Modele explicative ale creativitatii utile managerilor

Interesul specialistilor pentru studiul creativitatii a condus la elaborarea unor model explicative mai mult sau mai putin acceptate.

Daca initial ele au pus accentul pe rolul factorilor cognitivi in explicarea creativitatii (cunoscutul model factorial tridimensional al gindirii elaborat de J. P. Guilford), in ultimele decenii a fost recunoscut rolul deosebit al factorilor nonintelectuali de personalitate: motivatie, vointa, afectivitate, atitudini, temperament, caracter (modelele scolii americane de la Buffalo, intre care se remarca modelul comportamental elaborat de Tereza Amabile; modelul bifactorial elaborat de P.P. Neveanu sau modelele scolii ruse de inventica).

Modelul bifactorial al creativitatii (modelul Neveanu)

In psihologia romaneasca s-a acceptat initial ca model explicativ al creativitatii modelul Guilford. S-a incercat si elaborarea unor modele proprii, intre care s-au impus modelul bifactorial elaborat de P.P. Neveanu si modelul euremelor propus de I. Moraru

In conceperea modelului bifactorial al creativitatii, P.P. Neveanu ia ca axiome afirmatiile:

la nivelul personalitatii creativitatea emerge din interactiunea optima dintre aptitudini si atitudini; dar aptitudinile nu sint creative prin ele insele, ci devin astfel daca sint activate de motive si atitudini creative (P.P. Neveanu,

la creativitate contribuie toate procesele psihice, incepind cu senzatiile si perceptiile si terminind cu afectivitatea si vointa;

creativitatea este o proprietate a intregului sistem psihic uman, care, precum un laborator, stringe si prelucreaza informatiile si elaboreaza noi modele cognitive imagistice (P.P. Neveanu, Se contureaza doua categorii de factori ai modelului explicativ al creativitatii.

A) Vectori termen ce reuneste toate dispozitivele energetice incitatoare si sustinatoare ale subiectului in actiune (trebuinte, motive, scopuri, aspiratii, constringeri, atitudini); vectorii se impart in creativi si necreativi. Vectorii creativi, intre care P.P. Neveanu include: trebuintele de crestere, de realizare si performanta si atitudinile nonconformiste, sint cei care declanseaza si sustin ciclurile operatorii pina la atingerea noului, originalului.

B) A doua categorie de factori, denumita operatii generative, cuprinde sistemele de operatii, aptitudinile generale sau speciale de nivel supramediu.

In modelul bifactorial al creativitatii se acorda un loc si un rol deosebit, intre vectorii creativi, motivatiei si atitudinilor creative.

P.P. Neveanu enumera intre atitudinile creative: increderea in fortele proprii si inclinarea puternica catre realizarea de sine; atitudinea antirutiniera; interesele cognitive, curajul in adoptarea de noi scopuri si obiective neobisnuite; perseverenta in cautarea solutiilor noi, originale; simtul valorii, atitudini direct creative, cum sint receptivitatea fata de tot ce este nou, respectul fata de originalitate si cultivarea consecventa a acesteia etc.

Din perspectiva cercetarilor aplicative in domeniul psihologiei manageriale, a proiectarii, elaborarii si realizarii unor programe de formare a managerilor, inventatorilor consideram modelul bifactorial un model explicativ deschis, general, dar simplu, operational si oferind posibilitatea studierii componentelor din perspectiva celor P (potential, proces, produs, preajma, psihoterapie) ale nivelurilor de manifestare a creativitatii, fiind util in elaborarea programelor de antrenament pentru pregatirea stimularii si exersarii corelate a vectorilor si operatiilor sau in activitatea manageriala.

Modelul epistemologic-psihologic al creativitatii (modelul euremelor - I. Moraru)

Un alt model romanesc explicativ al creativitatii original si foarte cunoscut, apreciat de inventatori, inventologi si manageri (Belous V., 1990,1994,1996; Slatineanu, este modelul euremelor elaborat de I. Moraru pag.

Autorul considera ca la realizarea fenomenului creativitatii conlucreaza sase eureme care, prin analogie cu patratul logic, pot configura patratul euremelor.

'Numim eureme, spune I. Moraru, structurile care conlucreaza la realizarea creativitatii, participa intr-un fel sau altul la inventii si descoperiri.' Partile functionale pot fi concepute ca un fel de 'atomi de creativitate', iar gruparile de parti in relatie (structurile), ca 'molecule de creativitate'.

Eurema energetica-stimulatoare

Eurema de acumulare si comprehensiune a informatiei

Fig. Patratul euremelor (cf. I. Moraru,

Elaborat in si perfectionat pe parcurs modelul lui I. Moraru, numit si model epistemologic-psihologic al creativitatii tehnice, cuprinde urmatoarele eureme:

eurema de acumulare si comprehensiune a informatiei, realizata de memorie, gindire, limbaj, interese etc.;

eurema asociativ-combinatorie, realizata de inteligenta, fantezie, memorie, inconstient;

eurema energetica stimulatorie (motivationala), in cadrul careia conlucreaza pasiunea, sentimentele, interesul, curiozitatea, forta proceselor nervoase exprimata in tipul de activitate nervoasa superioara si in temperament, efortul intens si de lunga durata, vointa, curajul, nevoia, ambitia, placerea de a face inventii si descoperiri;

eurema critica, realizata de gindirea analitica, de functia critica a inteligentei si constiintei;

eurema ideativ-perceptiva, la care participa componente ideative si perceptive;

eurema de obiectualizare a imaginilor, la care conlucreaza elemente ideativ-perceptive si motorii.

In modelul patratic al euremelor, autorul plaseaza pe laturi euremele implicate in producerea ideilor noi, originale, iar pe diagonale sunt dispuse euremele prin care se realizeaza intruchiparea ideilor in imagini si obiecte materiale (tehnice, artistice).

Modelul epistemologic psihologic al creativitatii tehnice este o contributie romaneasca originala si de utilitate explicativ-teoretica si pragmatica. Insusi autorul ii pune in valoare calitatile pentru teoria si practica manageriala (I. Moraru, A. Tabachiu;I. Moraru,

Modelul componential al creativitatii (modelul Amabile)

Un alt model, elaborat de Tereza Amabile, creatolog american, din perspectiva psihologiei sociale a creativitatii, evidentiaza pregnant rolul motivatiei in manifestarea creativitatii. Modelul componential al creativitatii propus de Tereza Amabile p. explica performanta creativa prin conlucrarea dintre trei dimensiuni relevante:

abilitati relevante domeniului;

abilitati si calitati ale creativitatii;

motivatia de sarcina.

Tereza Amabile a cercetat intens implicarea motivatiei in creativitate, ea fiind cea care a demonstrat atit rolul motivatiei intrinseci, cit si cel al motivatiei extrinseci. Ca si Mihaela Roco Tereza Amabile analizeaza rolul motivatiei in realizarea sarcinilor creative si pune in balanta motivatia extrinseca si motivatia intrinseca. Concluzia ei este ca motivatia intrinseca are rolul definitoriu in creativitate.

Modelul componential al creativitatii prezinta componentele necesare pentru creativitatea individuala si descrie modurile in care fiecare componenta intervine in etapele procesului creativ. Abilitatile relevante pentru domeniul de activitate constituie baza pentru orice performanta. Ele includ abilitati ale memoriei pentru cunostinte factuale, indeminare tehnica si talente speciale pentru domeniul in cauza. Ele cuprind setul individual de posibilitati de raspuns din care se vor sintetiza noile solutii si informatiile dupa care noul raspuns (solutie) va fi evaluat. Aceasta componenta, afirma Tereza Amabile poate fi conceputa ca un set de cai cognitive care pot fi urmate pentru rezolvarea unei probleme, sarcini. Cu cit acest set este mai bogat, cu atit alternativele pentru producerea noului sunt mai numeroase, oferind posibilitatea unor noi combinatii. Componenta abilitatii relevante domerdului apare ca dependenta de: insusiri interne cognitive, perceptuale si motorii, de educatie formala si informala in domeniu.

Componenta insusiri relevante pentru creativitate include un set cognitiv favorabil pentru asumarea unor perspective noi in problema, o inclinatie de a folosi metodele euristice pentru a explora noi cai cognitive si un stil de munca persistent, perseverent in urmarirea propriilor idei.

Stilul cognitiv perceptual poate fi caracterizat ca o facilitate in intelegerea complexitatii si a abilitatii in depasirea barierelor cognitive, in timpul rezolvarii problemei.

Abilitatile relevante creativitatii depind intr-o anumita masura de insusiri de personalitate in legatura cu independenta, autodisciplina, orientarea catre asumarea riscului, toleranta la ambiguitate, perseverenta in fata frustrarilor si o relativa indiferenta fata de aprobarea sociala (Tereza Amabile, Ca urmare, spune autoarea modelului, componenta abilitati relevante pentru creativitate depinde de antrenamentul prin care individul in invatamint isi poate dezvolta propriile strategii pentru o gindire creativa. In rezolvarea sarcinii cele doua componente interactioneaza cu motivatia intrinseca de sarcina. Conform modelului, componenta motivationala include doua elemente:

a) atitudinea de baza a individului fata de sarcina;

b) perceptiile asupra motivatiei proprii pentru indeplinirea sarcinii.

Motivatia de sarcina este considerata de Tereza Amabile ca cea mai importanta dintre componentele modelului, deoarece ea determina diferentele dintre ceea ce o persoana poate sa faca si ceea ce va face.

Nivelul final al motivatiei de sarcina, apreciaza autoarea, intr-o situatie particulara variaza la nivelul motivatiei intrinseci in functie de constringerile externe prezente in situatia respectiva si strategiile individuale de lucru cu aceste constringeri

Un bun manager va urmari ca angajatii sai ce lucreaza in compartimente ce necesita rezolvare creatoare a problemelor sa-si dezvolte corelat cele trei grupuri de abilitati pentru a-si manifesta creativitatea la nivel de competenta.

Modelul metaformarii (modelul lui Todd Siller)

Psiholog cu formatie interdisciplinara, Todd Siller construieste un model pentru atingerea creativitatii emergente sau a genialitatii, pornind de la convingerea sa ca orice om poate invata sa-si cultive genialitatea apeland la puterile sale creatoare. Procesul mintal prin care poti invata sa gindesti ca un geniu este numit de autor metaformare. Autorul apreciaza ca 'metaformarea este actiunea de a transforma ceva conferindu-i o noua structura si un nou inteles. Acest proces incepe cu transferul de noi intelesuri si asociatii de la un obiect la altul sau de la o idee la alta' (Siller T., p.

Ca urmare, acest proces serveste ca instrument in stimularea creativitatii, in descoperirea si inventarea de lucruri noi, in rezolvarea problemelor si gasirea solutiilor, este 'un proces de investigatie, un proces care ofera infinite posibilitati de a descoperi si de a inventa'.

Metaformarea este, in acelasi timp, un mod de formare a gindirii. In conceptia autorului, procesul metaformarii are urmatorii pasi (coordonate):

Conexiune

Relationare

Explorare

Analizare

Transformare

Experimentare

Prin conexiune intre obiecte, fenomene, procese, apar idei si probleme noi, de exemplu,ce conexiuni am putea stabili intre manager si floarea-soarelui?

In ce sens managerul (activitatea manageriala) se poate asemana cu o floarea soarelui? In ce fel sunt legate dimensiunile, forma, culorile, mirosul si materia din care este facuta planta de floarea-soarelui cu calitatile, insusirile, functiile, statutul managerului?

Relationarea. Prin relationarea acestor lucruri aparent diferite se observa unele trasaturi comune, cum ar fi: si planta, si managerul tind sa se inalte spre un soare si sa urmareasca mersul unui astru floarea catre soare, managerul catre atingerea idealului.

Palaria de floarea-soarelui care contine in final seminte este asemanatoare cu echipa manageriala care rodeste ideile de progres.

Explorarea. Legaturile stabilite prin conexiune si relationare trebuie explorate prin intrebari care sa ofere raspunsuri deschise cum ar fi: ce idei, ganduri, sentimente au semintele ce cresc in inflorescenta; ce idei, ganduri si sentimente au membrii echipei manageriale sau subordonatii?

Se pot elabora in aceasta etapa ipoteze care trebuie cercetate, explorate. De exemplu, se stie ca intr-un lan cu plante, buruienile pot invada si pot stingheri sau incetini cresterea plantelor. Care sunt 'buruienile' din echipa manageriala care ar impiedica activitatea armonioasa, eficienta a echipei manageriale?

Urmatorul pas presupune o analiza, punct cu punct, a legaturilor, ideilor, ipotezelor emise anterior pentru a ajunge sa se delimiteze o solutie, un model nou.

De exemplu, pe baza analizei relatiilor dintre echipa manageriala si inflorescenta de floarea-soarelui se poate imagina o sala de conferinte cu scaune concentrice care se pot invirti pentru ca participantii sa comunice in orice moment cu cine doresc.

Transformarea. In aceasta etapa se transforma modelul (ideea, solutia) pentru a inventa unul cu totul nou. De exemplu, cortul galben portativ al managerului realizarea unui cort-minisala de reuniuni pentru manageri si echipa de conducere, posibil de transportat oriunde echipa se deplaseaza pentru rezolvarea problemelor firmei.

In final, metaformarea presupune experimentarea modelului inventiei. Siller considera ca daca individul va folosi toate cele parti (pasi) ale procesului metaformarii, atunci cind va explora 'gradina mintii' sale va avea toate sansele sa gaseasca sensuri noi, sa inventeze si sa creeze, eforturile fiindu-i pe deplin compensate. Dupa acelasi autor, procesul metaformarii are niveluri:

nivelul conexiunea prin care omul descopera probleme ce necesita rezolvari creatoare si presupune asociatii, relationari, formulare de intrebari;

nivelul descoperirea pe baza explorarii si analizei omul ajunge sa descopere solutii noi, originale la problemele delimitate in faza anterioara;

nivelul inventia spre deosebire de inventie, descoperirea, spune Siller, consta in observarea a ceva ce exista si pana in acel moment, dar care nu fusese inteles. In general, inventiile apar din trebuinta de a imbunatati ceva existent, fiind un produs al unui act de creatie original, la baza caruia se afla o corelatie originala (Siller T., p.

ultimul nivel aplicarea presupune realizarea in practica a inventiei si utilizarea ei in moduri si contexte noi. Orice final al procesului este un alt inceput, metaformarea fiind, mai presus de toate, un proces de autoregenerare.

Se observa cu usurinta ca nivelurile procesului de metaformare coincid cu etapele procesului creativ. Consideram de asemenea ca modelul metaformarii evidentiaza, pe de o parte, fazele procesului creativ si pe de alta parte, impactul activitatii creative asupra dezvoltarii potentialului creativ. Se evidentiaza prin acest model ideea sustinuta si experimentata de noi cu privire la formarea continua prin creativitate (Caluschi Mariana, a-b).

Autorul delimiteaza si de metaforme care pot fi considerate ca axiome ale procesului de metaformare. Dintre acestea amintim:

Deschide-ti mintea si inlatura zidurile mintii.

Multiplica sau repartizeaza-ti resursele.

Desprinde-te de rutina pentru a fi original.

Gaseste idei noi in paradox.

Simplexitatea a vedea simplul in complex.

Modifica-ti sistemul solar social.

Priveste ansamblul creativitatii tale etc.

Pentru cel antrenat in procesul conducerii unei firme sau al managerierii de sine, fiecare dintre modelele creativitatii prezentate si discutate mai sus poate oferi o cale pentru dezvoltarea potentialului sau creativ si atingerea nivelului creativitatii emergente specific managerului inventator.