Pregatirea managerilor in tarile europene

Pregatirea managerilor in tarile europene

Diversitatea culturala a tarilor europene are urmari si in domeniul invatamantului, in general, si al pregatirii managerilor, in special, dovada si particularitatile managerilor care actioneaza in cadrul intreprinderilor europene.

In Franta managerii sunt pregatiti in "les grandes écoles". In Franta, asa cum am mai mentionat, termenul de cadre nu se suprapune peste cel de manager, datorita unor implicatii sociologice si legale foarte diferite in tarile de origine a acestor termeni. Acest concept a aparut pentru prima data in 1936, pentru a-i desemna pe aceia dintr-o intreprindere care isi exercitau o anumita autoritate si care voiau sa-si pastreze pozitia si statutul lor, afirmandu-se ca o categorie distincta, atat de o echipa de conducatori, cat si de muncitori.

Recunoasterea legala a acestui statut a fost facuta prin Decretul Parodi-Croizat din 1946, care distingea doua categorii de cadre:

in prima categorie erau cuprinse acele persoane, care fara a exercita o munca de conducere, aveau o diploma si o pregatire tehnica, pe care o aplicau in munca lor;

in cea de-a doua categorie era cuprinsa orice persoana care avea o pregatire tehnica administrativa, juridica, comerciala sau financiara, careia i se delega o parte din autoritate, chiar fara ca aceasta sa posede o diploma.

Aceasta diferentiere intre cele doua categorii de cadre se mentine si astazi, mai ales in cadrul negocierilor colective de munca, si reprezinta principala diferentiere intre sistemul englez si cel francez. Cadrele se incadreaza intr-un sistem foarte exact de functiuni, conform legislatiei muncii. In Franta, termenul de manager are un sens mult mai restrictiv decat in tarile anglo-saxone, pentru ca se foloseste numai pentru conducatori sau cadre superioare, care iau decizii ce angajeaza compania.

In Franta se poate intra in categoria cadres fie prin obtinerea unei diplome in urma unor studii universitare de patru sau cinci ani, dupa bacalaureat, fie prin promovarea in interiorul intreprinderii pe baza cunostintelor, experientei, vechimii in munca, dar, sansele acestei ultime categorii de a ajunge in varful ierarhiei sunt extrem de reduse.

Posturile de manageri de la nivel superior sunt ocupate in intreprinderile franceze, in majoritatea lor, de catre ingineri nu numai pentru posturile care reclama o pregatire tehnica, ci si de alta specialitate, economica, administrativa etc. Inginerii ajung sa ocupe posturi in administratie, in conducerea generala, care nu are, practic, nici o legatura cu o pregatire in domeniul stiintelor exacte, sau cu o pregatire tehnica.

Managerii din intreprinderile franceze provin insa din scolile de comert, care au fost infiintate in Franta inca din secolul al XIX-lea, mai ales de catre camerele de comert locale, care de altfel joaca un rol important atat in pregatirea initiala, cat si in pregatirea continua. In cadrul acestor scoli de comert se predau cunostinte, in principal, din domeniul dreptului si al contabilitatii. Principalele trei scoli de comert care fac parte din les grandes écoles sunt: .

■ L'Ecole des Hautes Etudes Commerciales (HEC);

■ L'Ecole Superieure de Sciences Economiques et Commerciales (ESSEC);

L'Ecole Superieure de Commerce de Paris (ESCP).

Aceste scoli, pur comerciale, au fost create ca o alternativa la scolile de ingineri, ca mari scoli in care recrutarea este foarte selectiva pe baza de concurs, in cadrul caruia accentul se pune pe matematica si fizica.

Admiterea in Les grandes écoles este foarte severa, selectia bazandu-se pe stapanirea unor tehnici cantitative, pe capacitatea de solutionare rapida a unor probleme, pe un rationament matematic abstract. Chiar in scolile de comert, peste 90% dintre candidatii admisi sunt titularii unui bacalaureat de tip C, in matematica si stiinte exacte, ceea ce face sa se continue traditia elitista a acestor scoli. Aceasta situatie a fost de multe ori criticata, atat datorita faptului ca aceste scoli asigura o pregatire de generalisti, capabili sa lucreze in diferite domenii, dar fara a fi stapani intr-un anumit domeniu, cat si prin aceea ca urmarea unei astfel de scoli se face mai mult pentru a obtine un anumit statut, decat pentru acumularea de cunostinte.

Referitor la pregatirea managerilor, personalitati din lumea afacerilor au sugerat crearea in Franta a unor scoli echivalente cu Harvard sau Massachusetts Institute of Technology (MIT). Companiile franceze acorda o importanta din ce in ce mai mare candidatilor la posturile de manageri, care dispun de o diploma americana MBA. Majoritatea profesorilor din cele mai importante scoli de comert dispun si de o diploma MBA sau de o diploma de doctor (PhD) obtinuta intr-o universitate americana.

In categoria managerilor din intreprinderile franceze sunt cuprins si absolventi ai unor universitati care si-au orientat programele lor si spre o pregatire in acest domeniu. De obicei, cei care nu reusesc la o "mare scoala" intra la o universitate, unde se face o selectie severa, multi dintre acesti absolventi intrand in categoria managerilor din intreprinderi. Totusi marile intreprinderi isi recruteaza cadrele de la marile scoli.

Referitor la invatamantul de management si la prioritatile scolilor de gestiune, intr-un raport al Fundatiei Nationale pentru invatamant de Gestiune al intreprinderilor conducatorii de intreprinderi considerau ca aceste prioritati ar fi: mai putine tehnici cantitative, stapanirea perfecta a instrumentarului informatic, cresterea ponderii marketingului si a tehnicilor de vanzari si invatarea mai multor limbi straine. De asemenea, se aprecia ca studentii trebuie sa puna accentul pe cunoasterea factorilor care influenteaza evolutia mediului national si international, pentru a-si dezvolta aptitudinile de a elabora strategii ale intreprinderilor intr-o perspectiva mondiala.

In afara pregatirii initiale in cadrul marilor scoli si in universitati, in contextul francez se pune un accent sporit pe pregatirea managerilor in cadrul intreprinderilor care pot sa-si organizeze propriile cursuri interne sau sa apeleze la institutii specializate, cum sunt camerele de comert, cabinete de consultanta, asociatii sectoriale, scoli private etc.

Marile intreprinderi isi trimit cadrele lor pentru perfectionarea in domeniul managementului, pe durate de la cinci saptamani, la mai multe luni, in scoli de gestiune sau in centre de pregatire, cum sunt: Centrul de Perfectionare in Afaceri de pe langa Camera de Comert din Paris, l'INSEAD, sau Institutul de Administrare a intreprinderilor (IAE). Aceste pregatiri sunt in general finantate in totalitate de catre intreprinderi, dar nu sunt intotdeauna incluse in bugetul de pregatire, si uneori nici macar mentionate in planul de pregatire. Pentru viitor exista perceptia ca orice manager care nu va avea o experienta internationala va fi serios handicapat in profesie, deoarece industria franceza cunoaste un ritm accelerat de internationalizare.

In Germania, pregatirea managerilor este diversificata. Pregatirea in domeniul managementului in Germania prezinta unele particularitati fata de alte tari si datorita faptului ca, in general, invatamantul este puternic influentat de conceptele pedagogice ale lui Wilhelm von Humboldt. Astfel, se disting, pe de o parte, artele, cunostintele stiintifice, stiintele umane, iar pe de alta parte, fabricarea produselor utilitare (Technik). Pentru noi, spre exemplu, notiunea de tehnic intra in categoria de stiinte aplicative, in timp ce pentru germani ea are alta valoare, pentru ca ea reprezinta in acelasi timp o arta si o stiinta. Acest cult al profesionalismului, al expertului in tehnica isi pune amprenta pe intreg invatamantul superior german, inclusiv pe cel din domeniul managementului.

Pregatirea managerilor in Germania este foarte diversificata, intrucat exista mai multe posibilitati de a ocupa un post de manager la diferite niveluri ierarhice ale managementului organizatiei. Astfel, un manager poate fi angajat intr-o intreprindere germana, la mai multe niveluri, in functie de pregatirea de care dispune, astfel:

■ nivelul cel mai de jos la care intreprinderea angajeaza, dar care este practicat tot mai rar din cauza orientarii acestora catre persoane calificate, este dupa terminarea unui invatamant general (Hauptschule), care se incheie cu un certificat de studii. Pentru a ocupa insa un post de manager, sunt necesare cateva stadii intermediare care trebuie parcurse, cum este cel de ucenic, muncitor calificat, maistru sau daca tanarul prefera poate urma o calificare in domeniul comercial. In cadrul companiei Daimler-Benz, o treime din incadrarile de la nivel superior au urmat in trecut aceasta filiera, dar actualmente aceasta modalitate este intalnita doar ca o exceptie, din cauza orientarii catre persoane cu diploma;

un al doilea nivel de angajare se remarca dupa terminarea unei scoli intermediare {Realschule), care se finalizeaza printr-o diploma de sfarsit de studii, cu care se gaseste mai usor un loc de munca si se accede mai repede intr-un sistem dual de munca si pregatire, sau se poate urma o scoala tehnica;

angajarea dupa terminarea liceului sau a unei scoli tehnice reprezinta al treilea nivel de angajare, diploma obtinuta la terminare confera dreptul de a se inscrie la o universitate sau la un institut politehnic (Fachhochschule) in limita locurilor disponibile. Multi dintre posesorii unei diplome de bacalaureat (Abitur) sau ai unei diplome echivalente nu continua, sau cel putin nu continua imediat studiile, optand pentru un anumit tip de calificare inainte de a intra la universitate;

■ al patrulea nivel de incadrare corespunde unei diplome de studii politehnice, intr-o scoala de ingineri, un institut tehnic superior un invatamant de comert (Wirtschaft), de stiinte sociale. Promovarea acestei forme de invatamant superior se explica prin mai multe motive, intre care: castigul de timp datorita faptului ca durata acestor studii este de patru ani, in raport cu universitatea care dureaza mai mult, apoi, in cadrul institutelor politehnice studiile sunt mai putin teoretice, fiind orientate mai mult catre realitatea practica si in sfarsit, cursurile pot raspunde unor nevoi locale, pentru tinerii care vor sa se califice in problemele specifice ale industriei sau comertului unei regiuni. Principalele discipline din cadrul acestor institute politehnice, in ordinea lor de importanta, sunt: mecanica, economia si gestiunea intreprinderii, studii sociale, administratie publica, arhitectura etc. Stagiile practice in cadrul acestor scoli sunt obligatorii pentru majoritatea cursurilor. In cadrul acestor institute se poate realiza si o pregatire in domeniul managementului international, mai ales in cadrul cursurilor de afaceri europene, care se intind pe o perioada de patru ani si sunt prevazute cu stagii in strainatate, mai ales in Franta si Marea Britanie. Absolventii acestor cursuri sunt foarte cautati de catre intreprinderi pentru a fi angajati;

diploma de studii universitare corespunde celui de-al cincilea nivel de incadrare, cand in general se asigura candidatului un post la un nivel superior. Acest avantaj deriva din deosebirile care exista intre universitati si institutele politehnice, in sensul ca universitatile au o traditie mult mai mare, profesorii au o pregatire teoretica superioara fata de colegii lor din institutele politehnice, iar universitatile sunt obligatoriu si centre de cercetare. Intre cursurile cele mai frecventate se numara cele din domeniul stiintelor economice, inclusiv economia intreprinderii, dreptului, medicinii, mecanicii, tehnicilor de productie, stiintelor politice si sociale;

■ al saselea si cel mai inalt nivel de incadrare corespunde diplomei de doctorat, care de altfel, este absolut necesara posturilor de la nivelurile superioare ale managementului. Dar importanta unei astfel de diplome este, in unele cazuri, relativa, de aceea trebuie manifestata multa atentie la ocuparea unor posturi, deoarece unele chiar daca au o anumita rezonanta pot sa nu ofere posibilitati prea mari de autorealizare. Spre exemplu, un "adjunct de membru al Consiliului" poate insemna in realitate un "secretar", dar cu doctorat. In marile intreprinderi doua treimi din managerii de nivel superior care au studiat economia in universitate sunt titulari ai unei diplome de doctor.

In ultima perioada s-a inregistrat o crestere a ponderii managerilor care detin o diploma de invatamant superior, la toate nivelurile ierarhice, dar, cu cat nivelul ierarhic este mai inalt, cu atat ponderea managerilor cu diploma de studii superioare este mai mare. Astfel, in cele mai mari 100 de societati anonime germane, 53% din membrii conducerii erau posesorii unei diplome de doctorat. Pe ansamblul societatilor anonime germane proportia directorilor in randul managerilor germani creste in functie de marimea intreprinderii, de numarul total de persoane cu studii superioare din intreprindere si de accentuarea caracterului tehnic al sectorului de activitate.

Spre deosebire de alte tari europene, Germania nu a dezvoltat scoli de afaceri dupa modelul american, care sa elibereze diplome de tip MBA. Una dintre explicatii consta in faptul ca Germania a cunoscut dupa razboi o prosperitate economica mai putin intalnita in alte tari, ceea ce nu a impus o schimbare nici in domeniul pregatirii managerilor. Apoi, invatamantul si cercetarea in domeniul economiei intreprinderii din Germania se bucurau de un frumos renume, prima scoala de comert germana de la Leipzig dateaza din 1898, iar multe dintre revistele de specialitate sunt editate in Germania in concluzie, cei care vor sa obtina o diploma MBA sunt in general nevoiti sa plece in strainatate. Germanii apreciaza la titularii unei diplome MBA calitatile de analiza, aptitudinile de a colabora in echipe internationale, dar le reproseaza pretentiile lor initiale exagerate.

Orientarea germanilor catre o pregatire tehnica de specialitate isi pune amprenta si asupra pregatirii managerilor, in sensul ca ei considera ca principal rol al managerului, cel de specialist functional, mai ales pentru conducatorii de la nivel mediu si pentru debutanti. In acest sens, ei considera important de a stabili o legatura cat mai stransa intre munca propriu-zisa si studiile pe care le fac cei care desfasoara munca respectiva. La angajarea managerilor in intreprinderile germane, universitatea absolvita nu reprezinta un criteriu foarte important, cu exceptia poate a facultatilor de economie mai recunoscute.

In Marea Britanie, pregatirea managerilor se aseamana cu cea din SUA. In Marea Britanie, multa vreme functia de manager nu se bucura de un statut foarte inalt, pentru ca avea semnificatia de subaltern, adevaratii conducatori purtand alte denumiri, intre care cea de director. In recrutarea managerilor se punea un accent mai mare pe personalitatea candidatului, pe trecutul sau, decat pe nivelul de pregatire.

Situatia s-a schimbat dupa Cel de-al Doilea Razboi Mondial, cand marile intreprinderi au inceput sa recruteze pentru functia de manager absolventi de cursuri universitare si au inceput sa puna in practica o serie de actiuni pentru o pregatire specifica in domeniu. Aceste schimbari in domeniul pregatirii managerilor au fost marcate si de crearea unor institutii specializate in acest domeniu. Astfel, in 1947, a fost creat Institutul Britanic pentru Management (British Institute for Management), care elibera o Diploma de Studii de Management, care a fost apoi generalizata in cadrul colegiilor tehnice. In 1960 a fost creata Fundatia pentru Educatia in Management (Foundation for Management Education), care avea ca scop promovarea pregatirii in acest domeniu si strangerea de fonduri pentru o astfel de pregatire. In prezent, mai multe universitati asigura o pregatire la nivel de licenta si post-licenta in domeniul managementului.

Pentru a ne forma o imagine mai reala despre situatia actuala din acest domeniu in Marea Britanie, se impune prezentarea unor elemente specifice privind atitudinea intreprinderilor, referitoare la pregatirea managerilor, si anume:

marile intreprinderi cheltuiesc milioane de lire sterline pe an pentru formarea personalului, inclusiv a managerilor;

■ cel putin 40 de intreprinderi aveau in anul 1990 propriile centre de pregatire in domeniul managementului;

aproximativ 80% dintre marile companii engleze propuneau programe de pregatire in management si aproape jumatate dintre managerii acestora participa la aceste programe;

■ numeroase universitati dispun de cicluri de studii post-licenta in management sau in afaceri.

Cu toate progresele facute in ultimii ani, multi dintre tinerii manageri din Marea Britanie au parasit scoala inainte de licenta, iar studiile aprofundate in domeniul managementului sunt urmate inca de un numar redus de manageri. In anul 1986, spre exemplu, in Marea Britanie au fost elaborate aproximativ 2000 de diplome de tip MBA, fata de 70.000 eliberate in SUA. Fiind foarte rare aceste diplome, posesorii lor, care sunt considerati din randul elitelor, solicita salarii mari, ceea ce conduce pe multi la concluzia ca nici o pregatire nu merita astfel de recompense. In Marea Britanie, un viitor manager poate opta pentru trei filiere de pregatire care sunt: intreprinderea, universitatea si scoala profesionala sau pentru o combinatie intre acestea, cu toate ca nu exista o compatibilitate intre ele.

Pregatirea in cadrul intreprinderii se aseamana, intr-o oarecare masura, cu sistemul japonez, prin faptul ca intreprinderile isi recruteaza personalul dupa terminarea scolii, dupa care acestuia i se asigura o combinatie de pregatire si experienta la locul de munca. In general, personalul se specializeaza intr-un domeniu, pentru ca mult mai tarziu sa aiba acces la un post de manager, ocazie cu care se pune si problema pregatirii in acest domeniu. Daca in trecut recrutarea personalului se facea la o varsta mai mica imediat dupa terminarea scolii, in prezent intreprinderile recruteaza absolventi de universitate sau institute politehnice. Se apreciaza ca adevaratele scoli de pregatire in management in Marea Britanie sunt marile intreprinderi, intre care pot fi remarcate Shell, Unilever, IBM, ICI.

Pregatirea academica reprezinta o imitatie a modelului din SUA, in sensul ca majoritatea potentialilor manageri primesc o pregatire de baza in management si afaceri, in cadrul scolilor superioare de management din cadrul universitatilor, fie inainte, fie dupa angajarea pe un post de manager. In Marea Britanie, colegiile, scolile politehnice, universitatile si scolile superioare de comert ofera o mare diversitate de diplome si certificate, de la Higher National Diploma, pana la MBA. Pentru obtinerea unei diplome MBA sunt necesari cel putin patru ani de experienta profesionala, iar cei care urmeaza o astfel de specializare nu sunt, in primul rand, cei care au obtinut o licenta in domeniul afacerilor.

Pregatirea profesionala se intalneste cel mai frecvent in randul tinerilor englezi care doresc in acelasi timp sa studieze si sa castige, si presupune pe langa invatarea unei meserii si un invatamant teoretic, asigurat de un corp profesoral. Intre domeniile cele mai solicitate, mult timp s-a regasit gestiunea contabila, pe care tinerii, dar si cei care ii angajau o considerau printre calificarile care asigura o mare perspectiva in cadrul intreprinderii. Aproximativ 10% dintre studenti doresc sa devina experti contabili, datorita faptului ca aceasta calificare este una dintre cele mai recunoscute, prestigioase si bine remunerate, asigurand sansa realizarii unei cariere in management si in general in afaceri.

Indiferent care este forma de pregatire, spre deosebire de japonezi-care pun accentul pe o pregatire de generalisti, englezii se apropie mai mult de germani prin aceea ca prefera o foarte buna pregatire de specialitate, si numai dupa ce un domeniu a fost bine aprofundat se va trece la un alt domeniu. In general, in Marea Britanie, pentru a deveni manager este necesara o cariera apreciabila intr-o anumita specializare (intr-o functiune a intreprinderii), o evaluare si un stagiu de pregatire in domeniul managementului. Combinarea experientei profesionale cu o pregatire teoretica este specifica spiritului pragmatic al britanicilor. Un contabil, spre exemplu, este pregatit sa devina in primul rand contabil si nu om de afaceri sau manager, chiar daca exista riscul de a i se diminua spiritul intreprinzator si de initiativa necesar unui manager.

Aceasta orientare catre pregatirea de specialitate se poate observa si din calitatile cerute unui manager in contextul britanic. Astfel, in urma unui sondaj intreprins printre organizatiile engleze, s-a ajuns la concluzia ca majoritatea acestora au evidentiat printre calitatile cerute pentru ocuparea unui post de manager, personalitatea managerului si experienta profesionala. Abia dupa aceste calitati sunt enumerate in ordinea de: importanta: pregatirea profesionala, pregatirea in cadrul intreprinderii si, in final, pregatirea in domeniul managementului primita in afara. Aceasta situatie a condus la intensificarea preocuparii viitoare in acest domeniu.

In opinia specialistilor englezi, actuala pregatire a managerilor este insuficienta in raport cu exigentele la care trebuie sa faca fata in viitor conducerile intreprinderilor, intr-un mediu international in care competitia este din ce in ce mai acerba. Chiar daca, in opinia lor, calitatile indispensabile unui manager sunt experienta si calitatile native, se considera ca, pentru a largi orizontul, data fiind pregatirea de specialitate, se impune o pregatire si in domeniul managementului.

Chiar daca intreprinderile britanice sunt recunoscute pentru eficacitate lor, ceea ce reprezinta si o buna apreciere a managerilor din acest context, totusi specialistii englezi considera ca se impune o imbunatatire in continuare a sistemului de pregatire al managerilor. In cadrul acestui proces de perfectionare este bine sa se tina seama de experienta altor tari, dar si de faptul ca fiecare tara prezinta specificul sau, determinat in primul rand de specificul cultural. Combinand cele doua categorii de exigente, specialistii englezi au conturat un program de actiuni in domeniul pregatirii managerilor, care cuprinde urmatoarele propuneri:

largirea nivelului general de instruire, prin formarea unui numar mai mare de persoane, pe mai multi ani, ajungand daca este posibil, pana la primul nivel universitar, ca si in alte state dezvoltate;

incurajarea formarii unei experiente profesionale, in paralel cu o pregatire teoretica prin cursuri de specialitate;

■ dupa modelul american, dar tinand seama de specificul britanic, este necesar sa se defineasca in linii mari natura pregatirii, pentru cei care vor ocupa o functie de manageri sau vor lucra in afaceri;

la fel ca si in alte profesii, este necesar ca pe baza specificului britanic, dar folosind si experienta nipona, sa se asigure in domeniul managementului stagii practice, care sa completeze pregatirea din acest domeniu;

■ ca si in intreprinderile americane si germane, trebuie incurajate intreprinderile britanice sa practice sistemul de pregatire managerilor, timp de cinci zile in afara locului de munca;

■ incurajarea unor intreprinderi de a pregati si personal din cadrul intreprinderilor furnizoare sau cu care dezvolta afaceri, dupa modelul japonez;

constituirea unor baze de date oficiale, pentru ca statul sau alte organisme interesate sa le poata utiliza pentru imbunatatirea pregatirii managerilor;

■ valorificarea prin intermediul diferitelor metode, in cadrul intre-prinderilor a eforturilor personalului care doreste sa se perfectioneze, sa studieze, asa cum se intampla in Japonia si SUA, unde pregatirea personalului se considera ca una dintre cele mai rentabile investirii;

incurajarea intreprinderilor pentru a manifesta exigenta la recrutarea personalului, a managerilor, pentru a delega responsabilitati tinerilor si pentru a asigura recompense ridicate pentru cei care au reusit in activitatea pe care o desfasoara, asa cum se intampla in intreprinderile din SUA.

Un astfel de program de perfectionare a pregatirii managerilor in contextul britanic imbina cele doua laturi complementare, privind pregatirea de baza in domeniul afacerilor si pregatirea pe termen lung a managerilor.