Strategii economice si politici manageriale de productie ale intreprinderii

Strategii economice si politici manageriale de productie ale intreprinderii

Obiective :

-scoaterea in evidenta a faptului ca in conditiile unei economii de piata intreprinderile , pt a fi competitive , trebuie sa elaboreze si sa puna in aplicare strategii economice si politici manageriale de productie adecvate.

-cunoasterea conceptelor de baza privind strategia economica si politica manageriala de productie si a comportamentelor cu care aceasta opereaza.

-prezentarea unui model de intocmire a unei strategii economice si a regulilor de urmat pentru elaborarea unor politici manageriale de productie performante.

Necesitatea si importanta strategiilor economice si a politicilor manageriale de producte.

Managementul performant al unei intreprinderi care isi desfasoara activitatea intr-un mediu concurential necesita adoptarea unor strategii economice adecvate si punerea in aplicare a acestora pe baza unor politici manageriale de productie capabile sa permita valorificarea la maximum a potentialului productiv al acesteia.

Politicile manageriale de productie trebuie sa precizeze mijloacele si caile necesare care vor fi folosite pentru a asigura realizarea optima a obiectivelor stabilite de strategia economica in conditiile de rentabilitate.

Adoptarea unor strategii economice adecvate, elaborarea si punerea in aplicare a celor mai potrivite politici manageriale de productie sunt impuse de actiunea crescanda a o serie de factori in campul concurential in care isi desfasoara activitatea intreprinderea:

a)accentuarea concurentei intre diferitele firme pe pietele interne si externe

b)aparitia si extinderea folosirii unor tehnologii moderne de prelucrare si aplicarea pe aceasta baza de catre intreprinderile performante a unor strategii avansate de productie care permit diversificarea produselor.

c)cresterea exigentelor si a preferintelor consumatorilor sub raportul calitatii produselor si al pretului

d)afirmarea tot mai puternica a procesului de globalizare.

e)extinderea folosirii calculatoarelor electronice in managementul productiei.

Conducerea intreprinderii pe baza de strategii economice si politici manageriale de productie trebuie sa satisfaca urmatoarele exigente :

a)sa permita o confruntare eficienta pe piata interna si externa cu diferitele firme.

b)sa faca fata cu succes prin produse noi sau modernizate exigentelor sporite ale consumatorilor.

c)sa asigure o perfectionare continua a structurilor.

Definirea conceptelor de strategie economica si politica manageriala de productie; interdependenta acestora

Strategia economica a unei intreprinderi reprezinta un concept complex si in acelasi timp un instrument de conducere care defineste ansamblul obiectivelor pe care si le propune sa le realizeze intreprinderea , stabilite pe baza de studii cercetari stiintifice si prognoze, actiunile care trebuie intreprinse si modul de alocare a resurselor in vederea mentinerii cometitivitatii si a dezvoltarii ei viitoare.

Obiectivele care stau la baza formularii strategiei economice stabilesc ce isi propun sa realizeze intreprinderea la un anumit nivel de atingere si in cadrul unui anumit orizont de timp

Scopul defineste ceea ce trebuie sa realizeze o intreprindere in timp. Scopul se refera la o perioada mai mare de timp si se realizeaza prin punerea in aplicare a obiectivelor , avand un caracter mai larg decat obiectivele.

Misiunea defineste produsele sau serviciile de executant, pentru care exista intreprinderea si pietele pe care se vor realiza acestea, precum si sursele de obtinere a veniturilor.

Politicile manageriale de productie reprezinta o forma de concretizare a politicilor economice pentru realizarea functiunii de productie. Ele au rolul de a asigura punerea in aplicare a activitatilor de transformare a componenelor de intrare in sistem in componente de iesire concretizate in strategia adoptata de intreprindere.

Procedura defineste maniera in care o anumita activitate trebuie indeplinita, precizand actiunile de efectuat, intr-o anumita succesiune si ordine, care sa permita realizarea scopului dorit.

Regulile, precizeaza subseturile de actiuni care trebuie urmate pentru punerea in aplicare a unei proceduri sau a unei anumite tactici. Ele recizeaza actiunile specifice care trebuie realizate in raport cu o anumita situatie data.

Clasificarea strategiilor .Exemplificarea modului de formulare a misiunii, strategiilor si politicilor.

Strategiile care pot fi adoptate de catre o organizatie economica se pot prezenta sub o mare diversitate, iar in raport cu aceasta se definesc politici manageriale de productie specifice.

In raport cu nivelul ierarhic de elaborare si aplicare se pot deosebi :

a)Strategii la nivel de organizatie - se elaboreaza la nivel superior al acestuia, organizatia dispunand de unitati economice din mai multe domenii de activiatete sau de unitati de productie diferite , toate denumite generic centre de afaceri.

b)Strategii la nivel de centru de afaceri - componenta a organizatiei, tine seama de obiectivele strategice fixate la nivelul organizatiei, dar stabileste pe aceasta baza obiective specifice, tinand seama ca are piete de desfacere specifice, proprii clienti, concurenti si ca trebuie sa desfasoare in mod independent o actvitate rentabila.

c)Strategii functionale se stabilesc la nivel de organizatie sau la nivel de centru de afaceri.

In raport cu dinamica obiectivelor propuse , strategiile pot fi :

a) de dezvoltare

b) de redresare

c) de consolidare

H.Mintzberg un cunoscut specialist american in domeniul strategiilor, imparte strategiile in raport cu caracteristicile si starea evolutiva a sistemului in strategii statice, care urmaresc mentinerea pe piete a intreprinderii si strategii dinamice - care conduc la realizarea de schimbari esentiale, si in raport cu sectorul de dezvoltare in strategii de penetrare, strategii de dezvoltare a produsului si strategii de diversificare

Michael Porter, reputat specalist la randul sau in domeniul fundamentarii teoretice si practice a strategiilor, le imparte pe acestea , in raport cu rezultatul strategiei urmarit si cu zona de aplicare, in strategii pe intreaga industrie, incluzand dupa acest criteriu strategii bazate pe costuri mici si strategii de diversificare , si strategii care se pot aplica pe un anumit segment de piata sau domeniu de activitate, incluzand aici strategiile de segmentare, cele de concentrare si cele de specializare

Autorii G.Hoffer si D.Schendel clasifica strategiile in strategii de firma, prin care se urmaresc in mod deosebit aspecte organizatorice ale firmei , strategii economice - care prin obiective urmaresc in mod deosebit cresterea cometitivitatii firmei si strategii functionale - prin care se urmareste optimizarea resurselor si a rezultatelor.

Se pot intalni si mai multe tipuri de strategii, in practica :

-dupa criteriul dominarii pietei - strategii de creare si de dominare a pietei si strategii de diversificare

dupa anvergura de piata si de produs - strategii de segmentare , de anvergura geografica si de mondializare si strategii de anvergura de produse

dupa criteriul crenelelor de piata - strategii de concentrare, de specializare si de interstitii.

O clasificare a strategiilor des folosita este aceea in raport cu obiectivele urmarite sub raport functional, putand deosebi dupa acest criteriu -strategii de produse

-strategii de piata

-strategii tehnologice

-strategii de cercetare-dezvoltare

-strategii de export

-strategii cu caracter-financiar

O serie de autori grupeaza strategiile in raport cu modul de realizare a cresterii intreprinderii , in strategii de crestere interna si strategii de crestere externa .

Strategiile de crestere interna sunt acelea care prevad cresterea dimensiunilor intreprinderii si schimbarea caracteristicilor acesteia prin adaugarea de mjloace de productie suplimentare la instalatiile existente, de tipul masinilor, utilajelor, cladirilor. In aceasta grupa se pot incadra strategiile de inovare a intreprinderii si strategii de clientela

Strategiile de crestere au ca obiect realizarea dezvoltarii intrerinderii prin diferite modalitati , cum ar fi achizitia, fuziunea a unor parti a altor intreprinderi sau a unor intreprinderi in totalitate, din randul acestora facand parte strategia de integrare pe orizontala, de integrare pe verticala , de diversificare.

Pentru fiecare tip de strategie adoptata se elaboreaza politici manageriale de productie prin care sa se precizeze maniera de realizare a strategiei pe diferite perioade. De regula aceste politici manageriale de productie nu pot fi programate pentru toate cazurile si situatiile , ele trebuind sa tina seama de particularitatile atat ale strategiei, cat si ale domeniului de activitate pentru care se elaboreaza strategia.

Model de elaborare a unei strategii economice

Elaborarea unei strategii economice reprezinta un proces complex si dinamic , care necesita numeroase analize cu caracter cantitativ si calitativ, o foarte buna cunoastere a factorilor interni si externi , o buna documentare privind prognoza evolutiilor tehnologiilor, a produselor, a vietii economice, politice si sociale.

Prima etapa in procesul de elaborare a strategiei o constituie

-Analiza situatiei curente - se face o identificare a strategiei prezente si trecute si se efectueaza o diagnoza a performantei prezente si trecute inregistrate Pentru identificarea strategiei trecute si prezente trebuie sa capete raspunsuri cu privire la modul de respectare a strategiei stabilite sau a masurii in care ea a suferit modificari.

Pe baza rezultatelor si a concluziilor obtinute se trece la a doua etapa

-Examinarea perspectivelor pentru viitor - se defineste un set de obiective pe termen lung, efectuandu-se o analiza a mediului inconjurator si o analiza a situatiei interne.

Analiza influentei factorilor din mediul inconjurator si a factorilor de natura interna serveste in mod direct la desprinderea setului de obiective pentru perioada viitoare.

Factorii din mediul inconjurator, exteriori intreprinderii, pot fi grupati in factori din mediul inconjurator larg si factori ai mediului inconjurator competitiv.

Cea de-a treia etapa

-Set de alternative strategice pentru cursul viitor - are ca obiect elaborarea mai multor alternative pentru strategii, compararea acestora si adoptarea strategiei considera cea mai potrivita pentru perioada viitoare. In acest scop se elaboreaza alternative pentru strategiile de la nivel de organizatie superioara si pentru strategiile de afaeri la nivel de intreprinderi, care sa fie in concordanta cu misiunea organizatiei si obiectivele pe termen lung ale acesteia. Analiza diferitelor alternative strategice trebuie sa tina seama de gradul de fezabilitate a acestora.

Cea de-a patra etapa

-Punerea strategiei in functiune - necesita adoptarea tuturor masurilor care sa permita valorificarea la maximum a strategiei adoptate si realizarea in cele mai bune conditii a obiectivelor stabilite.

Dupa realizarea acestor patru etape se impune ca o activitate importanta

-Evaluarea strategica si controlul - dupa punerea in functiune a strategiei, sa se urmareasca prin controale operative sau prin semnalele primite de la compartimentele executante comportamentele strategiei care nu functioneaza in mod corespunzator si pot frana sau impiedica buna aplicare a strategiei adoptate.

Evaluarea noii strategii se poate face pe baza a patru criterii cum sunt

COMPATIBILITATEA - o strategie adoptata este compatibila cand ea corespunde cu scopurile si politicile formulate de organizatie, fiind deci in armonie cu posibilitatile acesteia

CONSONANTA - presupune existenta unei bune potriviri si a unui acord intre strategia adoptata si tendintele majore care se manifesta in mediul inconjurator si care afecteaza ramurile in care activeaza organizatia economica.

AVANTAJUL APLICARII - consta in asigurarea de catre noua strategie a unor elemente in plus fata de celelalte organizatii concurentiale, cel putin in domeniile : a)resurse superioare de ordin material; b)personal cu o calificare superioara; c)o pozitie superioara pe piata.

FEZABILITATEA - presupune ca noua strategie de dezvoltare adoptata sa poata fi aplicata in cadrul organizatiei intr-un timp cat mai scurt, tinand seama de resursele materiale, financiare si de munca existente.

Evaluarea strategica si controlul trebuie sa aiba un caracter activ si operativ, concluziile desprinse trebuind sa fie urmate de masuri tehnico-organizatorice de corectare a strategiei , daca este cazul , sau de inlaturare a lipsurilor constatate.