de desfacere, avand in vedere ca administratia si reteaua de distributie exista deja, iar cheltuielile specifice lor nu vor creste in aceeasi masura. Din cresterea capacitatilor de productie se pot realiza economii si pe seama reducerilor comerciale acordate la aprovizionarea unor cantitati mai mari de materii prime, acestea numindu-se economii de scara. Totusi, in cazul ALTON nu se recomanda aceasta ultima varianta, avand in vedere stocul de materii prime al ultimului an de analiza.

Actiunile managerilor de reducere a cheltuielilor sunt mult mai accesibile decat cele de crestere a veniturilor deoarece actiunile si masurile de reducere a cheltuielilor depind aproape exclusiv de vointa decizionala a managementului si de efortul intern al intreprinderii, pe cand cele de crestere a veniturilor, depind in mare masura si de cererea existenta sau de concurenta, altfel spus de factori din mediul extern al intreprinderii.

ANALIZA RENTABILITATII

Rentabilitatea constituie una dintre formele de exprimare a eficientei, constituind expresia cea mai sintetica a rezultatelor unei activitati.

Masura rentabilitatii intreprinderii este data de un sistem de rate de eficienta care evidentiaza caracteristicile economice si financiare ale intreprinderilor si care permit compararea performantelor industriale si comerciale ale acestora.

Ratele de rentabilitate se determina ca raport intre rezultatele obtinute (efecte economice si financiare de natura venitului net) si mijloacele angajate sau consumate pentru desfasurarea activitatii (eforturile depuse).

In raport cu elementele utilizate in constructia ratelor, studiul rentabilitatii presupune analiza urmatoarelor rate:

- rata rentabilitati economice

- rata rentabilitatii financiare

Rata rentabilitatii economice masoara performantele patrimoniului total al intreprinderii, reflectand performanta economica a acestuia independent de modul de finantare si de sistemul fiscal.

In exprimarea rentabilitatii economice, la numaratorul fractiei se poate utiliza fie rezultatul exploatarii (RE), fie excedentul brut al exploatarii (EBE), iar la numitor activul total sau o parte a acestuia.

Prin luarea in calcul a activelor imobilizate in procesul productiv se stabileste o dependenta intre rezultatul obtinut si nivelul acestora.

In acest caz profitul rezulta nu numai din cresterea volumului productiei si din reducerea costurilor,ci si din modul de gestionare a activelor, respectiv depinde si de structura activelor imobilizate si de viteza de rotatie a acestora.

Tabelul nr. 5.2. Analiza ratelor de rentabilitate

Din analiza rentabilitatii conchidem ca ratele de rentabilitate ale activului bruta si neta au o evolutie favorabila in anul 2006 crescand cu 23% si respectiv 21,94% in marimi absolute, iar in 2007 rata rentabilitatii economice a activelor bruta a scazut cu 20,53% si cea neta a scazut cu 22,88% in marimi absolute, ajungand la valori aproximativ egale cu cele din 2005. Aceasta situatie se datoreaza reducerii rezultatului exercitiului si a exedentului brut din exploatare.

Un aspect favorabil este ca ratele de rentabilitate sunt superioare ratei dobanzii.

In ceea ce priveste rentabilitatea capitalului investit, consideram ca pe perioada analizata nivelul ratei manifesta o tendinta fluctuanta, in 2006 a crescut cu 70,41% in marimi absolute si cu 77,28% in marimi relative reflectand o sporire a capacitatii capitalurilor investite de a degaja profit brut. In anul urmator - 2007, rata rentabilitatii scade foarte mult, cu 82,39% in marimi absolute si cu 51% in marimi relative. Aceasta situatie se datoreaza cresterii capitalului investit cu 61,23% si reducerii rezultatului brut al exercitiului cu 21%. Totusi nivelul rentabilitatii economice depaseste cu mult nivelul orientativ de 20% pe intreaga perioada analizata. Nivelul de 79,13% din ultimul an arata ca la 100 de lei capitaluri investite au revenit 79,13 lei profit brut, nivel care insa asigura remunerarea satisfacatoare a capitalurilor investite.

Comparand rata rentabilitatii economice a capitalului investit bruta cu cea neta se poate observa o diferenta destul de mare ceea ce inseamna ca amortizarea mijloacelor fixe prezinta valori semnificative. Se trage concluzia ca gradul de uzura a imobilizarilor fixe este ridicat.

Rata rentabilitatii financiare masoara performanta capitalului propriu, iar posesorii de capital apreciaza eficienta investitiei lor.

Rata rentabilitatii financiare manifesta o tendinta de reducere semnificativa, ceea ce echivaleaza cu o mai proasta remunerare prin castig net a resurselor proprii, respectiv reducerea capacitatii capitalurilor proprii de a crea profit net. In anul 2006, rata rentabilitatii financiare s-a diminuat cu 2,22 % in marimi absolute si cu 1,2% in marimi relative. In anul urmator (2007), indicatorul a scazut cu 124,72% in marimi absolute si cu 67,9% in marimi relative.

Cu toate ca din analiza se poate desprinde concluzia ca nivelul profitabilitatii si rentabilitatii firmei se degradeaza, rata rentabilitatii depaseste rata medie a dobanzii si arata ca in ultimul an la 100 lei capitaluri proprii reveneau 58,95 lei profit net, cu mult peste minimul de 25% admis.

Rata rentabilitatii financiare este influentata de modul de procurare a capitalului, ceea ce inseamna ca este sensibila la structura financiara a capitalului.

In anul 2007 rata rentabilitatii financiare se diminueaza considerabil cu 124,72% datorita cresterii capitalurilor proprii ce devanseaza cresterea cifrei de afaceri determinand reducerea importanta a vitezei de rotatie a capitalurilor proprii. Variatia negativa a rotatiei capitalurilor proprii cu 8,37 rotatii a condus la reducerea rentabilitatii financiare cu 98,98%, iar variatia rentabilitatii comerciale (-0,04%) a determinat scaderea indicatorului cu 25,73%.

CONCLUZII

Indiferent de modul de analiza utilizat, in modul cel mai general, caile de sporire a randamentului financiar trebuie sa urmareasca doua directii: minimizarea efortului si maximizarea efectelor.

Sintetizand modelele de analiza prezentate, putem evidentia principalele cai de crestere a randamentului financiar.

a) Reducerea costurilor bazata pe diminuarea cheltuielilor materiale si a celor cu munca vie poate fi realizata prin:

• utilizarea cat mai completa si eficienta a capacitatilor de productie existente;
• automatizarea, mecanizarea si modernizarea utilajelor si instalatiilor existente;
• introducerea de noi utilaje si tehnologii, cu randamente superioare;
• respectarea si scurtarea duratei de atingere a parametrilor proiectati la obiectivele noi;
• sporirea fondului de timp disponibil prin eliminarea pierderilor de timp de orice natura;
• scurtarea duratelor de efectuare a reviziilor si reparatiilor;
• perfectionarea tehnologiilor de fabricatie;
• aprovizionarea la timp cu materii prime si materiale intr-o cantitate si calitate
  corespunzatoare procesului de productie;
• dimensionarea optima a stocurilor de  materii prime si materiale, productie neterminata si productie finita;
• ridicarea calificarii fortei de munca;
• reducerea timpului normat pe unitatea de produs, prin masuri de crestere a
  productivitatii muncii;
• utilizarea cat mai completa a fondului de timp al personalului.

b) Cresterea volumului productiei constituie o cale indirecta de crestere a ratei rentabilitatii, deoarece ea actioneaza indirect, prin reducerea costurilor, intrucat costurile fixe si cele lent variabile nu cresc sau cresc intr-un ritm inferior cresterii volumului productiei.

c) Realizarea unei structuri eficiente a productiei trebuie sa fie corelata cu
cerintele pietei si sa urmareasca asimilarea de produse noi, cu performante superioare, precum si imbunatatirea structurii pe calitati ale productiei.

O structura eficienta a productiei se reflecta in nivelul ratei medii a rentabilitatii, deoarece cresterea ponderii produselor cu o rata a rentabilitatii mai mare decat rata medie a perioadei de baza va conduce la cresterea ratei medii a rentabilitatii.

d) Accelerarea vitezei de rotatie a resurselor, respectiv scurtarea duratei unui circuit are, de asemenea, efecte pozitive asupra ratelor de rentabilitate, ca urmare a faptului ca se obtine un volum mai mare a profitului, fara a fi necesara sporirea volumului resurselor.

e) Folosirea parghiei preturi stimuleaza intreprinderile in vederea asigurarii si cresterii rentabilitatii, dar aceasta se poate face doar in corelatie cu cresterea nivelului calitativ si a complexitatii produselor.

ANALIZA RISCULUI DE FALIMENT

Prin riscul de faliment (de insolvabilitate) intelegem posibilitatea de aparitie a incapacitatii de onorare a obligatiilor scadente ale firmei, nascute din angajamente anterioare contractate, operatii curente determinabile pentru continuarea activitatii si din prelevari obligatorii. Riscul de faliment reprezinta posibilitatea de aparitie a unui deficit de disponibilitati in asigurarea si sustinerea desfasurarii ciclului de fabricatie si a continuarii fluxurilor de fonduri. Solvabilitatea este reversul insolvabilitatii si reprezinta aptitudinea firmei de a-si onora obligatiile la timp, orice perturbare a platilor determinand prejudicii.

ANALIZA LICHIDITATII

Analiza lichiditatii firmei urmareste capacitatea acesteia de a-si achita obligatiile curente din active curente, cu diferite grade de lichiditate, precum si evaluarea riscului incapacitatii de plata.

Tabelul nr. 6.1 Analiza lichiditatii

Lichiditatea curenta sau generala (Le) arata masura in care datoriile curente pot fi acoperite pe seama activelor circulante. Are un nivel asigurator de 1,00.

ANALIZA SOLVABILITATII PATRIMONIALE

Analiza solvabilitatii firmei urmareste capacitatea acesteia de a-si achita obligatiile totale din resursele totale. Pe baza acestui indicator se poate evalua riscul incapacitatii totale de plata pe termen lung.

Solvabilitate patrimoniala la termen (gs_pt) arata masura in care activele totale ale firmei pot acoperi datoriile totale ale firmei. Practic, indicatorul exprima gradul in care firma ar putea sa-si acopere toate datoriile sale indiferent de termen, din activele de care dispune, in cazul in care ar inceta activitatea. Valoarea asiguratoare este 2,0.

gs_pt

Tabelul nr. 6.2. Analiza solvabilitatii

Potrivit principiului financiar indicatorii de solvabilitate prezinta valori sub limitele minime acceptabile, exceptie facand doar solvabilitatea financiara. Pe baza principiului lichiditate-exigibilitate in primii doi ani de analiza indicatorii de solvabilitate au valori situate peste limitele minime. In ultimul an situatia se inrautateste si din acest punct de vedere, solvabilitatea generala si patrimoniala fiind sub limitele minime acceptabile potrivit ambelor principii de abordare. Avand in vedere ca nu exista datorii financiare pe termen lung, solvabilitatea financiara are valori ridicate situandu-se cu mult peste limita minima.

Pe baza principiului financiar indicatorii de solvabilitate desi se afla sub limite prezinta tendinte de crestere. Pe seama modificarii activelor se realizeaza o crestere a solvabilitatii de 0,17; iar pe seama modificarii datoriilor solvabilitatea generala creste cu 0,20 - in marimi absolute. Modificarea solvabilitatii la termen si a lichiditatii curente au influentat pozitiv solvabilitatea generala, conducand la cresterea acesteia cu 0,22 si respectiv 0,15 in marimi absolute.

Tendinta indicatorilor este de reducere pe intreaga perioada si nefavorabila datorita cresterii mai rapide, ca ritm, a datoriilor totale (30,5%) fata de activele totale (11,8%). Daca situatia continua sa se inrautateasca, firma este in pericol de a nu-si acoperi datoriile pe seama activelor, in caz de faliment.

CAPACITATEA DE ACOPERIRE

Tabelul nr. 6.3. Analiza capacitatii de acoperire

Toti indicatorii analizati in tabelul 6.3. au tendinta de reducere in ultima perioada.

Din activitatea de exploatare rata de prelevare a cheltuielilor financiare si acoperirea dobanzilor prezinta valori acceptabile pe intreaga perioada analizata. Capacitatea de acoperire a datoriilor se mentine relativ constanta, dar prezinta valori nefavorabile sub limita minima acceptabila. Nivelul gradului de acoperire din activitatea de exploatare si al gradului total de acoperire din exploatare a fost peste limita normala in exercitiul financiar precedent, situatie ce nu s-a mentinut si in exercitiul urmator, manifestandu-se o tendinta de reducere.

Intre ratele de acoperire din activitatea de exploatare si ratele de acoperire din intreaga activitate nu exista diferente prea mari, tendintele fiind aceleasi. Firma are capacitatea de rambursare a datoriilor financiare, de plata a dobanzilor si a impozitului, dar pe ansamblu rezulta faptul ca intreprinderea nu are capacitatea de rambursare a datoriilor.

CONCLUZII SI PROPUNERI

DIAGNOSTICUL FINANCIAR

Diagnosticul financiar are ca obiectiv aprecierea vulnerabilitatii intreprinderii din perspectiva starii financiare. Desigur intre starea financiara si starea economica exista o legatura, in sensul ca activitatea economica se reflecta in ultima instanta in indicatorii financiari ai intreprinderii.

Legatura dintre starea economica si starea financiara isi pune amprenta si asupra posibilitatilor de delimitare a criteriilor de diagnosticare. Am considerat relevante pentru diagnosticare si au fost studiate pe parcursul lucrarii urmatoarele criterii: criteriul structural; criteriul echilibrului financiar, criteriul gestionarii financiare; criteriul randamentului financiar.

Instrumentul de baza folosit la aplicarea metodologiei de diagnoza este diagnostigrama care asigura:

- tratarea unitara a diagnosticului la toate nivele de organizare ale intreprinderii;
proceselor ce au o exprimare cantitativa dar si a celor care se apreciaza prin calificative.

descrierea activitatilor si potentialitatilor intreprinderii prin criterii si caracteristici;

- diferentierea criteriilor in cadrul nivelelor de organizare si a nivelelor in cadrul
intreprinderii;

- luarea in considerare a indicatorilor (criteriilor) atat ca valoare absoluta cat si ca
tendinta;

- agregarea diagnosticului partial in diagnosticul general al intreprinderii.

Tabelul nr.7.1. Profilograma situatiei financiare

Potrivit profilogramei si potentiogramei situatiei financiare intreprinderea se gaseste in zona 'atentie probleme'. Perspectivele sunt nesigure fiind posibila atat redresarea cat si falimentarea.

Tabelul nr.7.3. Scalograma situatiei financiare pe activitati

POTENTIALUL FINANCIAR Sl FACTORII DE DETERMINARE

Fig. 7.1. Potentialul financiar si factorii de determinare

Tabelul nr.7.4. Cauzele rezervelor si influenta acestora

Una din principalele cauze ale situatiei financiare' a intreprinderii este structura financiara, care poate fi considerata ca neadecvata, deoarece nu tine seama de efectul indatorarii. Avand in vedere ca rata rentabilitatii economice este mai mare decat rata dobanzii se recomanda cresterea indatorarii la termen (efectul de levier are influenta pozitiva).

Si din analiza echilibrului rezulta ca trebuie schimbata optica finantarii astfel incat utilizarile permanente sa fie finantate din resurse permanente.

Fig 7.2.Surse generatoare de probleme si influentele lor

Indicatorii de lichiditate si solvabilitate prezinta valori sub limitele minime acceptabile, gradul de acoperire a datoriilor este mai mic decat 1,ceea ce inseamna ca intreprinderea se gaseste in dificultate. Altfel spus, riscul de insolvabilitate al S.C. Imprimeria ALTON S.R.L. sau riscul de faliment este destul de ridicat (52,1%); per ansamblu, ca sursa generatoare de probleme reprezinta aproximativ 20%.

Influenta gestiunii financiare a patrimoniului asupra starii financiare a societatii este destul de ridicata. Problemele rezulta in principal din reducerea vitezei de rotatie a stocurilor si necorelare intre termenele de incasare a creantelor si termenele de plata a datoriilor curente; amanarea platilor conduce la o interpretare gresita a trezoreriei nete.

CONCLUZII SI PROPUNERI

Din punctul de vedere al ratelor ce reflecta structura utilizarilor pe termene de alocare, putem conchide ca structura pe termene a utilizarilor se depreciaza, diminuand flexibilitatea firmei la schimbarile cerintelor pietei si a tehnologiilor. Politica de investitii a firmei este nefavorabila.

Evolutia ratei stocurilor este nefavorabila deoarece la sfarsitul perioadei de analiza rata se situeaza foarte aproape de limita, iar viteza de rotatie a stocurilor s-a diminuat foarte mult.

La o prima impresie reducerea nivelului ratei creantelor reflecta sporirea lichiditatii datorata reducerii acumularilor de creante. La o analiza mai profunda observam ca viteza de rotatie a creantelor a scazut, iar stocurile au crescut. Apreciem acest fapt ca fiind negativ.

In primii doi ani de analiza ponderile disponibilului din casierie si conturi curente si ponderile altor valori sunt relativ constante si depasesc nivelul considerat optim de 10% din total activ. In 2006 situatia se inrautateste considerabil, ponderea altor valori de trezorerie (avansuri de trezorerie) creste cu doar 26% insuficient pentru acoperirea reducerii ratei disponibilului cu 84,2%. La sfarsitul perioadei de analiza ponderea disponibilului in total activ este de 9,4% mai mica decat nivelul considerat optim (10%). Avansurile de trezorerie reprezinta de fapt dividende in avans si nu ar trebui incadrate la disponibilitati ale firmei, aspect ce poate fi incadrat la puncte slabe.

Din punctul de vedere al ratelor de structura ale pasivului care reflecta modul de formare a resurselor financiare pe termene si surse de provenienta, conchidem ca firma are o structura nesatisfacatoare cu un grad redus de stabilitate si autonomie financiara. Tendinta este de crestere prin neapelarea la imprumuturi bancare pe termen mediu si lung.

Fondul de rulment in perioada analizata inregistreaza valori negative ceea ce inseamna ca intreprinderea nu dispune de resurse permanente pentru a-si acoperi necesitatile permanente. Totusi evolutia indicatorului este crescatoare si se datoreaza cresterii capitalurilor permanente pe seama cresterii capitalului propriu. Aceasta evolutie se explica si prin cresterea intr-un ritm mai redus a imobilizarilor nete (109%) fata de ritmul cresterii capitalului permanent (157%).

Un fond de rulment mai mic decat 0, adica valoarea activelor circulante este mai mica decat valoarea datoriilor pe termen scurt inseamna ca transformarea activelor circulante in lichiditati nu acopera datoriile pe termen scurt, ceea ce determina intreprinderea sa apeleze la imprumuturi pe termen scurt pentru a-si onora obligatiile de plata. Mai mult decat atat, o parte a activelor imobilizate sunt acoperite tot din datorii pe termen scurt, intreprinderea nedispunand, in acest caz, de nici o marja de securitate pe termen scurt, reprezentata de active lichide excedentare. Aceasta stare reflecta un dezechilibru financiar.

Nivelul necesarului de fond de rulment a fost negativ pentru toti anii de analiza, ceea ce ar insemna ca resursele curente au acoperit integral activele curente. Valorile negative ale NFR nu s-au degajat din sporirea rotatiei elementelor componente, ceea ce ne conduce la concluzia ca se datoreaza unor intreruperi in activitatea normala a firmei si a decalajelor anormale dintre incasari si plati, fiind deci consecinta unui efect de supradimensionare fortata a resurselor curente in raport cu nevoile curente.

In ceea ce priveste echilibrul global, din analiza rezulta o trezorerie pozitiva pentru ca intreprinderea inregistreaza un fond de rulment negativ si un necesar de fond de rulment, de asemenea negativ, dar in marime absoluta mai mare.

Desi, teoretic, trezoreria pozitiva reflecta un echilibru financiar al intreprinderii, practic intreprinderea, pe termen lung, se va confrunta cu un dezechilibru major, deoarece o parte din imobilizari si ciclul din exploatare sunt finantate din datoriile pe termen scurt (furnizori, salariati, stat si banci).

Cauza acestei situatii este generata de realizarea unor investitii fara a se recurge la o finantare pe termen lung.

Remedierea situatiei presupune efectuarea unei analize a investitiilor care sa conduca la restructurarea fondului de rulment printr-un aport de fonduri proprii, prin apelarea la imprumuturi pe termen mediu si lung, prin cresterea aportului actionarilor sau chiar prin cesionarea de imobilizari.

In ceea ce priveste gestiunea elementelor patrimoniale concluzionam:

Rotatia activelor imobilizate prezinta valori situate peste valoarea minima de 3 rotatii si are o tendinta de crestere semnificativa (cu 66%) ceea ce inseamna cresterea eficientei utilizarii lor.

Rotatia activelor circulante are valori mult mai mici decat valoarea minima la care se asigura o eficienta acceptabila a gestiunii activelor circulante si anume 6 rotatii.

Viteza de rotatie a stocurilor totale are o tendinta de scadere ceea ce inseamna ca inregistreaza o crestere a timpului de transformare a activelor circulante in lichiditati cu consecinte negative asupra trezoreriei si profitabilitatii firmei.

Gestiunea clientilor este satisfacatoare si poate fi incadrata la puncte tari; peste 70% din clienti isi platesc facturile la timp

Termenele creditului-furnizor sunt foarte relaxate ceea ce semnifica o dependenta slaba fata de piata de aprovizionare; totusi gestiunea datoriilor totale reflecta o amanare semnificativa a platii datoriilor curente ceea ce ne face sa conchidem ca firma se confrunta cu probleme de lichiditati.

Toate ratele de profitabilitate au tendinta descrescatoare accentuata in ultima perioada analizata, ceea ce inseamna ca nivelul cheltuielilor a crescut intr-un ritm mult mai mare decat nivelul veniturilor, diminuand astfel nivelul profitabilitatii pe toate nivelele.

Pentru viitor se recomanda cresterea profitabilitatii si rentabilitatii intreprinderii

Pilotarea sau conducerea marjelor (ratelor) de. profitabilitate este atributul managementului intreprinderii, iar masurile in acest sens pot fi orientate in doua directii majore:

-spre modificarea veniturilor din vanzari, cu sau fara modificarea cheltuielilor;

-spre reducerea cheltuielilor, cu sau fara modificarea veniturilor din vanzari.

Veniturile din vanzari reprezinta una din principalele componente ale marjelor de profitabilitate, functie de fluctuatia acestora, nivelul profitabilitatii putand sa creasca, sa scada sau sa ramana constant. Bineinteles ca nu putem vorbi de fluctuatia veniturilor fara sa luam in calcul si o posibila modificare a cheltuielilor, din acest punct de vedere putand exista urmatoarele situatii.

Cresterea veniturilor din vanzari la acelasi volum al cheltuielilor de exploatare, este o situatie ce caracterizeaza ameliorarea performantelor procesului de productie si comercializare. Se poate realiza doar in conditiile in care costurile suplimentare aferente cresterii productiei si implicit a vanzarilor au fost compensate de reducerea consumurilor si implicit a costurilor.

Aceasta situatie se poate realiza, in general, daca are loc cresterea gradului de utilizare a capacitatilor de productie (mai putin in cazul extinderii de capacitate - investitii noi), pentru realizarea careia se impune una sau toate din urmatoarele conditii:

innoirea produselor concomitent cu reducerea costului unitar al acestora;

schimbarea tehnologiilor de fabricatie pentru produsele vechi;

modernizarea si innoirea utilajelor si a echipamentelor;

cresterea productivitatii muncii;

regandirea structurii organizatorice a intreprinderii.

Cresterea veniturilor din vanzari intr-un ritm mai mare decat cheltuielile, conduce de asemenea la ameliorarea nivelului de profitabilitate, dar conditiile de realizare pot fi diferite de cele precedente. Fiind o situatie mai degraba specifica extinderilor de capacitate, se pot pune in evidenta economiile ce se realizeaza la cheltuielile de administrare sau la cele de desfacere, avand in vedere ca administratia si reteaua de distributie exista deja, iar cheltuielile specifice lor nu vor creste in aceeasi masura. Din cresterea capacitatilor de productie se pot realiza economii si pe seama reducerilor comerciale acordate la aprovizionarea unor cantitati mai mari de materii prime, acestea numindu-se economii de scara. Totusi, in cazul ALTON nu se recomanda aceasta ultima varianta, avand in vedere stocul de materii prime al ultimului an de analiza.

Actiunile managerilor de reducere a cheltuielilor sunt mult mai accesibile decat cele de crestere a veniturilor deoarece actiunile si masurile de reducere a cheltuielilor depind aproape exclusiv de vointa decizionala a managementului si de efortul intern al intreprinderii, pe cand cele de crestere a veniturilor, depind in mare masura si de cererea existenta sau de concurenta, altfel spus de factori din mediul extern al intreprinderii.

Alte propuneri de imbunatatire a activitatii S.C. Imprimeria ALTON S.R.L.:

• reducerea cheltuielilor cu materiile prime si materialele;
• reducerea la minimum necesar a stocurilor de materii prime, materiale, obiecte de inventar.

- urmarirea schimbarilor care au loc in tehnologia de fabricatie si adaptarea aprovizionarii la necesitatile procesului de productie;

- imbunatatirea conditiilor de depozitare si manipulare prin folosirea mijloacelor mecanizate si automatizate in vederea eliminarii pierderilor, degradarilor si sustragerilor de materiale.

• reducerea duratei ciclului de productie;
• reducerea costurilor de fabricatie.

- perfectionarea si modernizarea tehnologiilor de fabricatie;

- cresterea calitatii produselor si eliminarea rebuturilor;

- reducerea la minim a deseurilor si valorificarea superioara a acestora;

- mecanizarea si automatizarea proceselor de productie;

- aprovizionarea ritmica a locurilor de munca;

- ridicarea calificarii personalului muncitor;

- asigurarea ritmicitatii productiei;
- reducerea consumurilor specifice;
- eliminarea circuitelor inutile;
- cresterea productivitatii muncii;

- rationalizarea cheltuielilor de conducere, administrare si servire.

• promovarea unor programe de marketing care sa conduca la cresterea vanzarilor;
• evitarea lansarii in fabricatie a unor produse fara desfacere asigurata;
• alegerea celei mai avantajoase forme de decontare;
• reducerea si eliminarea cauzelor care genereaza refuzuri de plata;

• aplicarea sanctiunilor economice si financiare in cazul neimplinirii conditiilor contractuale.

Evaluarea rezultatelor schimbarilor trebuie facuta permanent si in paralel cu implementarea pentru ca in tot desfasuratorul schimbarilor apar in permanenta si noutati care pot determina schimbarea strategiei.

Munca intr-un mediu de afaceri aflat intr-o continua schimbare este o provocare de zi cu zi pentru fiecare dintre noi, atat ca individ cat si ca parte a companiei.

Traind dupa valorile companiei - implicare, munca in echipa si dezvoltare continua s-a construit o reputatie ca si companie cu inalte standarde etice.

BIBLIOGRAFIE

Ioan Lala, B. Alma - Analiza sistemului bancar comercial, Editura ALTON, 2004

Bailesteanu, Ghe., Diagnostic, risc si eficienta in afaceri, Editura ALTON, Timisoara, 1997

Buglea, A., Eros - Stark, L.,Investitiile si finantarea lor, Editura Universitatii de Vest, Timisoara, 2002

Buglea, A., Eros - Stark, L., Evaluarea intreprinderii. Teorie si aplicatii, Editia a II-a, Editura ALTON, Timisoara, 2003

Cristea, H., Stefanescu, N., Gestiunea financiara a intreprinderii, Editura ALTON, Timisoara, 1996

Buglea, A., Analiza situatiei financiare a intreprinderii, Editura ALTON, Timisoara,2004

Eros - Stark, L., Pantea, I.M., Analiza situatiei financiare a firmei , Editura Economica, Timisoara, 2001

Georgescu, N., Analiza bilantului contabil, Editura Economica, Bucuresti , 1999

Mihai, L, Buglea. A., Stefea, P., Analiza financiara a intreprinderii. Indrumator
metodologic, Editura Marineasa, Timisoara, 1999

Mihai, L, (coord.)., Analiza situatiei financiare a agentilor economici,Editura ALTON, Timisoara, 1997

Stefea, P., Analiza rezultatelor intreprinderii, Editura ALTON, 2002