TRANSPORTURILE AERIENE

TRANSPORTURILE AERIENE

Notiuni introductive

Transportul aerian presupune deplasarea de marfuri sau de persoane pe calea aerului, cu ajutorul unei aeronave si utilizand infrastructura de transport aerian.

Infrastructura de transport aerian, se compune, in principal, din aeronave, aeroporturi si sisteme de control si siguranta a traficului aerian.

Transporturile aeriene se realizeaza prin curse cu periodicitate regulata ori prin curse neregulate in sistem charter- party executate pe itinerarii si in conditii negociate intre operatorul de transport si client.

Transporturile aeriene publice se realizeaza pe baza de contract de transport incheiat intre operatorul aerian si pasager sau expeditorul de marfa sau/si posta.

Reglementarea cadru in domeniul transporturilor aeriene este reprezentata de OG nr. 29/1997 privind Codul aerian, cod structurat pe sase capitole ce cuprind reglementari referitoare la spatiul aerian national, aerodromuri, aeronave, personalul aviatiei civile, operatiunile aeriene civile, definirea unor termeni folositi de lege. Codul aerian nu se aplica aviatiei militare.

2. Infrastructura de transport aerian

Spatiul aerian national este definit, in conformitate cu art. 6 alin.1 Cod aerian si cu art. 2 din legea nr. 257/2001, ca fiind constituit din coloana de aer ce se ridica deasupra solului si spatiului acvatic, fiind delimitat lateral prin frontierele terestre, fluviale si maritime stabilite de lege, iar in sus pana la limita inferioara a spatiului extra-atmosferic.

Potrivit art. 14 Cod aerian aeronavele civile sunt obligate sa aterizeze si sa decoleze numai pe aerodromurile autorizate. In cazul zborurilor international, aeronavele sunt obligate sa aterizeze si sa decoleze pe sau de pe un aeroport deschis traficului aerian international.

Prin aerodrom se intelege suprafata determinata pe pamant sau apa, care cuprinde eventual cladiri, instalatii sau materiale, destinate sa fie utilizate in totalitate sau in parte, pentru sosirea, plecarea sau manevrarea la sol a aeronavelor.

Daca acest spatiu este utilizat exclusiv pentru elicoptere se numeste helioport.

Aeroportul este considerat acel aerodrom deschis pentru operatiuni comerciale de transport aerian.

Prin aeronava   se intelege acel aparat care se poate mentine in atmosfera cu ajutorul altor reactii ale aerului decat cele asupra suprafetei pamantului.

Aeronavele sunt supuse inmatricularii in Registrul unic de inmatriculare al aeronavelor civile.

Inmatricularea aeronavei este posibila doar daca aceasta indeplineste urmatoarele conditii:

o       poseda un certificat de tip valid emis sau echivalat de Ministerul Transporturilor;

o       poseda certificat de navigabilitate   valid emis sau echivalat de Ministerul Transporturilor;

o       satisface cerintele reglementarilor nationale privind nivelul de zgomot si de emisii toxice;

o       nu este inregistrat in alt stat;

o       satisface una din urmatoarele conditii: apartine unei persoane fizice sau juridice romane ori unui cetatean strain cu domiciliul sau resedinta in Romania, apartine unei persoane fizice sau juridice a unui stat strain cu care Romania a incheiat o conventie in acest sens, apartine Guvernului sau Statului Roman.

Inchirierea aeronavelor este de principiul reglementata de art. 21 Cod aerian, ea fiind socotita ca o activitate complementara a operatorilor aerieni autorizati. Un operator aerian roman poate folosi o aeronava inchiriata numai dupa aprobarea prealabila data de Autoritatea aeronautica civila romana.

Potrivit art.33 alin.1 Cod aerian personalul aeronautic civil este format din personalul aeronautic civil navigant care cuprinde echipajul de conducere de la bordul aeronavelor civile si personalul tehnic sau auxiliar de la bordul aeronavelor, precum si personalul aeronautic civil nenavigant.

Legea defineste accidentul aerian ca fiind un eveniment legat de operarea unei aeronave care se produce intre momentul in care o persoana se imbarca la bordul acesteia cu intentia de a efectua un zbor si momentul in care toate persoanele aflate la bord sunt debarcate.

Evenimentele pot consta in ranirea grava sau mortala a unei persoane, deteriorarea sau avarierea aeronavei, distrugerea aeronavei, disparitia sau inaccesibilitatea aeronavei (aeronava se considera ca este disparuta atunci cand cautarile s-au incheiat oficial si epava nu a fost localizata).

Compania Nationala de Transporturi Aeriene TAROM reprezinta cel mai mare operator aerian roman.

Transportul aerian in Romania este deservit de sase aeroporturi internationale (Bucuresti Otopeni, Bucuresti Baneasa, Constanta, Timisoara, Arad si Sibiu) si de unsprezece aeroporturi nationale din care doua (Oradea si Tg. Mures) deschise ocazional si traficului international.

In anul 1997 s-a decis privatizarea TAROM-ului cu respectarea anumitor conditii privind actionariatul: Statul roman nu va detine mai putin de 33,4 % din totalul drepturilor de vot in adunarea generala a actionarilor, persoanele fizice salariate ale TAROM vor putea detine 5% din totalul drepturilor de vot, persoanele fizice si/sau juridice de alta cetatenie/nationalitate decat cea romana, nu vor putea detine independent sau cumulat mai mult de 49% din totalul drepturilor de vot in Adunarea Generala a Actionarilor.

3. Transportul aerian in trafic international.

Transportul aerian in trafic international este reglementat prin Conventia de la Montreal din 1999, care se aplica transporturilor internationale de persoane, bagaje sau marfuri, efectuate cu o aeronava contra unui tarif.

Transportul international reprezinta orice transport in care, conform acordului dintre parti, punctul de plecare si punctul de destinatie, indiferent daca exista sau nu o intrerupere a transportului sau o transbordare, sunt situate fie pe teritoriul a doua state parti, fie pe teritoriul unui singur stat parte, in cazul in care exista o scala stabilita pe teritoriul altui stat, chiar daca acel stat nu este un stat parte.

Documentul de transport folosit in transportul de marfuri poarta denumirea de scrisoare de transport aerian si este intocmita de catre expeditor in trei exemplare: unul este semnat de expeditor si poarta mentiunea "pentru transportator", unul este semnat de transportator si expeditor cu mentiunea "pentru destinatar" si unul este semnat de transportator care va fi inmanat expeditorului, dupa acceptarea marfii.

Raspunderea pentru exactitatea si corectitudinea informatiilor din scrisoarea de transport aerian apartine expeditorului, transportatorul putand fi tinut raspunzator doar pentru informatiile inscrise de el in numele lui in chitanta de primire sau in datele inregistrate pe calculator.

Scrisoarea de transport aerian constituie dovada incheierii contractului, a acceptarii mprfii si a indeplinirii conditiilor de transpor mentionate mai sus.

Principala obligatie asumata de caraus prin contractul de transport este aceea de a deplasa marfa la destinatie in conditiile convenite cu expeditorul.

O obligatie specifica reglementata de Conventie este aceea a expeditorului de a furniza informatiile si documentele care sunt necesare pentru indeplinirea formalitatilor cerute de autoritatile vamale, de politie sau de alte autoritati publice, inainte ca marfa sa fie livrata destinatarului. Transportatorul nu este obligat sa verifice corectitudinea sau suficienta respectivelor informatii sau documente.

Transportatorul trebuie sa il anunte imediat pe destinatar despre sosirea marfii. Daca transportatorul recunoaste pierderea marfii sau daca marfa nu a sosit la expirarea unui termen de 7 zile de la data la care ar fi trebuit sa soseasca, destinatarul este indreptatit sa exercite impotriva carausului drepturile ce decurg din contractul de transport.

Carausul poate fi tras la raspundere in caz de distrugere, pierdere sau deteriorare a marfii, precum si in caz de intarziere.

Transportatorul este raspunzator pentru dauna survenita prin distrugere, pierdere sau deteriorare a marfii, cu conditia ca evenimentul care a cauzat dauna sa se fi produs in timpul transportului aerian, adica in perioada in care marfa se afla in grija transportatorului.

Transportatorul este exonerat de raspundere daca dovedeste ca distrugerea, pierderea sau deteriorarea marfii s-a datorat unui defect al marfii, calitatii sau viciului acestuia, ambalarii necorespunzatoare a marfii, unei stari de razboi sau conflict armat, unei actiuni a autoritatii publice realizate in legatura cu intrarea, iesirea sau tranzitul marfii.

Transportatorul este raspunzator si pentru dauna survenita din cauza intarzierii in transportul aerian de marfuri, fiind exonerat de raspundere daca dovedeste ca el, prepusii si mandatarii sai au luat toate masurile care se impun in mod rezonabil pentru a evita dauna sau ca le-a fost imposibil sa ia respectivele masuri.

In cazul stabilirii raspunderii carausului pentru distrugere, pierdere, deteriorare sau intarziere Conventia limiteaza cuantumul despagubirilor ce vor fi platite de transportator la 17 DST (Drepturi Speciale de Tragere) per kilogram.

Solutionarea litigiilor referitoare la raspunderea transportatorului aerian este posibila atat pe cale judiciara cat si prin arbitraj.

Destinatarul trebuie sa adreseze o reclamatie prealabila transportatorului imediat dupa descoperirea stricaciunii sau cel mai tarziu in 14 zile de la data primirii. In caz de intarziere reclamatia trebuie facuta in maxim 21 de zile de la data la care marfurile au fost puse la dispozitia destinatarului. Neintroducerea reclamatiei prealabile in termenul stabilit are ca efect decaderea destinatarului din dreptul de a-l mai actiona in justitie pe transportator, cu exceptia cazului de frauda din partea transportatorului.