MODELUL DE MANAGEMENT SUEDEZ

Suedia este o tara nord-europeana, puternic industrializata care a cunoscut cea mai spectaculoasa dezvoltare economica, dupa cea a Japoniei in ultimul secol. Doar acum o suta de ani, Suedia era o tara agricola saraca, a carei populatie emigra masiv catre alte tari, in special S.U.A. Un numar impresionant de 1 milion de oameni, dintr-un total de 5 milioane, au emigrat in perioada 1866-1914[1], amenintand dizolvarea Suediei ca stat.

Neutralitatea, mentinuta in ambele razboaie mondiale, a influentat pozitiv economia suedeza care, ajutata si de o serie de reforme, a inceput un intens proces de industrializare. Suedia a realizat importanta relatiilor comerciale externe, astfel ca si-a orientat economia inspre promovarea exporturilor, produsele sale devenind tot mai competitive pe piata mondiala. La ora actuala, exporturile Suediei se afla la o valoare foarte ridicata, iar rata de crestere a economiei e mult peste rata de crestere medie a tarilor din UE.

Intre anii 1929 si 1939, au fost infaptuite o serie de reforme care definesc si consolideaza modelul suedez. Prin acest model s-a incercat o conciliere intre liberalismul economic, echitatea si protectia sociala. Instrumentul folosit a fost un sistem de asigurari sociale foarte bine fundamentat de care beneficiaza fara discriminare toti cetatenii Suediei.

Suedia este a patra tara a Europei ca suprafata, insa cu o populatie de doar 8 milioane. Din totalul suprafetei doar 6,8% este pamant arabil si, in prezent, doar 2,2% din populatie lucreaza in agricultura[2]. Munca reprezinta o componenta de baza a eticii nationale, iar agricultura asigura necesarul intern si participa cu o mica parte si in export.

Suedia e o tara de inventatori, cercetarea si dezvoltarea imbraca o importanta strategica pentru economie. Cheltuielile in domeniul cercetarii-dezvoltarii se ridica in momentul actual la mai bine de 3% din PIB. Aceste cheltuieli sunt canalizate catre anumite sectoare industriale pentru cercetari specializate in tehnologiile de varf, dar se indreapta si spre invatamantul superior, mai cu seama in scopul recrutarii si pregatirii unor noi generatii de cercetatori. Nu este astfel de mirare ca, o buna parte din produsele exportate sunt reprezentate de echipamente si utilaje industriale de un nivel foarte ridicat al tehnologiilor incorporate.

Din punctul de vedere al resurselor, Suedia ocupa locul III in Europa in ceea ce priveste minereurile de fier, neferoase si auro-argintifere, detine 15% din rezervele mondiale de carbuni, uraniu si are un fond forestier ce o situeaza pe locul II mondial. O alta resursa naturala a Suediei este hidroenergia. Aceasta determina un cost foarte scazut al electricitatii si scaderea costurilor de productie, crescand competitivitatea produselor suedeze pe piata mondiala.

Forma de guvernamant a Suediei este monarhia constitutionala, in care regele domneste, dar nu conduce, ci constituie doar un traditional liant. Constitutia reprezinta actul normativ principal care reglementeaza drepturile si obligatiile tuturor cetatenilor.

In ceea ce priveste nivelul de trai, acesta se numara printre cele mai ridicate din Europa. Insa, spre deosebire de alte tari, acesta se situeaza la cote inalte pentru toti cetatenii, raportul dintre venitul minim si cel maxim fiind de 1 la   Acest raport exprima cel mai bine sentimentul egalitatii dezvoltat de societatea suedeza si constiinta solidaritatii in numele unui beneficiu comun.

Suedezul, ca persoana, este pragmatic, muncitor, ii place sa se identifice prin profesia sa, e timid, dar dispretuieste folosirea laturii afective in afaceri unde abordarea directa a problemelor e vazuta ca semn al eficientei. Punctualitatea este o caracteristica importanta, atat in afaceri, cat si in viata sociala.

Astazi, cand multi critica si sustin ca ,,modelul sudez s-a destramat', Suedia ramane o putere economica mondiala, cu unul dintre cele mai ridicate niveluri de trai din lume, cu o societate bazata pe egalitarism si bunastare generala, cu oameni care au inteles din totdeauna importanta consensului general, ca mijloc pentru asigurare succesului.

1. Istoria Suediei

Cu 14.000 de ani in urma, intreg teritoriul actual al Suediei era acoperit de un strat gros de gheata. Primele asezari umane dateaza in jurul anului 10.000 i.H. si s-au descoperit in sudul tarii. Incepand din perioada 8.000-6.000 i.H., tara a inceput sa fie populata de oameni, care traiau din vanatoare, pescuit si care foloseau unelte simple. Perioada vikingilor, 800-1050, a fost caracterizata printr-o extindere majora directionata, in special, spre est. Multe expeditii ale vikingilor au pornit din Suedia cu scopul, fie de a prada, fie de a face comert. Vikingii au traversat Marea Neagra, Marea Caspica si si-au dezvoltat relatii comerciale cu Imperiul Bizantin si in tinuturile arabilor.

Credinta crestina a ajuns in Suedia abia in secolul al Xl-lea, dar credintele pagane ale nordicilor au rezistat inca multa vreme.

O unificare a provinciilor suedeze s-a realizat in jurul anului 1.000, formand o unitate cu centrul de greutate in provinciile Vastergotland si Ostergdtland. In 1389, prin mosteniri si legaturi de familie, coroanele Danemarcei, Norvegiei si Suediei s-au unit sub conducerea reginei daneze Margareta. In 1397 s-a format, sub conducerea ei, Uniunea Kalmar. Perioada 1397-1521 a fost marcata de conflicte intre rege si marea nobilime, toate acestea ducand la o mare rebeliune, iar in 1523 un nobil suedez, Gustav Vasa, a fost ales rege al Suediei. Fundamentele statului suedez au fost puse in timpul domniei acestui rege (1523-1560)[3]. Biserica a fost transformata intr-o institutie nationala, i-au fost confiscate proprietatile si a fost introdusa Reforma Protestanta. In acelasi timp, administratia a fost reorganizata dupa modelul german, iar puterea a fost concentrata in mainile regelui, a carui pozitie a fost consolidata prin introducerea in 1544 a monarhiei ereditare. In 1718, Parlamentul suedez (Riksdag) a introdus o noua constitutie care abolea absolutismul regal si a plasat puterea in mainile parlamentului.

Secolul al XVIII-lea a reprezentat pentru Suedia o perioada de dezvoltare culturala, mai ales datorita apropierii de Franta. Comertul pe mare, care a cunoscut dezvoltarea in aceasta perioada, a fost lovit puternic de campaniile lui Napoleon, iar aceasta a dus la o stagnare generala si o criza economica care a durat pana in prima jumatate a secolului al XlX-lea. Chiar si in partea a doua a secolului al XlX-lea, Suedia era inca o tara saraca, in care 90% din populatie isi castiga existenta din agricultura. O consecinta a acestei situatii a fost emigrarea, in special catre America de Nord. Un milion de suedezi, dintr-o populatie totala de 5 milioane au emigrat in perioada 1866-1914. Industria nu a inceput sa creasca pana in jurul anului 1890, dezvoltandu-se rapid intre 1900 si 1930, transformand Suedia in una din cele mai puternic industrializate tari dupa al Doilea Razboi Mondial.

2. Economia suedeza

2.1. Istoria dezvoltarii economice

Suedia este o tara vestica puternic industrializata, cu o economie de piata deschisa. Mai multe companii suedeze se bucura de o reputatie mondiala, iar nume precum Ericsson, Volvo si Astra reprezinta produse recunoscute, de inalta calitate.

Primii pasi catre o economie industrializata au fost facuti incepand cu anul 1870, an in care Anglia si alte cateva state erau deja antrenate in procesul dezvoltarii. Cu toate ca Suedia, din punct de vedere industrial, a avut un start mai greoi, a intrat pe scena internationala intr-un moment favorabil, cand dezvoltarea economica in restul Europei a crescut nivelul cererii internationale, si a deschis calea produselor suedeze. Cresterea exporturilor care a urmat explica partial cresterea economica a Suediei in acea perioada, pe langa aceasta existand si factori interni. Investitiile substantiale in infrastructura a facut ca transporturile sa se desfasoare mai usor si introducerea unor metode mai eficiente in agricultura si o crestere rapida a populatiei, au furnizat forta de munca necesara dezvoltarii industriale.

In domeniul ingineriei, industria si-a facut aparitia la sfarsitul secolului al XlX-lea. Cateva companii din aceasta perioada, precum Ericsson, Asea si Skf Tsj datoreaza succesul inventiilor suedeze si multe dintre acestea erau orientate spre export. De asemenea, de multe ori, s-au constituit in afara granitelor nationale, filiale, pentru a evita restrictiile comerciale. Dupa cum poate fi observat din numele companiilor mentionate, cateva dintre acestea sunt puternice si astazi, si apartin miezului industriei suedeze contemporane.

Dezvoltarea industriala se datoreaza si unei majore resurse naturale a Suediei: puterea apelor. Datorita abundentei de rauri si cascade din nordul tarii, electricitatea era foarte ieftina. Acest lucru a determinat scaderea substantiala a costurilor de productie, ceea ce a facut ca cererea pentru produsele suedeze sa creasca pe piata internationala. In parte si datorita acestui lucru, valoarea productiei industriale a crescut cu 150% in perioada 1895-1914, iar productia fizica s-a dublat[4].

Suedia nu a participat in Primul Razboi Mondial, dar a putut insa sa profite, datorita cresterii cererii straine cauzata de razboi. Dupa razboi, industria bazata pe export a fost lovita de o puternica recesiune si a durat cativa ani buni pana cand economia a inceput sa creasca din nou. Reconstructia Europei de dupa razboi a favorizat industria suedeza, deoarece aceasta avea o forta de munca intacta si structuri de productie neafectate de razboi.

Recesiunea de la inceputul anilor 1930 a afectat intreaga lume industrializata, dar anumite tari, precum S.U.A. si Germania au fost mai puternic lovite decat celelalte. Suedia s-a descurcat mai bine, partial datorita devalorizarii monedei nationale, coroana suedeza, care a dus la o crestere spectaculoasa a exporturilor. La sfarsitul acestei decade s-a inregistrat chiar si o crestere a economiei nationale, intr-o perioada de stagnare economica mondiala. Ca rezultat al unor imbunatatiri tehnice, productia a crescut, impreuna cu cresterea calitatii produselor. Printre cele mai importante produse industriale ale perioadei au fost textilele si otelul.

Al Doilea Razboi mondial a fost urmat de un boom economic. Suedia, care a reusit si de data aceasta sa ramana in afara razboiului, a prins o mai buna pozitie de start decat majoritatea competitorilor ei. Exporturile au crescut din nou, datorita unei deprecieri cu 30% a coroanei suedeze fata de dolarul american, iar industriile forestiera si miniera au crescut rapid, incepand cu anii '50 si pana la sfarsitul anilor '60, intreaga economie mondiala a crescut cu 4,5% in fiecare an, iar Suedia era una din cele mai de succes state vest-europene. Cu toate ca industria textila a suferit masiv datorita cresterii competitivitatii internationale, ingineria si industria cauciucului s-au dezvoltat, ca rezultat al cererii crescande pentru vehicule.

In anii '60 Japonia a devenit o puternica tara industriala si s-a dovedit un competitor puternic in anumite sectoare ale industriei precum: a otelului, de constructii navale si de masini. Competitia a devenit si mai acerba atunci cand tarile Europei reconstituite au inceput sa se lupte pentru un loc cat mai bun pe aceasta piata.

Piata muncii suedeze a suferit o schimbare majora in anii '60. In timp ce numarul angajatilor din sectorul public crestea, s-a inregistrat o scadere majora in numarul muncitorilor industriali.

Anii 70 au adus numeroase modificari in reglementarile comertului international, ceea ce a avut un efect negativ asupra Suediei. Criza petrolului din 1973 si declinul in domeniul afacerilor internationale care a urmat, au afectat Suedia mai mult decat pe alte tari. Raspunsul politic al guvernului a fost subventionarea sectoarelor industriale aflate in dificultate, precum industria otelului si cea de constructii navale. Aceste masuri nu au fost in totalitate de succes, dar au tinut, o vreme, scazuta rata somajului. In schimb, au mentinut problemele de structura din economie, care au dus mai tarziu la inflatie si cresterea somajului. Imaginea de ansamblu a economiei nu era insa cu totul intunecata, intrucat ramuri precum: industria chimica, a maselor plastice, electronica si constructoare de masini erau puternice si faceau fata concurentei internationale.

2.2 Economia actuala

Ajutata de statutul  de neutralitate, mentinut in secolul XX, Suedia a atins un nivel de trai de invidiat, folosind un sistem mixt de capitalism, orientat catre industriile de inalta tehnologie si a unui sistem social bine fundamentat, menit sa imparta beneficiile bunastarii. Poseda un sistem modern de distributie, de comunicatie, atat la nivel intern, cat si extern si o forta de munca calificata. Economia e in mare masura bazata pe comert international, iar resursele de baza sunt: lemnul, fierul, puterea apelor. Sectorul privat detine 90% din rezultatele economice, dintre care sectorul constructiilor de masini si a tehnologiilor performante contribuie pana la 50% din rezultate si din export[5]. Agricultura contribuie doar cu 2% la PIB si cu 2% pe piata fortei de munca[6].

Grafic nr. 1. Evolutia ratei de crestere PIB in Suedia si alte puteri economice.

Sursa: www.scb.se

Rata de crestere a PIB a avut o evolutie similara cu cea manifestata in UE si in S.U.A. Anul 2005 a reprezentat o scadere majora a acestuia in toata lumea, tari precum Germania si S.U.A. inregistrand o rata de crestere mai mica de 1%. Anul 2006 a insemnat o crestere usoara, dar aceasta nu se compara cu valorile de peste 4% atinse in 2003, 2004.

In privinta exporturilor, tendinta generala e de crestere, cu toate ca in perioada 1995-2006 s-a manifestat o scadere semnificativa. Incepand cu 1997, raportul de crestere s-a modificat din nou in favoarea Suediei, aceasta depasind media UE, ajungand in 1998 la valoarea record de 13,6%.

Tabel nr. 1.

Evolutia cresteri anuale a exporturilor in perioada 1993-2007

Sursa: www.unece.org

In 2006, exporturile au ajuns la cifra de 80,6 miliarde USD[7], fiind compuse in special din: echipamente si utilaje industriale (35%), autovehicule, produse din hartie, produse siderurgice, produse agroalimentare. Partenerii traditionali in cadrul relatiilor comerciale traditionale sunt in special tarile din UE (Germania, Marea Britanie, Danemarca, Finlanda), S.U.A., Norvegia.

Rata inflatiei a fost in 2002 de 2,2%, putin peste limita de 2% pe care Banca Centrala (Riksbank) si-a fixat-o la inceputul anului. In 2007 aceasta s-a apropiat de valoarea de 3%, putin peste media statelor din UE, dar sub cea inregistrata de state precum Luxemburg, Italia, Olanda.

Cele mai numeroase schimbari facute, in perioada recenta, au fost in sectorul public si in politica fiscala. Sectorul public a crescut foarte mult, ajungandu-se ca in 2004, numarul celor angajati in institutiile guvernamentale depasea dublul celor care lucrau in sectorul privat. Odata cu intrarea in UE, Suedia a modificat structura fortei de munca, numarul celor din sectorul public ajungand la o cifra de 31% din totalul celor care munceau, fata de 41% cat era in 2005[8].

Modelul suedez

Anii '30 au fost foarte aspri pentru cei mai multi din lumea occidentala. In 1933 rata somajului in S.U.A. era de 25%, iar situatia era la fel de grea in Europa. Se interpreta recesiunea globala ca o indeplinire a profetiei lui Marx privind criza finala, care ar fi dus la moartea capitalismului. In URSS, experimentarea socialismului economic a dus la un progres economic cu mari sperante de viitor. Vestul astepta un model care sa contracareze URSS-ul si socialismul care cucerise inimile si rnintile atatora. Suedia trebuia sa fie unul din acele modele

Ideile fundamentale ale acestui model au aparut inca dinainte, din anii '20, prin reprezentantii Partidului Social-Democrat, Gunnard si Alva Myrdal. In aceasta perioada s-a inregistrat o insanatosire a economiei de dupa razboi. Structura industriei suedeze se schimba in favoarea competitiei si pretului extern. Se folosesc noi metode de productie in intreprinderile suedeze, iar acestea sunt gata sa satisfaca cererea interna pentru bunuri de consum, dar si pentru capitalul de investitii necesar pentru reconstructie.

Cresterea anuala a economiei suedeze a ajuns la 4% in ultima parte a anilor '20. Reprezentantii Partidului Social-Democrat au considerat ca Suedia ofera cele mai bune conditii pentru a experimenta socialismul democratic. Societatea socialismului democratic ar fi fost una a libertatii si egalitatii, o societate a bunastarii, in care violenta si brutalitatea vor fi exterminate.

Primele reforme introduse au fost: sistemul de asigurari sociale pentru somaj (1934); legea privind pensiile pentru varsta inaintata (1935). Au aparut organizatii nationale fondate pe interesele unor grupuri particulare: Federatia suedeza a patronilor (SAP) si Confederatia sindicala ,,gulerele albastre' (LO), infiintate inca de la inceputul secolului, si organizatia Centrala suedeza a angajatilor si salariatilor

Fundamentul acestei teorii l-au reprezentat ideile expuse de J.M. Keynes in ,,Teoria generala a folosirii mainii de lucru, a dobanzii si banilor' (1936). Ideile lui Keynes au dominat gandirea institutiilor politice si a celor din lumea afacerilor in Suedia, pe perioada constructiei statului bazat pe bunastare. A fost pus mare accent pe rolul cererii in economie pornind de la ideea ca, prin cresterea consumului public se realizeaza o stimulare a cererii, iar aceasta reprezinta calea de promovare a cresterii economice in conditii de criza.

Astfel, pe fundalul consensului general, Partidul Social-Democrat a deschis cale reformelor, care au constituit masurile de bunastare sociala. Versiunea suedeza a socialismului functional a insemnat ca interventia sectorului public a fost concentrata pe calea impartirii rezultatelor productiei, nu a proprietatii. Socializarea se facea prin intermediul impozitelor si a altor taxe. Aceste mijloace au fost folosite pentru o larga dezvoltare a sectorului public, marca statului socialist bazat pe bunastare.

Performantele economice confirma aprecierile potrivit carora era de aur a modelului suedez "  a durat ceva mai bine de 30 de ani, intre 1945 si 1979.

Cateva directii majore, in ceea ce priveste reformele adoptate, au fost determinante pentru obtinerea prosperitatii suedeze.

Prima directie a fost in domeniul agriculturii. Fermierii au fost stimulati sa obtina parcele de pamant arabil, mari si omogene. Ei deveneau o adevarata ,,clasa de mijloc', avand de indeplinit un rol important. Chiar daca, doar 6,8% din suprafata Suediei e pamant arabil si in prezent doar 2,2% din populatie lucreaza in agricultura, randamentele mari ale productiei in acest sector acopera nevoile tarii.

A doua directie urmata de social-democrati a fost in procesul de orientare catre comert si, in special, catre comertul extern. Suedia reprezinta o tara in care exporturile au fost privite intotdeauna ca un element important in mentinerea bunastarii. Produsele suedeze sunt competitive pe piata mondiala si cuprind: echipamente si utilaje industriale, autovehicule, produse din hartie, produse siderurgice, produse agroalimentare. In 2007 valoare exporturilor a fost 80,6 miliarde dolari, mult deasupra mediei statelor din UE[10].

Educatia reprezinta al treilea domeniu considerat vital in procesul de dezvoltare al tarii. Invatamantul obligatoriu a fost introdus in 1842, iar in prezent peste 90% din copii invata gratuit in scolile de stat. Invatamantul gratuit a fost una din masurile de constructie a sistemului egalitatii, libertatii si bunastarii sociale.

4. Sistemul asigurarilor sociale

Suedia este una din cele mai industrializate state ale lumii si poseda cel mai puternic si mai dezvoltat sistem de asigurari sociale din lume. Viata sociala caracterizata prin toleranta, egalitarism, armonie, civilizatie a facut posibila aparitia si acceptarea unui asemenea sistem. Mentalitatea si principiile morale suedeze includ si redistribuirea egala a rezultatelor activitatilor economice, astfel incat sa poata fi asigurata o viata decenta pentru toti cetatenii. Astfel a fost creat un sector public puternic menit sa administreze sistemul asigurarilor sociale. Principala sursa de finantare a protectiei sociale o reprezinta taxele si impozitele platite de populatie si de reprezentantii organizatiilor patronale, dar se pare ca suedezii au inca incredere in organizatiile statului pentru a face aceasta redistribuire de fonduri.

Constitutia suedeza reprezinta legea fundamentala, care garanteaza libertate si drepturi egale tuturor cetatenilor tarii. In aceasta se mentioneaza si sarcinile si autoritatea ce revin institutiilor guvernamentale. Acestea, prin activitatea lor, trebuie sa asigure respectarea urmatoarelor drepturi: dreptul la munca, la locuinta, la educatie, drepturi egale pentru femei si barbati, dreptul la securitate sociala si la un cadru favorabil desfasurarii vietii.

Sistemul de asigurare sociala se aplica pentru toti cetatenii Suediei. Toti cei care au implinit varsta de 16 ani si au domiciliul in Suedia sunt inclusi in sistemul de asigurare sociala. Acesta cuprinde: protectia sociala a somerilor, ajutor social cu durata nelimitata, asistenta medicala si indemnizatii de boala, sistem de pensii pentru toti cetatenii (pensii de batranete, de invaliditate, alocatii pentru asistenta externa, etc.).

1. Protectia sociala a somerilor si ajutorul social

Protectia sociala a somerilor se realizeaza pe doua cai, prin asigurarea de somaj si prin ajutorul de somaj. Asigurarea de somaj e finantata de angajator si are o cota de contributie de 4,32%. Asigurarile de somaj cuprind aproximativ 83% din populatia activa si sunt administrate de 42 de ,,case de asigurari'. Alocatia acordata reprezinta 75% din salariul de referinta si se acorda pentru o perioada de 300 de zile pentru persoanele de pana la 55 de ani si 450 de zile peste aceasta varsta.

Ajutorul de somaj este finantat din impozite si este acordat persoanelor cu varste intre 20 si 64 de ani, care nu sunt asigurate. Acesta se acorda pe o perioada de 150 de zile pentru persoanele cu varsta pana in 55 de ani si de 300 de zile pentru cei ce depasesc aceasta limita.

2. Ajutorul social (Social BidraQ) reprezinta o alocatie acordata de autoritatile din domeniul asigurarilor sociale, pentru acoperirea cheltuielilor de subzistenta a unor categorii de persoane care nu beneficiaza de alte venituri. Acest ajutor social are o durata nelimitata sau pana la ameliorarea situatiei financiare a persoanei respective.

Asistenta medicala este finantata aproape in totalitate de stat, iar indemnizatiile de boala sunt finantate de angajatori. Angajatul plateste doar 3% din costurile serviciilor medicale si ale medicamentelor. Perioada de acordare a asistentei medicale este nelimitata, pana la ameliorarea starii de sanatate a pacientului.

4. Sistemul de pensii

Exista doua notiuni in cadrul sistemului de pensii suedez: pensia de baza si pensia suplimentara. Pensia de baza nu depinde de venitul anterior al beneficiarului, ea avand un nivel universal. In anumite conditii, la cuantumul pensiei de baza se adauga si o pensie suplimentara, care are ca baza de calcul venitul din cei mai buni 15 ani lucrati, fara a depasi un plafon maxim prestabilit. La constituirea fondului de pensie suplimentara contribuie angajatorul cu 13% din venit, contributia generala a salariatului fiind de doar 1% . Nivelul pensiilor se reactualizeaza in fiecare an, in functie de evolutia preturilor, astfel ca, puterea de cumparare a pensionarilor este protejata de efectele negative ale fenomenului de inflatie.

5. Raporturile guvern-patronate-sindicate

Suedia este o tara in care sindicatele au un rol si o importanta deosebita, avand influenta si asupra politicilor economice adoptate de catre guvern.

80% din totalul fortei de munca este inscris intr-una din organizatiile sindicale existente. Cea mai mare dintre acestea este Confederatia generala a muncii (LO), infiintata in 1898, si care aduna 90% din totalul muncitorilor. Alte doua organizatii de acest fel sunt: Confederatia generala a functionarilor si salariatilor (TCO) si Confederatia generala a lucratorilor intelectuali si a functionarilor de stat (SACO/SR).

Patronatul este reprezentat de Confederatia patronatul suedez (SAP) infiintata inca din 1909, care avea la inceputul anilor '90 afiliate peste 42 000 de firme, reprezentand aproximativ 1,2 milioane membri.

In conformitate cu legislatia muncii, managementul de varf si conducatorii departamentelor ministeriale nu pot fi membri in organizatiile sindicale, intrucat ei trebuie sa reprezinte interesele patronatului in negocierile nationale pentru incheierea ,,conventiilor colective".

Atunci cand negocierile de pe piata muncii intre cei doi mari parteneri (patronate si sindicate) esueaza, guvernul desemneaza o comisie de conciliere pentru a media disputele si pentru ajungerea la un acord comun. Atunci cand nu se ajunge la nici un compromis, sindicatele pot trece la declansarea formelor specifice de munca: proteste si greve. Acest lucru nu s-a mai intamplat, insa, de la intrarea in vigoare a legii privind reprezentarea muncitorilor in consiliile de administratie a companiilor. Aceasta a avut o influenta pozitiva atat asupra salarizarii, cat si asupra imbunatatirii conditiilor de munca.

Dupa cum am mai spus, societatea suedeza a actionat in favoarea asigurarii bunastarii tuturor categoriilor de salariati, raportul dintre venitul maxim si venitul minim fiind de doar 1 la   Mai mult decat atat, e o realitate faptul ca doua treimi din suedezi traiesc ,,bine' si o treime, foarte bine'. Veniturile managerilor, comparativ cu celelalte tari europene, sunt mai modeste, dar aceasta nu-i impiedica sa fie eficienti in activitatea depusa, fiind considerati specialisti cu un inalt nivel de profesionalism.

6. Managementul suedez

6.1. Valorile generale in societate si in management

De multe ori, oamenii de afaceri suedezi nu se asteapta ca partenerii straini sa se diferentieze prea mult de ei in ceea ce priveste managementul, comportamentul, reactiile, etc. Multi dintre ei ar fi surprinsi daca cineva le-ar spune ca difera mult de normele internationale privitoare la activitatile de afaceri.

Managementul suedez se bazeaza pe ideea ca omul este atat dispus, cat si capabil de a realiza performante. Managerul se vede pe el mai mult ca fiind un indrumator decat un comandant si, de multe ori, alege managementul prin exceptie ca metoda de delegare a autoritatii si a raspunderii catre personal. In companiile suedeze, angajatii, de la orice nivel, au libertatea de a lua decizii si de a rezolva probleme neasteptate, fara sa fie nevoie de permisiunea superiorilor.

Un bun manager, in conformitate cu standardele suedeze, e o persoana care se foloseste de creativitatea si motivatia personalului sau. El trebuie sa-si conduca oamenii pe principiile cooperarii si intelegerii, si nu prin puterea formala de care dispune. O calitate importanta e considerata a fi cea de bun ascultator. In discutiile avute cu personalul, un manager profesionist trebuie sa apeleze la ratiune si sa-si sustina afirmatiile cu argumente concrete si convingatoare. A folosi partea afectiva intr-o discutie e considerata a fi total nepotrivita.

Statutul social are foarte mica importanta in activitatea de afaceri suedeza. Managerii dau rareori semnale care indica statutul lor social, iar pe muncitori nu ii caracterizeaza sentimentul inferioritatii fata de ei. Un manager e considerat un specialist in activitatea de conducere a unei companii si deci, nu e superior din punct de vedere social unui alt specialist, in orice alt domeniu.

Organizatiile suedeze sunt mult mai putin rigide decat in orice alta parte a Europei. Suedezii incearca sa rezolve problemele intr-un mod cat mai pragmatic si informal, chiar daca aceasta inseamna punerea pe pozitii de conducere a unuia sau mai multi avocati. In general insa, managerii nu se simt amenintati de aceasta practica, ideea generala fiind ca deciziile sunt luate pentru a ajunge la un rezultat si nu pentru a demonstra o parere. Aceeasi atitudine explica schimbul mare de informatii din cadrul firmelor suedeze. Se crede ca, daca personalul stie ce se intampla in firma, acestia vor fi si mai implicati, si mai motivati in munca, pentru a solutiona problemele ivite.

Companiile suedeze au, de obicei, o structura orizontala, bazata pe munca in echipa. Nivelurile ierarhice sunt putine, rezultatul fiind un proces direct si simplu de luare a deciziilor. Matricea organizationala este simpla, de multe ori angajatii raspunzand mai multor manageri.

Managerii suedezi accepta, in general, mai usor riscul decat colegii lor, in alte tari. Un studiu international a aratat ca Suedia are printre cele mai scazute niveluri de evitare a incertitudinii, in timp ce, Japonia il are cel mai ridicat. In tarile in care managerii indica un nivel ridicat de evitare a incertitudinii, angajatii care sunt promovati de obicei, sunt cei care lucreaza de mult in compania respectiva, deci sunt si mai inaintati in varsta. In Suedia insa, munca efectiva si performanta sunt criterii mult mai importante. Drept rezultat, persoane tinere sunt adesea intalnite in postura de conducere.

Punctualitatea este considerata un semn de respect si eficienta, iar intreprinzatorii suedezi vor avea putin respect pentru diferentele culturale in aceasta privinta. Caracterul stresant al timpului poate fi observat in intalnirile zilnice de afaceri. In general, nu este considerat nepoliticos sa stabilesti un termen limita pentru rezolvarea unei sarcini sau pentru luarea unei decizii.

Punctualitatea nu este importanta doar in mediul de afaceri, ci si in viata sociala.

Partenerii de afaceri straini constata ca, de multe ori, colegii suedezi vorbesc prea mult despre afaceri si prea putin despre ei si preocuparile lor personale. In acelasi timp insa, suedezii vor dori ca partenerii straini sa treaca cat mai repede la aspectele importante ale intalnirii. In Suedia, o abordare directa a problemelor este un semn de eficienta, ultimul lucru pe care il doresc oamenii de afaceri suedezi e sa piarda timpul persoanei cu care discuta.

6.2. Mentalitatea suedeza

Cultura presupune a lua in consideratie experientele comune ale unui grup dar neglijand diferentele.

In dialog se exprima cu gravitate pentru a nu se ajunge la divergente.

Sistemul social este astfel constituit incat sa vina in intampinarea necesitatilor indivizilor. Daca cultura face referire la o colectivitate, personalitatea vizeaza in primul rand individul.

Este aproape imposibil a concretiza modul in care personalitatea unui individ poate fi modelata de traditiile sociale si culturale.

Caracterul national, mentalitatea, poate fi considerat si ca "psihologie nationala". Personalitatea presupune ceea ce stiu indivizii si ce isi propun sa realizeze.

Teoriile lui Freud sustin ca educatia copilului sta la baza personalitatii si care la randul ei permite stabilirea normelor sociale, politice, juridice si economice.

Timiditatea suedezului justifica si faptul ca si in parlament mesajul ce urmeaza a fi expus este citit, lucru rar intalnit in alte tari, dar si faptul ca rari, extrem de rari sunt studentii care dupa prelegeri pun intrebari.

Independenta poate fi motivata si prin singuratatea individului, evitand prezenta altor persoane, dar si prin dorinta de a nu ramane dator. Prefera sa-si plateasca consumatia daca merge cu altcineva la restaurant.

In poezia lui Heidenstam "Gandurile singuratatii" citim:

"Mi-e dor de acasa, de glia pe unde pasii m-au purtat.

Si nu de oameni. Dar de pamantul meu mi-e dor".

Scoala suedeza pune un accent deosebit pe formarea unor tineri independentii dar cu o responsabilitate si raspundere accentuata.

Geert Hofstede a subliniat ca suedezii cultiva acele relatii sociale in care domneste o atmosfera de intelegere, amabilitate, motiv pentru care dimensiunea culturii, masculinitatea ii plaseaza pe ultimul loc, putandu-se afirma ca atitudinea lor este deci feminina.

In educatia copiilor nu se tine cont de conflicte, duritate si agresivitate.

"Controlul civilizat al sentimentelor".

Se constata o intensitate redusa in manifestarea sentimentelor.

"Tacut si bine crescut"

Ideologia social-democrata a favorizat mentinerea pe o perioada indelungata ceea ce a inradacinat ideea ca deciziile centralizate sunt garantul unei societati drepte.

Ratiunea accentuata nu permite expunerea sentimentelor individuale.

Sunt respinse opiniile care nu au la baza realitati.

Toate acestea motiveaza de ce suedezilor nu le este propriu protestul, fiind convinsi ca politicienii tin foarte mult la prestigiul lor.

Exista patru principii pe care se bazeaza politica reformatoare:

1. Egalitatea si dreptatea. Exista o adevarata pasiune pentru egalitate.
2. Respect si consideratie pentru conditiile de viata ale individului.
3. Preocupare necontenita pentru educarea si informarea indivizilor.
4. Scopul pragmatic al actiunilor derulate. Exista norme fixe privind constructia de locuinte.

Filozoful Kjell Jonsson afirma "Statul ne-a dat o societate mai buna si mai dreapta, o viata mai demna. Autoritatile nu fac decat rareori nedreptati, si de aceea avem fata de ele o atitudine deschisa si plina de incredere".

Sistemul social, economic si politic este rezultatul unei indelungi sedimentari, motiv pentru care nu exista sansa unei modificari majore chiar si atunci cand se schimba guvernele. Pentru aceasta este nevoie de mult foarte mult timp, care poate depasi chiar viata unei generatii

Sunt absolut convinsi ca o planificare rationala isi dovedeste eficienta daca resursele alocate sunt judicios folosite.

Este clar ca credinta luterana, majoritara in Suedia, a marcat in mod esential conceptia despre viata. Si astazi se considera a fi un pacat sa-ti permiti excese de bucurie. In oponenta cu catolicismul, protestantii acorda o atentie mai mare greselii si pacatului.

Este adevarat ca etnocentrismul se manifesta peste tot dar, in Suedia el are o trasatura aparte datorata bunastari generale si absentei conflictelor.

Sistemul social este astfel conceput incat toti indivizii sunt tratati in mod egal. Relatiile personale, coruptia, mita, agresivitatea nu isi au locul in aceasta societate.

6. Caracteristicile managementului suedez

Obiectivele generale ale managementului suedez la nivel de macroeconomie este cresterea dezvoltarii economice reducand in acelasi timp rata inflatiei, tinand sub control somajul, asigurand stabilitatea puterii de cumparare, realizarea unei repartitii echilibrate a veniturilor.

Inceputul anilor '90 a reprezentat inceputul crizei in economia suedeza, provocata in principal de marimea foarte ridicata a impunerii fiscale. Povara fiscalitatii aplicata profiturilor organizatiilor si veniturilor fortei de munca a fost preluata de managementul intreprinderilor suedeze, care trebuia sa asigure profituri si costuri de sustinere. Rezultatul a fost scaderea competitivitatii externe si a performantei economice in general.

Sectorul public s-a dezvoltat extrem de mult, ponderea populatiei ocupate in administratia locala ajungand in 1997 la 24.4%, depasind-o pe cea ocupata in comert si industrie care era de doar 22%. In mod evident, sustinerea birocratiei sectorului public trebuia realizata in principal de catre managementul din economie. care a fost impovarat cu impozite tot mai mari pe profituri.

Din urmatorul grafic (2) poate fi evidentiata consecinta acestei politici asupra nivelului somajului. Acesta a fost tinut ani la rand sub control prin cresterea cheltuielilor guvernamentale, dar prin ajungerea la un nivel maxim al impozitelor, aceasta politica s-a prabusit ducand la cresterea somajului.

Managementul suedez e caracterizat printr-un inalt pragmatism organizational, trebuind de multe ori sa se adapteze la economia dominata de fiscalitate exagerata, in care sindicatele au un rol si o putere considerate printre cele mai mari din Europa. Cu toate acestea, managerii suedezi sunt recunoscuti drept profesionisti inalt calificati, buni organizatori, onesti, eficienti, iar intreprinderile pe care le conduc au evoluat competitiv sub raport tehnic, economic si organizatoric.

Grafic nr. 2. Evolutia ratei somajului in perioada 1993-2007

Sursa: www.unece.org

Contactele dese cu sindicatele si organismele guvernamentale a avut si efecte pozitive, mai ales sub aspectul imbunatatirii conditiilor de munca si al participarii salariatilor in abordarea deciziilor majore, de importanta strategica pentru viitorul firmei. In 1977 a intrat in vigoare legea cu privire la participarea lucratorilor la decizii, acordand unui numar mare de reprezentanti dreptul de participare in consiliul de administratie.

De fapt, cultura manageriala in toate tarile scandinave se caracterizeaza prin consens general in luarea deciziilor, inclinatie spre evitarea conflictelor si realizarea de compromisuri pe calea negocierii. In sistemul de management suedez, se urmareste o reprezentabilitate adecvata la toate nivelurile, un consens decizional realizat in firma intre actionari, consiliul de administratie si reprezentantii angajatilor. Puterea de decizie este astfel impartita, salariatii avand dreptul de a fi informati cu privire la intentiile de viitor ale managementului si de a influenta prin crearea unui mediu de munca mai bun.

Geert Hofstede identifica grupul tarilor scandinave ca avand cel mai ridicat nivel al feminitatii. Aceasta inseamna ca in aceste societati se pune mai mult accentul pe om, mediu, calitatea vietii, valori precum ambitia, acumularea de bani sau alte bunuri materiale nu sunt de asa mare pret la scandinavi. In Suedia se poate observa concretizarea acestor valori si prin numarul mare, fata de alte tari, a femeilor aflate in pozitii decizionale importante in cadrul societatilor suedeze, dar si in Guvern si Parlament. Pe piata muncii s-a inregistrat un progres real in gradul de ocupare a fortei de munca feminine, crescand de la 25% in 1940, la 48% in 1998[11]. Acest procentaj se mentine si pentru locurile de munca ce presupun o pozitie decizionala importanta.

Stilul de management si practicile folosite au reflectat din totdeauna valorile generale ale societatii. Valorile traditionale suedeze sunt: egalitarismul, simtul raspunderii civice, respectul fata de om si natura, cultul competentei profesionale, etc. acestea sunt incluse in comportamentul managerilor, care stiu sa dezvolte relatii de incredere cu partenerii sociali si de afaceri, sa aiba un comportament corect fata de angajati, sa practice un sistem de recompense pe baza de competente in munca, sa incurajeze competitivitatea, munca in echipa, asumarea responsabilitatii.

Suedezii manifesta foarte mare dispret pentru diferentierea sociala. Respectul se impune prin nivelul cunostintelor. Managerii nu dau semnale ca se simt superiori prin statutul lor social, un specialist este considerat astfel in orice domeniu si-ar desfasura activitatea.

Suedezii aleg o organizare matriciala care corespunde cel mai bine stilului si metodelor lor de management. Nivelele ierarhice sunt putine, se lucreaza foarte mult in echipa, domneste un caracter informal, angajatii sunt incurajati sa intrebe, sa ceara asistenta. Managerul isi foloseste abilitatea de organizare a echipei, de impartire a sarcinilor, de planificare a activitatilor. Avantajele ce decurg din organizarea matriceala sunt: gradul marit de ocupare a membrilor echipei, costuri reduse, flexibilitate, economie de personal, intensificarea cooperarii, etc.

Cele mai raspandite metode generale de management in intreprinderile suedeze sunt: managementul prin proiecte, managementul pe produs si managementul pe baza de rezultate. Acestea corespund cel mai bine unei asemenea abordari organizationale, conduc la rezultate eficiente fiind apreciate atat de manageri, cat si de angajati care devin mai responsabili si mai motivati in activitatea pe care o desfasoara.

7. Concluzie

Suedia a aderat la Uniunea Europeana la 1 lanuarie 1995, 52,3% din populatia care s-a prezentat la referendumul national din Noiembrie 1994 declarandu-se in favoarea acesteia. Suedezii inca aveau incredere si atasament fata de modelul social-democrat care, pentru ei, a reprezentat cresterea nivelului de trai si egalitate sociala. Intrarea Suediei in UE reprezenta si armonizarea economiei suedeze cu structurile si regulile impuse de apartenenta la piata unica europeana.

Schimbarile au trebuit sa apara si la nivelul managementului practicat la nivel macro si microeconomic, determinand totodata si modificarea principiilor si abordarilor traditionale.

In tabelul de mai jos sunt evidentiate schimbarile de la abordarile traditionale la abordari noi, deja adoptate in numeroase companii industriale suedeze:

Tabel nr. 2.

Diferente intre managementul traditional si cel nou

Sursa: Czarniawska-Jorges, B., Sweden- A Modern Project, a Postmodern Implementation, 1993, p.237.

Totusi aceste modificari sunt in metodele folosite, incercarea de schimbare a modelului de abordare a problemelor, o trecere de la focalizarea pe productie la cea pe afaceri si pe oameni. Nu inseamna insa, ca valorile traditionale se vor modifica in managementul suedez. Acesta va oglindi intotdeauna caracterul de specificitate al culturii nationale a Suediei.

Managementul suedez, bazat pe competenta, pe respectul fata de om si fata de munca, isi are un loc bine definit in cadrul modelelor europene de management si poate, oricand, sa ofere exemple de eficienta.