MEMBRII BURSEI DE MARFURI. ROLUL BROKERILOR, DEALERILOR SI AL JOB-URILOR

MEMBRII BURSEI DE MARFURI. ROLUL BROKERILOR, DEALERILOR SI AL JOB-URILOR

Membrii bursei

In mod obisnuit, Asociatia Bursei este imputernicita sa admita ca membri orice companie

din tara sau strainatate, firme, asociatii de comert sau persoane fizice, pe baza aprobarii comitetului bursei.

FIG. 1 : CATEGORII DE MEMBRI

Calitatea de membru plin al Asociatiei bursei se obtine pe baza de cerere scrisa. Cererile respective se examineaza de o comisie formata din Presedintele Camerei de Comert, Presedintele Comitetului bursei sau un membru din Comitet, un delegat al Asociatiei burselor, sindicul bursei si comisarul Guvernului. Decizia se ia cu o majoritate absoluta a membrilor Comisiei si este definita. Dupa constituirea Asociatiei bursei, administrarea de noi membri se face de catre aceasta, convocata in Adunarea Generala.

Hotararea se adopta pe baza de vot secret, cu majoritate simpla si dupa o prealabila afisare in sala bursei, cu cel putin 3 zile inainte de sedinta

Pentru a deveni membri plini, societatile trebuie sa fie recomandate de catre doi membri existenti si sa se ocupe de activitati specifice bursei respective. Calitatea de membru plin nu este personala, ci ea se atribuie firmei pe care o reprezinta unul din directori sau alti imputerniciti.

Membrii afiliati ai bursei sunt societati ai caror reprezentanti opereaza in cadrul bursei intr-o forma restransa fata de calitatea de membru plin. Nici calitatea de membru afiliat nu este personala. Membrii afiliati platesc o taxa fixata de Comitetul bursei. In cadrul Adunarii Generale, membrii afiliati nu au drept de vot, nu pot dispune de beneficii pecuniare si nici nu pot participa la distribuirea fondurilor constituite prin subscriptii sau alte surse.

Membrii afiliati straini sunt reprezentanti de diverse companii sau firme straine admise de Asociatia bursei si care negociaza pentru clientii lor titluri de valoare pe pietele respective. De asemenea, calitatea de membru afiliat strain nu este personala ci se acorda societatii. Pentru a deveni membru afiliat strain, firmele trebuie sa fie propuse de catre un membru plin al asociatiei. In cazul in care majoritatea Comitetului accepta propunerea prezentata, secretariatul notifica in scris admiterea firmei in cadrul membrilor afiliati straini.

Drepturile membrilor

Principalul avantaj de care acestia dispun este posibilitatea de a efectua direct

tranzactii cu titluri pe piata respectiva; in general, acest drept are un caracter de exclusivitate, numai membrii bursei putand efectua operatiuni cu titluri cotate pe piata. Accesul, exclusiv al membrilor la bursa este reglementat de exemplul in SUA, Japonia, Olanda, Coreea, etc. Sunt si cazuri in care pot participa la bursa si nemembrii ai institutiei dar numai membrii bursei beneficiaza de toate avantajele pe care le ofera piata respectiva. In sfarsit, la unele burse, de exemplu la bursa din Torino, pot actiona pentru incheierea de tranzactii si nemembri ai bursei, dar nu pentru titlurile inscrise la cota oficiala (prima piata).

Din calitatea de membru izvorasc o serie de drepturi a caror intindere este diferita de la o bursa la alta dar care in principal constau in urmatoarele:

dreptul membrului bursei de a fi prezent (direct sau prin reprezentanti) in incinta si de a efectua operatiuni bursiere in cont propriu si/sau pentru terti;

dreptul de a participa la elaborarea si/sau modificarea statului si regulamentului bursei ;

dreptul de a participa la administrarea institutiei bursei, inclusiv de a alege si a fi ales in organele de conducere.

In legea romana, Ordonanta de Guvern nr. 68/97 se specifica urmatoarele :

Membru al bursei este o societate comerciala cu calitatea de actionar al unei burse de marfuri care a obtinut dreptul de a efectua tranzactii pe piata la disponibil, la termen si cu optiuni, sau numai pe piata la disponibil, in baza unei autorizatii eliberate de catre Comisia operatiunilor la termen, conform art.6 lit.c) prin prezenta ordonanta.

De asemenea este specificata si notiunea de ,,membru compensator'' - ,,este o agentie de brokeraj ce detine calitatea de actionar la o casa de compensatie, concomitent cu calitatea de membru al unei burse de marfuri sau numai de actionar al casei de compensatie si de membru afiliat la o bursa de marfuri

Articolul 11 specifica: ,,Persoanele inscrise in asociatia bursei au dreptul sa negocieze cu respectarea urmatoarelor conditii:

a.       Membrii bursei care sunt actionari la o casa de compensatie pot efectua tranzactii atat pe piata la disponibil, cat si pe piata la termen si cu optiuni.

b.      Membrii bursei care nu sunt actionari la o casa de compensatie pot efectua tranzactii pe piata la termen si cu optiuni numai prin intermediul unui membru al bursei care este actionar la o casa de compensatie''.

Obligatiile membrilor

In cele mai multe tari pentru a fi eligibile la calitatea de membru si a-si pastra aceasta

calitate firmele trebuie sa-si indeplineasca o serie de obligatii:

sa primeasca o autorizatie in acest sens de la organismul care reprezinta autoritatea pietei (de exemplu: SEC - din SUA - The Securities and Exchange Commission - Comisia pentru Titluri si Operatiuni Financiare din SUA); pentru primirea licentei respective, firma trebuie sa aiba in obiectul de activitate efectuarea de operatiuni cu titluri financiare si sa dispuna de personal calificat in acest sens;

sa dispuna de un volum minim de capital, in functie de natura si marimea afacerilor pe care le desfasoara si sa prezinte garantii prevazute de lege si regulamentul bursei;

sa contribuie la fondurile bursei in modalitatile si volumul stabilite de regulamentele acesteia;

sa respecte toate obligatiile stabilite prin lege si regulamentele bursei in legatura cu negocierea, incheierea si executarea tranzactiilor bursiere

Conditii pentru dobandirea calitatii de membru

In ceea ce priveste posibilitatile de acces la calitatea de membru, exista doua categorii de

burse:

a)      In cazul burselor inchise, numarul de locuri este limitat si un tert nu poate dobandi calitatea de membru decat daca obtine un loc din partea unui titular. Aceasta este situatia la NYSE care are 1366 membri (locuri) iar cel care doreste sa aiba acces la bursa trebuie sa obtina locul (prin mostenire, cumparare, inchiriere sau alt mod).

b)      In cazul burselor deschise, numarul de locuri nu este limitat prin actele constitutive iar membrii se impart de regula, in membrii fondatori (cei ce au participat la crearea institutiei) si membrii asociati (cooptati ulterior). Aceasta este situatia de exemplu la Bursa din Budapesta.

Accesul la bursa nu este reglementat numai de institutia respectiva; actele normative

privind piata financiara, stabilesc o serie de conditii ce trebuie indeplinite de cei care solicita calitatea de membru asa-numitele criterii de eligibilitate.

Din acest punct de vedere in practica internationala se intalnesc mai multe situatii. In unele tari calitatea de membru al bursei poate fi dobandita atat de persoane fizice cat si de persoane juridice care indeplinesc conditiile legii (de exemplu Marea Britanie, Germania, Olanda). In unele tari nu pot fi membri ai bursei decat persoane juridice (Japonia).

In sftrsit, in alte cazuri, calitatea de membru devine in principiu unor persoane fizice (la NYSE). La bursele de stat au calitatea de membri ai bursei persoanele fizice autorizate de regula, ca agenti oficiali.

Dintr-un alt punct de vedere, accesul la piata bursei poate fi deschis in egala masura societatilor financiare si bancilor (in tarile in care a fost adoptat principiul bancii universale) sau limitat exclusiv la societatile financiare sau de bursa (cazuri tipice SUA, Japonia). Exista cazuri insa, si de acces indirect - de exemplu prin filiale - a intermediarilor (bancile) pe piata bursiera.

Suspendarea, revocarea, incetarea calitatii

Suspendarea, revocarea, incetarea calitatii de membru sunt prezentate in statul fiecarei

burse.

In art. 12 al legii romane (Ord. Guv. Nr. 68/97) se specifica:

Art. 1 - (1) Drepturile unui membru al bursei se pierd prin excludere. Excluderea nu aduce

atingerea drepturilor care decurg din calitatea de actionar al unei persoane la o bursa de  marfuri.

- (2) Sanctiunea de excludere se pronunta motivat de catre Asociatia bursei si poate fi contestata in termen de 15 zile la Comisia Arbitrara a bursei sau la o instanta judecatoreasca competenta.

- (3) Hotararea de excludere se afiseaza in localul bursei de marfuri la care cel exclus a

traficat afaceri si se comunica si celorlalte burse de marfuri din tara precum si Comisiile

operatiunilor la termen si se publica intr-un ziar de mare circulatie sau in Monitorul

Oficial.

In concluzie, accesul la tranzactiile la bursa este, in principiu, posibil numai pentru membrii institutiei, fie - in cazul tertilor - numai in mod indirect, respectiv operatiunile sunt efectuate prin mijlocirea unui membru al bursei. Comisioanele pe care membrii bursei le percep pentru aceste operatiuni reprezinta veniturile rezultate direct din calitatea de membru. Pentru ilustrare vom prezenta statutul de membru la cele mai mari burse din lume:

New York

Tokyo

Londra

La NYSE numarul de membri ai bursei, este limitat (din 1962) la 1366 ,,scaune (engl.

seats), termen care isi are originea in perioada de inceput a bursei, cand numarul de membri era redus si fiecare sedea la un pupitru, incheind afaceri. Prin traditie calitatea de membru al bursei este proprietatea personala a persoanei fizice care detine in mod legal locul la bursa. Dobandirea calitatii de membru plin implica:

a)      in primul rand sa fie asigurata eligibilitatea candidatului acesta trebuind:

sa aiba minim 21 de ani;

sa fie cetatean al SUA;

sa fie girat de catre doi membri ai bursei;

sa prezinte o scrisoare de recomandare din partea a cel putin trei persoane;

sa prezinte un raport individual de activitate si un certificat privind starea sanatatii;

b)      in al doilea rand, candidatul trebuie sa poata dispune de un ,,scaun vacant, ceea ce se

realizeaza contra plata de la un membru al bursei care este dispus sa vanda sau sa dea in folosinta locul sau. Un loc de bursa este practic, intotdeauna disponibil si poate fi achizitionat de catre cel care indeplineste conditiile de eligibilitate. Pretul locului este relativ ridicat si el variaza in raport cu volumul activitatii bursiere. In septembrie 1987, de exemplu, in plina piata ,,a taurului un loc la NYSE costa peste un milion de dolari pentru ca in 1990 sa ajunga la circa 350.000 dolari. Locul la bursa constituie deci pentru proprietarul sau, un activ financiar ,,sui generis , care poate fi valorificat pe piata.

Cum cheltuielile cu intretinerea localului la bursa sunt relativ ridicate, de multe ori dreptul de membru este finantat de firme, care devin, astfel, organizatii membre (engl. Member organisations) si desemneaza un angajat al lor ce indeplineste conditii de eligibilitate, pentru a valorifica drepturile pe care le confera calitatea de membru. La mijlocul anilor 1980 existau circa 600 de organizatii membre, in speta societati financiare, dintre care peste 60% actionau ca intermediari intre masa investitorilor si bursa, iar restul desfasurau activitati de comert cu titluri in incinta bursei.

La NYSE se cunosc si alte categorii de membri:

,,Membri cu chirie" (engl. based-members), respectiv cei care au inchiriat un loc de la membrii bursei (la mijlocul anilor 1980 cca. 420 de locuri erau inchiriate).

,,membri partiali" (engl. acces.membri), adica acele firme carepot tranzactiona in sala de negocieri ca si membrii plini dar nu au dreptul sa lucreze ca specialist (cca. 80).

,,Membri aliati" (engl. allied members) este o denumire care se aplica pentru actionarii principali sau cadrele de conducere ale organizatiilor membre si care sunt inregistrati la NYSE acestia neputand sa efectueze tranzactii in sala de negocieri;

,,Membrii acceptati" (engl. approved persons) sunt cei care participa cu capital la bursa, dar nu au nici un rol in managementul acesteia.

,,Membrii corespondenti" (engl. office members) sunt aceea care nu participa frecvent la tranzactii in sala de negocieri, concentrandu-si activitatea pe gestiunea conturilor clientilor si pe operatiuni financiare altele decat executarea de ordine de bursa.

La Tokyo Stock Exchange, principala bursa japoneza, calitatea de membru, revine

exclusiv societatilor financiare autorizate in acest sens de Ministerul de Finante. Exista trei categorii de membri la TSE: membri plini, membri saitori-tipici pentru bursele japoneze, membri speciali.

Membri plini sunt societati financiare angajate in vanzare-cumparare de titluri la bursa fie in calitate de comerciant de titluri, deci in cont propriu, fie in calitate de intermediar, deci in contul clientilor lor. Numarul acestor membri este limitat la TSE la 114.

Prin urmare societatile de bursa nemembre ca si investitorii, pot participa la tranzactii in incinta bursei numai indirect prin plasarea ordinelor lor la membrii plini.

Membrii saitori sunt societati financiare care actioneaza exclusiv in incinta bursei pentru tranzactiile facute de membri plini. Ei nu au dreptul sa negocieze in cont propriu si nici sa primeasca ordine de la nemembrii sau de la investitori. Numarul acestora este la TSE limitat la 4 firme. O functie similara indeplinesc la Bursa de la Osaka membri nakadochi.

Membri speciali sunt societati financiare specializate in tranzactii la TSE privind ordine de bursa care nu pot fi executate pe celelalte piete bursiere din Japonia. Ca atare, ei indeplinesc o functie de interconectare a diferitelor burse nipone. In ultima perioada, in conformitate cu tendinta generala pe piata bursiera mondiala la TSE au fost admise si un numar de firme straine in calitate de membru plin.

Legea japoneza prevede ca membrii plini ca si membri saitori sa fie legal constituite, autoritate pentru operatiuni cu titluri financiare prin licenta a Ministerului de Finante (Biroul pentru Titluri financiare). Pe de alta parte, firma ,,saitori" trebuie sa aiba un capital varsat de cel putin 4 milioane de yeni iar datoriile sale totale sa nu depaseasca activele nete intr-un raport mai mare de 10 la 1.

In Marea Britanie (si in Irlanda) calitatea de membru al bursei este deschisa oricarei

persoane fizice sau juridice (asociatie in participatie sau corporatie) care indeplineste criteriile privind: capital adecvat; experienta in domeniul financiar si situatie financiara corespunzatoare; capacitatea de a desfasura actiuni de comert si intermediere cu titluri. La baza financiara membrii trebuie sa dispuna de:

un capital care sa acopere cheltuielile pe minimum de 3 luni sau o suma minima precizata de organele in drept;

un fond pentru acoperirea riscului aferent pozitiilor detinute pe piata bursiera;

un fond pentru acoperirea riscului legat de lichiditatea tranzactiei incheiate la bursa.

Spre deosebire de NYSE si TSE la bursele britanice cumpararea unui loc la bursa nu este

o preconditie pentru dobandirea calitatii de membru; in schimb, noii membri platesc o taxa de admitere la bursa, care depinde de numarul de agenti pe care ii angajeaza firma membra pentru tranzactii in bursa. Bancile pot sa detina controlul asupra unor societati financiare / de bursa.

Societatea de bursa este o societate financiara care desfasoara exclusiv (sau in principal) operatiuni pe piata secundara. Ea poate indeplini doua functii de baza: de intermediere (brokeraj) in tranzactiile cu titluri, actionand ca un reprezentant (engl. broker) si fiind remunerata cu un comision; de comert cu titluri (engl. dealing), participand in calitate de contraparte-vanzator pentru clientii care cumpara titluri si cumparator pentru clientii care vand - in acest caz venitul ei rezultand din spread (diferenta dintre pretul de vanzare si cel de cumparare).

De cele mai multe ori societatea de bursa actioneaza atat ca intermediar, cat si ca negustor de titluri; de aceea este numita si firma broker/dealer.

In practica functiile societatii de bursa sunt insa mai diversificate. Astfel pe piata SUA firmele de brokeraj pot oferi clientilor lor fie servicii complete (engl. full service), fie numai servicii de baza (engl. discount service).

In primul caz firma de brokeraj va asigura clientilor urmatoarele activitati:

cercetarea pietelor titlurilor;

managementul activelor financiare;

consultanta (in plasamente);

executarea ordinelor;

reglementarea tranzactiilor.

In ceea ce priveste firmele de brokeraj cu servicii de baza (engl. discount houses),

acestea se rezuma, in principiu, la executarea si reglementarea ordinelor primite de la clienti.

In mod corespunzator ele solicita comisioane mai reduse (2/3 pana la ¾ din cele ale firmelor cu servicii complete).

In Marea Britanie profilul societatilor de bursa (engl. stockbroking firms) s-a schimbat radical dupa ,,marele salt" din octombrie 1986. Principala modificare este abolirea separatiei dintre firmele care actioneaza ca broker, deci in contul clientilor, si celei care actioneaza in cont propriu, ca principal (numite, in Marea Britanie, jobberi); o societate de bursa poate indeplini acum - ca ,,creator de piata" sau merket maker - atat functia de broker, cat si pe cea de jobber.

Piata bursiera este animata de oameni de bursa, specialistii care asigura functionarea mecanismelor bursiere.

Din punct de vedere al rolului pe care acestia il joaca in cadrul pietei se disting doua mari categorii de profesionisti: specialisti operativi si specialisti neoperativi.

Rolul principal pe piata bursiera revine insa personalului operativ, format din intermediari de bursa, numiti brokeri si din comerciantii de bursa, numiti dealeri sau traderi.

Agentii de bursa pot sa actioneze atat in afara bursei ca liberi profesionisti. Exemplul cel mai concludent pentru brokerii din afara bursei il ofera piata americana. Locul central in cadrul firmelor de brokeraj il ocupa brokerul de titluri (engl. stockbroker), numit si responsabil cu contul.

Brokerul de titluri trebuie sa asigure clientilor o gama larga de informatii privind piata titlurilor, oportunitatilor de plasament aspectele financiare si juridice legate de investitie ca si consultanta referitoare la incheierea propriu-zisa a tranzactiei.

In marile firme de brokeraj functioneaza si asistentii pentru vanzari (engl. sales assistans), care deservesc 2-3 brokeri si executa munca functionareasca de rutina (primirea mesajelor, formalitati, evidente, etc.).

La New York Stock Exchange exista mai multe tipuri de agenti, fiecare ilustrand, de fapt, anumite functii ale membrilor bursei. O prima categorie o constituie brokerii de bursa (engl. floor brokers), unde se incadreaza brokerii de comision si brokerii independenti.

Brokerii de comision sunt agenti care reprezinta o firma de brokeraj membra a NYSE si executa ordinele de vanzare-cumparare pe care le dau clientii din afara bursei.

Brokerii independenti sunt tot brokeri de bursa dar care executa ordinele primite de la alti agenti de bursa sau de la firme membre ai caror agenti nu se afla in incinta bursei.

O a doua categorie de agenti din incinta bursei o constituie comerciantii de bursa (engl. traders sau dealers) cuprinzand mai multe tipuri:

Comercianti concurenti lucreaza in nume propriu si pe cont propriu. Ei sunt inregistrati la bursa si in acest scop, trebuie sa indeplineasca conditiile de profesionalism si credibilitate financiara ca si sa respecte reglementarile bursei.

Este important sa se faca distinctia intre comerciantii din incinta bursei (engl. floor trades) care executa ordine in cont propriu si brokerii de bursa (floor brokers), care executa ordine in contul unor terti.

Creatorii de piata concurenti (engl. competitive merket, markers) lucreaza in cont propriu pentru profit (ca dealeri), dar are si sarcina de a asigura un pret corect (ca specialistul). Spre deosebire de specialist, ei pot vinde/cumpara oricare din titlurile cotate la NYSE.

Comerciantii pentru ordine non-standard (engl. oddlot-dealers) au rolul de a concentra ordine inferioare ca volum contractelor standard executand ordinele cand reusesc sa formeze pachete standard.

Formarea si conduita agentilor de bursa

Imaginea curenta a agentului de bursa este cea a unui personaj cu o tinuta conservatoare,

cu urechea lipita de telefon si cu privirea atintita pe ecranul unui ordinator.

Agentul de bursa este un pesonaj aparte din lumea afacerilor prin cel putin doua caracteristici: profesionalismul, rezultat al unor serioase investigatii in pregatirea de specialitate, dar si al talentului propriu si stricta disciplina a muncii care inseamna atat efort sustinut fizic si psihic, cat si respectarea normelor si uzantelor consacrate in domeniul bursier.

In SUA pentru a deveni broker de titluri, candidatul trebuie sa faca dovada pregatirii si experientei sale in afaceri si sa treaca un examen de 6 ore cu un punctaj de cel putin 70% din cel maxim.

In Marea Britanie au fost introduse programe complexe de pregatire si perfectionare a agentilor de bursa. Asociatia pentru titluri TSA, promoveaza Programul de Examinare pentru Industria Titlurilor care urmareste, in primul rand, atestarea competentei candidatilor la functia de agenti de bursa.

In Japonia se acorda o importanta deosebita procesului de formare a agentilor de bursa, pregatirii si perfectionarii brokerilor. Inca din prima luna ei sunt supusi unui program intensiv de studiu, in colective restranse.

Dupa catva timp, tanarul este dat in grija unui broker cu experienta - un fel de mentor al meseriei, numit sepai - si incepe sa participe la activitatea propriu-zisa de bursa.